Cronică: În aşteptarea unui film mai bun

Despre ce este vorba: după câteva misiuni mai puţin reuşite, bodyguardul Michael Bryce (Reynolds) este angajat pentru a transporta un martor-cheie pe nume Darius Kincaid (care se întâmplă să fie şi un criminal notoriu, interpretat de Samuel L. Jackson) de la Londra la Amsterdam. Pericolele aşteaptă însă la tot pasul, iar cei doi trebuie să ”navigheze„ traseul în siguranţă. Fără prea multe filme la activ, regizorul Patrick Hughes nu pare să aibă ca punct forte zona tehnică; cu toate acestea, se descurcă destul de bine cu prezentarea ambelor personaje principale, creând o anumită legătură – slabă, ce-i drept – între protagonişti şi spectatori. Scenele de acţiune sunt bine executate, chiar dacă efectele speciale sunt de multe ori folosite în exces. Asta face, de altfel, diferenţa între regizori: dacă ne gândim la modul în care George Miller (regizorul seriei Mad Max) abordează scenele explozive, nu prea există termen de comparaţie cu ceea ce a improvizat Hughes.

O altă problemă pe care am remarcat-o e prezenţa continuă a efectului de blur: multe din obiectele din spate se văd înceţoşat, pentru a scoate în evidenţă imaginea din prim-plan. E o tehnică ce merge folosită de câteva ori, în momentele importante ale filmului, dar nu tot timpul. Nici ritmul nu e unul foarte alert: prima parte a filmului dezvoltă povestea şi o tot dezvoltă. De-abia în partea a doua, când lucrurile se derulează puţin mai repede, putem spune că urmărim un film de acţiune. Prea puţin şi prea târziu.

Dincolo de toate criticile, ceea ce ţine filmul în viaţă e combinaţia dintre Jackson şi Reynolds, care depăşesc schema de poliţist bun – poliţist rău şi preferă o interpretare sinceră, adaptată scenariului oarecum simplist. Veţi mai regăsi în film actori precum Gary Oldman, Alan McKenna sau Salma Hayek; sincer, nu prea înţeleg cum au acceptat toţi să joace în The Hitman’s Bodyguard. Probabil că toate scenariile bune de la Hollywood au fost cumpărate de HBO.

În concluzie, The Hitman’s Bodyguard e un film care nu va rămâne în memoria cinefililor; e o producţie uşoară, de vară, potrivită pentru o zi de duminică atunci când aveţi de pierdut două ore.