BusinessMagazin

Tag: detinere

  • De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

    Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparţin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart şi KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuşi, el şi alţi miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

    Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producţie şi inovaţie, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împăraţii de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care deţin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit şi ale corporaţiilor multinaţionale. Este învinovăţit pentru lărgirea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Mulţi oameni îl echivalează cu cronismul şi cu guvernele captive unor interese speciale.

    În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea şi valorile liberale şi au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

    Există o tabără care spune că soluţia pentru aceste dezechilibre este curăţarea capitalismului: stoparea subvenţiilor şi protecţiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor şi reducerea birocraţiei. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivaţia capitaliştilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societăţii.

    Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât şi mai rea. Inegalitatea dintre naţiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei şi a altor naţiuni care au adoptat capitalismul şi pieţele libere. În acelaşi timp, inegalitatea dintre bogaţii şi săracii unei ţări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deţine mai puţin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulţi deţin 47%. Capitalismul şi pieţele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât şi de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidaţi la preşedinţie ai Partidului Democrat, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, susţin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaţilor.

    În spectrul politic de dreapta, preşedintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” şi spune că vrea să restricţioneze imigraţia, chiar dacă fluxul liber de bunuri şi oameni este combustibil pentru creşterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulţumirea faţă de distribuirea inegală a avuţiei ar putea duce la revoluţie.

    Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privaţi. Persoanele fizice şi companiile deţin terenuri, maşini şi alte active şi angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse şi servicii destinate vânzării. În teorie – şi, de obicei, în practică – concurenţa pentru clienţi îi forţează pe capitalişti să progreseze, să aducă îmbunătăţiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieţei libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

    Economistul scoţian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne aşteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-şi urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acţionari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporaţiilor. Boardurile companiilor au îmbrăţişat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează aşa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporaţiilor să echilibreze interesele acţionarilor cu cele ale angajaţilor, clienţilor şi societăţii.

    În august 2019, Business Roundtable, o asociaţie a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susţinut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat şi maximizat profitul pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

    Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaţilor în consiliile de supraveghere ale marilor corporaţii, care iau decizii strategice. Remediul pieţei libere pentru capitalism este şi mai mult capitalism: spargerea giganţilor din tehnologie ar echilibra condiţiile de joc pentru concurenţi. Renunţarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuinţele să fie mai abundente şi mai accesibile.

    Restricţiile privind activităţile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic şanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecţii sunt susţinute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce priveşte impozitele, capitaliştii sunt împărţiţi. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creşterea şi prosperitatea. Alţii menţionează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănţuiţi antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiţi impozitele şi transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

    O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus faţă de îmbunătăţirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părţi ale economiei în care sistemul capitalist nu a reuşit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuinţe în loc să ofere pur şi simplu stimulente pentru construcţii private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forţei de muncă de fiecare dată când economia încetineşte. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
    În dreapta, mişcarea „conservatorismului naţional” ar ţine în frâu pieţele libere prin implicarea în planificarea industrială şi protejarea industriilor cheie împotriva concurenţei externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrăţişează capitalismul, iar alţii din dreapta nu au încredere în el.

    O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice şi specializat pe inegalitate şi avuţie. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice şi politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluţii radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

    „A venit vremea să ieşim din această fază unde proprietatea este sacră şi să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greşeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică şi ideologie – iar acest lucru o face mai uşor de abordat.

    Corecţiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

    Candidatul socialist pe care economistul l-a susţinut în alegerile din Franţa din 2017 s-a prăbuşit chiar în primul tur, deşi guvernul preşedintelui Emmanuel Macron cel puţin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, aminteşte Bloomberg.
    În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acţionar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deţine o participaţie mult mai mare.

    El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncaţi din elicopter. Ideea lui Piketty de „moştenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetăţenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franţei, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
    Apoi, economistul susţine aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franţa, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media naţională de 200.000 de euro până la 90%.

    „Sistemul pe care îl propun face posibilă deţinerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puţin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”

  • Cine deţine datoria României. Fondurile de pensii au ajuns în iunie să deţină 20% din titlurile de stat româneşti, depăşind plasamentele străinilor, care au 19,6%. Băncile au cea mai mare expunere, de 44,2%

    Creşterea expunerii investitorilor străini pe titlurile de stat de pe piaţa locală, respectiv intrările de capitaluri pe fondul randamentelor ridicate au determinat intrarea monedei naţionale pe un trend de apreciere în raport cu euro, cursul coborând în iunie în jurul nivelului de 4,72 lei/euro.

    Deţinerile fondurilor de pensii au ajuns în luna iunie 2019 la 20%, depăşind plasamentele străinilor. Băncile au în continuare cele mai mari expuneri pe titluri de stat emise pe piaţa locală, respectiv 44,2%.

    Intrările de investiţii străine de portofoliu pe piaţa titlurilor de stat locale, denominate în lei şi euro, totalizau 30,3 mld. lei la sfârşitul primului semestru (S1) din acest an, ponderea de­ţi­nerilor nerezi­den­ţilor în totalul porto­foliului de datorie pu­blică revenind în iunie pe creştere după mai multe luni de declin şi ajungând până la 19,6%, al doilea cel mai ridicat nivel din acest an, conform celor mai recente statistici ale Ministerului Finanţelor.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Care sunt cele mai bogate şi puternice 10 familii din lume

    Există numeroase „teorii ale conspiraţiei” care spun că anumiţi oameni sau organizaţii controlează lumea în care trăim. Unele teorii spun chiar că cele mai bogate familii îi controlează pe preşedinţii anumitor ţări. Potrivit unei liste alcătuite de jurnaliştii brightside.me, iată care sunt familiile pentru care o astfel de teorie este cel mai probabilă:

    1. Familia Rockefeller: surse diferite plasează averea lor la între 1.000 şi 3.000 de miliarde de dolari. Familia a devenit populară datorită lui John Rockefeller, primul milionar al lumii. La finalul secolului al XIX-lea, familia deţinea 90% din industria petrolieră a Statelor Unite. Ambele războaie mondiale au întărit poziţia familiei Rockeffeler – ei deserveau atât partea germană, cât şi pe Aliaţi.

    Teorii ale conspiraţiei spun că membri ai familiei Rockefeller conduc un guvern secret al lumii.

    2. Familia Morgan: John Pierpont Morgan a fost printre pionierii domeniului financiar american. A vândut arme în perioada Războiului Civil şi aproape că a fost închis pentru asta. În 1907, el a prevenit prăbuşirea sistemului bancar.

    Descendenţii săi se numără în continuare printre cele mai puternice familii din domeniul bancar. În afară de Statele Unite, ei au ramuri şi în Europa. Câţiva membri ai familiei au administrat General Motors şi General Electric.

    Teoriile conspiraţiei susţin că familia Morgan decide direcţia politică a Statelor Unite şi administrează toate băncile lumii.

    3. Casa Saudului: este dinastia regală care a guvernat Arabia Saudită încă din 1932. Şeful familiei este regele Salman bin Abdulaziz Al Saud. El deţine puterea politică totală, iar membrii familiei sale au roluri militare şi administrative importante. Ei pot obţine orice loc de muncă îşi doresc, cât timp acesta este în ţară. Deţin totodată 20% din rezervele globale de petrol.

    4. Familia Rothschild: în perioada lui Napoleon, ei se numărau printre cele mai bogate familii. Dinastia a fost începută de Mayer Amschel Rothschild. El au pus bazele unui imperiu bancar uriaş şi a fondat propriul imperiu financiar. Amschel a lăsat un testament pentru moştenitorii lui unde şi-a prezentat convingerile despre cum acest imperiu ar trebui să fie administrat; familia a menţinut aceste obiceiuri timp de 200 de ani.

    5. Familia Baruch deţine o avere mai mică decât a familiiilor Rothschild şi Rockefeller, dar impactul lor ar fi mai mare: Bernard Baruch, primul din dinastie, a fost consilier pentru cinci preşedinţi americani. S-a numărat, de asemenea, printre prietenii lui Sir Winston Churchill. El a fost cel care ar fi lansat termenul de „Război Rece” şi ar fi păstrat secretul designului bombei atomice.

    6. Familia Walton: Sam Walton a deschis primul magazin Walmart în 1962, iar această decizie l-a transformat peste ani în unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. După moartea lui, afacerea a fost controlată de soţia sa şi de cei patru copii. Familia administrează totodată Arvest Bank; au totodată mai multe obiecte de artă precum şi o organizaţie caritabilă.

    7. Casa Windsor: dinastia regală a Marii Britanii este condusă de Regina Elizabeta a II-a, precum şi de către biserică şi de comandantul forţelor militare ale Marii Britanii.

    8. Familia Murdoch: familia Murdoch a început să îşi dezvolte imperiul în Australia. Keith Murdoch era un reporter axat pe politică ce scria pentru publicaţii aflate în Melbourne. Atunci când Keith a devenit editorul publicaţiei pentru care scria, a dublat vânzările şi a devenit CEO-ul acesteia.

    Fiul său, Rupert, a lucrat iniţial şi el reporter. Odată ce au dobândit puterea mediei centrale din Australia, au pus bazele News Corporation. În prezent deţin 20th Century Fox, Fox News, Myspace şi DowJones. News Corporation a fost acuzată pentru înregistrări ilegale ale familiei regale, precum şi ale unor celebrităţi; au fost acuzaţi şi de mită acordată poliţiei.

    9. Familia Oppenheimer: deţin majoritatea resurselor de aur ale lumii. Ernest Oppenheimer s-a mutat în Kimberley, Africa de Sud, unde a devenit primarul oraşului, iar apoi şeful unei companii de exploatare a diamantelor. Controla piaţa globală a diamantelor; în prezent acest rol a fost preluat de nepotul său, Nicky Oppenheimer. Familia produce şi vinde diamante, aur, fier, platină şi minerale industriale.

    10. Familia Pritzker: familia Pritzker este formată din imigranţi evrei, cu originile în Ucraina. Ei s-au mutat din Kiev în Chicago în 1881. Sunt şefii corporaţiei din industria ospitalităţii Hayat. Aceasta deţine 777 hoteluri în 54 de ţări.

  • Cine este tânărul care a inspirat numele companiei de construcţii Bog’Art

    Numele lui Bogdan Doicescu se leagă, la propriu, de liderul local al pieţei construcţiilor: Raul Doicescu, fondatorul afacerii, povestea în interviurile acordate Business MAGAZIN cum revoluţia l-a prins în drum spre maternitate, unde se năştea fiul său, Bogdan, care a inspirat şi denumirea companiei (Bog – de la Bogdan, ’art – de la intenţia de a face artă din construcţii). De aproape un deceniu, el deţine şi rolul de director de dezvoltare al companiei.
    Bogdan Doicescu a absolvit Finanţele la Columbia University, în New York (în 2012), dar şi un program masteral în real estate, la New York University (2014). Înainte să înceapă să lucreze pentru dezvoltarea afacerii înfiinţate de tatăl său a acumulat experienţă în cadrul unor companii precum Douglas Elliman Real Estate, una dintre cele mai mari companii de brokeraj rezidenţial din New York, precum şi Canary Wharf Group din Londra, compania care deţine unul dintre principalele cartiere financiare ale Londrei, condusă de românul Sir George Iacobescu.
    Compania din construcţii Bog’Art, deţinută de omul de afaceri Raul Doicescu, şi-a majorat afacerile cu 90% în 2018, avansul ducând businessul la 925,5 milioane de lei, după cum arată datele publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, analizate de ZF. Prin acest rezultat, Bog’Art a devenit pentru prima dată liderul pieţei locale a construcţiilor, un sector în care locul întâi fusese ocupat în 2017 de austriecii de la Strabag, iar locul al doilea – de CON-A, un business antreprenorial românesc.

    Profilul lui Bogdan Doicescu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Ce afaceri mai are Mihai Marcu, liderul pieţei de servicii medicale private

    Încă de când era copil iubea apa şi se aventura înotând mult după geamandură, atras parcă de mare, aceeaşi mare care îl găzduieşte astăzi în aventurile sale. La început mergea cu caiacul pe lacurile din Bucureşti, iar vacanţele cu părinţii şi le petrecea în Deltă încă de mic. Au trecut mulţi ani de atunci, însă marea încă-l cheamă la ea.

    „Încă de acum mai bine de 20 de ani, de pe vremea când eram vicepreşedinte într-o bancă, fugeam în weekend în Deltă, la pescuit. Pe atunci mi-am cumpărat o bărcuţă cu motor. Am străbătut apoi toate cotloanele Deltei ani la rând cu harta şi busola în mână. La vremea aceea nu existau GPS-uri“, povestea el anterior despre cum s-a consolidat relaţia lui cu apa şi cum a devenit navigator de vocaţie.

    Tot cam atunci – acum circa două decenii – în vacanţele la mare în Grecia a început să închirieze câte un catamaran cu vele. Prin 2008, odată cu achiziţia unei ambarcaţiuni mai mari, a început să iasă pe mare din ce în ce mai des, să facă motoring. Era o perioadă când nu mulţi prinseseră gustul sailingului şi al regatelor care acum aduc în weekendurile de vară câteva sute de oameni pe litoralul românesc pentru a se lua la întrecere cu alţi pasionaţi şi pentru a-şi testa limitele.

    În această aventură Mihai Marcu a reuşit să atragă şi prieteni şi cunoscuţi. Şi nu în ultimul rând l-a convertit la această “religie” şi pe fiul său, cu care merge an de an într-o expediţie.

    Spunea anterior că nimic nu se compară cu senzaţia pe care o ai atunci când opreşti motorul şi tot ce auzi este vântul în velele pline şi zgomotul valurilor care se sparg de barcă. Muzica preferată a pasionaţilor de mare. Mai mult, recunoaşte că îi place să navigheze şi pe vreme care îl provoacă. Nu caută neapărat furtuna, dar se bucură când are ocazia să îşi testeze limitele.

    „Marea fie te încarcă cu energie şi îţi potenţează tot ceea ce ai mai bun în tine ca om, fie te poate distruge dacă nu ştii să o respecţi.“ De la pasiune la business au fost doar câţiva paşi. „Am spus-o de atâtea ori, pasiunea mea este familia şi apoi vin pescuitul, sailingul, antreprenoriatul“, afirma el anterior.

    Primii paşi în businessul de la malul mării i-a făcut însă în 1998, când Mihai Marcu a cumpărat un teren în Deltă pentru a-şi face o casă de vacanţă. Apoi încă o casă şi un teren.

    Apoi a fondat NauticLife, o firmă de importuri de ambarcaţiuni, echipamente de sailing şi accesorii. Şi apoi o şcoala de sailing – Romanian Yachting School, care acum are propria flotă de veliere pe care cursanţii fac practică. Mai târziu Mihai Marcu a cumpărat şi dezvoltat o infrastructură complexă la marina Limanu, unde brandul LifeHarbour a crescut „încet, dar sustenabil“. Tot cam atunci a construit pensiunea Pike Inn din Deltă.

    Mihai Marcu este, alături de Bogdan Grădinaru, fondatorul competiţiei de sailing de la Marea Neagră Romania Cup. Şi povestea continuă să se scrie. 

  • Câţi bani are cea mai bogată familie din lume. Ce afaceri controlează şi cine sunt oamenii care investesc banii familiei

    Sam Walton, fondatorul Walmart, ar fi probabil uimit de modul în care nepoţii săi investesc astăzi banii. Iniţiativele lor, scriu cei de la Bloomberg, ar atrage totuşi şi aplauze.
     
    Averea familiei Walton este estimată la peste 175 de miliarde de dolari. Walmart, lanţul de magazine fondat în 1945 de Sam Walton, numără astăzi aproape 12.000 de magazine la nivel global şi generează anual venituri de peste 500 de miliarde de dolari.
     
    Ben Walton, nepotul de 44 de ani al lui Sam Walton, deţine Zoma Capital, un vehicul financiar care investeşte în sectoarele energiei şi apei. Steuart şi Tom, veri ai lui Ben, au achiziţionat brandul britanic de biciclete Rapha contra sumei de 225 de milioane de dolari.
     
    Tom deţine şi Ropeswing Group, companie ce operează un lanţ de restaurante care se adresează milenialilor.
     
    Toate aceste iniţiative investiţionale îi bucură pe consilierii financiari ai familiei Walton, care consideră că diversificarea portofoliului investiţional reprezintă singura metodă prin care averea celei mai bogate familii din lume poate fi asigurată.
     
    Cu toate acestea, acţiunile deţinute în alte afaceri decât Walmart reprezintă în prezent doar o mică parte din averea totală a familiei. Este totuşi un lucru pozitiv că noile generaţii vin cu idei proprii de afaceri, scriu cei de la Bloomberg, în condiţiile în care aproximativ 3,4 mii de miliarde de dolari urmează să fie transferate către moştenitorii în următoarele două decenii.

  • Povestea tânărului jurist care s-a implicat în imperiul de peste 300 de milioane de lei ridicat de familie

    Eduard Köber s-a implicat treptat în afacerile producătorului de vopsele ce poartă numele familiei sale, ajungând ca în prezent să deţină rolul de director comercial.

    El lucrează din 2009 pentru afacerea familiei, unde s-a angajat iniţial ca jurist, iar apoi a trecut pe poziţia de quality manager. Este absolvent al Liceului Militar din Câmpulung şi al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti, însă, spunea el în urmă cu câţiva ani, liceul a fost vectorul principal al formării sale, prin disciplina pe care i-a inoculat-o.

    „Am lucrat pentru afacerea familiei atât în vacanţele de vară din liceu, cât şi în cele din facultate”, povestea Eduard Köber în urmă cu câţiva ani. În vacanţele din timpul facultăţii lucra ca agent de vânzări sau operator pentru studii de piaţă, iar în liceu se ocupa de activităţile din fabrică, de pe urma cărora reuşea să-şi câştige banii pe care îi cheltuia ulterior în vacanţe. Primul lucru concret pe care l-a făcut în fabrica Köber a fost să schimbe un bec. Iar de acolo s-a luminat drumul său în business.

    Compania producătoare de lacuri şi vopsele din Neamţ a fost fondată în 1990 de Aurel Köber, de profesie inginer, şi deţine două fabrici pe piaţa locală. 

  • Cine sunt moştenitorii imperiului BMW şi de ce se plâng ei că au o viaţă mult mai grea decât îşi imaginează toată lumea

    Responsabilitatea uriaşă şi gelozia celor din jur, care vin la pachet cu moştenirea unei averi uriaşe,  sunt poveri greu de înţeles, potrivit lui Susanne Klatten şi Stefen Quandt, miliardarii care deţin aproape jumătate din producătorul auto german BMW.

    „Majoritatea crede că stăm mereu pe un yacht aflat pe Mediternată”, şi-a început povestea Susanne Klatenn într-un interviu acordat Manager Magazin. „Rolul de gardian al averii include nişte aspecte personale care nu sunt chiar atât de drăguţe.”

    Klatten, al cărei tată, Herbert Quandt, a ajutat la salvarea companiei BMW spre finalul anilor 1950, este a doua cea mai bogată persoană din Germania, cu o avere estimată la 18,6 miliarde de dolari, potrivit Indexului Miliardarilor realizat de Bloomberg. A ajutat de asemenea la construirea companiei din industria chimică Altana şi a producătorului de carbon Qarbon.

    Quandt, care deţine acţiuni în cadrul companiei logistice Logwin şi a companiei de produse homeopatice Heel, are o avere netă de 15,5 miliarde de dolari. Atât el, cât şi sora sa, deţin locuri în consiliul director al BMW. „Pentru niciunul dintre noi banii nu sunt cei care ne motivează. Mai presus de tot ceea ce facem este nevoia de a asigura locuri de muncă în Germania.”

    Cei doi moştenitori spun că sunt confortabili cu rolurile lor, dar iniţial s-au luptat cu decizia de a accepta poziţii atât de înalte în companie la vârste foarte fragedă.Quandt, care avea 30 de ani când a primit primul loc în board, spune că ar fi vrut să lucreze timp de câţiva ani ca „simplu manager de produs” undeva sau să studieze arhitectura.


    „Punctul meu de pornire nu a existat: aşadar, a trebuit să vin de nicăieri şi să le arăt tuturor cum se fac lucrurile.”, a spus Quandt. „Mi-am pus mereu întrebări, asociate cu îndoiala asupra mea.”
    Klatten, care a câştigat notorietate în 1978 când poliţia a descoperit un complot de răpire a sa şi a mamei sale, Johanna, adaugă. „Potenţialul nostru derivă din rolul de a fi un moştenitor şi de a dezvolta moştenirea noastră. Muncim din greu în fiecare zi”.

     

  • A început businessul cu un credit, iar acum deţine unul dintre cele mai căutate branduri vestimentare

    El a apelat iniţial la tatăl lui, CEO al unei companii ce comercializează sisteme de iluminat, dar acesta a refuzat să îi dea bani; Cridland a apelat atunci un credit pentru start-up-uri în valoare de 6.000 de lire sterline.

    Cu ajutorul prietenei sale Debs Marx, care se ocupă de aspectul financiar al afacerii, Cridland a reuşit să obţină venituri de aproape 250.000 de lire sterline în 2016. La începutul acestei săptămâni, el a deschis primul magazin în Londra, într-un cartier select.

    Succesul lui Cridland se datorează faptului că oferă o garanţie de 30 de ani pentru hainele sale: dacă acestea se rup sau se decolerează, ele pot fi restaurate gratuit de companie. Actori cunoscuţi precum Daniel Craig sau Ben Stiller s-au arătat încântaţi de idee, fiind surprinşi purtând pantalonii vânduţi de Cridland.

  • Vindea sandwich-uri colegilor de clasă, iar acum deţine un imperiu hotelier

    Spiritul antreprenorial al lui Sharan Pasricha a devenit pentru prima oară evident când avea doar şase ani.
     
    El a crescut în Mumbai, India; când era în clasa întâi, el a început să vândă colegilor sandvişurile pe care i le făcea mama sa.
     
    “A fost un profit bun, aşa că am decis să-i spun mamei să-mi facă mai multe sandwich-uri pentru prânz”, îşi aminteşte antreprenorul ajuns acum la 38 de ani.
     
    Prima sa experienţă antreprenorială serioasă a fost la 22 de ani, când a co-fondat compania britanică Rush Media, o agenţie media şi de marketing studenţească, pe care a condus-o timp de trei ani după ce a părăsit universitatea la Londra.
     
    În 2012 a înfiinţat Ennismore Holdings, şi susţinut de investitori privaţi a cumpărat hotelul Hoxton din estul Londrei, pentru suma de 65 de milioane de lire sterline.
     
    Prima sa mişcare a fost aceea de a reînnoi hotelul cu sediul în Shoreditch, al cărui brand devenise “obosit”, petrecând aproape un an de zile prin camerele hotelului.
     
    În 2014, compania condusă de Sharan Pasricha a mai deschis un hotel la Londra; ulterior, el s-a extins în Amsterdam, Paris şi Statele Unite, deschizând hoteluri la New York, Portland şi Chicago.
     
    Potrivit ultimelor date disponibile, Ennismore Holding a avut o cifră de afaceri de 20,7 milioane de lire sterline în 2017.