BusinessMagazin

Blog

  • Proiectul secolului

    Am fost facuti sandwich, este? Ce vreau sa zic: e o judecata raspandita zilele astea aceea ca secolul al XIX-lea a fost al Angliei, secolul a XX-lea al Statelor Unite si ca secolul al XXI-lea va fi al Chinei. Spuneti-le copiilor vostri sa se apuce de invatat chineza.

     

    Mi se parea la un moment dat ca sunt singurul ingrijorat de felul in care sistemul american de educatie si industria raspund amenintarii reprezentate de ascensiunea Chinei si a Indiei. Dar dupa un an in care am calatorit de-a lungul si de-a latul Americii, discutand cu profesori si inventatori, eu nu sunt gata sa cedez secolul al XXI-lea Chinei. Nu, nu inca.

     

    Vedeti, bunica-mea are o vorba care zice asa: „Niciodata sa nu cedezi un secol unei tari care cenzureaza Google“. E o chestie acolo, in ceea ce spune: ea n-a crezut niciodata ca viitorul poate apartine unei tari care limiteaza accesul propriului popor la cunoastere. A cenzura Google inseamna o proasta guvernare, una brutala, care cenzureaza si franeaza inovatia.

     

    Acum, e adevarat si ca cele doua mari partide ale Americii sunt pierdute si ca Washingtonul e in moarte cerebrala. Dar exact pentru ca noi avem aceasta economie incredibil de flexibila, deschisa, nerestrictionata, competitiva – in care nu cenzuram nimic – ceea ce descoperim atunci cand vizitam hub- urile inovatiei e ca nimeni nu asteapta ca Washingtonul sa declare inaugurarea viitorului mare proiect Manhattan pentru, sa zicem, independenta energetica. Inventatorii americani infloresc pe cont propriu.

     

    Nu trece o zi de o vreme incoace sa nu primesc o scrisoare de la vreun start-up in care sa mi se ceara sa scriu despre cum pot fi transformate gunoiul, porumbul, carbunele, balegarul, hidrogenul, valurile, rumegusul, vantul, soarele ori vreo planta in energie. Am vizitat recent SRI International, langa Stanford – acolo oamenii de stiinta incearca sa rezolve o problema critica: cum sa storci mai multa energie din baterii. Saptamana trecuta am fost in Pasadena sa vizitez Idealab, al carui fondator, Bill Gross, abia astepta sa ma urce pe acoperis sa-mi arate sistemul lui solar numit Sunflower, care „dirijeaza“ razele cu mici oglinzi concentrandu-le intr-un fel de „container“ de silicon. Cu Sunflower isi alimenteaza cu energie intregul sediu acum. Cateva zile dupa aceea l-am intervievat pe investitorul Gary Morgenthaler din Silicon Valley, a carui firma a investit in productia de componente pentru panouri solare si a urmarit un start-up care, prin bioinginerie, incearca sa modifice niste alge astfel incat acestea sa „produca“ petrol. Am sfarsit saptamana in San Francisco, la Greentech Innovation Network, care a cumparat de-a valma zeci de companii care inoveaza in domeniul „energiei curate“, in cautare de idei. Intalnirea a fost organizata de Kleiner Perkins, fondul de investitii care a ajutat Google sa porneasca si care acum baga banii intr-o larga varietate de start-up-uri in domeniul energiei.

     

    Bill Gross de la Idealab spunea: „Pretul combustibilului fosil a urcat destul si uite ce se intampla. Fara nici o reglementare guvernamentala, investitiile si inovatiile in zona energiei decoleaza cu mai multa concentrare de talente si mai multa determinare decat ar face-o orice program guvernamental. E un fel de proiect Manhattan disipat, care atrage cei mai destepti si cei mai potriviti oameni, iar capitalul este eficient alocat spre astfel de echipe“.

     

    Dar sa nu ne facem iluzii, spune K.R. Sridhar, a carui companie, IonAmerica, dezvolta celule combustibile din oxizi solizi: daca vrem sa vedem astfel de alternative ca se misca de la stadiul de start-up-uri spre cel de intreprinderi comerciale mari, „avem nevoie sa facem ca mecanismul preturilor sa functioneze cum trebuie“.

     

    Cand vorbim de petrol, chiar nu putem spune „sa lasam piata sa functioneze“, pentru ca in lumea petrolului nu exista o piata libera: producatorii au un cartel, iar guvernele – cum e si al nostru – subventioneaza petrolul, asa incat noi sa nu platim intregul cost.

     

    Daca guvernul ar face doar cateva lucruri, start-up-urile din energie pe care le vedem azi ar livra produse adevarate, spune Sridhar. In primul rand, guvernul ar trebui sa instituie o taxa pe benzina care sa-i garanteze ca pretul nu va scadea niciodata sub 3,5-4 dolari galonul, taxa care ar face ca preturile noilor tehnologii sa devina competitive. In al doilea rand, guvernul ar trebui sa-si fixeze propriile tinte in privinta consumului si al emisiilor de dioxid de carbon pentru propria flota de automobile, precum si standarde inalte pentru energia ecologica si un consum redus de electricitate pentru propriile cladiri – iar apoi sa promita ca va fi primul client al acelei companii care va reusi sa atinga astfel de standarde.

     

    „Guvernul federal e cel mai mare consumator unic de energie din tara“, spune Sridhar. „E timpul sa conduca prin puterea exemplului si sa forteze putin nota. E vremea ca guvernul sa-si foloseasca forta de negociere atunci cand cumpara energie“.

     

    Prima tara industrializata care devine „verde“ cel mai repede, care va avea cele mai ingenioase tehnologii – aceea va fi tara-lider a secolului al XXI-lea. Noi avem inovatori. Avem si investitori. Daca am avea si un guvern care sa creeze conditiile potrivite de piata, chiar ca ne-am desprinde de pluton.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer;

    Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 14 iunie al BUSINESS Magazin.

     

    Traducere de Mihai Mitrica

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • Impreuna separat

    Bill si Hillary Clinton au mers cu avionul la Chicago in aprilie, impreuna, pentru a tine discursuri la cateva ore si la cativa kilometri unul de celalalt. Si, ca orice cuplu, s-au gandit sa ia cina impreuna la sfarsitul zilei. Dar viata nu e asa de simpla cand esti casatorit cu un/o Clinton.

     

    Fostul presedinte a plecat devreme spre Washington, pe de o parte pentru a evita sa distraga atentia presei de la discursul sotiei sale. Au decis amandoi ca cina nu e o idee buna, asa ca Bill Clinton a facut ce face el de obicei: a strans niste cunoscuti – in acest caz niste fosti consilieri – si a mers sa ia o gustare tarzie la un restaurant Tex-Mex. Abia dupa asta sotii Clinton au ajuns acasa – impreuna. Clinton e arareori vazut in public neacompaniat, dar printre companioni rar se regaseste si sotia. Noptile in oras il gasesc haladuind prin Los Angeles cu un prieten burlac, Ronald W. Burkle, sau participand la evenimente in Manhattan; ea e legata de cariera de senator de New York. Cand vine vorba despre subiectul Bill si Hillary, in aceste zile, pentru multi democrati o problema principala este starea casniciei lor – se vorbeste despre cum cea mai disecata relatie din America poate afecta posibila candidatura a doamnei Clinton la prezidentiale in 2008. Democratii spun ca e inevitabil faptul ca intr-o campanie care l-ar putea readuce pe fostul presedinte la Casa Alba, unii votanti ar putea fi derutati de rolul lui politic si de episodul procedurii de suspendare din 1998.

     

    „E clar ca e o candidatura complicata“, spune Leon E. Panetta, seful administratiei prezidentiale a lui Clinton din 1994 pana in 1997. „Au trecut prin multe, desi pana la urma daca esti cu ei, stii ca e ceva care-i uneste profund.“ Dinamica mariajului unui cuplu e dificil de surprins dinafara, chiar si in cazul unuia atat de cunoscut. Dar intervievarea a cam 50 de oameni si o retrospectiva a activitatilor lor comune arata ca, de cand au parasit Casa Alba, Bill si Hillary si-au construit in mare parte vieti separate – pe de o parte din cauza carierelor si pe de alta din calcul politic.

     

    Efectul a fost ridicarea figurii senatorului Hillary Clinton in raza radarului public simultan cu un fel de diminuare a imaginii sotului ei. Aparitiile lor impreuna sunt cu grija calculate: scopul lor este sa o pozitioneze in cursa prezidentiala nu ca partenera sau ca emisar, ci ca pe sine insasi.

     

    Multora dintre cei intervievati li s-a garantat anonimatul pentru a discuta despre o relatie pentru care sotii Clinton au cautat mult timp o zona privata. Sotii Clinton – si, in cea mai mare parte, consilierii lor – au refuzat sa coopereze pentru acest articol si le-au cerut si altora, de asemenea, sa nu coopereze. Purtatorii lor de cuvant au remis un comunicat despre relatia celor doi.

     

    „Ea e senator activ care, ca si cei mai multi membri ai Congresului, trebuie sa fie in Washington in cea mai mare parte a timpului. El e fost presedinte si conduce o fundatie internationala. Dar casa lor e in New York si ambii fac tot posibilul pentru a fi impreuna acolo sau la locuinta din Washington D.C. cat mai des – adesea cu mari eforturi. Cand programul de lucru ii constrange sa fie despartiti, vorbesc tot timpul.“

     

    De la inceputul lui 2005, sotii Clinton au fost impreuna in medie cam 14 zile pe luna, potrivit consilierilor care au consultat programele celor doi. Cateodata asta a insemnat o zi intreaga de relaxare acasa in Chappaqua, New York; alteori a insemnat sa ajunga acasa amandoi in toiul noptii. In cea mai ocupata perioada a lor, s-au vazut intr-o singura zi, de Sfantul Valentin, in februarie 2005 – o luna in care ambii au calatorit mult. Din ultimele 73 de weekend-uri, au petrecut impreuna 51. Consilierii au refuzat sa dezvaluie care a fost programul privat al sotilor Clinton. Aceiasi consilieri spun ca acum cuplul vrea cat mai mult „timp privat“ impreuna posibil; toamna trecuta, spre exemplu, Bill Clinton a parasit Manhattan-ul si a plecat acasa pentru a fi impreuna cu sotia lui cateva ore inainte de a se intoarce pentru lua avionul spre Newark.

     

    Arareori, totusi, cei doi Clinton apar in public cand sunt impreuna. Iar distanta e in mare parte un rezultat al carierelor lor, dar e si o chestiune de optiune. Bill Clinton s-a implicat intr-o multime de cauze care il scot afara din tara, precum SIDA in Africa sau saracia din lumea a treia. Cateodata ia parte la sesiunile de strategie ale sotiei, dar chestiunea rolului sau politic este atat de delicata incat consilierii lui Hillary au pareri impartite asupra influentei lui.

     

    In schimb, optiunea lor de a-si trai vietile publice separat, spun cei din jurul sotilor Clinton, are la baza un calcul politic, dincolo de evolutia naturala a unei casnicii care a avut parte din plin de stres si tradari. Bill e o figura complicata pentru sotia lui, care s-a transformat dintr-o Prima Doamna controversata – atunci cand erau inseparabili – intr-o femeie-senator care sta pe picioarele proprii.

     

    Pregatindu-se pentru 2008, democratii descriu infruntarea politica astfel: Hillary ar putea deveni candidat prezidential, dar intoarcerea „sotilor Clinton“ ar putea resuscita amintiri care includ ades-ironizata idee de tandem matrimonial („doi la pret de unul“) a campaniei prezidentiale a lui Clinton din 1992 si telenovela infidelitatilor.

     

    „Bunul simt spune ca relatia ar putea sa o afecteze – cand toate acele amintiri si scandaluri vor fi evocate. Dar pun pariu, si poate asta e o proiectie rationala, ca asa ceva nu ar fi corect“, spune Lanny J. Davis, un vechi prieten al sotilor Clinton.

     

    Unii dintre apropiatii cuplului spun ca, atunci cand au parasit Casa Alba, cei doi au incercat sa lase in urma si ce mai ramasese din scandalul relatiei lui Bill cu Monica S. Lewinsky. Dar altii spun ca au simtit tensiunea si dezamagirea din mariajul celor doi.

     

    Unii apropiati constata ca acum nu se mai observa vreo urma de tensiune. „Cine stie cum un cuplu oarecare ar trece prin provocarile mariajului lor… dar ei au facut-o“, spune Chris Korge, colector de fonduri pentru democrati si apropiat al sotilor Clinton. „E ca atunci cand el i-a cumparat, recent, un nou inel cu diamante, numai sa-i fi vazut privirea…“ Bill Clinton a fost mai deschis cu privire la mariajul lor decat este sotia lui.

     

    Cand au aparut impreuna la o strangere de fonduri in decembrie in Manhattan, fostul presedinte a spus ca sunt unele momente in care „imi dau singur palme“ pentru ca ar fi incurajat-o sa candideze la prezidentiale. Sunt si altele in care si-ar fi dorit ca ea sa nu fi fost nici in Senat, ca sa poata calatori mai mult impreuna, sa afle mai multe impreuna, a spus tot el. Cand Hillary Clinton i s-a alaturat pe scena, el a sarutat-o pe frunte si s-a indepartat. Ea a parut putin uimita. Cateva momente mai tarziu, s-a uitat in camera putin luminata incercand sa-l gaseasca. „Iti sunt atat de recunoscatoare, Bill, oriunde te-ai afla“, a spus.

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

     

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • Discovery vrea mai mult

    Discovery Networks Europe (DNE), diviziune a Discovery Communications, isi extinde operatiunile si prezenta in Romania prin deschiderea unui birou local in Bucuresti. Totodata, DNE a anuntat si lansarea unui semnal Discovery Channel dedicat pietei autohtone.

     

    Semnalul unic de distributie al DNE va consolida identitatea Discovery Channel in plan local si va permite retelei sa ofere un aspect personalizat on-air, incluzand materialele intermediare si promo-urile, care acum vor fi dublate in limba romana, spun reprezentantii companiei. De asemenea, lansarea semnalului dedicat va permite Discovery sa selecteze din cadrul ofertei internationale cele mai relevante programe pentru publicul din Romania (selectia se va face pe baza voturilor telespectatorilor). Noul birou va fi administrat de Katarzyna Kieli, vicepresedinte si Country Manager Discovery Networks, Europa Centrala, iar Simona Mikhulesku va ocupa functia de Affiliate Sales Manager.

     

    Biroul va avea o echipa de vanzari afiliate si alte functii de sustinere, dupa o campanie de recrutare. In termeni de oportunitati pentru advertiserii si sponsorii din Romania, localizarea ofertei Discovery se traduce prin contracte non-standard, cum ar fi programele sponsorizate sau promo-uri locale. „Privim cu incredere dezvoltarea fenomenului pay TV din Romania. Semnalul propriu ne va furniza o oferta de advertising si de vanzari mult mai puternica, de care advertiserii locali vor putea beneficia, la fel cum s-a intamplat odata cu lansarea semnalului Discovery Channel in Ungaria, la inceputul anului trecut“, a explicat Katarzyna Kieli.

     

    Deschiderea biroului si lansarea unui semnal dedicat coincide cu cea mai mare campanie de marketing off air lansata de Discovery in Romania, pentru promovarea uneia dintre noile sale serii, „La un pas de moarte“. Campania integreaza elemente de afisaj pe panouri exterioare, online, presa scrisa si radio.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Lumini in noapte

    Client: Muzeul Grigore Antipa

    Brand: Evenimentul „Noaptea Muzeelor“.

    Agentie: Leo Burnett & Target (Publicis)

    Canale: citylights (outdoor), print, radio si Internet

     

    Pentru promovarea evenimentului „Noaptea Muzeelor“, Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa“ a lucrat cu agentia sa traditionala, Leo Burnett & Target. Pentru ca tema evenimentului din acest an a fost „Lumini in noapte“ si s-a concentrat in jurul speciilor bioluminiscente, agentia a conceput o campanie cat mai sugestiva. Leo Burnett explica cum: neoanele din statiile de autobuz, destinate sa anunte evenimentul, „s-au descurcat de unele singure“, aranjate fiind de spray-uri si markere. Formele de specii luminiscente aplicate direct pe neoane si vizibile in intuneric au asigurat comunicarea evenimentului pe partea de outdoor. „Si pentru ca am vrut sa aducem si in radio «lumina», am reusit sa exploatam display-ul radioului de masina, pe care ascultatorul a vazut la un semnal precis cuvinte latinesti, adica nume de specii luminiscente“, a mai spus agentia.

  • SOFTWARE: Rusia intra timid dar sigur pe piata marilor jucatori din IT

    Programatorilor rusi le place o anecdota atribuita unui oficial al Intel: „Proiectele mari le facem in India, pe cele urgente in America – iar pe cele imposibile, in Rusia“. Dar ce e dincolo de glume?

     

    Cu ceva timp in urma, un om de afaceri rus, sef al uneia dintre cele mai mari companii de IT din tara (Information Business Systems – IBS) comenta ca Rusia inca nu si-a construit urmatorul sector de export, unul care sa aduca bani in tara peste 30 de ani, cand „rezervele de petrol si gaze se vor fi terminat“. Anatoli Karacinski – despre el este vorba – gasea ca un astfel de sector, care sa genereze export, e industria IT. Si mai spunea ca acum ar fi momentul in care o asemenea constructie trebuie proiectata.

     

    Si Karacinski, si alti oameni de afaceri din IT-ul rusesc, privesc fara indoiala spre exemplul Indiei – care conduce in topul tarilor exportatoare de software cu vanzari de peste 12 miliarde de dolari in 2005. Rusia, desi pe locul al 4-lea in clasamentul exporturilor de software, a atins doar 1 miliard de dolari in 2005, in crestere cu 30% fata de 2004.

     

    Putin fata de India, dar promitator totusi, daca luam in calcul ca in 2003 exporturile se cifrau la 475 de milioane de dolari, in crestere cu 60% fata de anul precedent si de noua ori mai mult decat in 1999, potrivit Worldeconomy.com. Acum doi ani, Dmitri Losinin, directorul executiv al celui mai mare exportator rus de software, Luxoft, isi exprima convingerea ca exporturile rusesti de soft vor ajunge pana in 2009 la 3-5 miliarde de dolari.

     

    In paranteza spus, Luxoft este cel mai mare producator de software de business al Rusiei, un nume aflat intr-o companie selecta, cum ar fi Spirit – compania care a reusit sa incheie o alianta strategica cu gigantul american Texas Instruments in 2001 pentru producerea de procesoare, Abbyy – unul din cei mai buni producatori de software pentru recunoasterea optica a caracterelor (OCR) din lume si, bineinteles, Kaspersky – aflat intre primii zece producatori de software de securitate din lume. Mai exact, Kaspersky detine circa 10% din piata mondiala de antivirus, care este estimata la aproximativ 5 miliarde de dolari, in vreme ce pe piata locala controleaza aproape 65% din sectorul „antivirus“.

     

    Pentru a intelege mai bine pozitia de forta a celor de la Kaspersky, e suficient sa amintim ca Symantec, liderul mondial pe segmentul consumatorilor finali, detine in Rusia o cota de piata de doar 20%. Totusi, in pofida succeselor de pana acum, Rusia priveste inca cu respect la liderii pietei mondiale de software, in special la India. La exemplul indian s-a raportat, probabil, si presedintele Vladimir Putin cand, anul trecut – dupa o vizita in Bangalore, capitala IT a Indiei – a decis sa finanteze cu cate 80-100 de milioane de dolari de la buget crearea a trei parcuri tehnologice rusesti (la Novosibirsk, Nijni Novgorod si Dubna, langa Moscova), precum si sa acorde companiilor IT o serie de facilitati gen reducerea contributiilor la bugetul de asigurari sociale (de la 30%, cat platesc alti angajatori, la 14%) si sa excepteze exporturile IT de la plata TVA. Exporturile rusesti de software ar trebui, deci, sa creasca „in acelasi ritm, de 30% anual, pana in 2010“, potrivit ministrului rus comunicatiilor, Leonid Reiman.

     

    Cresterea de pana acum e insa mai degraba un efort al afacerilor locale decat al vreunei strategii guvernamentale. Oamenii din IT-ul rusesc au profitat, pana acum, de aceleasi avantaje pe care le-au exploatat si alte paradisuri ale outsourcingului, in principal forta de munca bine pregatita si ieftina, care a facut ca exportul de software al Rusiei – dirijat, in cea mai mare parte, spre Occident – sa creasca, in termeni de venituri, in fiecare an.

     

    Dar in Rusia, ca si in alte economii emergente, forta de munca se scumpeste, iar acest lucru va priva companiile autohtone de unul dintre principalele lor atuuri. „In Moscova, de exemplu, nu mai este profitabil sa dezvolti software pentru export“, spunea recent Maxim Ageev, presedinte al Quasar Micro, citat de publicatia Kommersant. Salariul mediu al unui programator moscovit e de 700-800 de dolari pe luna, mergand si pana la 12.000 de dolari pe an – la fel ca in China, mai mult ca in India, dar, e drept, deocamdata de cinci ori mai mic decat in Statele Unite.

     

    Totusi, nivelul relativ scazut al salariilor va continua sa fie – cel putin inca o vreme – unul dintre marile atuuri ale industriei rusesti de software, mai ales in fata celei occidentale. Un alt avantaj, pe care oamenii de afaceri rusi incearca sa-l scoata in evidenta, e rezervorul de specialisti si traditia tehnologica mostenita din perioada sovietica, Rusia laudandu-se ca este, alaturi de Japonia si Statele Unite, una dintre natiunile cu cea mai mare densitate de experti in domeniul tehnic: 3.500 la milionul de locuitori. In fine, un alt as din maneca ar fi acela al fluctuatiei de personal mai redusa decat in India, care permite crearea de echipe stabile si experimentate de dezvoltatori de software. Iar specialistii pun aceasta fidelitate a angajatilor tot pe seama traditiei in domeniul tehnic mai mare decat a altor tari; la aceasta ora, „populatia de programatori“ a Rusiei e estimata la 250.000 de specialisti. Dar exista si reversul: fenomenul migratiei.

     

    Anual, aproximativ 2.500 de oameni de stiinta de inalta calificare parasesc Rusia, pentru a lucra in Occident.

    La fel de adevarat, insa, este si faptul ca exista si specialisti in IT care se intorc in tara. Unul dintre ei este Alexei Nikolaevski, fondatorul Luxoft, companie printre ai carei clienti se numara Boeing, IBM si Microsoft. Nikolaevski, care a inceput prin a scrie programe pentru bancile rusesti in 1990, a dat faliment dupa criza din 1998 si a plecat in Statele Unite, unde a lucrat la o companie din Texas pana dupa crah-ul dotcom din 2000. A revenit, dupa aceea, in Rusia, fondand Luxoft, care in 2004 a atins o cifra de afaceri de 25 de milioane de dolari, devenind asa cum deja s-a mentionat cel mai mare exportator de soft al Rusiei.

     

    Dar industria ruseasca de software are si dezavantaje majore: unul ar fi gradul redus de consolidare, piata fiind formata – cu exceptii notabile, fireste (IBS, de exemplu, are 3.000 de angajati si clienti precum Shell, BP, J. P. Morgan, Ford, US Department of Energy) – din companii care au in medie 20-30 de programatori si prea putina experienta in marketing ori fuziuni si achizitii. Altfel spus, piata e formata din companii prea mici pentru a deveni competitori semnificativi pe piata mondiala de outsourcing. Iar in acest punct, admit rusii, avantajul e de partea Indiei, si multumita sprijinului timpuriu al guvernului de la New Delhi, care a creat zone speciale in care companiile pot lucra impreuna pentru proiectele mari.

     

    O alta piatra de moara ar fi si perceptia ca tehnologia ruseasca este inferioara din punct de vedere calitativ (in special in Statele Unite) – o prejudecata mostenita din perioada razboiului rece -, dar si rata mare a pirateriei software de dupa caderea Cortinei de Fier sau ostilitatea regimului Putin fata de marile corporatii (vezi cazul Yukos). Si nu in ultimul rand, hackerii. In 2001, un programator rus de la ElcomSoft Co., Dmitri Sklyarov, a fost arestat de FBI, care l-a acuzat ca a violat U.S. Digital Millenium Copyright Act, o lege care protejeaza incalcarile copyright-ului in dezvoltarea de software.

     

    Sklyarov, care a fost achitat ulterior de un tribunal american, demonstrase la o conferinta a hackerilor din Las Vegas cum poate fi sparta criptarea sistemului de carti electronice e-Books al Adobe Systems, despre care compania spunea ca nu pot fi copiate, si cum pot fi transformate acestea in fisiere PDF obisnuite, care pot fi citite de orice utilizator, pe orice tip de computer. Apropo de Statele Unite. Cand presedintele american Ronald Reagan a avertizat, in anii ‘80, ca „The Russians are coming“ (Vin rusii), ceea ce se subintelegea era o amenintare de ordin militar. Expresia este valabila si astazi, dar si-a schimbat intelesul.

     

    Acum e vorba de calitatile de programatori si expertiza IT a rusilor. Dar asta nu e singura schimbare: avantajele competitive ale relocarii activitatilor software in Rusia nu mai provoaca teama in Occident, ci mai degraba ele reprezinta o sansa nesperata pentru business-urile din Vest de a gasi noi directii de crestere.

  • Minusul este organizarea

    O tara cu dimensiunile unui continent, Rusia are de unde alege programatorii cei mai buni. Forta sa este insa mai degraba latenta, nefiind inca exploatata la adevaratul potential.

     

    DIMENSIUNI: Din punct de vedere al bazei umane rivalizeaza cu India si China, dar din motive de slaba organizare si instabilitate politica si legislativa nu genereaza venituri la fel de mari.

     

    TRADITIE: Fostul URSS era recunoscut pentru capacitatea uriasa de productie de tehnologie. In perioada razboiului rece rusii au inovat de multe ori domenii precum astronautica, tehnica militara si telecomunicatiile.

     

    DESCHIDERE: Boeing, Dell, Intel, Motorola au deja centre de dezvoltare tehnologica in Moscova, si multe alte companii americane lucreaza pe baza de contract cu programatorii rusi.

  • Studiu de caz

    Producatorii de software Spirit si Abby sunt doua exemple de succes ale politicii de deschidere catre Occident.

     

    SPIRIT

    • Fondata in 1992, compania s-a focalizat de la inceput pe dezvoltarea de soft pentru export si pe colaborarea cu gigantii industriali ai lumii.
    • Spre finalul anilor ‘90 Spirit a trecut de la modelul „work for hire“ la cel „product oriented“. 
    • A facut in 2001 o alianta strategica cu Texas Instruments si a semnat cel mai mare contract de export din istoria softului rusesc; solutia celor de la Spirit a fost aleasa din 20 de variante de software.

    ABBY

    • Incepe in 1989, sub numele BIT Software, iar in 1990 lanseaza un dictionar englez-rus, Lingvo 1.0.
    • Incepand cu 1999, isi deschide filiale in Statele Unite si Marea Britanie. Are 500 de angajati, dintre care 300 in Moscova.
    • Isi schimba numele in 1997, an in care compania este declarata la World Economic Forum una dintre primele 30 de companii cu cea mai rapida crestere din Centrul si Estul Europei.

  • Urgenta si importanta

    In vreme ce recentele intelegeri dintre Dell si Google, pe de-o parte, si dintre Yahoo! si eBay, pe de alta, creeaza serioase migrene celor de la Microsoft, americanii obisnuiti au o alta durere de cap: ce-a mai ramas din dreptul lor constitutional la viata privata?

     

    Atat in viata de zi cu zi, cat si in activitatea profesionala ne confruntam in permanenta cu doi factori care cel mai adesea impun cerinte contradictorii: urgenta si importanta. Suntem constienti ca anumite lucruri sunt importante pe termen lung si, totusi, de cele mai multe ori ajungem sa le neglijam pentru a ne canaliza timpul si energia catre cele care par sa nu sufere amanare. M-am aflat sub aceasta clasica dilema cand am ales subiectul pentru acest articol.

     

    Mai intai urgenta. Zilele trecute a fost dat publicitatii un acord intre Dell si Google, adica intre cea mai mare companie de PC-uri din lume si cea mai mare companie de Internet. Cei doi colosi au cazut de acord ca milioanele de computere Dell destinate companiilor mici si mijlocii, precum si utilizatorilor domestici sa fie din fabrica echipate cu un pachet de programe furnizate de Google. Printre acestea se numara Google Earth (sistem de harti si itinerarii), Google Desktop (sistem de cautare si organizare a informatiilor pe computerul local), Google Talk (mesagerie instant si telefonie IP) si Google Toolbar for Internet Explorer. Toate acestea sunt disponibile pentru descarcare atat individual, cat si intr-o distributie compacta numita Google Pack, care cuprinde insa si software de la terti (de pilda Mozilla Firefox sau Norton Antivirus). Insa s-a constatat ca, in practica, cei mai multi utilizatori prefera sa foloseasca uneltele software preinstalate, asa ca prin intelegerea cu Dell softurile desktop de la Google vor avea o expunere mult mai mare. Si inca un amanunt: motorul de cautare web setat ca implicit pe computerele Dell va fi, desigur, Google.

     

    Ca de obicei, partile au fost zgarcite in amanunte, asa ca nu prea e clar ce castiga Dell din aceasta intelegere. Este insa foarte clar cine este cel mai afectat: Microsoft, care pierde puncte pretioase in incercarea de a-si impune propriile instrumente de cautare locala si pe web. Insa gigantul din Redmond nu prea isi poate permite sa-si declare nemultumirea, avand in vedere ca a practicat (si inca practica) pe scara larga aceeasi manevra pentru a-si impune dominatia in lumea software. Insa un necaz nu vine niciodata singur: in aceeasi zi (25 mai), alti doi giganti si-au unit fortele: Yahoo! si eBay. Intelegerea prevede pe de-o parte ca Yahoo! va fi furnizorul exclusiv de reclama contextuala in paginile licitatiilor online gazduite de eBay, iar pe de alta ca Yahoo! va folosi sistemul de plati online PayPal (detinut de eBay) in relatiile cu clientii serviciilor pe care le ofera. La prima vedere s-ar parea ca aceasta intelegere este mai degraba o veste mai proasta pentru Google decat pentru Microsoft, dar lucrurile nu stau chiar asa. Sistemul global de publicitate contextuala detinut de Google este suficient de consolidat ca sa nu fie foarte afectat de miscarea facuta de Yahoo!, in vreme ce pentru Microsoft – care abia acum incearca acest model de business – imensa audienta cumulata de Yahoo! si eBay (peste 80% in Statele Unite) va reprezenta un obstacol semnificativ in tentativa de a-si revigora reteaua proprie MSN.

     

    Ca de obicei, pentru lucrurile cu adevarat importante ramane putin timp. Pe scurt, povestea este urmatoarea: intr-un articol publicat in editia din 10 mai, ziarul USA Today a dezvaluit faptul ca National Security Agency (agentia americana pentru securitate) a colectat in secret inregistrarile apelurilor telefonice a zeci de milioane de americani, folosind datele furnizate de marii operatori AT&T, SBC, Verizon si BellSouth (ultimii doi au negat orice colaborare cu NSA). Se estimeaza ca baza de date operata de NSA contine nu mai putin de 1,9 mii de miliarde de inregistrari colectate dupa 11 septembrie 2001 si e, foarte probabil, cea mai mare baza de date asamblata vreodata. Desi colectarea acestor date nu implica ascultarea sau inregistrarea convorbirilor, prin utilizarea unor tehnici de „minerit in date“ (data mining), NSA poate sa identifice „tipare comportamentale“ in scopul de a depista eventuale activitati teroriste. In ce masura NSA are dreptul sa urmareasca apelurile telefonice (si, se pare, mesajele e-mail) ale cetatenilor americani e un subiect care alimenteaza in zilele acestea o disputa la scala nationala. Electronic Frontier Foundation a dat in judecata pe AT&T, iar WiredNews a publicat declaratiile martorului-cheie, in vreme ce americanii (si nu doar ei) se intreaba unde mai e granita dintre securitatea nationala si viata lor privata.

  • Aliantele gigantilor: Googdell si Yahebay!

    Faptul ca Internetul este o piata schimbatoare e un lucru care se stie. Iar doua anunturi facute saptamana trecuta de gigantii online au dat un prim semn ca incepe o cursa nebuna dupa cat mai multi dintre clientii concurentei.

     

    Metoda aleasa de marii jucatori pentru a-si invinge rivalii poate parea paradoxala: alierea cu alti competitori, unii oricum foarte puternici pe segmentul lor, dar care nu reprezinta un pericol direct atat de mare. Mai intai, eBay, cea mai mare companie de comert electronic din lume, si Yahoo!, portalul online numarul unu al Internetului, au anuntat ca vor deveni parteneri. Mai exact, Yahoo! va plasa reclame online pe site-ul eBay, promovand in schimb pe site-urile sale serviciul de plata Pay Pal al eBay.

     

    Doar cateva ore mai tarziu, Google, lider pe piata de cautare online, anunta un parteneriat cu Dell, cel mai mare producator de computere personale din lume. Intelegerea prevede ca o buna parte din computerele produse de Dell sa ajunga pe piata cu software preinstalat produs de Google – cele mai cunoscute fiind Google Desktop Search, de cautare pe hard-disk-ul computerelor personale, si Google Toolbar, bara de unelte care este afisata in meniul browser-ului de navigare pe Internet.

     

    In primul caz, este clar la cine s-a gandit Yahoo!. Rivalul Google va obtine anul acesta venituri de circa 10 mld. dolari din publicitatea alaturata rezultatelor cautarilor online ale internautilor, conform Financial Times. Iar asta nu-i putea lasa indiferenti pe oficialii Yahoo!, care incearca prin alianta cu eBay sa sporeasca audienta reclamelor online.

     

    Nici nu e greu de inteles ca scopul va fi atins. Conform oficialilor eBay, pe site-ul de licitatii online se efectueaza zilnic 350 de milioane de cautari (un numar aproximativ egal cu cel al cautarilor directionate de pe site-ul Google). Iar asta inseamna ca reclamele din portofoliul Yahoo! vor atrage multe click-uri in plus, adica vor fi generate venituri semnificativ mai mari, care vor fi impartite intre cele doua companii. Analistii estimeaza ca, in urma acestui parteneriat, care va intra in vigoare la anul – initial doar pe piata din SUA, veniturile anuale ale Yahoo! vor creste cu circa 200 de milioane de dolari.

     

    In acelasi timp, nici Google nu sta degeaba. Prin acordul pe care l-a incheiat cu Dell, compania obtine ceva extrem de valoros: spatiu pentru softul sau pe multe PC-uri (Dell vinde anual peste 30 de milioane de computere), locatie dominata in mod traditional de software-ul marca Microsoft. Daca ar fi sa comparam situatia cu piata imobiliara, se poate spune ca Google a inchiriat cateva locatii de lux chiar in centru, „evacuand“ in acelasi timp un „chirias“ extrem de incomod, Microsoft.

     

    Asta pentru ca pagina de start din browser-ul Internet Explorer, fabricat de Microsoft, va fi schimbata pe PC-urile Dell intr-o pagina web co-brandata Dell si Google. In plus, cautarea din Internet Explorer se va face in mod implicit folosind motorul de cautare Google. Aceste schimbari sunt importante pentru ca internautii, arata statisticile, rareori descarca un alt software daca cel pe care il gasesc preinstalat pe computer ii multumeste.

     

    Intelegerea cu Dell, care se refera doar la PC-urile vandute catre consumatori individuali si companii mici si mijlocii, a fost parafata dupa ce Google a fost de acord sa plateasca o suma de bani a carei valoare a ramas confidentiala. De altfel, mutarea facuta de Google il lasa pe Bill Gates cu si mai putine variante de parteneriat, dupa ce anul trecut gigantul online le-a suflat celor de le Microsoft un acord de colaborare cu AOL.

     

    Atunci, Google a cumparat 5% din AOL cu un miliard de dolari, dupa ce Microsoft ajunsese intr-o faza avansata de negociere pentru a prelua un pachet de actiuni. Care va fi impactul acestor aliante ramane de vazut.

  • Razboi cu toata lumea

    Analistii sunt de parere ca, oricum, pe o piata a serviciilor online care se maturizeaza, noile parteneriate sunt avantajoase pentru toate partile implicate.

     

    FOSTI ALIATI: In timpul bataliei cu autoritatile care o acuzau de practici anticoncurentiale in SUA, Microsoft s-a bazat pe sprijinul Dell, companie care acum s-a aliat cu Google, cel mai mare rival al lui Bill Gates pe sectorul cautarilor online.

     

    ATUUL MSN: Microsoft inca mai controleaza una din cele mai mari comunitati de internauti, multumita serviciului de mesagerie online MSN, cel mai utilizat astazi de internautii din intreaga lume.

     

    MAREA PROVOCARE: Rivalii momentului trebuie sa identifice cele mai eficiente metode pentru a vinde reclame unor comunitati de utilizatori care se comporta dupa reguli noi, orientandu-se tot timpul catre servicii de comunicare tot mai complexe.