BusinessMagazin

Blog

  • BANII CAMPIONILOR

    CAMELIA POTEC (ROMANIA): Campioana olimpica ne-a declarat ca avea planuri mari de investitii cu cei 50.000 de euro pe care i-a primit pentru titlul de campioana olimpica, dar a constatat ca „cu 50.000 de euro nu mai cumperi nimic in Bucuresti, mai ales daca ai norocul sa te recunoasca lumea si sa aiba senzatia ca inoti in bani, ca sa zic asa“. Acum incearca sa cumpere un teren, iar casa va trebui sa mai astepte.  

    ALEXANDER POPOV (RUSIA): Inotatorul rus a declarat pentru BUSINESS Magazin ca prefera sa isi canalizeze fondurile disponibile spre afaceri imobiliare din toata lumea, pentru ca sunt mai concrete, mai palpabile. „Bursa e tot timpul cand sus cand jos si parca nu-mi vine sa-mi investesc banii in ceva care nu e foarte sigur.“ 

    IAN THORPE (AUSTRALIA): Campionul australian Ian Thorpe e mult mai dispus decat Popov sa-si asume riscuri la Bursa si spune chiar ca e oricand gata sa investeasca in combinatii mai complicate, pe care le pune la cale impreuna cu echipa sa de consilieri financiari.

  • O afacere cu basme (si bijuterii)

    Multi isi mai amintesc, desigur, de splendidul film „Willy Wonka & the Chocolate Factory“ (1971), o feerie cu si despre copii, care ii prilejuia lui Gene Wilder (in ipostaza unui excentric si fantast proprietar al unei fabrici de dulciuri) unul dintre rolurile sale de compozitie cele mai stralucitoare.

    Dincolo de dulcea magie a ciocolatei, de morala subtire dar intrematoare a povestii si de personajele tandre si comice totodata, a persistat in memoria spectatorilor trepidantul episod al cautarii bonurilor de aur aflate inlauntrul a doar cinci dintre sutele de mii de ciocolate Wonka de pe piata. Cohorte intregi de copii din lumea intreaga au inceput sa caute frenetic biletele miraculoase care le-ar fi ingaduit sa patrunda in universul de mistere interzise al fabricii lui Willy. 

    Rememorand, poate, „spilul“ din film dar si pe acela, similar, din bestseller-ul „The Masquerade“ (in care autorul britanic Kit Williams oferea informatii voalate pentru descoperirea unui iepure de aur), americanul Michael Stadther a hotarat sa reinvie, in preajma Craciunului trecut, aventura cautarii (The Quest) unor „bilete spre paradis“, intr-o formula inedita. El a publicat volumul „A Treasure’s Trove: A Fairy Tale About Real Treasure for Parents and Children of All Ages“, in care, printre randurile povestii propriu-zise, se afla indicii pretioase pentru gasirea a douasprezece bijuterii din aur si pietre pretioase, dibaci ascunse pe intreg teritoriul continental al Statelor Unite. Basmul (pe de-a-ntregul inventat) care imbraca enigma (cu solutii cat se poate de reale) are o desfasurare simpla, departe de ingeniozitatea caleidoscopica si stufoasa a istoriilor lui Tolkien, Lemony Snicket sau ale celebrei J.K. Rowling: in Marele Codru se infrunta creaturile bune si duhurile malefice, intr-o lupta cu sesiuni dulci-amarui, din deznodamantul careia aflam ca dragostea este mai puternica decat teama. Padurarul Zak, sotia sa Ana (jumatate elf, jumatate om) si Pook, un nazdravan amestec de caine si lepidoptera, se straduiesc sa dezlege vrajile unei zane rele care a preschimbat in giuvaericale o duzina de vietati ale padurii.

    Cum, poate, v-ati dat deja seama, micutele fiinte constituie mo-delul bijuteriilor pe care sunteti invitati sa le descoperiti. Nu doar cu ajutorul textului, ci si cu acela al ilustratiilor cu care cartea este savuros impanzita. Desi bine dosite, premiile in gaze de aur (in valoare totala de 1.000.000 de dolari), nu sunt, atentie, ingropate sau pitite in locatii accesibile doar alpinistilor profesionisti, ci pot fi descoperite, cu bagare de seama, la marginea unui drum de tara, pe o pajiste laturalnica, intr-o scorbura sau, de ce nu?, intre doua pietre din caldaramul unei strazi. Cu alte cuvinte, in locuri la indemana, pe care, dupa o lectura atenta si o scrutare sagace, le puteti afla chiar dumneavoastra. Cel putin teoretic. Asa au crezut cei (deja) 500 de mii de cumparatori ai cartii, porniti intr-o aventura palpitanta, cu inceput de basm si final de 6 din 49, si asa vor crede si ceilalti cititori, care se anunta din ce in ce mai multi. Refuzat initial de mai multe edituri, Michael Stadther si-a publicat cartea si a orchestrat construirea si ascunderea bijuteriilor pe cont propriu. La un pret de 40 de USD per exemplar (versiune hardcover) si 20 USD (versiune paperback), cu contracte in curs de negociere pentru traducere in China si Marea Britanie, autorul este primul care a gasit comoara. 


    Michael Stadther, A Treasure’s Trove,  Ed. Treasure Trove Incorporated, 2004

  • Bucurestii de altadata

    • BUCURESTII DE ALTADATA

    Dupa 1989, piata a fost invadata de un puternic val de carti despre Bucuresti: reeditari ale unor volume  capitale (Bacalbasa, Ionescu Gion, H.H. Stahl etc.), istorii recente despre ispravi urbanistice vechi, colectii de fotografii, relatari despre mutilarile succesive ale fetei orasului. Pe baza documentelor detinute de Muzeul Municipiului, Cezara Mucenic incearca acum sa ofere publicului larg o perspectiva coerenta asupra transformarilor urbanistice si arhitecturale petrecute pe teritoriul orasului. Atentia domniei sale s-a oprit asupra metamorfozelor unor microzone semnificative (Piata Sf. Gheorghe, Piata Sf. Anton, str. Doamnei, Piata Universitatii), pentru care s-a urmarit redarea intr-un mod cat mai concret a etapelor devenirii actuale. 

    Cezara Mucenic, Strazi, piete, case din vechiul Bucuresti, Editura Vremea XXI, Bucuresti, 2004 

    • IUBIRE IN RITM DE ROCK

    Adevarata carte-cult, aparuta in Anglia la sfarsitul anilor ‘90, si devenita, sub bagheta lui Stephen Frears, un film despre care inca se vorbeste, „High Hidelity“ a desteptat, in decursul timpului, reactii dintre cele mai diverse. Recenzentul de la Daily Telegraph marturisea ca volumul l-a facut „sa rada mai tare decat orice alta carte pe care a citit-o“. Altfel spus, roma-nul face sa vibreze corzi dintre cele mai diferite si ii poate captiva atat pe romantici (ori doar romantiosi) cat si pe hatri. Autorul, Nick Hornby, ni-l infatiseaza pe Rob Fleming (devenit in film Rob Gordon), in varsta de 35 de ani, in momentul in care prietena lui Laura tocmai l-a parasit. Proprietar al unui magazin de discuri, el isi petrece timpul  facand, impreuna cu amicii sai Dick si Barry, topuri pop-rock si clasificand oamenii in functie de gusturile muzicale. Cand Laura il abandoneaza, Rob isi da seama ca a uitat esentialul si ca a trecut pe langa sansa vietii lui.  

    Nick Hornby, High Fidelity, Editura Polirom, Bucuresti, 2005

  • O padure cu uscaturi morale

    Montand „Padurea“ de Ostrovski la Teatrul „Nottara“, Tudor Marascu a vrut sa arate, printre altele, ca nu e bun numai pentru „Surprize, surprize“, emisiune pe care o regizeaza inca de la infiintare.

    Tudor Marascu a ales un text in care sa se poata juca deopotriva cu registrul comic si cu cel tragic, cu povestea moralizatoare si cu teatrul in teatru. Nu in ultimul rand, in recenta montare a „Padurii“, Tudor Marascu are ocazia sa lucreze cu actori debutanti in roluri importante, precum Ana Maria Sileanu, din generatia de mijloc, dar si cu veterani reputati ai scenei (Ion Sileanu, Ruxandra Sireteanu in rol alternativ cu Ileana Stana Ionescu, Radu Panamarenco, Anda Caropol).  

    Singura asemanare a piesei de la Nottara cu populara si schematica emisiune in care susura din voce Andreea Marin este tema „intoarcerii acasa“. Un batran actor de tragedie, sarac dar impunator si, in sinea sa, fundamental cinstit, revine de departe la conacul unei verisoare putred de bogate insa putrede si moralmente ca intregul ei anturaj. Actorul joaca rolul unui general cu situatie buna ce are pana si valet, in realitate un clovn ratacitor intruchipat cu destul farmec de Ion Grosu. 

    Trucul e descoperit pentru ca bunul actor se implica in salvarea unei „fete fara zestre“ care nu poate sa se marite cu iubitul ei. Actorilor, profesiune dispretuita, nu le ramane decat sa plece inapoi in lume dupa ce „inzestreaza“ fata sarmana, nu cu implinirea vreunei dorinte, ca in formatul TV al „Surprizelor“, ci doar cu primirea in breasla saraca si onesta a actorilor. 

    Pentru ducerea la capat a actiunii simple a piesei, Tudor Marascu utilizeaza numeroase efecte si lasa fiecarui actor momentul sau de bucurie. Construieste numeroase scene dramatice, comice, lirice si chiar coregrafice. Spectatorul nu se poate plange de nimic altceva decat ca toate acestea, jucate pe indelete, insumeaza trei ore si sunt destul de previzibile, precum intoarcerea, insotita de lacrimi, care constituie legea emisiunii mentionate. 

    Altfel, povestea este destul de interesanta si farmecul actorilor nu poate fi pus la indoiala. „Morala“ pe care sufletele uscate din padurea de mesteceni o au de ascultat de la venerabilul actor nu este atat de conventionala cum pare in textul lui Ostrovski. Tudor Marascu este cu siguranta destul de abil ca sa capteze atentia publicului si stie pe ce actori sa mizeze. Astfel ca, pentru oricine, piesa de maturitate a lui Ostrovski poate oferi in montarea de la Nottara destule satisfactii si concluzia ca, oricum, sala teatrului este preferabila fotoliului din fata televizorului.

  • Doi cuscri de cosmar

    „Un socru de cosmar“ (Meet the Parents“), unul dintre marele succese ale anului 2000, ale carui incasari au depasit 300 de milioane de dolari, lasa loc in final de o continuare pentru a gasi raspunsul la o simpla intrebare: ce fel de parinti si-ar boteza copilul Gaylord Focker? Dupa patru ani a venit si urmarea, sub numele de „Meet the Fockers“ („Doi cuscri de cosmar“) si s-a bucurat in box-office-ul american de un succes mult mai mare decat productia anterioara. 

    Continuarea, regizata de acelasi Jay Roach, cu o distributie imbogatita prin cuplul de vis, Barbara Streisand si Dustin Hoffman – Barbara nu mai calcase printr-un platou de filmare de 10 ani – reusise sa stranga in cateva saptamani de la premiera peste 200 de milioane de dolari numai in Statele Unite si in Canada si sa se laude cu recordul celui mai bun weekend ca incasari intre filmele lansate de Craciun. 

    Povestea se dezvolta pe aceeasi idee, veche de la Romeo si Julieta – prin ce trebuie sa treaca un tanar pentru a cuceri admiratia viitorilor socri, dar de data aceasta e pusa intr-un alt context. Dupa ce a trecut cu succes de proba detectorului de minciuni administrata de viitorul socru, un fost agent CIA, Jack Byrnes, interpretat de Robert de Niro, ginerele, Gaylord Focker (Ben Stiller) trebuie sa clarifice un ultim amanunt in toiul ultimelor pregatiri pentru nunta: cuscrii trebuie sa se cunoasca intre ei. Asa ca toata familia Byrnes, insotiti de Gaylord, pleaca spre domiciliul familiei Focker, situat in Focker Island. Teama lui Gaylor de modul in care fostul agent CIA ii va percepe parintii face ca povestea, mai exact comedia, sa mearga mai departe. Agitatia interioara a ginerelui e provocata de faptul ca si-a prezentat tatal drept avocat, lucru adevarat dar acesta nu mai profesase de foarte mult timp, preferand sa stea acasa si sa-l creasca pe Gaylor, iar pe mama sa ca doctor, iarasi adevarat, dar din nou uitase un amanunt, si anume ca mama este cel mai vestit sexolog specializat pe cupluri de varsta a treia. In „Doi cuscri de cosmar“, umorul iese usor la suprafata in principal din diferentele intre cuscri, dar mai ales din prestatia actorilor. 


    R: Jay Roach. Cu: Robert De Niro, Ben Stiller, Dustin Hoffman, Barbara Streisand.

    Durata: 115 minute. 
    In Romania din 18 februarie 2005.

  • Unde iesim diseara?

    Cresterea veniturilor romanilor nu se reflecta numai in aglomeratia din mall-uri, supermarketuri sau la birourile de credit. Ci si in cinematografele mari, teatre, restaurante sau cluburi de noapte. Ce le iese publisherilor la afacerea asta?

     

    In ultimii ani, marile orase – in special Bucurestiul – au explodat pur si simplu in materie de cluburi, discoteci, restaurante, pub-uri, mall-uri si sali de cinema de lux. Pentru a constata acest lucru, nu ai nevoie de statistici – e suficienta o simpla scanare a vietii de noapte sau de week-end a orasului. Iar o iesire in Bucuresti seara, mai ales la sfarsit de saptamana, poate fi considerata ratata din start daca nu ai o rezervare. Sunt dispusi romanii din marile orase sa cheltuie mai multi bani pe divertismentul in afara locuintei? Conform companiei de cercetare Euromonitor, 4,77% din cheltuielile romanilor in 2005 au mers pe recreatie si petrecerea timpului liber („leisure“) – un procent mai mare decat cel alocat bunurilor casnice si serviciilor, de exemplu (4,17%). Tot comparativ, procentul cheltuielilor de distractie la romani a fost aproape dublu fata de cheltuielile alocate produselor de sanatate si serviciilor medicale (2,62%).

     

    Faptul ca tot mai multi romani isi omoara timpul liber in afara spatiului domestic este o veste buna sau rea pentru patronii de media? In mod normal, teoria spune ca este o veste rea: cu cat petreci mai mult timp in afara casei, cu atat mai putin te uiti la televizor, asculti mai putin radioul sau citesti reviste. Cu alte cuvinte, publisherilor si statiilor de radio si TV le scade audienta si, implicit, volumul de publicitate atras.

     

    Ce spune insa practica? Ca exista si o parte plina a paharului in aceste preocupari ale romanilor de a iesi cat mai mult din casa. Pentru publisheri pe de o parte – cei care editeaza asa-numitele publicatii de „leisure time“ sau „city guides“ (de petrecere a timpului liber) si de care devoratorii de distractii se folosesc pentru a se orienta in planificarea timpului liber. Dar si pentru clientii de publicitate, pe de alta parte. In primul caz, printre cele mai cunoscute titluri ar fi Sapte Seri, editata de Kopa Publicatii Grup (pe piata din 1998 si singura publicatie de profil inclusa in Studiul National de Audienta), 24 Fun, editata de Bazar Media (parte din Grupul Catavencu) sau Zile si Nopti (un proiect al editurii cu acelasi nume din Brasov, care distribuie sub licenta publicatia in Timisoara si Cluj).

     

    In cazul advertiserilor, avantajul derivat din faptul ca romanii ies tot mai des din casa consta in posibilitatea de a-i „atinge“ prin mai multe canale: unul ar fi chiar publicatiile din segmentul amintit mai sus; al doilea ar fi locatiile in sine, prin publicitatea indoor – cum ar fi suporturile publicitare din baruri sau posterele din toalete, de exemplu (publicitatea indoor face parte din ceea ce specialistii numesc publicitatea OOH, Out of Home, care mai include si publicitatea stradala printre altele). Iar cel de-al treilea canal important prin care advertiserii isi ating consumatorii la fata locului ar fi activitatile de promovare neconventionala (below-the-line, BTL) – cum ar fi promotiile, petrecerile tematice sau diversele concursuri.

     

    In acest peisaj publicitar tip „leisure“, din ce in ce mai dinamic, interesul publisherilor pentru editarea ghidurilor de petrecere a timpului liber in afara spatiului domestic pare sa fie, la randul sau, din ce in ce mai crescut. Si asta pentru ca acest segment aparent „non-vedeta“ in dezbaterile despre mass-media ia proportii ce nu pot trece neobservate cu vederea. Argumente? Unul ar fi chiar numarul mare al publicatiilor de gen, care este comparabil cu cel al cotidienelor centrale – Biroul Roman de Audit al Tirajelor numara circa 15 reviste de petrecere a timpului liber (inclusiv editiile locale). Daca se pun la socoteala si cele care nu sunt prezente in BRAT, dar si publicatiile non-gratuite care ofera indicatii sau recomandari pentru petrecerea timpului liber sau diversele suplimente (de week-end si nu numai) ale cotidienelor, atunci se schimba prefixul publisherilor care si-au propus sa faca bani din apetitul de distractie al romanilor.

     

    Iar aici intra in discutie un al doilea argument al afirmatiei de mai sus, conform careia ar trebui subliniata ponderea acestui segment de presa – aparent inofensiv – in cursa patronilor de media pentru bugetele de pu-blicitate: dimensiunea bugetelor. Desi nu exista informatii oficiale sau centralizate despre banii de reclama investiti in segmentul publicatiilor de „going out“, sunt estimari conform carora acestea atrag, anual, cateva milioane de euro net (suma care include si mica publicitate, din partea cluburilor, barurilor etc.). Aparent, cele 2-3 milioane de euro vehiculate in piata – ca miza a bugetelor de mare si mica publicitate in acest segment de presa – nu reprezinta mare lucru. Dar, privind comparativ cu bugetele investite in alte canale – Internetul si cinemaul – se poate spune ca publicatiile gratuite de „leisure“ atrag cam aceiasi bani cu Internetul de pilda (anul trecut, investitiile in publicitatea pe Internet s-au situat undeva in jurul valorii de 2,5 milioane, conform estimarilor unui mare jucator pe aceasta piata).

     

    Iar interesul advertiserilor pentru aceasta nisa s-a vazut si in buzunarele publisherilor. Adriana Petrescu, director de strategie la Sapte Seri, spune ca cifra de afaceri a publicatiei a crescut cu 56% in 2005 fata de 2004 (circa 1,6 milioane de euro, in timp ce in 2004 aceasta a fost de aproximativ 733.000 de euro). Pentru 2006, cresterea cifrei de afaceri estimata de reprezentantul Sapte Seri este tot de doua cifre: 32%. In privinta cititorilor, Petrescu spune ca audienta publicatiei a crescut cu 11% la ultima livrare de date a SNA (octombrie 2004-octombrie 2005) fata de livrarea precedenta – Sapte Seri avand o audienta medie saptamanala de 125.000 de cititori.

     

    Principalul competitor al Sapte Seri pe aceasta piata, 24 Fun – editat de Grupul Catavencu -, nu a raspuns intrebarilor BUSINESS Magazin. Conform Ministerului Finantelor, Bazar Media (editorul publicatiei) a avut in 2004 o cifra de afaceri de aproximativ 110.000 de euro (calculat la media euro pentru 2004; suma nu include si veniturile publicatiei din provincie, conform propriilor declaratii).

     

    Ca si Sapte Seri, si Zile si Nopti – cel mai mare publisher local pe aceasta piata (prezent din anul 2000) – are un bilant care argumenteaza de la sine cresterea acestui tip de business in media. Conform propriilor estimari, reteaua Zile si Nopti – care functioneaza exclusiv in sistem de franciza – si-a dublat cifra de afaceri in 2005 fata de 2004. Astfel, de la 460.000 de euro in 2004, publisher-ul spune ca a avut venituri nete de 930.000 de euro in 2005. Aceste sume includ marea publicitate (de la agentii), mica publicitate pe total retea si veniturile din franciza (in acest interval, reteaua a lansat doua editii locale). Pana la sfarsitul anului, Zile si Nopti vrea sa mai deschida inca trei editii locale, pe langa cele 11 existente.

     

    Dar, dincolo de cresterea acestui segment al presei, interesant este altceva, atrage atentia Adriana Petrescu de la Sapte Seri: intetirea competitiei in acest an. Observatia ei vine in contextul anuntului intrarii pe piata, saptamana trecuta, a unui nou titlu – Time Out, o publicatie internationala bilunara adusa sub licenta de Ancor Publishing Group (Ancor este o investitie privata a unui grup de investitori straini americani, spune Time Out Bucuresti).

     

    Desi nu considera ca Sapte Seri sau 24 Fun ii sunt competitori – Time Out spune ca, spre deosebire de acestea, revista va avea si continut jurnalistic – noua publicatie va ataca, in cele din urma, acelasi segment de consumatori de presa si aceleasi bugete de publicitate. Motiv de ingrijorare? Nu pentru Sapte Seri, care spune ca „saluta“ aparitia Time Out in Romania. „Ne-am inteles sa punem umarul la sprijinirea unor proiecte culturale si sa nu ne pierdem energia in polemici inutile“, spune directorul de strategie de la Sapte Seri. Adriana Petrescu mai spune ca apreciaza „curajul lor de a intra pe o piata unde exista o publicatie puternica“ si un obicei de consum de ghid gratuit „deja format“.

     

    Ce spun editorii? Eleonor Sebastian, unul dintre principalii investitori, are incredere ca revista se va impune si in Bucuresti „foarte repede“. Cu alte cuvinte, reprezentantii pu-blicatiei nu vad in lipsa gratuitatii o piedica in atragerea cititorilor. Anca Ionita, publisher Time Out, explica de ce: Time Out nu va fi o simpla enumerare de locatii, adrese, numere de telefon si opinii, ci un produs jurnalistic, care aduce informatii in plus fata de oferta existenta – articole, interviuri, recomandari, recenzii si informatii utile oferite de oameni care „chiar ies in oras“. O concluzie?

     

    Atat timp cat romanii sunt dispusi sa cheltuiasca bani pentru a-si petrece timpului liber, de ce nu ar scoate din buzunar si 30.000 de lei vechi pentru o mai buna planificare a acestuia? In definitiv, costa poate jumatate din cat face o bere buna la pub-ul din colt.

  • DESPRE TIME OUT

    Time Out, adusa sub licenta in Romania de Ancor Publishing, este cel mai recent titlu pe piata publicatiilor-ghid de petrecere a timpului liber. Iar saptamana acesta va fi lansat, o data cu editia electronica a „24-FUN“ si „Horeca 100%“, un ghid al localurilor si hotelurilor din Bucuresti.

     

    IN ROMANIA: Bucurestiul este al 14-lea oras in care apare Time Out, dupa orase ca Londra, New York, Istanbul, Chicago sau Dubai. Rubricile permanente cuprind articole si interviuri cu personalitati artistice ale momentului (preluate din Time Out International); recomandari si informatii despre film, teatru, muzica, dans, carte, restaurante, cluburi, petreceri, evenimente. Dar si informatii utile: cum sa-ti platesti facturile fara sa traversezi orasul, unde sa parchezi etc.

     

    DATE TEHNICE: APARITIE: Time Out apare de doua ori pe luna, intr-un tiraj de 20.000 de exemplare si costa 2,9 RON. DISTRIBUTIE: Reteaua de distributie locala si puncte de vanzare alternative: librarii, statii de benzina, mall-uri, supermarket-uri. GRUPUL-TINTA: persoanele intre 20 si 50A ani, dintre care 50% in intervalul 30-35 de ani. Au studii medii si superioare. Sunt persoane active care isi petrec timpul liber in afara casei si sunt interesate de arta si divertisment.

     

    PREZENTA INTERNATIONALA: CAND? Time Out a aparut pentru prima oara acum 36 de ani. CaT? Audienta totala saptamanala a revistei este de 1 milion de cititori si are 5 milioane de accesari lunar ale sitului.

     

    DIFERENTIERE: Cele mai importante elemente ce o diferentiaza pe Time Out sunt: 1. Numele international, publicatia fiind adusa sub licenta (conform unor informatii neoficiale, valoarea licentei ar fi de 40.000 de euro; suma nu a fost comentata de publisheri); 2. Lipsa gratuitatii, fiind contra-cost. 3. Este un produs jurnalistic de sine statator.

     

    SURSA: TIME OUT BUCURESTI

  • DUPA PROGRAM

    „Romanii ies din casa si nu prea“ – este concluzia pe care o trage Stefan Chiritescu, senior account planner la agentia de publicitate Graffiti BBDO, analizand ultimul TGI (Target Group Index)*.

     

    TV, NUMARUL 1: Televizorul ramane in conti-nuare principala sursa de divertisment pentru majoritatea romanilor indiferent de statutul social si profesional. 53% dintre femei se uita  in medie trei ore pe zi la televizor, iar 46% dintre barbati  petrec acelasi timp in fata televizorului.

     

    SI TOTUSI: Si totusi romanii ies din casa, spune Stefan Chiritescu. Persoanele cu statut socio-profesional ridicat incep sa se ataseze din ce in ce mai mult de activitati „leisure-sport“. Astfel, 62% din membrii acestei categorii practica in cadrul unui club jocul de golf, 53% practica regulat tenisul, iar 42% (in special populatia feminina) au un abonament la o sala de fitness.

     

    SERILE: Cluburile si discotecile sunt frecventate mai ales de adolescenti, 24% din segmentul de varsta 15-17 ani, indiferent de statutul social sau de sex fiind de gasit in aceste locuri de cel putin trei ori pe saptamana. Iar 23% din segmentul de varsta 21-24 de ani merg la dans cel putin o data pe saptamana.

     

    RAFINAMENT: Distractiile mai „rafinate“ – concertele de jazz din cluburi, teatrul, cumpararea cartilor sau spectacolele de dans contemporan sunt specifice persoanelor de sex feminin din zona statutului socio-profesional inalt. Din aceste distractii se „infrupta“ de 2-3 ori pe luna. Aceleasi cifre se pastreaza si in cazul populatiei masculine daca luam in calcul spectacolele de divertisment.

     

    MALL-MANIA: De asemenea, nu trebuie uitata o alta forma de socializare, reprezentata de mersul la Mall. Mall-ul si, intr-o anumita masura, hypermarket-urile devin adevarate puncte de intalnire si de „show off“ (epatare – n.r.).

     

    E-DISTRACTIA: Penetrarea crescanda a Internetului, mai ales in paturile cu statut social ridicat conduce la un nou tip de relationare sociala. Chat-ul si, mai nou in Romania bloggingul, forumurile de discutie pe teme specializate sunt bazele inci-piente ale acestei noi forme de socializare.

     

    CONCLUZIE: Distractiile romanilor incep sa iasa cu greu din zona „ma uit la televizor“, dar frecventa cu care se merge la cinema, se cumpara carti (nu vorbim de citit), se merge la teatru etc. inregistreaza scoruri extrem de mici raportate chiar si la vecinii din Europa Centrala.

     

    *TGI ESTE UN INSTRUMENT DE CERCETARE CARE MONITORIZEAZA EVOLUTIA OBICEiURILOR DE CONSUM SI DE CUMPARARE A DIVERSELOR MARCI, STILUL DE VIATA SI CONSUMUL DE MEDIA AL POPULATIEI URBANE (ESANTION DE 10.000 DE PERSOANE, REPREZENTATIV PENTRU O POPULATIE URBANA DE 10 MILIOANE DE LOCUITORI).

  • CU GHIDUL IN MANA

    Desi Time Out – aparut pe piata saptamana trecuta – nu ataca in mod direct cititorii publicatiilor gen Sapte Seri sau 24 Fun, segmentul de presa pe care intra este cel al ghidurilor de petrecere a timpului liber.

     

    Mai jos, un profil al consumatorului de Sapte Seri, singura publicatie de profil prezenta in Studiul National de Audienta (SNA). Va fi interesant de urmarit profilul consumatorului de timp liber vizat de Time Out, in special in materie de studii si venituri (publisherii spun ca vor introduce „rapid“ Time Out in BRAT si SNA)

  • Vand secrete militare“

    Comunitatea de media a protestat impotriva demersurilor autoritatilor de a intimida jurnalistii in relatia cu sursele. Cum? Schimband informatii secrete care circula neprotejat.

     

    Mai multe organizatii de media au organizat saptamana trecuta un Targ de Informatii Secrete la Parchetul General, unde jurnalistii prezenti au facut schimb de informatii secrete accesibile pe Internet – date cu caracter personal, baze de date, harti militare si aeroporturi militare romanesti fotografiate din satelit. Este maniera prin care comunitatea media a protestat impotriva actiunilor Parchetului de a hartui jurnalistii prin urmarire penala, anchetare si perchezitii.

     

    Cele mai recente cazuri invocate de organizatori sunt Marian Garleanu si Sebastian Oancea, jurnalisti din Vrancea. Garleanu a fost retinut pentru „savarsirea unei pretinse infractiuni contra sigurantei statului“, se arata intr-un comunicat comun al organizatorilor acestui targ ad-hoc, printre care se numara Agentia de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu, Centrul pentru Jurnalism de Investigatie, Uniunea sindicala MediaSind si Conventia Organizatiilor de Media.

     

    „Ziaristului i-a fost de fapt  imputata detinerea neautorizata a unor informatii militare, despre care ministrul apararii a declarat ca nu reprezinta un pericol pentru armata romana, pentru ca sunt informatii din trecut“, scrie in comunicat. „In al doilea rand, Legea informatiilor clasificate (182/2002) spune ca numai persoanele autorizate care emit, gestioneaza sau intra in posesia informatiilor secrete au obligatia de a le proteja.“ Si Sebastian Oancea a fost pus sub invinuire pentru detinere si transmitere de date cu caracter secret.

     

    Pentru a trage un semnal de alarma pentru politicieni si autoritati ca responsabilitatea protejarii documentelor secrete revine exclusiv persoanelor autorizate, 28 de jurnalisti s-au autodenuntat la Parchet, pentru detinere si diseminare de informatii clasificate. La Targul de Informatii Secrete s-au purtat pancarte pe care scria: „Tranzactionez informatii secrete“, „Vand secrete militare. Caut partener rus“, „Cumpar arhiva Securitatii“.