BusinessMagazin

Blog

  • Stiinta imbogatirii

    Cel mai vechi manual modern de imbogatire dateaza din 1910 si a fost scris de un american bantuit de esecuri.

    Daca banii din conturile sau buzunarele cititorilor de carti continand retete de imbogatire s-ar inmulti asa cum prolifereaza aceste „volume-miracol“, problema saraciei ar fi fost demult eradicata. Desi aceste ghiduri (care nu sunt de lepadat in totalitatea lor) avanseaza metode concrete diferite, in functie de societati, de mentalitati sau de categoriile sociale carora li se adreseaza, istoria lor, foarte veche, poseda niste invariante care pot fi regasite intr-un manual clasic al genului, publicat in 1910 de catre Wallace Delois Wattles si intitulat „The Science of Getting Rich“. Avand initial un tiraj modest si fiind fortamente destinat unor „happy few“, volumul a cunoscut, dupa o perioada de uitare, o glorie ascendenta pentru ca a reusit sa schimbe (in bine) multe destine individuale, devenind un bestseller „fara varsta“, pe care, iata, la inceputul mileniului III si o editura romaneasca a considerat necesar sa il faca, in sfarsit, cunoscut publicului. 

    Nascut in timpul Razboiului de secesiune, autorul a avut o viata in care esecurile, atat financiare cat si de alta natura,  s-au inlantuit constant. In ultimii ani de existenta (a murit in 1911, la doar un an dupa tiparirea cartii sale de capatai) s-a apucat de scris, a reusit sa-si depaseasca toate handicapurile interioare, formandu-si o mentalitate de invingator (la inceput lipsit de victorii). A inceput sa se considere un scriitor de succes, o personalitate puternica, un instrument al progresului si, in acest mod, a izbutit sa paseasca din utopie in realitate, propovaduindu-si propria „vindecare“ si oferind-o ca reteta a succesului infailibil. 

    Aceasta credinta nestramutata, dublata de o vointa de fier, constituie, de altfel, actele de temelie ale demersului lui Wattles. El sustine ca exista o „stiinta a imbogatirii“, care functioneaza aidoma oricarei stiinte exacte, aidoma algebrei sau aritmeticii, iar cel care ii invata si ii respecta legile poate fi sigur ca va deveni un om bogat. 

    Nu este suficient sa muncesti cu ardoare sau sa ai capacitati fizice ori intelectuale superioare, trebuie sa intelegi si sa faci sa functioneze un anumit mod de achizitie a prosperitatii. Cheia numarul unu a acestei „stiinte“, sustine Wattles, este Viziunea.  Ca sa devii bogat, este indeajuns sa-ti exerciti vointa asupra ta si sa faci in asa fel incat sa urmaresti cu indarjire implinirea practica a unei dorinte (viziuni) clar formulate. Pentru aceasta, persoana  trebuie sa treaca de stadiul de spirit competitiv la cel de spirit creator, mentinandu-si mereu vie in minte imaginea precisa a ceea ce vrea sa aiba. Cartea se adreseaza, prin urmare, „acelora care au nevoie presanta de bani, care vor intai sa se imbogateasca si apoi sa filosofeze. Este pentru cei care vor rezultate si care sunt dispusi sa creada ca stiinta este o baza pentru a actiona, fara a dori sa inteleaga toate procesele prin care au ajuns la succes“. Cei care se imbogatesc, sustine in continuare autorul, nu trebuie sa traiasca sentimentul vinovatiei. 

    Daca cineva are de ce sa se simta vinovat, acesta este omul sarac, pentru ca nu-si traieste viata la adevaratul potential. Daca n-ar fi decat aceste ganduri, cinice poate, dar de un pragmatism foarte actual, si inca ar trebui sa frunzarim acest manual, depasit din multe puncte de vedere, dar extrem de util in directia autoeducarii si calirii personalitatii noastre. 

  • Tratament pentru dublare

    O cutie pe cap de locuitor, adica 45 de milioane de euro pe an. Doua numere care cuantifica piata romaneasca a vitaminelor si suplimentelor nutritivi. Celor doua valori li se adauga si ceva mai putin cuantificabil: promisiunile de crestere.

     

    La jumatatea anului 2003, 53 de companii vindeau in Romania suplimente nutritive. Doar doi ani mai tarziu, numarul a crescut la 85. Potrivit unor surse, alte firme – din tari precum Cehia sau Danemarca – intentioneaza sa aduca pe piata romaneasca noi marci de suplimente nutritionale.

    Miza? Imbatranirea populatiei, cresterea gradului de informare a consumatorilor, problemele de alimentatie, dar si promovarea insistenta a unor produse au dus la dezvoltarea pietei de vitamine si suplimente nutritive. Iar ritmul de crestere va depasi avansul pietei totale de medicamente, apreciaza companiile din domeniu.

     

    Fie ca este vorba de produse naturiste, fie ca sunt medicamente de sinteza, producatorii de vitamine si suplimente minerale sunt din ce in ce mai interesati de piata autohtona, mai ales dupa ce – in 2002 – preturile au fost liberalizate.

     

    Astfel s-a ajuns ca, in 2004, piata sa fie evaluata la circa 45 de milioane de euro, in crestere cu aproape 25% fata de anul precedent. Estimarile pentru anii urmatori sunt foarte optimiste. „Este posibil ca pana in 2007 piata sa se dubleze fata de valoarea de anul trecut, ajungand la 80 de milioane de euro“, considera Horia Vilcu, director general al Walmark Romania, una dintre cele mai mai importante firme din domeniu.

    Dan Vasile, directorul general al companiei bucurestene Biofarm, preconizeaza o crestere anuala de minimum 15% a pietei de vitamine din Romania pentru urmatorii cinci ani.

     

    Piata de vitamine nu este inca una matura, astfel ca exista importante resurse de crestere, considera si reprezentantii Sicomed, cel mai mare producator roman de medicamente si unul dintre principalii actori ai sectorului de suplimente.

     

    Pe ce se bazeaza aceste estimari? „Pe masura ce nivelul de trai va creste, populatia va deveni din ce in ce

    mai constienta de nevoia de a avea o dieta echilibrata, ce trebuie intregita prin aport suplimentar de vitamine“, spune Dan Vasile.

     

    In fapt, consumul de vitamine si suplimente naturale este influentat in special de nivelul scazut de educatie medicala si de puterea scazuta de cumparare a populatiei. Ca urmare, piata va creste in acelasi timp cu formarea obisnuintei romanilor de a cumpara acest gen de produse, dar si concomitent cu ameliorarea nivelului de trai, apreciaza reprezentantii companiilor.

     

    Pe de alta parte, un rol esential il are si recomandarea acestor produse de catre medici si farmacisti. Din acest punct de vedere, interesul sporit acordat acestui segment de catre producatorii de medicamente – materializat in special prin investitii consistente in promovare – isi face simtit efectul.

     

    Un alt argument in favoarea dezvoltarii este eterna comparatie cu tarile din jur. Astfel, daca in Romania consumul de vitamine per capita ajunge la 2-2,5 euro anual, fiecare ceh, de exemplu, consuma in fiecare an suplimente nutritionale de circa 10 euro. Nu mai vorbim de tarile occidentale, unde exista o adevarata cultura a consumului de vitamine. Ca urmare, interesul companiilor straine este justificat. „Piata de vitamine din Romania va continua sa atraga noi companii farmaceutice din doua motive.

     

    Pe de-o parte, procesul de introducere a produselor pe piata este foarte simplu in comparatie cu medicamentele, iar pe de alta parte potentialul de dezvoltare este considerabil“, apreciaza Robertina Cosac, marketing manager al Sicomed. De aceeasi parere este si Dan Vasile. „Un domeniu dinamic, precum piata farmaceutica, atrage in mod natural jucatori noi in fiecare an“, spune directorul Biofarm. „Piata farmaceutica din Romania este departe de a-si fi atins maturitatea, ceea ce inseamna ca asistam inca la o reimpartire a «teritoriilor» terapeutice, tendinta dublata si de tranzactiile de la nivel mondial“, completeaza Dan Vasile.

     

    Practic, numai in ultimii doi ani, pe segmentul vitaminelor si suplimentelor nutritive au intrat 30 de companii, printre care Ozone, Larofarm sau Zdrovit. Iar companiile incearca sa ocupe pozitii cat mai puternice, astfel ca lupta pentru cote cote din piata se intensifica. Tendinta va continua si in urmatorii ani. Iar noii producatori de suplimente vor investi atat in promovare catre medici si farmacisti, cat si in comunicarea catre publicul larg, Crina Ancuta, marketing manager al GlaxoSmithKline Romania – principalul actor in acest segment de piata (impreuna cu Europharm, firma preluata de GSK), cu vanzari de 5,7 milioane de euro in 2004.

     

    Nici companiile care domina in acest moment piata nu stau cu mainile-n san. Ca urmare, acest an ar putea fi un varf al lansarilor de noi produse pe segmentul vitaminelor si suplimentelor nutritive. „In momentul de fata pregatim lansarea unor noi game de produse efervescente si suplimente nutritive, care vor beneficia de promovare sustinuta“, afirma reprezentantul Sicomed. De altfel, fabrica din Bucuresti a relansat recent si brandul Gerovital.

     

    Biofarm urmareste largirea portofoliului de suplimente nutritive, prin lansarea unor terapii complete care sa garanteze aportul zilnic necesar prevenirii unor afectiuni contemporane, spune Dan Vasile. In acelasi timp, Crina Ancuta afirma ca – pe langa lansarea de noi produse preconizata pentru acest an – „investitia in portofoliul de vitamine consta in diversificarea acestuia si comunicarea importantei consumului de vitamine catre beneficiari“.

     

    Promovarea produselor este de fapt un atu important in lupta pentru cota de piata. Vitaminele si suplimentele nutritive sunt, in general, produse care se elibereaza fara reteta, astfel ca gradul de recunoastere al unei marci sta de cele mai multe ori la baza deciziei de cumparare. In cazul multor companii, portofoliul de suplimente aduce o cota importanta din venituri, cu mai putine batai de cap decat in cazul altor segmente de produse, a caror vanzare este afectata de criza financiara din sistemul de sanatate.

     

    Chiar situatia „nesanatoasa“ a finantelor sistemului de sanatate ar putea contribui la dezvoltarea pietei de suplimente. „Tinand cont de dificultatile actuale din sistemul de sanatate, cred ca ritmul de majorare a pietei de vitamine va depasi cresterea globala“, spune Robertina Cosac de la Sicomed.

     

    Si Horia Vilcu de la Walmark apreciaza ca segmentul vitaminelor si suplimentelor va avea un ritm de crestere superior pietei farmaceutice. Insa reprezentanta GSK estimeaza ca piata de vitamine, minerale si tonice va avea o crestere mai mica comparativ cu piata totala a medicamentelor, in conditiile in care datele pe primul trimestru arata un avans mult mai important al produselor vandute cu prescriptie decat a celor fara prescriptie. Date fiind problemele bugetare ale sistemului, piata de medicamente nu este usor predictibila, astfel ca estimarile privind vanzarile nu sunt intotdeauna coerente sau corecte.

     

    Cert este ca numarul companiilor care vor activa pe piata suplimentelor nutritionale va creste in urmatoarea perioada. Iar peste doi ani vom sti si daca romanul consuma doua cutii de vitamine pe an sau daca in conturile producatorilor intra mai mult de 80 de milioane de euro.

  • Dictatorul si sosiile sale

    Daniel Pennac debuteaza cu literatura pentru copii, continua cu un policier, dupa care publica „Dictatorul si hamacul“ si devine una dintre marile vedete ale literelor franceze. Intr-o Brazilie pietrificata in cutume paternaliste, un dictator petrecaret isi naimeste o sosie si pleaca pe Riviera franceza sa-si toace banii. Sosia, excedata de prerogativele prezidentiale, isi tocmeste o alta sosie care, la randul ei… Povestea celei de-a doua sosii devine centrul romanului. Sedus de magia cinematografului, acesta se da drept Charlie Chaplin, dar lumea il ia drept Rudolf Valentino, a carui dublura devine. Un joc de matriose, in care fiecare personaj ascunde un altul. Adaugand aventura scrierii romanului, punerea lui in abis, Pennac povesteste, de fapt, ce inseamna fascinatia puterii prin arta.

    Daniel Pennac, Dictatorul Si hamacul, Editura Polirom, IaSi 2005 

  • Tort mai mare, felii mai multe

    Consumul de vitamine si suplimente nutritive din Romania este in crestere puternica, iar multi dintre jucatorii internationali urmaresc cu mare atentie piata. In numai doi ani, pe piata au intrat 30 de producatori, iar dupa aderarea la Uniunea Europeana sunt asteptati din ce in ce mai multi.

     

    VALOARE: Piata totala a vitaminelor si suplimentelor nutritive este estimata la circa 45-50 de milioane de euro.

     

    ACTORI: Cinci companii detin aproape 60% din piata, conform firmei de cercetare Cegedim. Europharm & GSK, Walmark, Sicomed, Biofarm, Hoffmann la Roche. In acest segment activeaza peste 80 de producatori.

     

    PREMISE DE CRESTERE: Procesul de introducere a produselor este mai simplu comparativ cu medicamentele, iar piata are un potential de dezvoltare considerabil. In plus, populatia devine din ce in ce mai educata, iar puterea de cumparare e in ascensiune.

  • O tara ca o puscarie

    Autodidact, devenit dramaturg dupa practicarea unor meserii diverse, Emanuel Ciocu se lanseaza cu acest volum. Povestirea demareaza abrupt, descriind consecintele unui incendiu bizar soldat cu 34 de victime. Procurorul insarcinat cu ancheta descopera printre probe un numar de 12 casete audio si un caiet misterios continand filele unui jurnal intim.

    Casetele aduna concluziile cetateanului francez Gabriel DuBois (antropolog, sociolog, consultant pentru Comisia de Integrare Europeana), nascut in Basarabia, cunoscator de limba romana, si venit sa realizeze un studiu despre resocializarea populatiilor. „Analiza spectrala“ pe care o realizeaza ne infatiseaza o Romanie anacronica, dominata de vechile mentalitati si personalitati, a carei racordare la modernitate si la valorile europene pare aproape imposibil de atins. Studiul, realizat pe baza anchetarii a 33 de batrani (intre 60 si 80 de ani) refugiati intr-un vechi conac, nu isi va face niciodata publice concluziile, din pricina incendiului deloc intamplator care le-a curmat vietile dimpreuna cu cea a cercetatorului francez.

    Emanuel Ciocu, Omul nou, Pam~nturi noi, Editura Tritonic, 2005

  • Improbabila reunire

    Desi si-au pierdut aura de „cool“ care ii inconjurain formula Suede, The Tears tot au reusit sa lanseze un album mai credibil decat stradaniile celor de la Coldplay, Keane sau Oasis

    E greu sa te intorci cu gandul la acele zile in care Suede pareau de neoprit, cand pareau sa aiba lumea intreaga la picioare. Derulati inapoi pana in 1993 si veti vedea trupa lansand albumul de debut cu cea mai rapida vanzare de la Frankie Goes to Hollywood si reusind sa plece acasa cu un Premiu Mercury. Erau britpop inainte ca britpopul in toata puterea cuvantului sa fi aparut, unul dintre semnele care prevesteau directia in care lucrurile aveau sa se indrepte pentru aproape un deceniu, luand atitudine impotriva dominatiei sound-ului american de grunge. Niste Suede foarte britanici, cu stralucirea lor murdara si ambiguitatea sexuala, au aparut nu atat ca o noutate ci mai degraba ca primele rafale ale vantului schimbarii. Pe atunci, vocalistul Suede, Bret Anderson, si chitaristul Bernard Butler erau aproape unanim numiti „Cel mai bun duo de compozitori de la Morrisey si Marr (de la The Smiths)“. Relatia lor era si ea la fel de plina de turbulente. Porniti ca o echipa inseparabila, ce purta aceleasi haine si fuma aceeasi marca de tigari aromate, s-au trezit razboindu-se in timpul inregistrarilor la albumul Dog Man Star, Butler parasind trupa inainte de finalizarea inregistrarilor. 

    Butler a lasat in urma cea mai importanta capodopera a britpop-ului. Dog Man Star ii situa pe Suede intr-o categorie separata de ceilalti grei ai britpopului. Mai ambitios, mai pretentios, mai stralucitor si mai intunecat decat orice altceva din acea perioada, albumul era o capodopera sortita esecului inca de la inceput, numai din cauza ambitiilor sale atat de mari. E coloana sonora melodramatica ce a ilustrat despartirea lui Anderson si Butler, marcand retragerea lui Anderson in propria sa lume a drogului (interpretul a fost ani de zile dependent de cocaina si heroina). Ultimele cuvinte adresate de Butler lui Anderson – aveau sa treaca noua ani pana cand cei doi aveau sa-si vorbeasca din nou – au fost, se pare, „Esti o gaura nenorocita!“. Drept pentru care vestea reunirii grupului intr-o formula noua, sub numele de The Tears, a venit ca o surpriza. 

    Suede erau provocatori. Candva Anderson spunea lucruri urate despre America si facea declaratii provocatoare cu privire la sexualitatea lor (tot Anderson este inca urmarit de propria-i declaratie zeflemitoare cum ca ar fi: „un bisexual care n-a trait niciodata o experienta homosexuala“). Prin contrast, The Tears sunt confortabil de conformisti. Se vede clar ca atuul albumului lor de debut, Here Come The Tears, lansat luna trecuta, este reprezentat de ceea ce se numeste „power-ballad“, compozitii epice, miscatoare, care te indeamna sa le canti atunci cand le asculti. Primul lor single, Refugees, intrat in top ten in Marea Britanie e pur si simplu uimitor. Cu o durata de sub trei minute, piesa va va face cu siguranta sa stati cu degetul lipit de butonul de repeat al player-ului dumneavoastra. La fel ca Fallen Idol si The Lovers, piese cu o intensitate emotionala similara, Refugees este un imn al perdantilor lumii, al ciudatilor si neadaptatilor, amintind de lucrul la care Suede excelau. 

    Desi produs de Butler, albumul e foarte asemanator cu ceea ce Suede au lansat dupa plecarea acestuia, o muzica, din pacate, produsa cu excesiv de multa grija. Atmosfera mohorata, nihilista care invaluia Dog Man Star nu mai e de gasit. Este in esenta o muzica din aceeasi matrita ca aceea a trupei Coldplay (sau a mai putin credibilului interpret si compozitor cu bujori in obrajori Keane). Simpla mentiune a numelui The Tears in aceeasi propozitie cu Coldplay e o dovada a pierderii de credibilitate pe care Anderson si Butler au suferit-o in noua formula, caci The Tears sunt prea intensi, prea afectivi si exagerat de dulci ca sa fie considerati o trupa cool ca Franz Ferdinand. 

    Versurile de tip „dezvalui tot ce simt“ ale lui Anderson sunt uneori un pic prea gretoase, prea neindemanatice, transformand comparatia cu Morrisey in ceva mai degraba rizibil. Nu e un album care sa forteze limitele, ci doar unul bun, care isi atinge scopul.  Daca The Tears par sa paleasca intrucatva prin comparatie cu Suede cei de odinioara, stau totusi bine daca-i comparam cu Coldplay si restul. 

    Sunt inca infinit mai cool decat de-alde Keane (ceea ce nu prea e deloc greu) si, cu siguranta, ies bine si din comparatia cu colegii de britpop, ca de exemplu, Oasis.  Masina Gallagher a inaintat urat in varsta, prin contrast cu vremurile glorioase ale lui „Definitely Maybe“, continuand sa se impleticeasca, lansand o muzica din ce in ce mai nesarata pentru o baza ultraloiala de fani, care s-ar ingriji ca pana si sunetele produse de Liam in timp ce trage cocaina pe nas sa ajunga number one imediat, in caz ca s-ar lansa asa ceva. Suede, pe de alta parte, si-au pastrat o mare parte din vraja pe care o exercitau candva. O revenire admirabila, ce-i va face pe vechii fani Suede sa innebuneasca de placere si care reuseste sa invinga concurenta. Ziarul The Independent deja a sugerat ca acestia ar putea fi „cea mai incitanta trupa din Marea Britanie, pentru a doua oara“. Tineti-va bine, caci Butler si Anderson s-au intors.

  • In inima furtunii

    Ratificarea Constitutiei europene a luat o pauza de reflectie. UE se afla intr-o noua criza, de data aceasta mai profunda, dupa esecul summit-ului Consiliului Euro-pean de la Bruxelles. O furtuna in care pozitia Romaniei ramane, paradoxal, solida. Gratie insa doar amanuntului ca a apucat sa aiba un contract ferm cu UE.

     

    Vineri dupa-amiaza, o cautare pe site-ul oficial al presedintiei luxemburgheze a UE oferea 14 fotografii de la prima zi a reuniunii Consiliului European de vara. In nici una dintre aceste fotografii, populate cu lideri ai tarilor europene, nu figurau presedintele sau premierul de la Bucuresti, prezenti (in premiera) la eveniment. Doar undeva, in plan secund, aparea premierul bulgar Simeon Saxe-Coburg. Asta si pentru ca subiectul extinderii UE a fost unul marginal.

     

    Principalele probleme ale Uniunii Europene: criza Constitutiei si, mai presanta, criza bugetului. In privinta Constitutiei europene, sefii statelor membre au ajuns la concluzia ca e mai intelept sa ia o pauza de reflectie. Danemarca, Irlanda si Cehia au amanat deja cu un an luarea unei decizii privind Constitutia UE, iar Luxemburgul, unde sondajele indica o crestere a numarului celor care ar spune „nu“ e pe cale sa faca la fel. In orice caz, nu va urma o renegociere a Tratatului de instituire a Constitutiei pentru Europa, procesul de ratificare va continua (Constitutia a fost aprobata de zece state membre si respinsa de doua), iar termenul pana la care acest lucru trebuie facut a fost prelungit cu un an, pana la sfarsitul lui 2007.

     

    In sine, pentru Romania acest lucru nu schimba nimic esential. Tratatul de aderare prevede ca, la data intrarii in UE, Romania va adera si la Tratatul de instituire a Constitutiei pentru Europa, daca acesta va fi ratificat de toate statele membre pana la data aderarii efective. Daca nu, ramane valabil Tratatul de la Nisa.

    Cea de a doua problema, bugetul UE pentru 2007-2013, are implicatii mai mari pentru Bucuresti. Principala complicatie a alcatuirii acestui buget este amanuntul ca acesta ar fi primul buget pentru o Uniune de 27 de state (include Bulgaria si Romania). Cheltuielile, prin urmare, sunt mai mari, iar in majoritatea statelor membre, care au de facut plati mai mari, s-a aprins beculetul.

     

    Discutiile despre cat la suta din PIB-ul Uniunii trebuie varsat in bugetul comun sunt mai vechi. Pe de o parte, sunt statele care contribuie cu sume uriase (precum Germania sau Marea Britanie) care pledeaza pentru 1% (adica aproximativ 820 de miliarde de euro). Pe de alta parte, proiectul de buget a fost gandit pentru o suma mult mai mare, corespunzatoare unui procent de 1,21% din PIB-ul pe Uniune. La initiativa presedintiei luxemburgheze, s-a ajuns, la nivelul Comisiei Europene, la un compromis: 1,06% (adica ceva peste 870 de miliarde de euro). „Daca nu vom ajunge la un compromis, Uniunea va cadea intr-o criza de durata si o paralizie, cu consecinte politice, economice si sociale pentru noi toti“, prevestea presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Chiar daca acest compromis ar fi fost acceptat, tot ramanea de acoperit diferenta de 0,15%. In caz contrar, trebuie reduse cheltuielile.

     

    O varianta ar fi renuntarea/modificarea asa-zisului „cec britanic“ (in valoare de aproximativ patru miliarde de euro). Londrei insa nu-i convine sa accepte vreo modificare a rabatului anual pe care il primeste gratie unui acord negociat pe vremea lui Margaret Thatcher (1984). Potrivit acordului, Marea Britanie nu contribuie la bugetul UE cu o suma mai mare decat cea pe care o primeste ca subventii. Rezultatul? Un echilibru bugetar pe relatia Marea Britanie – Uniunea Europeana la care celelalte state UE nu mai sunt de acord sa contribuie, mai ales ca este vorba despre una dintre cele mai prospere tari ale Uniunii.

     

    „Daca doriti renuntarea la rabatul britanic, trebuie eliminate motivele pentru care el exista“, a replicat premierul britanic Tony Blair, care a adaugat ca blocheaza adoptarea bugetului UE pe 2007-2013 pentru ca tara sa ar fi urmat sa contribuie cu 18 miliarde de euro. A fost, de altfel, momentul-cheie al reuniunii, dincolo de care este pusa in discutie insasi soarta UE, asa cum e proiectata Uniunea acum. Solutia lui Blair (care va fi, de altfel, printre prioritatile presedintiei britanice, care incepe saptamana viitoare): modificarea sistemului de finantare european, in special a Politicii Agricole Comu-ne. Este vorba, mai ales, de clauza subventiilor agricole (stabilita in 2002), care mananca 40% din bugetul Uniunii.

     

    Aici se intra pe taramul Frantei care nu vrea sa renunte la actualul sistem de subventii agricole al carui principal beneficiar este. Parisul a obtinut in urma cu trei ani o clauza prin care fermierilor francezi sa li se faca plati directe, inghetate pana in 2013. Pozitia Frantei a fost exprimata categoric de presedintele Jacques Chirac, vineri, la Bruxelles: „In opinia mea, punctul capital este de a respecta acordul din 2002 si de a nu impune, din cauza unei noi extinderi, constrangeri suplimentare asupra agricultorilor francezi“, a spus el. Practic, Chirac a conditionat acordul final al Parisului pentru formula de buget 2007-2013 de obtinerea unor clarificari privind sursa fondurilor agricole pentru Romania si Bulgaria.

     

    In lipsa acestor clarificari, francezii se tem ca vor fi buni de plata, urmand sa dea aproape 1,5 miliarde de euro pentru subventiile fermierilor romani si bulgari, in 2013. „Ne vom opune oricarei noi diminuari a ajutoarelor directe pana in 2013 din cauze determinate de aceste doua viitoare aderari“, a mai spus Chirac. El s-a simtit dator sa faca aceasta precizare dupa ce premierul luxemburghez Jean Claude Juncker spunea ca un loc la care este posibil sa se faca reduceri este tocmai politica agricola comuna. Cum nu sunt sanse ca pozitia Frantei (sau a Spaniei, alt beneficiar net al bugetului european pana in 2014) sa se inmoaie, o parte din reduceri se va face, cel mai probabil, pe seama nou-venitilor, care se bucura oricum ca sunt primiti in clubul select european.

     

    Teoretic, problema n-ar trebui sa afecteze Romania si Bulgaria. Sofia si Bucurestiul pot oricand sa invoce cifrele prevazute in Tratatul de aderare. Din pacate, acelasi Tratat vorbeste despre „posibile alocari bugetare pentru dezvoltare rurala“. Faptul ca despre sumele respective nu exista o formulare fara echivoc, fiind invocata doar posibilitatea alocarii lor, lasa tarilor UE libertatea de a taia cheltuielile la acest capitol. Este vorba de aproape 7 miliarde de euro care ar reveni pentru dezvoltare rurala. Suma e foarte mare si pe acesti bani au pus deja ochii numerosi primari din Romania care au pregatit deja proiecte de dezvoltare (numeroase comune devenite orase in ultimii ani vor sa redevina comune tocmai pentru a beneficia de aceste fonduri).

     

    Declaratiile oficialilor romani prezenti, in premiera, la summit-ul sefilor de stat si de guvern din UE, s-au axat mai putin pe problemele bugetare. Ministrul roman de externe, Mihai Razvan Ungureanu, a aratat doar jumatatea plina a paharului, si anume ca Romania va primi 30 de miliarde de euro. Carcotasilor care au spus ca, initial, era vorba de 40 de miliarde, premierul Calin Popescu-Tariceanu le-a raspuns ca „Romania nu va pierde fonduri decat in masura in care toate statele UE vor fi afectate de eventuale reduceri bugetare“. Mai important pentru Bucuresti si Sofia pare, in acest moment, sa nu resimta socul respingerii Constitutiei UE decat pe cel al crizei bugetului si sa ramana in graficul integrarii. Si sa evite clauza de salvgardare. La acest capitol, lucrurile sunt destul de clare. Caci principalul atu al Romaniei ramane, si dupa reuniunea Consiliului European de vara, faptul ca are un contract ferm cu UE.

     

    In aceste conditii, o criza in UE, precum e cea de acum, nu poate pune in pericol aderarea Romaniei ci, doar, indirect, amanarea ei cu un an. In concluziile summit-ului, Consiliul considera ca semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, marcheaza un pas important catre aderarea Bulgariei si a Romaniei la Uniunea Europeana : „Aceste tari vor participa acum la activitatile Consiliului European si ale organismelor sale preparatoare ca observatori activi“. Faptul ca in concluziile summit-ului se vorbeste despre UE 27, faptul ca bugetul ia in calcul cele doua tari sunt dovezi clare ca integrarea Romaniei si Bulgariei nu mai reprezinta un raspuns la intrebarea „daca ?“, ci la, eventual, „cand?“. Declaratiile favorabile ale majoritatii liderilor europeni reprezinta, de asemenea, atuuri politice cu care liderii de la Sofia si Bucuresti s-au intors acasa.

     

    Iar acasa, principala ingrijorare tine de capacitatea Bucurestiului de a-si indeplini obligatiile. In ciuda promisiunilor si autoincurajarilor („Sunt sigur ca avem capacitatea de a respecta angajamentele pe care ni le-am asumat la incheierea negocierilor“, a declarat premierul Tariceanu) timpul e scurt si problemele multe. Sunt cele sapte capitole mentionate in scrisoarea de avertizare (impozitarea, drepturile de proprietate intelectuala, agricultura, achizitiile publice, aspecte juridice legate de lupta contra coruptiei, mediul si concurenta) si, mai ales, nevoia ca toate lucrurile care par OK pe hartie sa se transpuna in realitate.

     

    O problema despre care inca nu se vorbeste, decat neoficial, este aceea ca Tratatul de aderare sa fie intr-adevar ratificat de toate statele membre UE. Dincolo de declaratiile mai mult sau mai putin amabile, ceea ce in urma cu doua luni parea doar o gluma proasta (neratificarea in unul sau altul dintre state) risca sa devina un pericol real. Un sondaj de opinie recent arata, de exemplu, ca aproape jumatate dintre francezi sunt impotriva aderarii Romaniei. De vina e deja prea celebrul instalator polonez, prototipul imigrantului care le ia locurile de munca europenilor.

     

    „In Franta s-a scris dspre cei 50.000 de est-europeni care au venit sa le ia locurile de munca. Dar nimeni nu zice ca s-au creat alte 150.000 de noi locuri de munca ca urmare a noilor piete“, declara senatorul liberal Teodor Melescanu. O idee asemanatoare a avansat de altfel si vicepresedintele Comisiei Europene, Günther Verheugen. In absenta extinderii, spune el, problemele legate de pierderea locurilor de munca ar fi fost mult mai grave. „Caderea Zidului Berlinului a deschis un nou spatiu economic, pana atunci inchis ermetic. Este incorect sa spunem ca efectele economice ale aderarii sunt negative pentru vechii membri. Situatia este exact invers.

     

    Membrii initiali au beneficiat de pe urma extinderii mai mult decat noile state, cei mai mari castigatori fiind Germania si Austria“, a spus el. Temerea europenilor e insa o realitate. Ea tine deopotriva de „instalatorul polonez“, de votul la Eurovision (cand olandezii s-au infuriat pe blocul comun facut de estici si s-au gandit ca la fel vor pierde si puterea in UE) si de fermierii romani care ar putea lua o felie importanta din subventiile celor francezi.

  • PRIVATIZAREA BCR: Ultima suta de metri

    Cei patru ani de discutii fara rezultate despre vanzarea celei mai mari banci romanesti – si a uneia dintre cele mai mari din sud-estul Europei – par sa se apropie de sfarsit. Dupa toate semnalele, un sfarsit convenabil pentru statul roman, pentru ca pana la data limita de depunere a scrisorilor de intentie in cursa intrasera 11 mari institutii financiare straine. Daca lucrurile se desfasoara conform planului, in noiembrie cei 12.000 de angajati ai BCR isi vor cunoaste noul angajator.

    LA START
    Experienta in activitatea de retail este unul dintre criteriile dupa care comisia de privatizare va desemna castigatorul la vanzarea BCR. Maximizarea profitului, un altul. Cu toate acestea, daca in 2003, cand Guvernul a mai incercat o data sa vanda banca, oferta a fost mai degraba saraca, de aceasta data se poate spune ca are de unde alege. Ramane de vazut cate din cele 11 banci ce au depus scrisori de intentie vor fi eligibile si, mai ales, cate vor depune si oferta finala.  

    BANCA NATIONALA A GRECIEI
    Cel mai mare grup financiar din Grecia are un profit net de 163 mil. euro pe 2004 si active totale de 60,1 miliarde de euro in martie 2005. Grupul este prezent in Romania prin intermediul unei sucursale proprii si prin Banca Romaneasca, unde detine pachetul majoritar de actiuni. Grecii de la NBG au incercat sa cumpere mai multe banci din sistemul romanesc, cea mai recenta oferta fiind facuta pentru Banca Tiriac.

    BNP PARIBAS
    Una dintre cele mai mari institutii de credit din Europa, BNP Paribas (profit net 4,67 mld. euro, active totale 905 mld. euro) este a doua banca ca marime din zona euro dupa capitalizarea bursiera (peste 49 de miliarde de euro). BNP Paribas a pus deja piciorul in Romania prin achizitia companiei de credit de consum Credisson in primavara, dar francezii cauta acum sa cumpere o banca. Au mai fost prezenti in Romania prin intermediul bancii BNP – Dresdner Bank Romania, constituita in 1998 alaturi de grupul german Dresdner Bank. In 2000, cei doi actionari au vandut banca grupului elen Egnatia Bank. In negocierile pentru privatizarea BCR ii asista firma de avocatura Gide Loyrette Novel. 


    CITIGRUP VENTURE CAPITAL INTERNATIONAL a TEXAS PACIFIC GROUP
    Citigroup Venture Capital International (CVCI) face parte din cel mai mare grup financiar al lumii, Citigroup, care insa nu participa la privatizarea BCR prin banca din grup, Citibank, ci prin divizia de investitii pentru pietele in dezvoltare. Texas Pacific Group (TPG) este un fond de investitii fondat in 1993 care, impreuna cu partenerii afiliati, are un capital angajat total de peste 15 miliarde de dolari. 


    DEXIA
    Banca franco-belgiana s-a format in octombrie 1996, prin fuziunea dintre Crédit Communal de Belgique si Crédit Local de France; in 1999 s-a produs si fuziunea cu Banque Internationale a Luxembourg. Dexia (profit net de 1,77 mld. euro, active totale de 389,15 mld. euro) a anuntat in mai ca vrea sa se extinda in Europa de Est, in special in Romania, Bulgaria si Turcia, fiind interesata de privatizarea CEC (pentru care a angajat firma de avocatura Popovici & Asociatii), dar si de BCR. 


    DEUTSCHE BANK
    Si-a manifestat interesul pentru 61,8825% din actiunile BCR. Una dintre cele mai mari banci din Europa si din lume (profit net 2,47 mld. euro, active totale 840 mld. euro), Deutsche Bank si-a deschis reprezentanta in Romania in 1998, acordand in cinci ani finantari de 3 mld. de euro si fiind implicata in marile tranzactii de pe piata locala a finantarilor, de la credite cu garantie de stat catre companiile de stat la emisiunile de bonduri ale Ministerului de Finante. DB a fost consultantul financiar pentru grupul OMV la achizitia a 51% din Petrom. De asemenea, a intermediat iesirea pe pietele de capital a unor companii cu capital de stat precum Termoelectrica sau CFR Marfa. 

    FORTIS
    Grupul Fortis s-a creat in 1990 prin fuziunea dintre asiguratorul belgian AG Groep si grupul olandez AMEV/VSB. In prezent, actionarii bancii sunt Fortis SA/NV si Fortis NV. Grupul are activitati in doua domenii – bancar, prin Fortis Bank si asigurari, prin Fortis Insurance. Cu o capitalizare bursiera de peste 25 de miliarde de euro, profit net de 3,35 mld. euro si active de 570,64 mld. euro, Fortis este in prezent cea mai mare banca din Belgia. La inceputul lui iulie, Fortis a cumparat 89,34 din actiunile bancii turce Disbank, pentru suma de 880 de milioane de euro. 


    MILLENNIUM – BANCO COMMERCIAL PORTUGUES
    Millennium BCP este cel mai mare grup financiar privat din Portugalia, cu active totale de 71,8 mld. euro in martie 2005 si profit de 600,8 mil. euro in 2004. Grupul e renumit pentru segmentarea clientelei, vanzare incrucisata si eficienta din back-office. A obtinut performante in domeniul bancassurance, fiind primul jucator din Portugalia care a aplicat conceptul vanzarii de asigurari prin intermediul ghiseelor bancare. Spre sfarsitul anilor ‘90, s-a extins in Grecia si Polonia, investind 9 miliarde de euro in doi ani. 


    ABN AMRO
    Banca olandeza (profit net 4,1 mld. euro, active 609 mld. euro) este prezenta in Romania inca din 1995, ocupand pozitia a sasea in sistemul bancar romanesc, cu o cota de piata de 4,97%. Jucator important pe piata serviciilor bancare pentru companii, banca a lansat la jumatatea anului trecut si servicii pentru populatie. Infiintata in anul 1824, ABN AMRO ocupa locul 11 in Europa si locul 23 in lume in clasamentul bancilor dupa total active. Banca are peste 3.000 de sucursale in peste 60 de tari si aproximativ 110.000 de angajati. 


    ERSTE BANK
    AG Erste Bank este a doua banca din Austria (active de 148 mld. euro in martie 2005, profit net de 544,5 mil. euro in 2004). Pana de curand, Erste era privita drept banca cea mai determinata, dintre toti competitorii, sa cumpere CEC, dar s-a inscris si in cursa pentru BCR. Incepand cu 1997, Erste Bank a intrat in Cehia (in 2000), Slovenia (2001), Croatia (2002), Ungaria (2003) si, recent, in Serbia. A incercat in 2003 sa preia DSK Bank din Bulgaria, dar a pierdut in fata ungurilor de la OTP. Cu o baza de 12 milioane de clienti, Erste Bank detine o cota de piata de 30% in Europa Centrala. 

    KBC
    Este cel de-al treilea grup financiar ca marime in Belgia, iar filialele sale detin pozitii bune si in regiunea centrala si est-europeana, in tari ca Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia si Polonia. KBC Group NV (profit net 440 mil. euro, active 296 mld. euro – martie 2005) s-a format pe 2 martie 2005, prin fuziunea dintre KBC Bank & Insurance Holding Company si firma mama, Almanij. Si KBC Bank & Insurance Holding Company s-a format tot printr-o fuziune, desfasurata in 1998 intre trei institutii financiare belgiene. In tranzactia pentru BCR, belgienii sunt asistati de casa de avocatura Musat & Asociatii.


    BANCA INTESA
    Banca Intesa (profit net 1,8 mld. euro, active 274,5 mld. euro) este una dintre cele mai importante banci italiene. In afara granitelor Italiei este prezenta in 22 de tari: 17 europene (intre care Croatia, Rusia, Slovacia, Polonia, Turcia si Iugoslavia), 5 din continentele americane, 7 asiatice si o tara africana. Banca s-a infiintat la 1 ianuarie 1998. In acelasi an s-a unit cu  Banco Ambrosiano Veneto, Cariplo si  Banca Commerciale Italiana. In 1999, Intesa a fuzionat cu Banca Commerciale Italiana.

  • CARE ESTE MIZA

    Un sfert din piata bancara romaneasca – aceasta ar fi miza pentru care s-au inscris la start 11 banci. La sfarsitul anului trecut, BCR avea o cota de piata de 26% in functie de active, de 25,5% la creditele neguvernamentale si de 28,6% din punct de vedere al depozitelor atrase de la clienti. Actionariatul BCR este compus din AVAS – 36,88%, cele 5 SIF – 30,12%, BERD si IFC – 25% plus doua actiuni si salariatii BCR – 8%.  

    PROFITUL BRUT – 210 MIL. EURO
    In 2004, BCR a avut un profit brut de 852,1 mil. lei noi (adica 8.521 de miliarde de lei vechi, respectiv 210 milioane de euro*), in crestere cu 32%, in termeni reali, comparativ cu 2003.  

    PROFITUL NET – 158,59 MIL. EURO 
    Anul trecut, cea mai mare banca romaneasca a avut un profit net de 642,8 milioane de lei noi (6.428 de miliarde de lei vechi, 158,59 milioane de euro*), in crestere cu 20% in termeni reali fata de 2003. 

    ACTIVE – 5,81 MLD. EURO
    Activele Bancii Comerciale Romane s-au ridicat in anul 2004 la 23,54 miliarde de lei noi (adica 235.495 de miliarde de lei vechi, respectiv 5,81 miliarde de euro*). 

    CLIENTI – 4,5 MILIOANE
    Pentru cei 4,5 milioane de clienti persoane fizice si juridice (in crestere cu cca. 15% fata de 2003), BCR administreaza 7,3 milioane de conturi si aproape 800.000 de credite. 

    SUCURSALE: 317
    In 2004 au fost deschise 29 de noi unitati (ceea ce inseamna o crestere de 10% fata de 2003), astfel incat in prezent reteaua BCR are in prezent 317 sucursale si agentii.

    *PENTRU EURO A FOST LUAT IN CALCUL CURSUL MEDIU AL BNR PENTRU 2004 (40.532,11 LEI VECHI/EURO)

  • LUNGUL DRUM CATRE PRIVATIZARE

    Investitorii pot alege sa preia fie un pachet de 50% plus o actiune, fie o participatie de 61,8825% (pachetul de 11,8825% reprezentand actiuni vandute pe piata de capital).

    • 2000

    Statul roman semneaza contractul de consultanta pentru privatizarea BCR cu un consortiu condus de Merrill Lynch.

    • 2001

    26 IANUARIE Ovidiu Musetescu, ministrul Autoritatii pentru Privatizare, vorbeste despre „o perioada de patru luni pentru pregatirea privatizarii si inca o perioada de opt luni pentru vanzarea efectiva“ a BCR.

    8 MAI Ministrul finantelor publice, Mihai Tanasescu, anunta pentru iunie 2001 inceperea procesului de privatizare. Trei luni mai tarziu, consultantilor li se cere sa actualizeze documentele din caietul de sarcini al bancii pe baza rezultatelor inregistrate in 2000.

    7 SEPTEMBRIE Guvernul se angajeaza, in memorandumul semnat cu FMI, sa finalizeze, pe termen scurt, strategia de privatizare.

    26 SEPTEMBRIE Premierul Nastase spune ca „marea vedeta a anului 2002 va fi BCR, Petrom fiind o alta tinta. Exista o mare grija pe plan international in legatura cu privatizarea BCR si a Petrom si nu am inteles inca foarte bine  pentru ce aceasta grija“.

    4 OCTOMBRIE Banca Mondiala recomanda ca procesul de privatizare sa fie incheiat pana la sfarsitul lui 2002, prin vanzarea a 51% din actiunile statului catre un investitor strategic, 10% catre doi operatori bancari si 8% catre salariatii institutiei.

    • 2002

    21 IANUARIE Merrill Lynch nu reinnoieste contractul de consultanta, expirat la 22 decembrie 2001; se ia in discutie alegerea noului consultant.

    1 MARTIE O. Musetescu spune ca trecerea efectiva in proprietate privata a BCR va fi facuta in primul trimestru al anului 2003. Potentialii investitori trebuie sa transmita o expresie a intentiei de participare pana pe 15 iunie 2002. 

    5 IUNIE Este ales un nou consultant, Daiwa Securities SMBC Europe Limited.

    6 SEPTEMBRIE Compania financiara franceza Eulia si consortiul format din Bank Austria Creditanstalt si OTP Ungaria depun scrisori de intentie. ING Bank, care si-a manifestat initial interesul, s-a retras din cursa. 

    2 OCTOMBRIE Din cauza ca cele doua oferte nu corespund, se reia procesul de privatizare.

    28 NOIEMBRIE Cu o zi inainte de expirarea termenului limita nu s-a depus nici o scrisoare de intentie. Guvernul ia in calcul modificarea strategiei de privatizare.

    • 2003

    15 IULIE Guvernul modifica strategia de privatizare, decizand ca aceasta se va realiza prin vanzarea a 25% plus doua actiuni din capitalul social catre BERD si IFC.

    SEPTEMBRIE Se incheie negocierile cu BERD si IFC privind termenii generali ai tranzactiei pentru preluarea a 25% din actiunile BCR, pentru 222 mil. dolari.

    14 DECEMBRIE Se ia decizia ca 8% din actiunile bancii sa fie vandute  in ianuarie catre salariatii BCR, operatiune care reprezinta cea  de-a doua etapa a privatizarii.

    • 2005

    3 FEBRUARIE La o luna dupa instalare, premierul Tariceanu spune ca privatizarea BCR va fi finalizata cel mai tarziu in primul trimestru al lui 2006. 

    FEBRUARIE Incep sa apara declaratiile de interes din partea bancilor straine.

    24 FEBRUARIE Guvernul modifica componenta comisiei de privatizare a BCR. 

    26 MAI Guvernul aproba o noua strategie de privatizare.      

    7 IULIE Expira termenul de depunere a scrisorilor de intentie. Dintre bancile care si-au anuntat, de-a lungul timpului, interesul pentru BCR, 11 au intrat in cursa finala.

    14 IULIE Apare lista scurta a candidatilor ce vor fi selectati dintre cei 11 care au depus scrisori de intentie, pentru etapa urmatoare a procesului de privatizare a Bancii Comerciale Romane. 

    19 SEPTEMBRIE Termenul pana la care bancile selectate trebuie sa-si depuna ofertele finale.

    NOIEMBRIE Semnarea contractului de privatizare ar putea avea loc cel mai devreme  in luna noiembrie, conform calendarului  de privatizare.