BusinessMagazin

Blog

  • Vazduh de inchiriat

    Daca acum cativa ani vedeai o cladire de birouri inaltandu-se in centru Bucurestiului si voiai sa inchiriezi un etaj, chiar doua, aveai destule sanse. Acum, cererea mult mai mare decat oferta face ca multe cladiri de birouri sa fie inchiriate in proportie de 50% inca din faza de proiect.

    America House, una dintre cele mai mari cladiri de birouri din Bucuresti, va fi inaugurata la sfarsitul acestui an. Acum, cladirea este ridicata abia la jumatate – un santier in toata regula. Cei 26.000 de metri patrati de spatii de birouri de la Piata Victoriei – suprafata America

    House – ii vor costa pe investitori, compania GTC Romania, cam 50 de milioane de euro.

    Cu toate ca mai sunt sase luni pana la finalizarea constructiei, mai mult de jumatate din suprafata de birouri disponibila a fost deja preinchiriata. „In acest moment, mai mult de 50% din spatiul disponibil este fie inchiriat, fie in stadii finale de negociere“, spun cei de la Colliers International, agentul exclusiv pentru America House, care se asteapta ca rata de ocupare sa ajunga repede la 100%.

    America House nu este prima cladire de birouri care se estimeaza a fi inchiriata in totalitate inainte de a se finaliza lucrarile de constructii. Un caz recent este Bucharest Business Park (18.500 de metri patrati), unul dintre cele mai importante proiecte imobiliare din domeniul birourilor, care va fi livrat pe piata in acest an si care a fost inchiriat deja in proportie de 80% cu mai mult de jumatate de an inainte de a fi gata.

    Daca in urma cu doar cativa ani, o companie isi mai putea gasi loc pentru birouri chiar si dupa ce cladirea era data in folosinta, lucrurile au inceput sa se schimbe.

    Motivul: cererea de spatii de birouri mult mai mare decat oferta. In plus, cei care dezvolta proiecte imobiliare au inceput sa acorde tot felul de facilitati companiilor care preinchiriaza spatii.

    „In general, cladirile de clasa A incep sa fie inchiriate de firme cand sunt in faza de proiect. Imediat ce apare o macheta a cladirii in ziare, incep sa vina primii chiriasi“, spune Cristian Ionita, senior broker la departamemtul comercial al agentiei imobiliare Eurisko. Apoi, pe masura ce cladirea incepe sa „iasa din pamant“ companiile care vor sa preinchirieze se inmultesc astfel incat, in general, cu cateva luni inainte de finalizare, cladirile de birouri de clasa A sunt inchiriate in totalitate. 

    „Daca se intampla sa fie cladiri de birouri neinchiriate pana in momentul finalizarii, este ceva dubios la mijloc, ori calitatea e indoielnica, ori locatia e prost aleasa, fie preturile sunt prea mari“, sustine Mihai Ghircoias, seful departamentului „Birouri“ din cadrul agentiei imobiliare CB Richard Ellis Romania.

    Pentru cladirile „de top“, primele care vin sa inchirieze, inca din faza de proiect de multe ori, sunt companiile multinationale, care in acest caz au de asteptat mai mult de un an pana se vor muta in noul sediu.

    Mai mult decat atat, spune Cristian Ionita de la Eurisko, o cladire care are un marketing bun si respecta raportul calitate/pret, poate fi inchiriata chiar in totalitate in momentul in care anunta proiectul.

    De ce atata graba? In primul rand, pentru ca exista teama ca, daca ar mai astepta ceva vreme, compania care vrea sa inchirieze sa nu mai poata gasi spatiu la etajul sau etajele preferate, sau chiar sa nu mai poata gasi deloc. In plus, mai exista si o serie de alte avantaje, spune Mihai Ghircoias de la CB Richard Ellis. Practic, cei care inchiriaza inainte de a se finaliza cladirea, primesc niste bonusuri. Fie platesc un avans, care in general reprezinta chiria pe sase luni, iar urmatoarele sase luni nu mai platesc nimic. Un alt bonus poate fi sprijinul din partea constructorului in amenajarea interioara a spatiului. Adica acesta amenajeaza gratuit celor care au preinchiriat. O alta posibilitate, in cazul preinchirierii, poate fi reducerea cu circa 10% a chiriei pe o perioada de un an sau chiar mai mult.

    Cu toate acestea, preinchirierea nu este o regula. Ea functioneaza in cazul cladirilor care au o locatie buna, un dezvoltator profesionist, cu experienta locala sau internationala, dublat de o companie de constructii de calitate si un consultant profesionist. „Cererea de spatii de calitate este foarte mare, iar mare parte din cerintele de suprafete mari de peste 2.000-3.000 de metri patrati pot fi satisfacute doar prin preinchirieri“, crede Horia Moldovan, commercial broker al reprezentantei locale a agentiei imobiliare Colliers International.

    Mihai Ghircoias crede ca multe cladiri de birouri s-ar preinchiria si mai repede decat acum, dar multi investitori care activeaza pe piata din Bucuresti nu au o reputatie excelenta in a livra cladirile la timp. In momentul in care se intarzie constructia cladirii, chiar daca proprietarul ii plateste daune viitorului chirias, acesta este afectat. In cazul in care renunta la acel spatiu, inainte de a se da cladirea in folosinta, cel care a preinchiriat plateste penalitati, care difera in functie de contract. De cele mai multe ori nu i se mai returneaza avansul pe care l-a platit, dar sunt si cazuri in care, prin contract, compania este obligata sa plateasca chiria pe perioada minima de inchiriere, adica pe trei ani.

     

    Pe de alta parte, spune reprezentantul CB Richard Ellis, sunt si zeci de proiecte de birouri care nu vor fi pornite daca nu va veni o companie care sa preinchirieze 30-50% din suprafata care urmeaza a fi construita. Asta se intampla in cazul in care antreprenorul nu are prea multe solutii de finantare si pentru care contractul de preinchiriere reprezinta o garantie cu care poate convinge banca sa-i acorde un credit

  • Cele mai bune

    Cea mai mare cerere este pentru spatiile de clasa A. Pentru a atinge acest standard, o cladire de birouri trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

    • cladire noua
    • peste 3.000 mp suprafata utila
    • minim 500 mp / nivel
    • partitionare flexibila
    • parcare suficienta: 1 loc parcare / max. 80 metri patrati

  • Faianta vanduta in stil Coca-Cola

    Dupa sapte ani la Coca-Cola, Mihai Cristea a schimbat macazul. Din aprilie e director comercial la unul dintre cei mai cunoscuti producatori de ceramica si articole sanitare: Lasselsberger Romania. Tinta sa: recastigarea pozitiei detinute, candva, de Cesarom si Sanex.

     

    BUSINESS MAGAZIN: De ce aceasta schimbare a bauturilor racoritoare cu un domeniu total diferit?

    Mihai Cristea: Dupa sapte ani de Coca-Cola, am simtit nevoia sa fac altceva. Acumulasem foarte multa experienta. Am venit la Coca-Cola pe pozitia de salesman si am ajuns manager de canale comerciale. Am considerat ca vreau sa merg mai departe. Ca experienta acumulata poate fi folosita in alte domenii. Am ales ceramica. Cesarom era o firma in plin proces de restructurare (compania Lasselsberger a achizitionat cele doua fabrici de ceramica din Romania – Cesarom si Sanex). Era nevoie de o politica de marketing coerenta, construita pe un nume deja cunoscut si pe o piata relativ stabila.

     

    Cum se „impaca“ cele doua domenii? Ce puncte comune ati gasit?

    Coca-Cola reprezenta un stil de viata, cel putin in anii ‘90. Este mai mult decat o bautura racoritoare. Aici apar punctele comune cu Cesarom. Vrem sa impunem ideea de stil de viata. Lasselsberger creeaza stiluri in domeniul ambiental.

     

    Cat din ce ati invatat la Coca-Cola poate fi pus la treaba si la Lasseleberger?

    La Coca-Cola trebuia sa te adaptezi cat mai bine, sa devii acea rotita din sistem. Lasselsberger incearca abia acum sa creeze sistemul. Ideile folosite la Coca-Cola, legate de bunurile de larg consum, pot fi utilizate si la Lasselsberger. Modul de segmentare a pietei, de servire a clientilor poate fi transferat si la Lasselsberger.

     

    Cum arata ziua de lucru pentru un director comercial care vrea sa impuna o strategie noua?

    O zi de lucru incepe cu planificarea agendei (putin din ce se planifica se si realizeaza intocmai cu programul). Urmeaza intalnirile cu oamenii din echipa (sunt oameni noi sau pe pozitii noi). Firma si-a schimbat politica comerciala, are o noua orientare, spre consumatori. Pana acum, exista doar relatia fabrica-retea de distributie. Acum vrem sa ajungem la ce e in spatele distributiei. Inainte nu conta ce se intampla cu consumatorii. Avem o echipa de 20 de persoane, care are ca tinta supravegherea punctelor de vanzare, aplicarea politicii firmei in punctele de vanzare si supervizarea activitatii de distributie. Este o noutate si pentru detailisti, care mergeau, anterior, pe ideea „nu va intereseaza unde distribuim noi marfa voastra“. A doua parte a zilei este dedicata discutiilor cu directorul economic, directorul general. Intalnirile sunt aproape zilnice.

     

    Un program total diferit fata de cel cu care v-ati obisnuit la Coca-Cola ?

    La Coca-Cola exista un sistem clar, descrierea postului era bine definita, iar lucrurile erau mult mai asezate. De aceea intervenea rutina, uzura. Ultima pozitie pe care am ocupat-o – de manager de canale comerciale – era una de conceptie, de dezvoltare a canalelor comerciale.  Practic, desenam sistemul de deservire a clientilor, modul cum se facea livrarea marfii, canalele comerciale si tineam legatura cu cei care le implementau. Era o munca de proiectant, mult mai egala, care presupunea intalniri saptamanale cu representant office, iar in rest lucru la planseta.

     

    Lasselsberger restructureaza activitatea fabricilor sale din Romania. Care este tinta?

    Transformarea companiei in lider de piata. Grupul si-a impus aceasta tinta si in Europa de Est, si in Romania. Aici piata s-a orientat catre produse din import si vrem sa o recucerim. In urma cu patru-cinci ani, Sanex era lider de piata, vindea mai mult, iar Cesarom era lider de imagine, mizand pe calitate. Acum situatia s-a schimbat. Produsele romanesti au ramas pe o pozitie minoritara fata de cele din import, din Spania, Italia sau Asia. Ba chiar exista tendinta sa intre noi jucatori, din America Latina. Asa se face ca balanta inclina spre produse din import (60% din  piata), cele romanesti ramanand cu numai 40% din piata.

     

    Cum veti ataca pozitia de lider de piata a importatorilor?

    Lasselsberger este un grup international (in afara de cele doua fabrici din Romania mai are inca 14).

    Vrem ca o cota semnificativa din importuri sa fie produse Lasselsberger. In felul acesta, putem deveni lider de piata. Prin doua directii: vrem sa consolidam brandul de pana acum si sa cream o piata noua pentru marcile Lasselsberger din import.

  • Donator, ajut societatea. Rog seriozitate

    In gluma, poetul Dorin Tudoran spunea, la petrecerea de lansare a portalului donatiionline.ro, ca in Romania „sunt aproape un milion de ONG-uri, dintre care 100.000 apartin unui politician, iar alte 100.000 altui politician“.

    In realitate, a spus Sanziana Olteanu, membra a Centrului de Resurse pentru ONG, „numarul de ONG-uri inscrise in tara noastra se apropie de 100.000“. Active ar fi, se estimeaza, 6-7.000, desi numarul celor care isi depun anual bilantul contabil depaseste 30.000. Gluma lui Dorin Tudoran (care este si presedinte al Centrului de Asistenta pentru Organizatiile Neguvernamentale – CENTRAS) reflecta, oarecum, atitudinea pe care romanii o au fata de ONG-uri. La capitolul incredere publica, acestea se plasau, intr-un sondaj IMAS din 2002, in coada clasamentului, cu 26,7% – cu aproape 7% mai mult decat Guvernul, dar cu 2% mai putin decat Parlamentul.

    Studiile explica aceasta incredere scazuta prin faptul ca multe ONG-uri sunt percepute mai degraba drept un paravan pentru afaceri – de la importuri de haine la mana a doua la adoptii internationale – decat drept o expresie a societatii civile.

    Si totusi romanii doneaza. Iar primul portal specializat lansat acum doua saptamani de CENTRAS, „donatiionline.ro“, isi propune sa fie „cea mai simpla, sigura si organizata metoda de a da o mana de ajutor“, dupa cum spune Sanziana Olteanu, coordonatorul proiectului. O metoda mai eficienta si mai simpla decat viramentul bancar, dupa cum spunea, la lansare, Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti. Portalul nu e o inventie romaneasca. „Ideea a fost preluata de afara, modelul folosit e unul american, dar care a fost adaptat la conditiile noastre“, explica Olteanu. Spre deosebire insa de portalurile americane, cel romanesc nu se rezuma la link-uri catre ONG-uri, ci da detalii despre fiecare dintre cele 59 de organizatii selectate, de la numele presedintelui la anul infiintarii, numarul de angajati, buget si activitate. Organizatiile care figureaza pe site au fost alese – dupa analizarea ultimului raport anual de activitate – dintr-o lista pe care figurau circa 100 de nume. Impreuna, cele 59 de ONG-uri au peste 300.000 de beneficiari din intreaga tara si au adus, in ultimii cinci ani, finantari „de peste 27 de milioane de euro pentru comunitatile unde sunt active“, spune Sanziana Olteanu. Ce aduce portalul in plus? In primul rand e simplu de utilizat (transferul se poate face prin card bancar), iar in al doilea rand donatorul se poate asigura ca banii lui ajung exact acolo unde vrea – daca vrea sa doneze pentru orfanii din judetul Cluj, de exemplu, el va putea ca, folosind motorul de cautare de pe site, sa gaseasca un ONG care exact de asta se ocupa. 

    Dar sunt romanii dispusi sa doneze? Unul dintre putinele studii despre comportamentul filantropic al romanilor, realizat in 2003 de Asociatia pentru Relatii Comunitare si Allavida, arata ca in ultimii 15 ani unul din doi romani a facut donatii. In perioada 2001-2002, suma totala atrasa prin donatii se ridica la 6,6 milioane de dolari, din care 44% au ajuns la Biserica si doar 35% s-au facut prin intermediul ONG-urilor.

    Se doneaza mai mult, probabil, in cazul catastrofelor naturale. Organizatiile neguvernamentale, televiziunile si administratia au reusit sa atraga donatii semnificative atat din partea companiilor cat si a oamenilor obisnuiti iarna trecuta, dupa tsunami-ul din Asia, si in primavara, dupa inundatiile din Banat. „Implicarea televiziunii si a presei e benefica pentru ca iti atrage atentia ca undeva in societate exista o problema, iar tu poti sa faci ceva pentru a o rezolva“, spune Elena Diaconu, voluntar la CENTRAS. „In principiu e cea mai la indemana modalitate de a trage un semnal de alarma, dar si de a convinge mai multi oameni sa doneze.“ 

    Ce castiga insa companiile care se implica in actiuni sociale? Criticii spun ca, la urma urmei, firmele doneaza in principal pentru a-si face publicitate. Insa indiferent ca sunt facute dintr-un autentic spirit caritabil sau din calcul, si donatiile in bani, si celelalte actiuni caritabile facute de firme au efecte. 70% dintre consumatori prefera produsele sau serviciile unei companii care este implicata in actiuni legate de rezolvarea unor probleme sociale sau de mediu, arata un studiu realizat la nivel european de catre MORI (Market & Opinion Research International). „Nu poti insa sa acuzi o corporatie de faptul ca e responsabila social, indiferent de castigurile pe care le are in urma acestui obicei, pentru ca nimeni nu te opreste sa te implici si tu“, spune Elena Diaconu de la CENTRAS.  

     Cei care au lansat proiectul donatiionline.ro cred ca portalul se va impune in ciuda unor astfel de perceptii. „Targetul portalului nu e alcatuit doar din personajele publice cu bani sau corporatii. Ne adresam si celor din diaspora sau celor cu bani, dar care nu sunt neaparat si persoane publice“, spune voluntarul Horia Calin. Statisticile sunt de partea initiativei. Studiul realizat de Asociatia pentru Relatii Comunitare (ARC) a scos in evidenta ca exista un potential semnificativ pentru cresterea donatiilor in Romania. Mai mult de jumatate din populatia adulta chestionata a sustinut ca e foarte probabil sau probabil sa faca o donatie in anul viitor, desi 60% din cei care au afirmat acest lucru au conditionat efectuarea unei eventuale donatii de cresterea venitului personal sau al familiei.  

  • CUM SE FAC DONATIILE

    DonatiiOnline este primul portal de donatii pe Internet lansat in Romania de Centrul de Asistenta pentru Organizatii Neguvernamentale (CENTRAS), impreuna cu partenerii sai, GECAD ePayment si Webdev. 

    DEBUT: Intr-o saptamana de la lansare – 24 iunie, prin portalul www.donatiionline.ro s-au facut 13 donatii, insumand 1.200 de lei noi. 

    TRANSFER: Pe site-ul www.donatiionline.ro persoane fizice sau juridice au posibilitatea de a transfera sume de bani de pe propriul card bancar Visa sau Mastercard in conturile ONG-urilor inscrise.

    MEDIE: Conform unui studiu realizat de Asociatia pentru Relatii Comunitare in 2003, romanii au donat in medie 2% din venitul personal.

    NEDONATORI: 85% din romanii care nu doneaza spun ca nu-si pot permite, iar  71% nu au donat pentru ca nu au fost solicitati.


  • Stiinta imbogatirii

    Cel mai vechi manual modern de imbogatire dateaza din 1910 si a fost scris de un american bantuit de esecuri.

    Daca banii din conturile sau buzunarele cititorilor de carti continand retete de imbogatire s-ar inmulti asa cum prolifereaza aceste „volume-miracol“, problema saraciei ar fi fost demult eradicata. Desi aceste ghiduri (care nu sunt de lepadat in totalitatea lor) avanseaza metode concrete diferite, in functie de societati, de mentalitati sau de categoriile sociale carora li se adreseaza, istoria lor, foarte veche, poseda niste invariante care pot fi regasite intr-un manual clasic al genului, publicat in 1910 de catre Wallace Delois Wattles si intitulat „The Science of Getting Rich“. Avand initial un tiraj modest si fiind fortamente destinat unor „happy few“, volumul a cunoscut, dupa o perioada de uitare, o glorie ascendenta pentru ca a reusit sa schimbe (in bine) multe destine individuale, devenind un bestseller „fara varsta“, pe care, iata, la inceputul mileniului III si o editura romaneasca a considerat necesar sa il faca, in sfarsit, cunoscut publicului. 

    Nascut in timpul Razboiului de secesiune, autorul a avut o viata in care esecurile, atat financiare cat si de alta natura,  s-au inlantuit constant. In ultimii ani de existenta (a murit in 1911, la doar un an dupa tiparirea cartii sale de capatai) s-a apucat de scris, a reusit sa-si depaseasca toate handicapurile interioare, formandu-si o mentalitate de invingator (la inceput lipsit de victorii). A inceput sa se considere un scriitor de succes, o personalitate puternica, un instrument al progresului si, in acest mod, a izbutit sa paseasca din utopie in realitate, propovaduindu-si propria „vindecare“ si oferind-o ca reteta a succesului infailibil. 

    Aceasta credinta nestramutata, dublata de o vointa de fier, constituie, de altfel, actele de temelie ale demersului lui Wattles. El sustine ca exista o „stiinta a imbogatirii“, care functioneaza aidoma oricarei stiinte exacte, aidoma algebrei sau aritmeticii, iar cel care ii invata si ii respecta legile poate fi sigur ca va deveni un om bogat. 

    Nu este suficient sa muncesti cu ardoare sau sa ai capacitati fizice ori intelectuale superioare, trebuie sa intelegi si sa faci sa functioneze un anumit mod de achizitie a prosperitatii. Cheia numarul unu a acestei „stiinte“, sustine Wattles, este Viziunea.  Ca sa devii bogat, este indeajuns sa-ti exerciti vointa asupra ta si sa faci in asa fel incat sa urmaresti cu indarjire implinirea practica a unei dorinte (viziuni) clar formulate. Pentru aceasta, persoana  trebuie sa treaca de stadiul de spirit competitiv la cel de spirit creator, mentinandu-si mereu vie in minte imaginea precisa a ceea ce vrea sa aiba. Cartea se adreseaza, prin urmare, „acelora care au nevoie presanta de bani, care vor intai sa se imbogateasca si apoi sa filosofeze. Este pentru cei care vor rezultate si care sunt dispusi sa creada ca stiinta este o baza pentru a actiona, fara a dori sa inteleaga toate procesele prin care au ajuns la succes“. Cei care se imbogatesc, sustine in continuare autorul, nu trebuie sa traiasca sentimentul vinovatiei. 

    Daca cineva are de ce sa se simta vinovat, acesta este omul sarac, pentru ca nu-si traieste viata la adevaratul potential. Daca n-ar fi decat aceste ganduri, cinice poate, dar de un pragmatism foarte actual, si inca ar trebui sa frunzarim acest manual, depasit din multe puncte de vedere, dar extrem de util in directia autoeducarii si calirii personalitatii noastre. 

  • Tratament pentru dublare

    O cutie pe cap de locuitor, adica 45 de milioane de euro pe an. Doua numere care cuantifica piata romaneasca a vitaminelor si suplimentelor nutritivi. Celor doua valori li se adauga si ceva mai putin cuantificabil: promisiunile de crestere.

     

    La jumatatea anului 2003, 53 de companii vindeau in Romania suplimente nutritive. Doar doi ani mai tarziu, numarul a crescut la 85. Potrivit unor surse, alte firme – din tari precum Cehia sau Danemarca – intentioneaza sa aduca pe piata romaneasca noi marci de suplimente nutritionale.

    Miza? Imbatranirea populatiei, cresterea gradului de informare a consumatorilor, problemele de alimentatie, dar si promovarea insistenta a unor produse au dus la dezvoltarea pietei de vitamine si suplimente nutritive. Iar ritmul de crestere va depasi avansul pietei totale de medicamente, apreciaza companiile din domeniu.

     

    Fie ca este vorba de produse naturiste, fie ca sunt medicamente de sinteza, producatorii de vitamine si suplimente minerale sunt din ce in ce mai interesati de piata autohtona, mai ales dupa ce – in 2002 – preturile au fost liberalizate.

     

    Astfel s-a ajuns ca, in 2004, piata sa fie evaluata la circa 45 de milioane de euro, in crestere cu aproape 25% fata de anul precedent. Estimarile pentru anii urmatori sunt foarte optimiste. „Este posibil ca pana in 2007 piata sa se dubleze fata de valoarea de anul trecut, ajungand la 80 de milioane de euro“, considera Horia Vilcu, director general al Walmark Romania, una dintre cele mai mai importante firme din domeniu.

    Dan Vasile, directorul general al companiei bucurestene Biofarm, preconizeaza o crestere anuala de minimum 15% a pietei de vitamine din Romania pentru urmatorii cinci ani.

     

    Piata de vitamine nu este inca una matura, astfel ca exista importante resurse de crestere, considera si reprezentantii Sicomed, cel mai mare producator roman de medicamente si unul dintre principalii actori ai sectorului de suplimente.

     

    Pe ce se bazeaza aceste estimari? „Pe masura ce nivelul de trai va creste, populatia va deveni din ce in ce

    mai constienta de nevoia de a avea o dieta echilibrata, ce trebuie intregita prin aport suplimentar de vitamine“, spune Dan Vasile.

     

    In fapt, consumul de vitamine si suplimente naturale este influentat in special de nivelul scazut de educatie medicala si de puterea scazuta de cumparare a populatiei. Ca urmare, piata va creste in acelasi timp cu formarea obisnuintei romanilor de a cumpara acest gen de produse, dar si concomitent cu ameliorarea nivelului de trai, apreciaza reprezentantii companiilor.

     

    Pe de alta parte, un rol esential il are si recomandarea acestor produse de catre medici si farmacisti. Din acest punct de vedere, interesul sporit acordat acestui segment de catre producatorii de medicamente – materializat in special prin investitii consistente in promovare – isi face simtit efectul.

     

    Un alt argument in favoarea dezvoltarii este eterna comparatie cu tarile din jur. Astfel, daca in Romania consumul de vitamine per capita ajunge la 2-2,5 euro anual, fiecare ceh, de exemplu, consuma in fiecare an suplimente nutritionale de circa 10 euro. Nu mai vorbim de tarile occidentale, unde exista o adevarata cultura a consumului de vitamine. Ca urmare, interesul companiilor straine este justificat. „Piata de vitamine din Romania va continua sa atraga noi companii farmaceutice din doua motive.

     

    Pe de-o parte, procesul de introducere a produselor pe piata este foarte simplu in comparatie cu medicamentele, iar pe de alta parte potentialul de dezvoltare este considerabil“, apreciaza Robertina Cosac, marketing manager al Sicomed. De aceeasi parere este si Dan Vasile. „Un domeniu dinamic, precum piata farmaceutica, atrage in mod natural jucatori noi in fiecare an“, spune directorul Biofarm. „Piata farmaceutica din Romania este departe de a-si fi atins maturitatea, ceea ce inseamna ca asistam inca la o reimpartire a «teritoriilor» terapeutice, tendinta dublata si de tranzactiile de la nivel mondial“, completeaza Dan Vasile.

     

    Practic, numai in ultimii doi ani, pe segmentul vitaminelor si suplimentelor nutritive au intrat 30 de companii, printre care Ozone, Larofarm sau Zdrovit. Iar companiile incearca sa ocupe pozitii cat mai puternice, astfel ca lupta pentru cote cote din piata se intensifica. Tendinta va continua si in urmatorii ani. Iar noii producatori de suplimente vor investi atat in promovare catre medici si farmacisti, cat si in comunicarea catre publicul larg, Crina Ancuta, marketing manager al GlaxoSmithKline Romania – principalul actor in acest segment de piata (impreuna cu Europharm, firma preluata de GSK), cu vanzari de 5,7 milioane de euro in 2004.

     

    Nici companiile care domina in acest moment piata nu stau cu mainile-n san. Ca urmare, acest an ar putea fi un varf al lansarilor de noi produse pe segmentul vitaminelor si suplimentelor nutritive. „In momentul de fata pregatim lansarea unor noi game de produse efervescente si suplimente nutritive, care vor beneficia de promovare sustinuta“, afirma reprezentantul Sicomed. De altfel, fabrica din Bucuresti a relansat recent si brandul Gerovital.

     

    Biofarm urmareste largirea portofoliului de suplimente nutritive, prin lansarea unor terapii complete care sa garanteze aportul zilnic necesar prevenirii unor afectiuni contemporane, spune Dan Vasile. In acelasi timp, Crina Ancuta afirma ca – pe langa lansarea de noi produse preconizata pentru acest an – „investitia in portofoliul de vitamine consta in diversificarea acestuia si comunicarea importantei consumului de vitamine catre beneficiari“.

     

    Promovarea produselor este de fapt un atu important in lupta pentru cota de piata. Vitaminele si suplimentele nutritive sunt, in general, produse care se elibereaza fara reteta, astfel ca gradul de recunoastere al unei marci sta de cele mai multe ori la baza deciziei de cumparare. In cazul multor companii, portofoliul de suplimente aduce o cota importanta din venituri, cu mai putine batai de cap decat in cazul altor segmente de produse, a caror vanzare este afectata de criza financiara din sistemul de sanatate.

     

    Chiar situatia „nesanatoasa“ a finantelor sistemului de sanatate ar putea contribui la dezvoltarea pietei de suplimente. „Tinand cont de dificultatile actuale din sistemul de sanatate, cred ca ritmul de majorare a pietei de vitamine va depasi cresterea globala“, spune Robertina Cosac de la Sicomed.

     

    Si Horia Vilcu de la Walmark apreciaza ca segmentul vitaminelor si suplimentelor va avea un ritm de crestere superior pietei farmaceutice. Insa reprezentanta GSK estimeaza ca piata de vitamine, minerale si tonice va avea o crestere mai mica comparativ cu piata totala a medicamentelor, in conditiile in care datele pe primul trimestru arata un avans mult mai important al produselor vandute cu prescriptie decat a celor fara prescriptie. Date fiind problemele bugetare ale sistemului, piata de medicamente nu este usor predictibila, astfel ca estimarile privind vanzarile nu sunt intotdeauna coerente sau corecte.

     

    Cert este ca numarul companiilor care vor activa pe piata suplimentelor nutritionale va creste in urmatoarea perioada. Iar peste doi ani vom sti si daca romanul consuma doua cutii de vitamine pe an sau daca in conturile producatorilor intra mai mult de 80 de milioane de euro.

  • Dictatorul si sosiile sale

    Daniel Pennac debuteaza cu literatura pentru copii, continua cu un policier, dupa care publica „Dictatorul si hamacul“ si devine una dintre marile vedete ale literelor franceze. Intr-o Brazilie pietrificata in cutume paternaliste, un dictator petrecaret isi naimeste o sosie si pleaca pe Riviera franceza sa-si toace banii. Sosia, excedata de prerogativele prezidentiale, isi tocmeste o alta sosie care, la randul ei… Povestea celei de-a doua sosii devine centrul romanului. Sedus de magia cinematografului, acesta se da drept Charlie Chaplin, dar lumea il ia drept Rudolf Valentino, a carui dublura devine. Un joc de matriose, in care fiecare personaj ascunde un altul. Adaugand aventura scrierii romanului, punerea lui in abis, Pennac povesteste, de fapt, ce inseamna fascinatia puterii prin arta.

    Daniel Pennac, Dictatorul Si hamacul, Editura Polirom, IaSi 2005 

  • Tort mai mare, felii mai multe

    Consumul de vitamine si suplimente nutritive din Romania este in crestere puternica, iar multi dintre jucatorii internationali urmaresc cu mare atentie piata. In numai doi ani, pe piata au intrat 30 de producatori, iar dupa aderarea la Uniunea Europeana sunt asteptati din ce in ce mai multi.

     

    VALOARE: Piata totala a vitaminelor si suplimentelor nutritive este estimata la circa 45-50 de milioane de euro.

     

    ACTORI: Cinci companii detin aproape 60% din piata, conform firmei de cercetare Cegedim. Europharm & GSK, Walmark, Sicomed, Biofarm, Hoffmann la Roche. In acest segment activeaza peste 80 de producatori.

     

    PREMISE DE CRESTERE: Procesul de introducere a produselor este mai simplu comparativ cu medicamentele, iar piata are un potential de dezvoltare considerabil. In plus, populatia devine din ce in ce mai educata, iar puterea de cumparare e in ascensiune.

  • O tara ca o puscarie

    Autodidact, devenit dramaturg dupa practicarea unor meserii diverse, Emanuel Ciocu se lanseaza cu acest volum. Povestirea demareaza abrupt, descriind consecintele unui incendiu bizar soldat cu 34 de victime. Procurorul insarcinat cu ancheta descopera printre probe un numar de 12 casete audio si un caiet misterios continand filele unui jurnal intim.

    Casetele aduna concluziile cetateanului francez Gabriel DuBois (antropolog, sociolog, consultant pentru Comisia de Integrare Europeana), nascut in Basarabia, cunoscator de limba romana, si venit sa realizeze un studiu despre resocializarea populatiilor. „Analiza spectrala“ pe care o realizeaza ne infatiseaza o Romanie anacronica, dominata de vechile mentalitati si personalitati, a carei racordare la modernitate si la valorile europene pare aproape imposibil de atins. Studiul, realizat pe baza anchetarii a 33 de batrani (intre 60 si 80 de ani) refugiati intr-un vechi conac, nu isi va face niciodata publice concluziile, din pricina incendiului deloc intamplator care le-a curmat vietile dimpreuna cu cea a cercetatorului francez.

    Emanuel Ciocu, Omul nou, Pam~nturi noi, Editura Tritonic, 2005