Stiinta imbogatirii

Daca banii din conturile sau buzunarele cititorilor de carti continand retete de imbogatire s-ar inmulti asa cum prolifereaza aceste „volume-miracol“, problema saraciei ar fi fost demult eradicata. Desi aceste ghiduri (care nu sunt de lepadat in totalitatea lor) avanseaza metode concrete diferite, in functie de societati, de mentalitati sau de categoriile sociale carora li se adreseaza, istoria lor, foarte veche, poseda niste invariante care pot fi regasite intr-un manual clasic al genului, publicat in 1910 de catre Wallace Delois Wattles si intitulat „The Science of Getting Rich“. Avand initial un tiraj modest si fiind fortamente destinat unor „happy few“, volumul a cunoscut, dupa o perioada de uitare, o glorie ascendenta pentru ca a reusit sa schimbe (in bine) multe destine individuale, devenind un bestseller „fara varsta“, pe care, iata, la inceputul mileniului III si o editura romaneasca a considerat necesar sa il faca, in sfarsit, cunoscut publicului. 

Nascut in timpul Razboiului de secesiune, autorul a avut o viata in care esecurile, atat financiare cat si de alta natura,  s-au inlantuit constant. In ultimii ani de existenta (a murit in 1911, la doar un an dupa tiparirea cartii sale de capatai) s-a apucat de scris, a reusit sa-si depaseasca toate handicapurile interioare, formandu-si o mentalitate de invingator (la inceput lipsit de victorii). A inceput sa se considere un scriitor de succes, o personalitate puternica, un instrument al progresului si, in acest mod, a izbutit sa paseasca din utopie in realitate, propovaduindu-si propria „vindecare“ si oferind-o ca reteta a succesului infailibil. 

Aceasta credinta nestramutata, dublata de o vointa de fier, constituie, de altfel, actele de temelie ale demersului lui Wattles. El sustine ca exista o „stiinta a imbogatirii“, care functioneaza aidoma oricarei stiinte exacte, aidoma algebrei sau aritmeticii, iar cel care ii invata si ii respecta legile poate fi sigur ca va deveni un om bogat. 

Nu este suficient sa muncesti cu ardoare sau sa ai capacitati fizice ori intelectuale superioare, trebuie sa intelegi si sa faci sa functioneze un anumit mod de achizitie a prosperitatii. Cheia numarul unu a acestei „stiinte“, sustine Wattles, este Viziunea.  Ca sa devii bogat, este indeajuns sa-ti exerciti vointa asupra ta si sa faci in asa fel incat sa urmaresti cu indarjire implinirea practica a unei dorinte (viziuni) clar formulate. Pentru aceasta, persoana  trebuie sa treaca de stadiul de spirit competitiv la cel de spirit creator, mentinandu-si mereu vie in minte imaginea precisa a ceea ce vrea sa aiba. Cartea se adreseaza, prin urmare, „acelora care au nevoie presanta de bani, care vor intai sa se imbogateasca si apoi sa filosofeze. Este pentru cei care vor rezultate si care sunt dispusi sa creada ca stiinta este o baza pentru a actiona, fara a dori sa inteleaga toate procesele prin care au ajuns la succes“. Cei care se imbogatesc, sustine in continuare autorul, nu trebuie sa traiasca sentimentul vinovatiei. 

Daca cineva are de ce sa se simta vinovat, acesta este omul sarac, pentru ca nu-si traieste viata la adevaratul potential. Daca n-ar fi decat aceste ganduri, cinice poate, dar de un pragmatism foarte actual, si inca ar trebui sa frunzarim acest manual, depasit din multe puncte de vedere, dar extrem de util in directia autoeducarii si calirii personalitatii noastre.