BusinessMagazin

Blog

  • Bani de cheltuit

    Lista investitorilor interesati sa cumpere sau sa dezvolte centre comerciale pe piata romaneasca se extinde pe zi ce trece.

     

    GTC va dezvolta centre comerciale de 140 mil. euro, atat in Bucuresti, cat si in orasele cu peste 100.000 de locuitori.

     

    OMILOS, firma cu capital elen, va dezvolta la Iasi proiectul Era Shopping Park in urma unei investitii de 100 de milioane de euro.

     

    AFRICA ISRAEL dezvolta in prezent, in parteneriat cu compania de investitii NCH, complexul Cotroceni Park (un proiect de 200 de milioane de euro) si a pregatit alte 400 de milioane de euro pentru investitii in toate sectoarele pietei imobiliare.

     

    GE REAL ESTATE ar fi interesata sa investeasca 50-100 de milioane de euro in proiecte de retail sau logistice.

     

    ING REAL ESTATE are pregatiti circa 200-300 de milioane de euro pentru achizitii si proiecte pe piata locala, in retail, dar si imobile de birouri si spatii logistice.

  • Vrei credit? Ia si un card, o asigurare…

    Presati de necesitatea de a-si reduce costurile si de a-si majora veniturile, bancherii romani invata lectia Vestului. Reteta succesului: cat mai multe produse vandute aceluiasi client. 

     

    Statisticile vorbesc de la sine: in Romania, numarul de produse vandute de o banca fiecarui client din „ograda“ proprie este de trei-patru ori mai mic decat pe alte piete europene. Pentru bancheri (ca de altfel pentru orice om de afaceri din orice domeniu de activitate), a vinde mai multe produse aceluiasi client inseamna eficienta mai mare si costuri mai mici. Iar intr-o piata bancara in care marjele de profit intra la apa incet, dar sigur, cum este cea romaneasca, iar numarul de clienti noi care se mai incadreaza in conditiile de eligibilitate pentru a lua un credit scade, telul e clar: „trebuie sa vindem mai multe produse clientului“.

     

    Asa decreta recent seful pentru Europa al diviziei International Retail Banking a Groupe Société Générale, Jean-Didier Reigner, avand drept termen de comparatie piata-mama, Franta, unde grupul vinde cam sapte-opt produse fiecarui client, raportat la Romania, unde numarul scade la putin peste doua.

     

    Obiectivul lui Reigner este insa unul mult mai general, in conditiile in care toti bancherii se confrunta, de fapt, cu aceleasi probleme: numarul de clienti noi care intra in sucursale scade, restrictiile bancii centrale imputineaza sensibil numarul de clienti ce se incadreaza pentru a lua un credit, iar concurenta nu sta nici ea degeaba. Incercand marea cu degetul, cateva banci au lansat deja pachete de produse, iar altele se pregatesc acum sa o faca. Cum arata combinatia castigatoare? Cele mai multe oferte puse de bancheri pe piata in ultima vreme implica – in mod natural, de altfel, privind si de partea cealalta a baricadei, la cererea crescanda de consum pe datorie – un imprumut.

     

    Imprumut in jurul caruia fiecare bancher a construit asa cum a simtit ca poate convinge mai bine: unii au adaugat un card de credit, altii o asigurare, nu putini un serviciu de home banking sau Internet banking. „Daca tot iti iei un credit, nu are sens sa bati drumul pana la banca luna de luna pentru a-ti plati la ghiseu rata; poti folosi la fel de bine un serviciu de plata la distanta“, explica directorul de dezvoltare de produse de la BRD-Groupe Société Générale, Rozaura Stanescu.

     

    In viziunea ei, odata ce a luat un credit de la o banca, un client poate fi mai usor „agatat“ si pentru un serviciu de Internet banking sau pentru unul de plata prin virament automat. Pe de alta parte, pentru cei care isi primesc salariul prin banca, la pachet se pot vinde, la fel de bine, si un descoperit de cont (mai usor de obtinut de client, dar la fel de profitabil si pentru banca – in conditiile in care dobanzile sar bine de 20%) sau, daca respectivul client este eligibil, chiar si un credit mai mare. „Astfel de vanzari incrucisate se fac si acum“, adauga Stanescu, completand ca in viitorul destul de apropiat banca va lansa si pachete de produse. Deocamdata, BRD vinde „ceva mai mult de doua produse per client“, spune directorul, in conditiile in care baza de clienti de retail se apropie de doua milioane. 

     

    Un pas mai sus in top, oferta Bancii Comerciale Romane include pachete construite atat in jurul creditelor, cat si in jurul depozitelor. Vanzarea incrucisata este extinsa chiar mai departe de portile bancii, aproape toate pachetele incluzand pe langa un credit, un depozit sau un card, si o asigurare – emisa, bineinteles, de companiile de profil din cadrul grupului.

     

    Carligul din ofertele BCR este dobanda, cu cateva puncte procentuale mai redusa la creditele din pachet decat la cele standard. Spre exemplu, clientii ce cumpara asa-numitul pachet „Turist“ au pentru creditul in lei inclus o dobanda cu trei puncte mai mica decat in oferta standard, iar la „Rezidential Plus“, dobanda fixa pe primii doi ani este mai redusa cu 1% decat in oferta standard. Si la Alpha Bank, reteta de vanzari „en-gros“ este, in mare, aceeasi: credit (cu o suma maxima de 100.000 de euro sau echivalent in dolari sau lei pe cel mult 20 de ani), card de credit cu limita maxima de creditare de 5.000 de euro, o asigurare de viata si serviciu de Internet banking.

     

    Fara doar si poate, „elementul central al oricarui astfel de pachet inca ramane creditul“, confirma si Paul Isoiu, vicepresedinte responsabil cu retailul la Banca Romaneasca – ce a lansat, la inceputul lunii, o astfel de oferta. Practic, pe perioada sarbatorilor, cei care iau un credit de nevoi personale pot primi, fara sa plateasca taxa de emitere sau comisionul de administrare in primul an, si un card de credit cu o limita maxima de 5.000 de euro (in echivalent lei).

     

    Dupa un an insa, clientul ramane cu cardul, iar comisioanele incep sa curga – principiu, de altfel, aplicabil la mai toate ofertele promotionale. In plus, explica Isoiu, cardul este un instrument care sustine, in timp, si vanzarea unor produse suplimentare – si „nu neaparat strict bancare“, incheie el, dand ca exemplu asigurarile. Nici banca unde Isoiu conduce activitatile de retail nu face exceptie de la ceea ce pare a fi o regula pentru bancile romanesti: per client, numarul de produse vandute, spune el, este in jur de 2-2,3, in conditiile in care baza de clienti este de circa 200.000.

     

    Tot doua produse per client se vand, in medie, si la Raiffeisen Bank, al treilea jucator de pe piata in functie de active – baza de retail fiind insa de peste doua milioane, potrivit oficialilor bancii. Austriecii au in oferta, pana la finele lunii decembrie, un pachet ceva mai atipic pe piata romaneasca, alcatuit din unitati la unul din fondurile Raiffeisen Prosper sau Raiffeisen Benefit si depozite. Astfel, oricine investeste minim 2.000 de lei in unitati de fond poate constitui un depozit in lei pe trei luni (cu o suma maxima egala cu cea plasata in fonduri) cu dobanda fixa anuala de 10%.

     

    O astfel de oferta poate fi, mai degraba, interpretata ca un mijloc de promovare a „surorii“ din grup lansate recent: societatea de administrare a investitiilor, Raiffeisen Asset Management, intrata efectiv pe piata la jumatatea acestui an. „Acest pachet a avut un impact semnificativ asupra volumelor de activitate si asupra pozitiei noastre pe piata“, sustine Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management, fara a da insa cifre exacte, „pentru ca este prea devreme“. Spune insa ca in circa sase saptamani de la inceputul campaniei, numarul de clienti in cele doua fonduri a crescut cu circa 1.000 de persoane si ca, alaturi de subscrierile doar in fonduri, „pachetul a facut ca Fondul Raiffeisen Prosper sa devina primul fond din aceasta categorie, cu active de peste 10 milioane de euro“.

     

    Un pas mai jos in topul bancar, HVB Tiriac Bank mizeaza pe alt produs central atunci cand isi promoveaza ofertele de tip pachet: contul curent, la care se pot adauga, optional, mai multe produse. Prin utilizarea acestor pachete, „clientii beneficiaza de economii fata de cazul in care ar opta pentru achizitionarea separata a componentelor“, sustine directorul pentru dezvoltarea produselor de retail al bancii, Eliza Erhan. Ea da ca exemplu pachetul „Flexibil“, care include, pe langa contul curent in lei, si alte conturi curente aditionale, carduri de debit, serviciul de online banking sau asa-numitul Telephone Service (servicii bancare prin telefon), care costa 109 lei pe an.

     

    Aceleasi produse si servicii achizitionate individual costa in total 352 de lei pe an – altfel spus clientul face o economie de 243 de lei sau aproape 70%, iar banca vinde, dintr-o lovitura, trei produse in plus. In prezent, numarul mediu de produse vandute de HVB Tiriac Bank unui client persoana fizica este de 2,5, in conditiile in care baza de clienti activi ai bancii este de aproape 500.000.

     

    Fara doar si poate, combinatiile pe care bancherii le pot face pentru a atrage clientii (dar mai ales pentru a-i pastra pe termen lung) nu se opresc aici. Pana la urma, doar imaginatia (si calculele de rentabilitate) e limita. Principiul dupa care se ghideaza este insa cam acelasi pentru toti, explica plastic Rozaura Stanescu de la BRD: „E ca intr-un mariaj – cu cat ai mai multe lucruri in comun cu celalalt, cu atat despartirea e mai grea“. Si cine vrea sa se desparta de un client bun?

  • ASIGURARI: In Asirom a inceput sa bata vant de furtuna inainte de AGA

    Adunarea actionarilor din decembrie va aduce dispute in interiorul Asirom, dupa ce abia s-a asternut linistea intre asigurator si autoritatea de reglementare.

     

    La mijloc a fost doar o greseala de comunicare, argumenteaza acum, dupa incheierea crizei, Boris Schneider, directorul general al Asirom. „Am intarziat cu transmiterea unor date catre CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor – n.red.)“, explica el motivul pentru care CSA a trecut, recent, si Asirom „in carantina“ unui plan de redresare financiara, impus nu cu multa vreme in urma si altor companii de profil, Ardaf si Asiban. Vestea ca o a treia companie de asigurari se afla in dificultate a creat valva in piata, insa la scurta vreme oficialii Asirom (si respectiv ai CSA) au lamurit lucrurile. Dupa transmiterea datelor solicitate de catre autoritatea de reglementare a pietei, confuzia s-a lamurit, iar „CSA a vazut ca indicatorii de solvabilitate erau in regula si a inchis procedura de redresare“, incheie Schneider.

     

    O stare mai generala de confuzie greveaza insa intreaga evolutie a companiei al carei nume echivala pana in urma cu 15 ani cu notiunea de asigurare. Daca pana in urma cu zece ani Asirom se putea lauda ca detine mai bine de jumatate din piata asigurarilor, concurenta din ce in ce mai puternica, strategia uneori tremurata, schimbarile dese de management si, mai nou, conflictele intre actionari au diminuat forta companiei. Asa se face ca, dupa primele noua luni, Asirom avea doar putin peste 10% din piata asigurarilor. 

     

    „Ne intereseaza profitul, nu daca suntem pe locul unu sau doi“, sustine insa Boris Schneider, actualul director general al companiei, ce ocupa aceasta functie din iunie 2005. Schneider a venit la Asirom intr-un an in care compania mai schimbase patru structuri de conducere, la carma stand mai intai actualul presedinte al CSA, Angela Toncescu, ulterior Catalin Stroe, britanicul Fred Heath si Ion Bratulescu.

     

    La mai bine de un an de la preluarea functiei, austriacul Schneider spune ca, dupa o perioada de reducere a costurilor, se asteapta la o rentabilitate mai mare. Rezultatele dupa primele luni nu-l sustin insa intru totul: declinul cotei de piata la noua luni a continuat, iar primele brute subscrise au stagnat la 134 mil. euro. Schneider bifeaza insa si reusite: dupa noua luni, profitul net a fost de peste 280.000 de euro, fata de o pierdere de 2,35 mil. euro in perioada similara a lui 2005.

     

    In lupta cu nume mari, precum Allianz-Tiriac (actualul lider), Omniasig sau ING Asigurari, Asirom isi defineste acum o strategie de recucerire a pietei pe toate segmentele.

     

    Dar perspectiva pozitiva se schimba cand vine vorba despre relatiile intre actionari. Asirom a resimtit in ultima perioada mai multe conflicte intre actionarul cu pozitie de control – Ioan Niculae, care detine prin Interagro 50% din actiuni – respectiv fondurile de investitii Broadhurst Investments Ltd., cu circa 15%, si QVT Fund, cu 12%. Conflictul dintre Niculae si fonduri a pornit de la intentia primului de delistare a societatii de pe piata Rasdaq, tranzactionarea titlurilor fiind stopata din luna aprilie a acestui an. Delistarea Asirom a fost contestata mai ales de reprezentantii QVT Fund si Broadhurst, in conditiile in care pretul oferit era de 0,34 lei pentru o actiune, jumatate fata de cel de pe Bursa.

     

    Disputa s-a accentuat dupa intentia lui Niculae de a prelua portofoliul Asirom-Concordia (controlata de Asirom). O decizie in acest sens ar putea fi adoptata in data de 14 decembrie. Dezbinarile intre actionari nu au ramas fara urmari: intentia AGA de majorare a capitalului social cu 43 mil. euro din luna ianuarie a acestui an a ajuns sa fie blocata in instanta de QVT Fund. „Desi am solicitat in nenumarate randuri institutiilor statului roman sa aplice legea, acestea au refuzat“, e punctul de vedere oferit BUSINESS Magazin de catre reprezentantii Interagro, care acuza QVT Fund de o achizitie ilegala. Afirmatie contestata insa de Angelo Moskov, managerul QVT, care sustine ca fondul a cumparat de pe Bursa printr-o tranzactie legala.

     

    Discutiile in contradictoriu nu se opresc insa aici: pe 4 decembrie va fi luata in discutie o noua majorare de capital, de 13 mil. euro, insa Moskov spune deja ca nu agreeaza ideea. „Orice majorare de capital trebuie acceptata doar in situatia in care actionarii minoritari sunt reprezentati in board“, argumenteaza el. Lucru pe care Asirom l-a respins pana acum, dupa cum sustine reprezentantul QVT. Majorarea de capital in disputa face parte din planul in urma caruia s-au inchis procedurile de redresare impuse de CSA.

     

    Greu de anticipat cum vor lua sfarsit toate aceste dispute, cu atat mai mult cu cat actionarul majoritar nu vrea sa vanda. Mai mult, sustine ca un actionar care urmareste „cu consecventa cresterea capitalului se gandeste la dezvoltarea pe termen lung a societatii si nu la vanzarea ei“. La fel de adevarat insa, o prajitura apetisanta se vinde mai bine decat una necrescuta, nu?

  • Bunul-gust se plateste dublu

    Marile case de licitatii, cum sunt Sotheby’s sau Christie’s, au descoperit si promoveaza un nou mod de a-si vinde exponatele. Astfel, daca pana acum licitatiile erau definite de o tematica (portrete, sculptura, mobilier din secolul al XV-lea), astazi sunt preferate expozitiile unui singur colectionar. Motivul este simplu – acesti colectionari privati sunt recunoscuti ca “arbitrii” ai bunului-gust, iar clientii au certitudinea ca achizitia merita suma platita. “Traim intr-o perioada in care bunul-gust nu are o definitie foarte clara si aceste expozitii sunt, in sine, niste ‘definitii’ ale gustului”, spune Alistar Clarke – sef al departamentului de mobilier al celebrei case de licitatii Sotheby’s – pentru NY Times. Galeriile unor singuri colectionari, numite “tastemaker”, au avut si pana acum succes, dar era vorba despre personalitati ca Andy Warhol, Jacqueline Kennedy Onassis, ambele la Sotheby’s, sau Marilyn Monroe, cea mai recenta – in 1999 -, la Christie’s. Christie’s este cel mai bun exemplu al noi tendinte – “ne-am decis sa vindem sub forma de colectie privata, sa renuntam, treptat, sa mai despartim exponatele in categorii care sunt distribuite fiecarui expert in parte”, spune Orlando Rock, cel care conduce departamentul de colectii private la celebra casa americana. Si cumparatorii gasesc mai atractive licitatiile transformate in galerii, chiar daca pretul unui articol se poate dubla. Anul trecut, spre exemplu, expozitiile unui singur colectionar au avut vanzari medii de 94%, in timp ce licitatiile obisnuite nu au depasit 80%.Ultima astfel de licitatie, organizata de Christie’s la Rockefeller Center, a avut rezultate notabile. Vanzarile totale au atins cifra de 16,2 mil. dolari, mult peste estimarile de 9 mil. dolari ale expertilor Christie’s.

  • Din santier naval in port pentru iahturi de lux

    Peter Munk, presedinte al Barrick Gold – cea mai profitabila companie de exploatare a zacamintelor de aur-, a cumparat un vechi santier naval din Muntenegru pentru a-l transforma intr-o statiune de lux pe coasta Adriatica.Omul de afaceri canadian a platit pentru santierul naval Arsenal 29 de milioane de euro, urmand sa investeasca, in urmatorii doi ani, alte 106 milioane de euro pentru constructia unui intreg complex in jurul acestuia.Marina, situata la 60 de kilometri de capitala Podgorica, va avea o capacitate de peste 700 de ambarcatiuni. Complexul urmeaza sa fie cel mai mare din Mediterana de Est, iar intreaga zona turistica, care se “ntinde pe 24 de hectare, va gazdui si un hotel de lux, mall-uri, dar si facilitati de epurare a apei si ecologizare a mediului. In proiect s-au implicat si Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, care vor aloca fonduri pentru curatarea mediului, iar municipalitatea din Tivat va imbunatati sistemul de furnizare cu apa in urmatorii doi ani.Primarul orasului Tivat, Dragan Kankaras, spune ca proiectul lui Peter Munk a coincis cu cel al autoritatilor locale si se arata increzator in potentialul de crestere al zonei.Munk, care a obtinut importante scutiri de taxe de la guvernul muntenegrean, mai detine actiuni si la TriGranit, compania maghiara de real estate care va construi statiuni de vacanta in apropiere si care se va implica in proiecte de real estate si pe piata romaneasca.Ministrul turismului din Muntenegru, Pedrag Nenezic, spune ca dezvoltarea complexului va transforma micul stat Muntenegru intr-un hot spot pentru turismul de lux din Europa de Est. Investitia facuta de Peter Munk a trecut drept prima privatizare importanta din economia nationala, de cand statul Muntenegru si-a capatat independenta in iunie 2006.

  • Un parteneriat profitabil

    Specialistii au pus semnul egal intre casatorie si bani inca de cand economistul Gary Becker, castigator al premiului Nobel, si-a publicat cele doua parti ale lucrarii “Teoria Casatoriei” in 1974. Becker a folosit atat elemente de analiza matematica si economica specifice unui auditor, cat si indicatori non-monetari pentru a stabili ce influenteaza soldul “contului de profit si pierdere” al unui cuplu. Concluzia sa? Cuplurile se casatoresc doar atunci cand evenimentul este generator de profit pentru ambele parti.Treizeci de ani mai tarziu, un studiu actualizat publicat in Forbes a demonstrat cu cifre teoria formulata de Gary Becker. Analiza a fost facuta pe baza cheltuielilor curente ale unei persoane singure cu un venit anual de 90.000 de dolari anual, ale unui cuplu fara copii care castiga 170.000 de dolari anual si ale unei familii cu 3 copii cu venituri anuale de peste 500.000 de dolari. O abordare simplista arata ca un cuplu casatorit cheltuieste substantial mai putin pentru nevoile curente, proportional cu veniturile realizate, decat o persoana singura. Spre exemplu, doar 9,3% din venitul lunar de 14.200 de dolari realizat de cuplul analizat era destinat cheltuielilor cu chiria, in timp ce persoana care locuia singura aloca 23% din venitul lunar de 7.500 de dolari pentru chirie. Cuplul casatorit platea mai putin si pentru mancare (5,6% din venit fata de 8,3%) sau pentru serviciile de cablu si telefonie mobila (2,2% din venitul lunar fata de 4,6%). La toate se adauga si reducerea oferita de companiile de asigurari pentru primele platite la politele de asigurare ale automobilelor persoanelor casatorite.Aceleasi statistici au demonstrat ca persoanele singure au tendinta de a economisi pentru perioada retragerii din activitatea curenta abia dupa ce implinesc 40 de ani, in timp ce cuplurile incep sa economiseasca mult mai devreme. Majoritatea cuplurilor casatorite isi cumpara o locuinta in primii ani de casnicie, investitie ce se poate dovedi extrem de profitabila in momentul lichidarii imobilului respectiv. Chiar daca exista un procent semnificativ al cuplurilor care inchiriaza locuinte sau al persoanelor singure care detin imobilul in care locuiesc, cuplurile casatorite reprezinta mai mult de 70% din totalitatea proprietarilor de proprietati rezidentiale de pe piata.La o populatie de 300 de milioane de locuitori, Statele Unite au cea mai mare pondere a afacerilor fondate, detinute si administrate de cupluri – aproape 2 milioane de companii la 800.000 de cupluri de antreprenori. Cea mai mare afacere care intra in aceasta categorie este retailerul Wal-Mart, in proprietatea familiei Walton, cu vanzari anuale de peste 200 de miliarde de dolari.Dincolo de statisticile reci ale unor economisti, povestile de succes ale cuplurilor de antreprenori romani demonstreaza din plin teoria lui Gary Becker, pornind totusi de la o ipoteza diferita – parteneriatul insusi conduce la obtinerea de profit, care poate fi direct proportional cu riscul dublu pe care si-l asuma partenerii. Este cazul lui Gabriel si al lui Carmen Muraru, care au reusit cu 1.000 de dolari imprumutati sa puna bazele companiei ce detine brandul din industria textila Dinasty, cu vanzari preconizate de peste 7 milioane de euro anul acesta. Sau al cuplului Adrian si Doina Mircioiu, care au renuntat la cariera de profesori si si-au investit economiile personale intr-un magazin. Cincisprezece ani mai tarziu, grupul de firme dezvoltat de cei doi, Andami, care produce si distribuie materiale de constructii, are vanzari de 32 de milioane de euro. Unii dintre ei au salarii egale si birouri identice, altii admit ca se contrazic aproape de fiecare data cand trebuie sa ia o decizie legata de dezvoltarea businessului. Unii sunt “creativii” in afacere, altii se ocupa de bugete si au atributii executive. Cu toate acestea, toti cad de acord asupra unui singur lucru: cuplurile in afaceri au un avantaj – fiecare ii cunoaste celuilalt punctele forte si slabiciunile -, fapt care le permite sa porneasca cu o baza solida. Cat de profitabil poate fi un parteneriat sentimental si cum isi impart sarcinile si procentele de actiuni cuplurile din business? Cititi in cover story-ul din acest numar.

  • Noile felii ale luxului

    Conceptul de “proprietate fractionara” castiga tot mai mult teren pe pietele imobiliare dezvoltate, precum cea din Statele Unite. Primul investitor care a “feliat” proprietatile imobiliare scumpe, de vacanta, facandu-le accesibile astfel unui public mai larg, a fost un developer de vile in Alpii francezi, in 1960. Achizitionarea unei fractiuni dintr-o asemenea casa ii da proprietarului posibilitatea de a petrece cateva saptamani de vacanta, in functie de numarul de “actionari” ai respectivei proprietati, dar reprezinta si o investitie imobiliara in miniatura.Developerii introduc noi si noi facilitati si finisaje luxoase, cat mai exclusiviste, pentru a atrage noi clienti si pentru a da avant vanzarilor pe aceasta piata. Insa adevarul este ca numai in cele mai vanate statiuni ca Aspen, vanzarile nu bat pasul pe loc, iar preturile continua sa urce. Developerii de vile destinate cumpararii fractionate au crescut in ultimul an si jumatate de 10 ori preturile, o “felie” dintr-o casa cu patru dormitoare in aceasta statiune, care le da posesorilor dreptul de a petrece aici 6 saptamani pe an, ajungand sa coste acum 2,5 milioane de dolari, comparativ cu 1,35 milioane. In alte parti insa, ca de exemplu Las Vegas, proiectele de resedinte de vacanta fractionate sunt suspendate din cauza cererii prea mici.Cea mai mare problema pe acest sector al pietei imobiliare este insa re-vanzarea “feliilor”. Parerile specialistilor sunt impartite atunci cand vine vorba despre profitabilitate. Noutatea acestei industrii face greu de estimat cat de usor se poate vinde o asemenea fractiune la mana a doua. “Banii adevarati se invart pe aceasta piata, insa orice proiect la 4.000.000 $ va bate pasul pe loc”, crede Gene Northup, un agent imobiliar din Las Vegas.Proprietatile fractionate au cateva avantaje importante:Reprezinta investitii imobiliare in miniatura Se regasesc in cele mai vanate statiuni

  • Upgrade la 3,5G

    2G, 2,5G, 2,75G si 3G. Acestea erau, pana la inceputul lunii octombrie, retelele de telefonie mobila disponibile in Romania. Insa la bagajul de cunostinte minime in ceea ce priveste telefonia mobila ar trebui sa adaugati si serviciile 3,5G care tocmai au intrat si pe piata locala. Se pregateste si 4G?Tocmai cand se gandea ca “3G”, termen utilizat excesiv pana acum, incepe sa isi piarda din noutate in mintea utilizatorilor, A. A., vicepresedintele unei companii locale care furnizeaza servicii de interconectare intre operatorii telecom din Romania, si-a dat seama ca, intr-un timp foarte scurt, conceptul 3G va fi inlocuit de 3,5G.Foarte multa vreme, reteaua de telefonie mobila de generatia a treia a reprezentat o adevarata utopie prin care serviciile de voce, date si video au putut fi integrate intr-un singur serviciu. Noua utopie reprezentata de 3,5G promite de fapt acelasi lucru, insa la viteze mult mai ridicate decat a oferit reteaua 3G.In ciuda acestui fapt, utilizatorii nu sunt optimisti in ceea ce priveste conceptul 3,5G, la fel cum s-a intamplat si cu tehnologia 3G, despre care analistii spun ca nu s-a dovedit a fi atat de populara pe cat se astepta initial. “Eu am un telefon mobil 3G de mai bine de jumatate de an, insa l-am folosit mult prea putin pentru functiile pe care le are din punctul de vedere al serviciilor 3G”, a mai spus A. A.. “Pana acum nu am facut nici o conferinta video pe telefonul meu si nici nu am vazut pe nimeni facand asta”, a explicat el.In aceste conditii, ar putea reprezenta trecerea la reteaua 3,5G un succes din punctul de vedere al operatorilor? Un argument in favoarea acestora ar putea fi faptul ca serviciile 3,5G sau HSDPA – High Speed Downlink Packet Access – sunt de patru ori mai rapide decat cele asigurate de tehnologia 3G. Altfel spus, viteza de conectare la Internet ajunge pana la 1,8 Mbps, depasind viteza de 384 kbps oferita de tehnologia 3G, iar asta inseamna, in termeni de business, o comunicare cu partenerii de afaceri mult mai rapida si mult mai eficienta.Practic, serviciile 3,5G permit un transfer de date care poate ajunge, cel putin teoretic, la 2MB/secunda. In aceste conditii, oricine poate transmite partenerilor de afaceri o prezentare video, spre exemplu, care are 100 MB si care contine diferite informatii importante despre o companie, in mai putin de un minut.Un pas inainteDaca tehnologia 3G este cunoscuta mai ales pentru serviciile cu valoare adaugata ridicata, cum este continutul oferit pe mobil – muzica, sport, divertisment si televiziune pe mobil, serviciile 3,5G se adreseaza cu precadere clientilor din mediul de business care au nevoie de servicii mai performante si de mobilitate.Deocamdata insa, avand in vedere faptul ca serviciile 3,5G au fost lansate foarte recent, nu exista informatii centralizate referitoare la clientii acestor servicii. “Este inca prematur sa estimam cine va utiliza noua tehnologie si cand o va adopta”, este de parere Daniel Weissman, country manager la TASC Strategic Consulting, companie de consultanta in industria IT.Dar de ce ar trece un utilizator de la serviciile 3G la HSDPA? “Aici este vorba de performanta”, a raspuns Liliana Solomon, CEO al Vodafone Romania, operator telecom cu afaceri de circa 740 de milioane de euro anul trecut, primul operator de servicii de telefonie mobila de pe piata care a lansat HSDPA. “Pentru performanta in afaceri, o companie sau un businessman are nevoie de o infrastructura de comunicatii de calitate, care sa-i permita accesul rapid la informatii si comunicarea facila cu oamenii cu care lucreaza in orice situatie, elemente cheie in mediul contemporan de business”, a mai spus aceasta.Piata 3,5GVodafone, pionierul 3G in Romania, a lansat in octombrie serviciile HSDPA sub numele de Vodafone Mobile Connect 3G Broadband. In termeni tehnici, HSDPA este o tehnologie care permite conectarea rapida la Internet broadband (in banda larga) si deci transferul de date la o viteza de patru ori mai mare decat cea permisa prin 3G.De asemenea, grupul britanic Vodafone este prima companie care a lansat servicii HSDPA in Europa, Romania fiind cea de-a noua divizie pe plan mondial dupa Germania, Portugalia, Italia, Spania, Marea Britanie, Africa de Sud, Noua Zeelanda si Olanda si cea de-a saptea divizie din Europa.De fapt, HSDPA marcheaza un pas inainte in dezvoltarea tehnologiei 3G. Pe langa viteza superioara, HSDPA genereaza si o crestere a capacitatii retelei printr-o mai buna alocare a resurselor.”HDSPA este o tehnologie vitala pentru asigurarea vitezei transferului de date necesara pentru operatorii care ofera servicii Mobile Triple Play – voce, video si date intr-un mediu mobil”, a explicat Angel Ruiz, presedinte si director executiv al Ericsson pentru America de Nord.Iar Orange, principalul concurent al Vodafone pe piata locala, cu afaceri estimate de peste 1 miliard de euro anul acesta, are de asemenea in plan pentru anul viitor investitii semnificative in acest segment al pietei. “Vrem sa crestem largimea de banda de transfer a datelor de pe mobil prin evolutia 3G catre HSDPA in 2007”, a spus Andra Calin, corporate & data services manager in cadrul Orange Romania. Insa Orange va intra pe piata 3,5G cu acoperire in toate orasele in care exista servicii 3G inca de la momentul lansarii, spre deosebire de Vodafone care, deocamdata, ofera HSDPA numai in Bucuresti, insa spune ca va extinde acoperirea si in alte orase mari din tara. “Orange pregateste lansarea HSDPA pentru momentul in care va fi cerere pe piata, iar miscarea va fi justificata din punct de vedere economic”, considera Daniel Weissman de la TASC Strategic Consulting. “Pana atunci, Orange va extinde pachetul de servicii bazate pe tehnologiile deja existente, precum EDGE – 2,75G sau 3G”, a adaugat el.Asii din maneca VodafoneViteza maxima garantata de Vodafone pentru serviciile 3,5G este de 1,4 Mbps, in timp ce viteza de transmitere a datelor (upload) este de 384 kbps. Primul produs disponibil, care are ca obiectiv principal utilizatorii de business, este cardul de date Vodafone Mobile Connect 3G Broadband, care asigura acces rapid la Internet si la aplicatiile companiei, cum ar fi e-mail-ul sau intranetul.Pe masura ce reteaua HSDPA se va dezvolta, aceasta va permite o viteza de conectare mai mare de pana la 3,6 Mbps, conform Vodafone.Pentru Mobile Connect 3G Broadband trebuie sa scoateti din buzunar 45 de dolari pentru dispozitivul care va conecta calculatorul la Internet si alti 35 de dolari pentru abonamentul lunar in care este inclus un trafic de date de 1GB. Exista insa si un al doilea produs 3,5G, care va fi lansat pana la sfarsitul acestui an si care se adreseaza utilizatorilor obisnuiti de telefonie mobila. Este vorba despre un modem USB care asigura accesul la Internet prin HSDPA pentru orice calculator de birou sau laptop.Pe de alta parte, operatorul de telefonie mobila a lansat o oferta si pentru companiile mici – Vodafone MultiOffice, care ofera solutii de conectare la Internet pentru o retea de PC-uri, incluzand printre altele si solutii firewall si un port Wi-Fi.Explicatia companiei pentru lansarea serviciilor 3,5G este obtinerea unui avantaj competitiv. “Pe langa faptul ca este o evolutie fireasca, am avut un avans de peste un an in introducerea serviciilor 3G si acum vom avea avans si in ceea ce priveste tehnologia HSDPA”, a explicat Liliana Solomon.Nevoia de HSDPAStudiile de piata arata ca utilizatorii, indiferent daca este vorba de companii sau de clienti individuali, vor servicii cat mai performante. Aceasta este de fapt tendinta la nivel mondial in ceea ce priveste piata de telecomunicatii si motivul pentru care Vodafone are in plan sa investeasca in continuare, atat in extinderea acoperirii 3G, cat si in dezvoltarea tehnologiei HSDPA.Insa o posibila problema o poate reprezenta numarul de clienti care adopta noile tehnologii. Pana acum, dupa mai bine de un an de la lansarea serviciilor 3G, Vodafone numara peste 230.000 de clienti care utilizeaza aceasta tehnologie, dintr-un total de aproximativ 7 milioane. Astfel, se poate ridica intrebarea cat de repede va creste numarul utilizatorilor de HSDPA, mai ales ca se poate spune ca cele doua tehnologii concureaza pe aproximativ acelasi segment de clienti.”Serviciile HSDPA se adreseaza in primul rand utilizatorilor de date, in timp ce, in sens mai larg, 3G include si servicii de voce si cele de informatie si divertisment”, a explicat Liliana Solomon. “Iar din aceasta perspectiva, cele doua tehnologii vor coexista, avand in vedere modalitatile diferite de utilizare”, a adaugat aceasta.In plus, directorul executiv al Vodafone considera ca, pe o piata extrem de dinamica, asa cum este cea a comunicatiilor mobile, unde tehnologiile avanseaza de la un an la altul, viitorul este in mod clar al tehnologiilor broadband. “Vom asista in curand la viteze de 3,6 Mbps, 7,2 Mbps si chiar 14 Mbps”, a spus Solomon. “Se vorbeste deja de viteze de 50-60 Mbps, iar pasul urmator este 4G”, a adaugat aceasta.Vine si 4GUn grup de sapte operatori de telefonie mobila din lume au incheiat recent un parteneriat pentru a putea dezvolta impreuna ceea ce ei numesc “o viziune coerenta pentru evolutia tehnologica dincolo de 3G”.Cu alte cuvinte, se lucreaza deja pentru noua generatie de servicii de telefonie mobila – 4G, definita de Uniunea Internationala de Telecomunicatii (ITU) ca fiind o tehnologie mobila care permite transferul de date cu o viteza de 100MB/secunda pentru un utilizator in miscare si de pana la un 1GB/secunda cand dispozitivul mobil este in repaus. Un telefon mobil 4G va permite descarcarea unui film de pe Internet in numai 6 sau 7 secunde, sunt de parere reprezentantii companiei Samsung. Iar descarcarea unei melodii se va face intr-un timp aproape insesizabil de catre utilizatori. Numai ca aceasta tehnologie nu va veni pe piata atat de curand pe cat ne asteptam. Lansarea in varianta comerciala a serviciilor 4G este programata pentru anul 2010. Va avea oare succes si in Romania? Ramane de vazut.Drumul pana la 4g2G. Reteaua GSM clasica, prin care este suportat traficul de voce, de SMS-uri si traficul de date CSD (canal unic de 9.600 bps)2,5G. Reteaua 2G la care se adauga un upgrade pentru transmisie de date la o viteza superioara (GPRS, HSCSD, EDGE) si care suporta traficul de MMS-uri si livestreaming2,75G. Reteaua care suporta EDGE – Enhanced Data rates for Global Evolution3G. Reteaua de generatia a treia care suporta caracteristicile retelei 2,5G si care are in plus UMTS – videotelefonie, livestreaming si transmisii de date la viteze superioare3,5G. Reteaua care suporta un transfer de date de 2MB/secunda, la o viteza de conectare la Internet de pana la 1,8 Mbps4G. O retea care nu a fost inca dezvoltata, insa conform proiectului aceasta va permite un transfer de date cu o viteza de pana la 100 MB/secunda

  • Monopoly bursier

    Nu oricine se poate juca cu banii pe bursa. Insa cei cu aspiratii de broker pot sa incerce senzatiile tari de pe Wall Street in confortul propriului fotoliu, fara a pierde bani, castigand insa experienta. Internetul a avut un rol important si in acest domeniu oferind novicilor simulatoare ale jocului la bursa, site-uri care te invata regulile si iti ofera senzatii tari chiar daca nu ai bani de investit in actiuni. Desi premiile sunt simbolice, experienta “de joc” este adevarata investitie care poate duce in timp la plasamente reale profitabile.Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest, a initiat un asemenea proiect de simulare a jocului bursier concretizat in site-ul MarketMaker.ro. Pasol spune ca aceasta platforma virtuala isi propune sa fie un instrument de promovare a pietei de capital, oferind acces gratuit si fara restrictii oricarei persoane interesate de acest domeniu. Initiativa lui Pasol provine din increderea pe care acesta o are in piata de capital romaneasca si din convingerea sa ca aceasta va inregistra o crestere sustinuta in urmatorii ani.In afara de interactivitate, mult accent se pune si pe mobilitatea pe care o au aspirantii la informatie. La Cluj, compania producatoare de software eXs Corporation impreuna cu societatea de administrare a investitiilor Certinvest au lansat pe piata romaneasca un program prin care cotatiile bursiere vor fi disponibile pe telefonul mobil. Noua aplicatie se va numi Certinvest Info si va putea fi accesata pe telefoanele mobile Nokia din seria 60 sau de pe alte dispozitive compatibile.

  • In asteptarea investitorilor

    Turismul romanesc a cunoscut si zile mai bune. De la mare pana la munte hotelurile se vand, proprietarii dau bir cu fugitii in fata amenintarii concurentei europene, iar conturile lor asteapta sa fie alimentate cu milioane de euro. Surprinzator insa, nici clasa politica nu pare a avea mai multa incredere in sortii de izbanda ai turismului romanesc.Familia lui Theodor Stolojan cere 11,4 milioane de euro pentru centrul turistic pe care il detine pe Valea Prahovei. Aceasta este valoarea la care fostul consilier prezidential a estimat intregul complex Clabucet Sosire din Predeal, care se afla in patrimoniul firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL si din care familia Stolojan detine 90% sub forma de actiuni. Restul de 10% este detinut de Vasile Paval care a avut, pana acum, functia de administrator al complexului. Stolojan spune ca a hotarat sa vanda complexul, in care s-a investit timp de 10 ani, deoarece copiii sai nu se mai puteau ocupa de afacere. Acestia au considerat ca este un moment potrivit pentru vanzarea complexului pe care ar putea obtine astfel aproape 12 milioane de euro. Eventualul cumparator va achizitiona hotelul Premier (12 camere, patru apartamente si un restaurant cu o capacitate de 40 de locuri), cabana Clabucet Sosire (20 de camere, doua apartamente) si Barul Schiorilor (cu o capacitate de 120 de locuri).