Grecia a primit o reducere a dobânzilor: pentru primul program de salvare, de 110 mld. euro (2010), dobânda va scădea cu 1%, ceea ce înseamnă dintr-un foc o tăiere a 2 mld. euro din datorie; pentru programul actual, de 130 mld. euro (2011), plata dobânzii va fi amânată cu 10 ani, iar scadenţele vor fi prelungite cu 15 ani.
Apoi, dacă anul trecut UE şi FMI au convins creditorii privaţi să accepte o prescriere a unei părţi din datorie, acum a venit rândul statelor creditoare, care au acceptat să renunţe la 7 mld. euro reprezentând profit al BCE din deţinerile de obligaţiuni elene, bani ce vor fi remişi Greciei. În plus, Grecia va împrumuta 10-14 mld. euro din fondul de urgenţă european spre a finanţa un program de răscumpărare a propriilor obligaţiuni.
Liderii europeni (în imagine – Jean-Claude Juncker, şeful Eurogroup, Olli Rehn, vicepreşedintele Comisiei Europene şi Christine Lagarde, directorul executiv al FMI) susţin că prin aceste măsuri, îndatorarea Greciei ar urma să scadă de la nivelul actual de 175% din PIB la 120% din PIB în 2020, deşi în momentul de faţă rămâne încă valabilă estimarea anterioară că datoria va creşte la anul până la cca 190% din PIB.
Măsura realismului unui astfel de plan (sau poate a lipsei de realism) o dă declaraţia ministrului german de finanţe Wolfgang Schaeuble, care a spus că guvernul său ar putea lua în considerare noi măsuri de uşurare a poverii datoriilor elene, prin prescrierea unei părţi a datoriei Greciei după 2016, când Atena este aşteptată să raporteze un excedent bugetar de 4,5% din PIB.
Leave a Reply