Argumentul celor 7,4 milioane de voturi

În tabăra lui Traian Băsescu însă, optimismul a fost întreţinut de Parchet, prin promptitudinea cu care au fost confiscate listele electorale şi datele evidenţei populaţiei de la BEC, AEP, CCR, MAI şi MJ, dar şi prin amploarea fără precedent a anchetării reclamaţiilor de fraudă la referendum – 181 de procurori au deschis în timp record 500 de dosare de fraudă, din care o parte cercetate de DNA.

O primă înfrângere a USL, în acest context, a fost acţiunea de confiscare a listelor, ancheta aferentă a Parchetului la nivelul MAI şi publicarea stenogramelor aferente i-au determinat pe Ioan Rus şi Victor-Paul Dobre să se recuze de la Interne, respectiv Administraţie, motivând că altfel ar fi avut dinainte “o stradă cu sens unic, cel spre Parchet”.

O a doua înfrângere: ancheta din teritoriu, începută sub auspiciile afirmaţiei diplomatului american Philip Gordon că există “acuzaţii credibile de vot ilegal masiv” şi la capătul căreia n-ar fi exclus să se atingă estimarea din 26 iulie enunţată de Traian Băsescu, că USL va frauda referendumul fix cu 10%, respectiv cu 2 milioane de voturi. Chiar dacă n-ar demola realitatea că a existat un vot legal masiv pentru demiterea lui Traian Băsescu, o reducere a numărului de voturi valabile pentru demitere de la 7,4 milioane undeva spre 6 sau chiar spre 5 milioane (ca să nu mai vorbim de estimarea lui Sebastian Lăzăroiu că de fapt cei 7,4 milioane ar fi doar nişte “morţi cu acte, infractori care au votat multiplu, preşedinţi de secţii de votare care au aruncat teancuri de buletine în urne şi vreo 3-4 milioane de simpatizanţi USL”) ar putea servi atât tezei – lipsite însă de valoare juridică – că nu se face ca preşedintele să fie demis cu mai puţine voturi decât a fost ales în 2009, cât şi efortului taberei Băsescu de a submina autoritatea morală a USL, sau mai exact a aripii dure din PNL-PC, ferm convinsă că merită chiar să încalce legea ca să îndeplinească voinţa celor 7.403.836 alegători care au susţinut demiterea lui Băsescu.

Şi o a treia înfrângere: faptul că ancheta Parchetului în satele din Oltenia şi Moldova a fost făcută cu exces de zel, pe sub nasul ministrului interimar al justiţiei – premierul Victor Ponta, l-a pus pe Ponta în conflict direct cu preşedintele Crin Antonescu, care i-a cerut să ia măsuri (a se citi decapitarea conducerii Parchetului) în loc să se plângă că Traian Băsescu “terorizează cetăţenii României” prin intermediul procurorilor.