Când m-am „liberat”, cum se zicea, auzind poveştile lor, m-am dus să-mi cumpăr blugi de la Timişoara. De la Galaţi la Timişoara e drum lung, dar când ai 19 ani, nu e greu să fii prost. Atunci am pierdut primii mei bani, şi ultimii, la jocurile de noroc, la alba neagra. Dar m-am ales cu o pereche de blugi mişto, aduşi din Serbia, Levis, marca mea preferată de blugi şi azi.
Serbia era atunci pentru noi o oază. Noi nu ştiam ce este libertatea, doar bănuiam, nu ştiam ce este „a alege” sau „a nu alege”, măcar între perechi de blugi. Dar sârbii, comunişti şi ei, puteau pleca „afară”, spre deosebire de noi care eram închişi aici. În mod normal, judecând situaţia de acum 30 de ani, fostele ţări ale Iugoslaviei ar fi trebuit să fie cele mai prospere din Balcani.
Serbia ar fi trebuit să fie fanionul Balcanilor. Nu am date – nu le găsesc pe nicăieri – dar, probabil, Iugoslavia a fost una dintre ţările care a mers mai bine, în sistemul socialist, graţie, tocmai, a puţinei libertăţi pe care a lăsat-o oamenilor – de a călători, de a face o bişniţă mică cu blugi americani.
Istoria nu a iertat Iugoslavia. Neştiinţa oamenilor politici de a cântări înseamnă o dramă pentru un popor.
Acum două zile a fost publicat Eurobaromertul în este consemnat că încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut la sub 50%.
România este una dintre cele mai sărace ţări din UE. Nu trebuie să te uiţi pe statistici, îi vezi pe oamenii bătrâni, curat îmbrăcaţi, cerşind în faţa magazinelor. Dureros. Dar în raport cu ce este săracă?
În 2006, anul preaderării la UE, România era la 39% din PIB/capita în PPS (paritatea puterii de cumpărare) din media UE. În 2017 a ajuns la 63% – o creştere cu 61% a bunăstării.
Serbia era, în 2006, la 32% din PIB/capita în PPS din media UE. În 2017 a ajuns la 37% – o creştere cu 15% a bunăstării.
Atât a putut Serbia, în 17 ani. De ce?
Pentru că Serbia nu este în UE. Nu are pieţe, nu are contracte, nu are încredere – nici ea în ea, nici alţii în ea.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Leave a Reply