BusinessMagazin

Blog

  • Valea Prahovei contra lumii

    Daca ne luam dupa tarifele de revelion, Poiana Brasov pare a fi o destinatie exotica, comparabila cu insulele Maldive, Seychelles sau Mauritius. Acest lucru este demonstrat de faptul ca un revelion la poalele Tampei este mai scump decat unul in „banalul“ Paris, orasul care atrage cei mai multi turisti din lume.

    POIANA BRASOV VS. PARIS

    • HOTEL RUIA – POIANA BRASOV – 5 nopti cazare de revelion, pret intre 783 si 1000 euro/persoana.
    • HOTEL MIRIFIC, PARIS – 5 nopti cazare de revelion, pret circa 740 euro/persoana (inclusiv avion).

    PREDEAL VS. AUSTRIA

    • HOTEL ORIZONT – PREDEAL – 3 nopti cazare de revelion, pret: peste 400 euro/persoana.
    • NEUSTIFT, FEICHTEN, SCHOENWALD – 7 nopti cazare de revelion, preturi de 320 euro, 407 euro, respectiv 350 euro/persoana.

    SINAIA VS. EGIPT

    • HOTEL PALACE – SINAIA – 5 nopti cazare de revelion, preturi intre 548 si 632 euro/persoana.
    • HOTEL DIVE INN – SHARM-EL-SHEIK (EGIPT) – 5 nopti cazare de revelion, pret 525 euro/persoana (inclusiv avion).

  • Cele doua Ucraine

    Ucraina e acum o tara cu trei presedinti. Leonid Kucima, presedintele in exercitiu, singurul pe care nimeni nu-l contesta. Apoi Victor Ianukovici, un presedinte ales cu majoritate de voturi, potrivit comisiei electorale. Si, in fine, Viktor Iuscenko, cel care  ne aminteste ca si Slobodan Milosevici, si Eduard Sevarnadze au sfarsit prin a parasi puterea cu adeverinta de victorie in buzunar.

    Oamenii lui Victor Iuscenko vorbesc de nesupunere civica. Cei ai lui Victor Ianukovici de autonomie, secesiune, unii chiar de razboi civil. 

    O manifestatie de forta a estului filo-rus a avut loc in week-end, cand – inca inainte de anuntarea deciziei Curtii Supreme – 3.500 de delegati din 17 dintre cele 27 de regiuni ale tarii au votat pentru organizarea, luna aceasta, a unui referendum pentru redefinirea „statutului regional al zonei“. Flancat de primarul Moscovei, Iuri Lujkov, premierul Ianukovici a descris o Ucraina apocaliptica: „Suntem in pragul catastrofei. Cand prima picatura de sange va fi varsata, nu vom fi capabili s-o oprim“, a spus el. 

    Alegerile din 21 noiembrie au scos la iveala faliile care rup in doua Ucraina. E o diviziune istorica, cu un vest pro-european, greco-catolic, catalogat drept nationalist, in care se vorbeste preponderent ucraineana, si un est filo-rus, ortodox, traditionalist, puternic industrializat, care se teme ca un presedinte ca Victor Iuscenko va inchide fabricile de stat si minele, importand carbune mai ieftin din Polonia.

    Premierul Ianukovici a obtinut, potrivit comisiei electorale centrale, 15 milioane de voturi, cu 3% mai mult decat contracandidatul sau. Si dincolo de fraudele pe care majoritatea observatorilor internationali le-au reclamat, a fost totusi votat masiv in estul tarii, locuit preponderent de vorbitori de limba rusa, care vad in liderul opozitiei un tradator si in „revolutia portocalie“ de la Kiev o tentativa de a li se impune un presedinte nelegitim. 

    In plus, spun adeptii lui Ianukovici, liderul opozitiei, care isi doreste apropierea de Uniunea Europeana, ar pune in pericol „fratia“ cu Moscova: Ucraina depinde din punct de vedere energetic de Rusia, in vreme ce Rusia depinde de Ucraina, 90% dintre exporturile sale de gaze naturale catre Europa traversand teritoriul ucrainean.

    Guvernul si Ianukovici au pierdut, de o saptamana, controlul Kievului. Opozitia e formidabil organizata: are cladiri din care dirijeaza actiunile de protest, voluntari, puncte in care distribuie mancare calda, steaguri si panglici portocalii, ceai, cafea, corturi in care protestatarii innopteaza, chiar si locuri speciale in care manifestantii isi pot incarca telefoanele mobile. 

    Pe un frig de minus 10 grade, micile grupuri de suporteri ai lui Ianukovici, venite de la 600 de kilometri flutura, demoralizate, steaguri albastre, stau o zi-doua si se intorc acasa, injurandu-i pe „scenografii“ lui Iuscenko, acuzandu-i ca incearca sa-si impuna vointa asupra intregii Ucraine.

    In est, peisajul arata altfel. Circa 200.000 de oameni au manifestat sambata in Piata Lenin din regiunea miniera Donetk, unul dintre fiefurile premierului Ianukovici. Au cerut sa se puna capat nelegiuirilor opozitiei si au amenintat cu secesiunea. Primarul Alexandr Lukiancenko le-a spus oamenilor ca se discuta planuri de separare a structurilor economice si financiare a jumatatii estice a tarii. „Noi putem trai fara jumatatea lor, dar ei pot fara a noastra?“, a intrebat el. 

    Liderul opozitiei, Victor Iuscenko, a cerut anchetarea celor care ameninta integritatea teritoriala a Ucrainei. Dar este insa ipoteza unei secesiuni plauzibila? Probabil ca da. Presedintele polonez Alexandr Kwasniewski, care a incercat, alaturi de Javier Solana si de un emisar rus, sa medieze intre cei doi adversari, crede ca un divort intre cele doua jumatati ale tarii e „o ipoteza realista“, daca nu se ajunge, in cele din urma, la un compromis. 

    Discutiile de la sfarsitul saptamanii nu dau prea multe motive de speranta. Premierul Ianukovici cere manifestantilor sa inceteze protestele si sa incheie blocada cladirilor guvernamentale, inceputa imediat dupa anuntarea rezultatelor, in timp ce liderul opozitiei cere categoric organizarea unui nou tur de scrutin. Dupa ultima intalnire dintre cei doi, presedintele Leonid Kucima a anuntat ca negocierile decurg „cu dificultate considerabila“ si ca nu stie la ce fel de compromis se poate ajunge, „daca se va ajunge la vreun fel de compromis“.

    Ce se intampla acum in Ucraina nu e numai un test pentru democratia ucraineana. E primul examen pe care il are de trecut proiectul statului ucrainean.

  • Castigatori la urne, invinsi in strada

    Oricine urmareste ce se intampla in Ucraina are, inevitabil, o senzatie de deja-vu. In ultimii patru ani, alte doua regimuri care au castigat, oficial, alegerile au sfarsit prin a ceda in fata presiunii sutelor de mii de manifestanti. Primul a fost regimul lui Slobodan Milosevici, in octombrie 2000. A urmat Georgia, anul trecut. Si in Iugoslavia, si in Georgia, declicul a fost acelasi: masive fraude electorale.

    SFARSITUL LUI MILOSEVICI…

    BELGRAD, octombrie 2000
    La 24 septembrie 2000 au loc primele alegeri in care presedintele Iugoslaviei e ales prin vot popular. Rezultatele oficiale il plaseaza pe Slobodan Milosevici, presedinte in exercitiu, pe locul al doilea, cu 40% din voturi si pe candidatul opozitiei, Vojislav Kostunica pe primul loc, cu doar 48%. Milosevici interzisese accesul observatorilor internationali, insa suspiciunile de fraude masive ii fac pe sarbi sa nu mai astepte un al doilea tur de scrutin. Zile in sir, sute de mii de oameni invadeaza strazile, declanseaza greve, blocheaza soselele. Dupa ciocniri cu fortele de politie, manifestantii intra, la 5 octombrie, in cladirea televiziunii publice si in cea a Parlamentului, fortandu-l pe Slobodan Milosevici sa renunte, dupa 13 ani, la putere.

    …SI AL LUI SEVARNADZE

    TBILISI, noiembrie 2003
    Alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2003 se soldeaza, potrivit rezultatelor oficiale, cu victoria unuia dintre partidele care-l sprijineau pe presedintele Eduard Sevarnadze. Imediat, strazile din Tbilisi sunt invadate de simpatizanti ai opozitiei conduse de Mihail Saakasvili, care indeamna la continuarea protestelor si la nesupunere civica. Comisia electorala centrala amana publicarea rezultatelor oficiale cu doua saptamani. Protestele se intetesc, iar presedintele Sevarnadze declara starea de necesitate. Dupa saptamani petrecute in strada, manifestantii forteaza intrarea in Parlament, la 22 noiembrie 2003. Presedintele demisioneaza in cele din urma, dupa esecul negocierilor mediate de ministrul rus de externe. Saakasvili este ales presedinte in ianuarie 2004.

  • REVOLUTIA PORTOCALIE

    Sute de mii de ucraineni au iesit in strada, acuzand autoritatile ca au falsificat alegerile.  

    21 NOIEMBRIE: Premierul Victor Ianukovici este declarat castigatorul scrutinului; observatorii independenti declara alegerile sub standardele europene.

    25 NOIEMBRIE: Curtea Suprema suspenda publicarea rezultatelor alegerilor pana la analizarea contestatiilor opozitiei. Zeci de mii de simpatizanti ai opozitiei ies in strada.

    26 NOIEMBRIE: Cei doi candidati poarta discutii si consimt sa gaseasca o solutie pasnica.

    27 NOIEMBRIE: Parlamentul invalideaza rezultatul alegerilor si da un vot de neincredere in comisia electorala centrala.

    28 NOIEMBRIE: Regiunile din estul tarii ameninta cu secesiunea, in conditiile in care Victor Iuscenko este declarat presedinte.

    29 NOIEMBRIE: Curtea Suprema incepe analizarea contestatiilor opozitiei.

  • Miza alegerilor din Ucraina

    1999: Kievul se alatura programului de garantare a resurselor energetice pentru Europa, devenit pilon al relatiilor dintre Ucraina si Europa Occidentala. Conducta Drujba  alimenteaza Europa cu petrol din Marea Caspica si Kazahstan, masiv finantat de Statele Unite.

    MAI 2004: Premierul Ianukovici inaugureaza conducta Odesa-Brody, redirectionand  spre sud fluxurile de titei. Petrolul caspic este inlocuit de titei rusesc, livrat pe pietele mondiale prin Marea Neagra. Miscarea submineaza investitiile americane in Kazahstan.

    • Sondaje vs. Rezultate

    In ambele tururi de scrutin care, potrivit OSCE, s-au situat sub standardele europene, sondajele la iesirea de la vot l-au dat castigator pe liderul opozitiei. Manifestatiile care au inceput a doua zi dupa alegeri au continuat si dupa ce Curtea Suprema a interzis publicarea rezultatelor oficiale inainte de rezolvarea contestatiilor opozitiei.

    NEREGULI: Alegerile din Ucraina au fost marcate de nereguli masive, spun observatorii. Unul dintre exemplele mentionate in rapoarte este prezenta suspect de mare la vot in regiuni in care a castigat premierul Ianukovici. In regiunea miniera Donetk, de exemplu, prezenta la vot a fost de 96,3%.

    Cu o populatie de 48 de milioane, Ucraina se invecineaza cu sapte tari, fiind plasata intre o Uniune Europeana largita si Rusia, fostul sau stapan imperial. Vestul Ucrainei este dominat de nationalisti care aspira la un standard de viata european, in timp ce in est sunt majoritari vorbitorii de limba rusa, care spera la relatii mai stranse cu Moscova.

  • Muschi vs. tehnologie

    Criticii vehementi ai tehnologizarii echipamentului sportiv sustin ca nu exista  in fond o diferenta radicala intre ameliorarea performatelor sportive prin utilizarea substantelor interzise si invazia microcipurilor din talpa adidasilor pana in crestet.

    Data viitoare cand mergeti cu partenerul de afaceri la o partida de golf, poate n-ar fi o idee rea sa va interesati discret de modelul crosei acestuia, pentru ca in functie de calitatile metalului din care aceasta este confectionata, oponentul dumneavoastra poate avea din start un avantaj de circa 20%, anuland practic diferenta de valoare sportiva. De fapt, cursa nebuna de a incorpora tehnologii de ultima ora in diverse echipamente sportive tinde sa devina o problema de etica si reglementare sportiva in foarte multe zone: golf, tenis, atletism, schi, inot, ba chiar si cotidianul fotbal. 

    Criticii vehementi ai tehnologizarii echipamentului sportiv sustin ca nu exista in fond o diferenta radicala intre ameliorarea performatelor sportive prin utilizarea substantelor interzise si invazia microcipurilor din talpa adidasilor pana in crestet. Categoric, tinta preferata a eforturilor de tehonologizare sunt sporturile scumpe, care se bucura si de un anumit prestigiu social: golful si tenisul.

    Golful zilelor de azi cunoaste cel putin doua tendinte: pe de o parte circuitele sunt invadate de dispozitive de masurare a distantelor bazate pe GPS, adica localizarea tintei prin intermediul satelitilor, iar pe de alta parte, fabricantii de crose aproape au atins limita teoretica a randamentului crosei utilizand materiale ultrausoare imprumutate din industria aerospatiala.

    Dispozitivele GPS pot indica jucatorului care ar trebui sa fie viteza si unghiul cu care ar trebui lovita mingea pentru apropierea optima de gaura, ceea ce jucatorii profesionisti si de moda veche fac „din ochi“. Este ca si cum unui Hagi i s-ar oferit o busola pentru a desena traiectoria golului din meciul contra Columbiei de la mondialul american.  De altfel, Royal and Ancient Golf Club of St. Andrews – organismul care stabileste regulile jocului in toata lumea, mai putin in SUA, dependintele sale teritoriale si Mexic – a interzis aceste dispozitive in incinta terenurilor de golf.

    Mult mai problematica pare a fi fizica de mare finete aplicata in constructia croselor. Pana nu de mult, materialul din care se confectiona corpul corsei era lemnul, ulterior acesta a fost inlocuit de un otel special, evident mai usor si mai rezistent.  Astazi insa marii producatori precum Callaway, Acushnet, Ping si Taylor Made recurg la titaniu si fibra de carbon, doua materiale care intra in fuselajele navetelor spatiale. Consecinta directa este ca aceste crose de ultima ora dau posibilitatea jucatorului sa imprime o forta considerabil mai mare mingii fara o imbunatatire corespunzatoare a performantelor sportive personale. 

    Este vorba despre eficienta unui corp solid (crosa) in a trasmite energie unui corp alt solid prin impact (mingea). Specialistii au calculat ca limita superioara teoretica a acestui coeficient este de 0,88, iar ultimele modele de la Callaway au atins nivelul de 0,86, o crestere dramatica in comparatie cu un maximum de 0,78 pentru crosele confectionate din cel mai bun lemn.

    Pentru ca titaniul este foarte usor, da posibilitatea fabricantilor sa doteze crosele cu asa-numitele „capete“ mai performante, cu o suprafata mai mare si elasticitate ridicata a peliculei de metal care acopera zona in care crosa atinge mingea. Castigul mediu in distante parcurse este considerabil: de la 265,17 metri (290 de iarzi) la 283,46 metri (310 iarzi) pentru un bun jucator in circuitul profesionist PGA. 

    Consecintele sunt clare: in cazul adoptarii acestor noi crose, va trebui fie ca terenurile de golf sa fie marite, fie sa creasca indicele de dificultate, scenariu in care durata unui partide ar putea creste semnificativ – si vor creste, corespunzator, si costurile. 

    Cele doua organizatii care guverneaza jocul, United States Golf Association si Royal and Ancient, au decis sa impuna o limita superioara de 0,83 a coeficientului, limita care va deveni universal obligatorie incepand din anul 2008. Cele doua organisme au incercat astfel sa evite repetarea a ceea ce s-a intamplat in 1975, cand au fost puse in vanzare pentru prima data rachetele de tenis cu o suprafata de lovire foarte mare (wide body). 

    Viteza serviciului si forta voleului au crescut dramatic, atat la incepatori cat si la profesionisti, dar in timp ce primii aveau in acest fel un substitut facil al spectaculozitatii jocului profesionistilor, acestia din urma au impins jocul pana la a inlatura cu desavarsire finetea si rafinamentul in favoarea vitezei si a fortei. „Abrutizarea“ jocului de tenis, adusa de aceste rachete, a facut ca numarul practicantilor acestui sport sa scada dramatic in America, de la 34 de milioane in 1975 la numai 13 milioane in 1985, conform datelor culese de The International Tennis Association.

    Desi popularitatea tenisului a inregistrat o usoara crestere in ultimii doi ani, cifrele vanzarilor de rachete de tenis in Statele Unite arata o scadere de circa 12,5% in primul trimestru din 2004 in comparatie cu aceeasi perioada din 2003. 

    Semnalul a fost foarte clar pentru Head, una dintre cele mai respectate firme producatoare. Specialistii de la Head au introdus o racheta care contine un dispozitiv electronic al carui unic scop e sa transforme energia impactului cu mingea intr-o contraforta menita sa atenueze forta de recul. A lovi cu putere mingea de tenis este, in principiu, la fel de solicitant ca trasul la tinta cu o arma cu recul mare. Efortul repetat poate provoca inflamari ale coatelor. Noua racheta Head are calitatea unica de a reduce impactul acestui recul cu pana la 50%. 

    The International Tennis Association stipuleaza clar ca nu sunt permise atasarea sau „incorporarea“ in rachete de dispozitive care folosesc forte externe pentru imbunatatirea performantelor, insa racheta Head foloseste energie produsa de chiar actul de a juca tenis si, deci, nu poate fi descalificata. Rezultatul este si in acest caz o crestere anormala a vitezei de joc.

    Desi pare neverosimil, pana si mai putin pretentiosul jogging s-a transformat recent intr-o imensa cursa de microcipuri si dispozitive electronice minuscule ascunse in tesatura tenisilor. 

    Adidas urmeaza sa lanseze in luna decembrie modelul Adidas One, care se distinge printr-un senzor cu baterii capabil de a inregistra o mie de parametri pe secunda. Semnalul e trimis unui microprocesor care actioneaza un minimotor electric pentru a regla, in timpul alergarii, anumite caracteristici precum elesticitatea tesaturii, rezistenta la impactul cu solul, cat de mult se poate deplasa piciorul in interiorul pantofului si asa mai departe. 

    Sa nu mai punem la socoteala faptul ca Timex, un cunoscut fabricant de ceasuri din SUA, comercializeaza de cativa ani un kit complet pentru jogging care contine o consola GPS si un ceas care masoara pulsul si tonusul muscular. Datele stocate de consola se transfera printr-o simpla sincronizare pe calculatorul personal, iar un software special genereaza rapoarte detaliate ale regimului de efort, distante parcurse, viteze, facand recomandari pentru alergarile viitoare. Simpla placere a alergatului de dimineata este inlocuita de stresul atingerii unor parametri. Si fiindca tot vine iarna, ultimul mit al placerii sportului pur, schiul, este si el pe cale de „demontare“. 

    Atomic, un producator austriac, a anuntat recent un proiect pilot care va introduce display-uri electronice pe schiuri si pe ochelarii de schi pentru a oferi schiorului „informatii diagnostice“ in timp real despre starea echipamentului: cat de strans sunt legati bocancii, cat de bine sunt ceruite schiurile etc. 

    Pana si un sport de nisa, precum schiul de fond, a devenit „victima“ tehnologizarii. Victor Petrenko, un cercetator din New Hapshire, a conceput niste „frane speciale“ care impiedica schiurile sa alunece in spate, scutind astfel schiorul de o buna parte din efortul fizic la care este obligat prin chiar natura sportului. Un curent electric de mic voltaj trece prin zapada de sub schiuri, topind un strat subtire care ingheata la loc aproape instantaneu, servind de lipici natural. Costumele de inot pe care multi dintre noi le-au vazut la Olimpiada sunt create cu aceleasi modele si simulatoare de aerodinamica folosite pentru proiectarea submarinelor, iar cat priveste mingea de fotbal, se stie ca viteza medie a suturilor de la mai mult de 20 de metri de poarta a crescut cu aproape 30% in comparatie cu fotbalul practicat pe vremea lui Pele, si asta nu decurge neaparat din forma atletica mai buna a sportivilor de azi. Performantele sunt in mare parte tehnologice.

  • SPORTURI VECHI, DOTARI NOI

    GOLF: Folosirea GPS pentru masurarea distantelor; crose fabricate din materiale folosite in industria aerospatiala

    TENIS: Imbunatatirea performantelor prin dispozitive electronice integrate in racheta

    JOGGING: Pantofi controlati de un microprocesor care isi modifica parametrii

    SCHI: Ochelari si schiuri ce diagnosticheaza starea echipamentului

  • Nu ati fost in staresa faceti bine, macarnu faceti rau!

    Viitorii parlamentari si ministri, indiferent de culoarea coalitiei din care fac parte,  va trebui sa isi repete permanent ca orice intarziere cauzata de neintelegerile politice poate costa scump Romania economica.

    Din discutiile pe care le-am avut in ultimele luni cu oamenii de afaceri si managerii din Romania, rezultatul alegerilor nu parea a fi una din preocuparile lor majore. „Imi este oarecum indiferent cine castiga: tara merge spre Uniunea Europeana, la fel si afacerile, influenta statului in economie a scazut mult. 

    La cum arata acum Romania, cei care vor avea puterea pot influenta negativ economia doar daca fac gafe majore, nu din rea vointa“, a fost parerea majoritatii. La ora cand scriu acest editorial un singur lucru este clar: oamenii de afaceri au devenit cat se poate de interesati de rezultatul alegerilor, care este exact cum nu si l-au dorit, adica foarte echilibrat. Potrivit rezultatelor partiale, Uniunea PSD plus PUR are un avans de doar 2-3 procente in fata Aliantei D.A. 

    Daca echilibrul se pastreaza pana la final, ceea ce este destul de probabil, Romania va deveni in urmatoarele saptamani scena unor negocieri pentru formarea coalitiei de guvernare care se pot incheia cu orice fel de rezultate.

    Indiferent insa de acestea, este aproape cert ca viitorul guvern nu va mai avea nici pe departe puterea si viteza de executie a celui din ultimii patru ani. Aceasta va insemna practic disparitia ordonantei de urgenta din vocabularul ministrilor grabiti si aparitia pe scena Legislativului a unei „noi stele“: Parlamentul. Majoritatea propunerilor legislative vor trebui sa ajunga in Senat si Camera Deputatilor in lipsa unei coalitii bine definite care sa se regaseasca in guvern si sa aiba certitudinea ca ordonanta de urgenta va deveni lege odata ajunsa in Parlament. 

    Nimic rau in asta, ati putea spune. In fond, este normal, chiar dupa regulile europene, ca Parlamentul sa fie principala forta legislativa, nu Guvernul, precum in ultimii 15 ani.  Adevarat, insa asta doar din punct de vedere teoretic in Romania. In conditiile in care locurile in Parlament  au fost principala moneda de schimb pentru clientela politica, Romania nu numai ca are un Legislativ nefunctional ci si, mai grav, incompetent.

    Daca vreti sa va convingeti, nu va ramane decat sa va amintiti de retinerea cu care probabil multi dintre dumneavoastra ati citit numele oamenilor propusi pentru Senat sau Camera Deputatilor de oricare dintre formatiunile politice cu care ati votat. Daca Parlamentul va avea in urmatorii patru ani chipul meschin si schimonosit de interese de grup pe care l-a aratat pana acum, nici nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla cu investitorul strain care va solicita o mica modificare legislativa pentru a face o fabrica de cateva sute de milioane de euro.

    Nu culoarea aliantelor va conta asadar pentru oamenii de afaceri, ci masura in care ele vor reusi sa depaseasca orgoliile si sa nu sufoce un mediu de business care abia a inceput sa respire. 

    Viitorii parlamentari si ministri va trebui sa isi repete permanent ca orice intarziere cauzata de neintelegerile politice poate costa scump Romania economica. Ca dublarea salariilor pe care au promis-o, fara exceptie, nu va veni de la ei, ci de la companiile private. Ca acea crestere economica cu care se lauda sau, eventual, se vor lauda va fi adusa tot de companiile private. Ca majorarile de pensii promise vor fi suportate din contributiile aduse, din nou, de companiile private.

    Integrare, predictibilitate legislativa, relaxare fiscala si mai ales STABILITATE trebuie sa fie cuvintele de ordine ale viitoarei puteri, indiferent care va fi ea. 

    Daca vor uita macar o clipa acest lucru, Romania risca sa piarda o oportunitate in fata careia se afla mai degraba datorita conjuncturii, nu dibaciei conducatorilor sai. Si daca nu au reusit sa faca prea mult bine, politicienii au acum OBLIGATIA de a nu face rau.

  • Dobanda de interventie, doar pentru specialisti

    Scaderea in cascada, in timp, a dobanzii de interventie a BNR nu va duce automat la reducerea dobanzilor pe piata bancara. Daca si Nicolae Danila, presedintele BCR, cea mai mare banca de pe piata, care da tonul in sistem, spune acest lucru, atunci sunt slabe sperante sa vedem prea curand o ieftinire a creditelor in lei.

    Parca este un indemn direct catre clienti: daca vreti bani mai ieftini, luati credite in valuta. Leul aproape ca nu mai conteaza cand e vorba de imprumuturi si, vorba unui coleg de-al meu, „ce rost mai are sa tinem leul, nu mai bine il inlocuim cu euro?“. 

    Asa este, dar leul conteaza pe partea cealalta, la plasamente, si aduce castiguri frumoase.     Pe langa faptul ca dobanzile la euro sunt la jumatate fata de cele la lei, aprecierea puternica a monedei nationale si din punct de vedere nominal face ca imprumuturile in valuta sa fie un soi de dar de Mos Craciun.  

    Peste 70% din imprumuturile acordate sunt in valuta, deci sunt multi cei care pot spune un sincer „multumesc“. In sase luni, Banca Nationala a redus treptat dobanda de interventie de la 21,25% la 17,75% pe an. Ca efect, bancile au coborat mai mult dobanzile la depozite, iar la credite reducerile mai pot astepta, pentru ca nu vine nimeni din spate care sa fure clientii. Si oricum clientii mari, care pot sa bata cu pumnul in masa, au dobanzi preferentiale, altele decat cele anuntate oficial de banca.  

    Liberalizarea integrala a contului de capital din primavara anului viitor prinde Banca Nationala cu garda deschisa. Dobanzile sunt sus, inflatia nu vrea sa adoarma, iar intrarile de valuta produc dureri de cap. Iar cand se va deschide larg usa pentru investitorii straini, care cauta cele mai bune plasamente monetare, iar acestia vor intra in sistemul financiar romanesc printr-o simpla apasare de tasta, intrarile de valuta vor fi mult mai mari. 

     „Se apreciaza ca imbunatatirea ratingului la nivel investitional acordat Romaniei va contribui la amplificarea investitiilor straine directe si de portofoliu, ceea ce va conduce la consolidarea tendintei de apreciere a monedei nationale, in conditiile inducerii in continuare de catre piata a unei variabilitati manifeste a cursului de schimb al leului“, spune BNR. 

    Banca Nationala incearca  acum sa scada rapid dobanzile la lei,  fara a reinflama prea mult inflatia, pentru a mai taia din castigul bun care se obtine pe piata romaneasca  prin plasarea fondurilor fie in depozite bancare, fie in titluri de stat. Iar ceea ce s-a sacrificat a fost cursul.  

    Dupa cateva zile de stupoare, lumea a inceput deja sa se obisnuiasca cu noile valori ale euro si ale dolarului. Mai mirati vor fi romanii care lucreaza in strainatate – care sunt cei mai mari investitori in Romania – cand vor veni de sarbatori acasa si vor schimba euro la curs mai jos decat cel de anul trecut sau dolarii la o rata de schimb identica cu cea de acum trei ani. 

    BNR nu poate cobori dobanda de interventie chiar atat de mult pana in primavara, astfel incat sa injumatateasca castigul care se obtine pe piata monetara. Dar poata jongla pe curs, astfel incat ce se castiga din dobanda mare la lei sa se piarda datorita fluctuatiilor mari de curs. Este un joc periculos, care poate duce euro intr-o zi la 36.000 de lei, iar peste o luna poate sa urce la 39.000 de lei, iar apoi sa scada la 37.000 de lei.   

     Pentru firme si populatie va fi un  joc de neinteles, care le va aduce frustrare si pierderi.  In schimb pentru speculatori va fi un bun prilej de a face bani daca vor intui miscarile de curs, asta in cazul in care nu vor face chiar ei piata, alaturi de banci.

    Cristian Hostiuc este redactor-sef la Ziarul Financiar.

  • Un ochi rade, altul plange

    Victoria PSD-ului in aceste alegeri se poate dovedi dificil de gestionat.

    „Alegeri frustrante“ – iata o sintagma asupra careia majoritatea actorilor politici pot cadea, in aceste zile, de acord. O sintagma consensuala, ca sa zicem asa – poate singura.  In mod normal, odata procesul electoral incheiat, participantii se impart in doua categorii mari si late: invinsi si invingatori; fericitii si dezamagitii. De aceasta data, insa, rezultatele n-au mai fost atat de clare – nici invingatorii nu s-au putut bucura cumsecade si nici invinsii nu au abandonat ultima licarire de speranta. Victoria nu este confortabila, si nici infrangerea fara drept de apel.

    La ora la care scriu aceste randuri, nu se cunosc inca rezultatele finale. Din ceea ce se cunoaste, insa, un lucru e sigur – si anume ca nimic nu e sigur. Guvernul sta, inca, sub semnul intrebarii. Calculele ne indica, dupa toate probabilitatile, un guvern minoritar condus de PSD plus PUR, alaturi de UDMR. 

    Din cauza reducerii procentului de voturi ramase pentru redistribuire, in jur de 6-8 procente, posibila coalitie guvernamentala va avea sprijinul a doar 47-49% din numarul total de parlamentari. Ramane, de buna seama, posibilitatea racolarii, mai mult sau mai putin oficiale, a altor parlamentari – cum ar fi reprezentantii minoritatilor. Chiar si in conditiile celui mai optimist scenariu insa, vom avea parte doar de o coalitie „pe muchie de cutit“, obligata sa supravietuiasca pentru patru ani cu sabia unei opozitii extrem de puternice deasupra capului.

    Si nu vor fi ani usori. Apropierea datei de acceptare in Uniunea Europeana aduce cu ea deopotriva avantaje si dezavantaje. Pe de o parte, PSD va fi nevoit sa-si duca la bun sfarsit promisiunile sociale, facute cu generozitate, pe ultima suta de metri a campaniei electorale. Pe de alta parte, va fi nevoit sa indeplineasca exigentele economice legate de intrarea in UE. 

    Balansarea celor doua cerinte va necesita o echilibristica extrem de dificila in conditiile actualelor constrangeri bugetare, cresterii nemultumirii populare si unei opozitii agresive. Parlamentul va deveni campul unei lupte politice extrem de stranse, in care fiecare tabara va incerca sa-i fure celeilalte cei cativa pioni necesari pentru a-si tine in sah adversarul (si, eventual, pentru a-i da mat). Din aceasta perspectiva, cei 32 de parlamentari PUR, oferiti cadou partidului lui Dan Voiculescu, vor incepe sa reprezinte o serioasa sursa de neliniste pentru PSD, fidelizarea acestora devenind o problema de o importanta cruciala. La randul sau, Alianta D.A., vazandu-si visele parlamentare spulberate, va incerca tot posibilul pentru a-si salva ultimul as din maneca: Traian Basescu va incerca minimalizarea pierderilor Aliantei, prin castigarea alegerilor prezidentiale. 

    Scenariul nu este cu totul utopic, in conditiile in care atat de multi simpatizanti UDMR, cat si dintre cei ai PRM, il pot prefera – din motive diferite – pe Basescu in locul lui Nastase. Daca scenariul coabitarii se adevereste, Alianta va avea un ditamai cuiul infipt in talpa guvernarii PSD. Profitand de statutul ambiguu al republicii semi-prezidentiale, Basescu ar putea, pe de o parte, sanctiona fiecare greseala sau exces al guvernarii PSD, dintr-o pozitie mai buna decat orice parlamentar al opozitiei. Pe de alta parte, orice eventual succes al guvernarii va fi nevoit sa-si imparta capitalul de imagine cu presedintele in exercitiu.

    Indiferent, insa, de rezultatul scrutinului prezidential, este de asteptat ca Alianta D.A. sa se mobilizeze, de aceasta data exemplar, pe perioada in care se va afla in opozitie. Ideea ca se afla acum atat de aproape de accederea la putere va scoate din amortire o forta parlamentara altminteri mai mult adormita, iar apropierea de UE va reprezenta o motivatie in plus. In aceasta conjunctura, posibilitatea de a avea parte de alegeri anticipate – si asta chiar inainte de 1 ianuarie 2007 – e mai mult decat teoretica. Si atunci partidul care va „conduce“ mult asteptata intrare a Romaniei in Europa ar putea fi altul. Nu-i pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste.

    Multi se vor plange, argumentand ca o putere fragila, nesigura, e o putere ineficienta, cu parghii decizionale slabite. Argumentul „eficientei“, insa, nu face parte din logica politicului. 

    Altminteri, cea mai eficienta putere ar fi puterea dictatoriala. Daca vrem sa fim pregatiti pentru a face fata intrarii in Uniunea Europeana, e bine sa ne antrenam inca de pe acum la mersul pe sarma, cu vantul din fata. Iata de ce, oricat de frustrante li se vor fi parut unora, aceste alegeri au fost, cel putin in egala masura, mai degraba benefice.