BusinessMagazin

Blog

  • Un site la rosu

    Daca e adevarat sau nu ca un castel in Alsacia costa mai putin decat o casa in Dorobanti sau Pipera se poate acum verifica foarte simplu, din fata calculatorului.

     

    La sfarsitul anului trecut, o echipa de programatori spanioli condusa de un francez a lansat un site de anunturi imobiliare in 24 de limbi diferite, cu proprietati din 45 de tari europene. Properazzi.com are acum aproape 2 milioane de oferte de cumparare sau inchiriere in toata Europa si recent a lansat o varianta pentru telefonul mobil. Serviciul functioneaza ca un motor de cautare paneuropean in domeniul imobiliar si are o interfata suficient de simpla pentru a gasi cu usurinta casa visata. Cautarea se poate realiza fie selectand un oras si un interval de pret in care ar trebui sa se incadreze oferta, fie o varianta vizuala care foloseste hartile digitale ale TeleAtlas.

     

    De la lansarea de acum cateva luni, cei de la Properazzi si-au umplut vitrina cu cateva premii pentru inovatie la competitii cum sunt cele organizate de publicatiile RedHerring si Startup 2.0. Dar, cel mai important, au primit sustinerea financiara a fondului de investitii Mangrove Capital Partners din Luxemburg. Investitorii trec in piata drept finantatori ai tehnologiilor puternic inovatoare, care schimba complet sistemele cunoscute pana la un moment dat. Ei au fost cei care i-au sustinut in faza initiala pe fondatorii Skype si au acum investitii in motorul de cautare rusesc Quintura, care sustine ca foloseste un algoritm de cautare similar creierului uman, precum si intr-un program ceh de file sharing numit AllPeers.

     

    „Vorbim in cazul Properazzi de a aduce lumina intr-un business altfel foarte opac“, spune Mark Tluszcz de la Mangrove Capital Partners, adaugand ca in viitor, utilizatorii site-ului vor putea face comparatii intre preturile pe metrul patrat din intreaga Europa. Fara a fi explicata modalitatea de colectare, ofertele de pe site sunt cele care apar pe alte site-uri de anunturi, Properazzi fiind doar cel care le aduce in acelasi loc si sub aceeasi forma. Serviciul este acum gratuit, se finanteaza din publicitate si este impresionant cum intr-un timp atat de scurt a reusit sa adune atat de multe anunturi. Din Romania, de exemplu, apar mai mult de 19.000 de oferte de vanzare, cumparare sau inchiriere, cele mai multe pentru apartamente in blocuri de locuinte. Iar „castelele“ din Romania listate pe Properazzi sunt parca mai ieftine ca in realitate.

  • Un fel de concediu mai lung

    Fie ca se gandesc la masina de curse, la rucsacul de calatorie sau la cate o afacere noua, managerii au transformat notiunea de pensionare dupa chipul si asemanarea lor. Pentru multi dintre ei, viata dupa retragere inseamna un plan deja conturat, care uneori seamana suspect de mult cu un plan de afaceri.

     

    Intrebati un manager ce vrea sa faca dupa pensionare si va raspunde cu o privire aspra, care aproape te face sa regreti ca ti-a trecut prin minte un astfel de gand. Abia trecut de 30 de ani sau aflat in a doua parte a vietii, interlocutorul este invariabil o persoana activa, cu timpul impartit intre sedinte, intalniri, negocieri si avioane si neconcepand viata fara afaceri.

     

    Daca insa nuantezi si vorbesti despre visuri indepartate de retragere, privirea aspra se lumineaza si conversatia trece spre povesti despre hobby-uri, timp liber si idei pe care acum n-au cand sa le puna in practica. Visurile de retragere ale managerilor sunt diferite, insa toate au un numitor comun: o oarecare legatura cu obiectul de activitate al companiei unde lucreaza.

     

    Philippe Charriol, fost director executiv al firmei Cartier si proprietarul brandului de ceasuri si bijuterii Charriol, specializat in industria luxului, nu poate vorbi serios despre retragere nici la 64 de ani. Stralucitor in pantaloni portocalii, camasa alba cu dungi tot portocalii si jacheta cu imprimeu tweed si accente de portocaliu, managerul spune ca nu poate fi vorba inca de pensionare. Desi fiica sa Coralie este foarte implicata in afaceri – lucreaza ca art director pentru linia de bijuterii si de produse din piele si a fost imaginea cele mai recente campanii publicitare a companiei -, Philippe Charriol nu concepe sa se retraga deocamdata din afacerea pe care a fondat-o in 1983. Cu toate ca viata sa a semanat mai mult cu o aventura in rollercoaster, cu suisuri si coborasuri rapide – la 40 de ani, Charriol a decis sa o ia de la capat si sa fondeze propria companie -, managerul are energia unui debutant. In afaceri a mizat pe „l’art de vivre la difference“, adica pe elemente care sa diferentieze brandurile proprii de cele ale concurentei (de pilda, bratarile ceasurilor si bijuteriile au dezvoltat motivul cablului – o impletire de fire din material pretios utilizata in vechime de un trib celtic) si a ajuns la o cifra de afaceri de 92 mil. euro in 2006.

     

    Managerul spune insa ca in cazul in care s-ar pensiona, si-ar dedica intreg timpul pasiunii pentru curse, ceea ce, avand in vedere valoarea bolizilor, are legatura cu profilul de lux al afacerii sale. „Paul Newman a participat la cursa Daytona 24 Hours cand avea 78 de ani. Aceasta este tinta mea pe termen lung“, spune Charriol. Francezul are o istorie de 14 ani in lumea curselor de masini: a participat la FIA GT Championship, la campionatul francez GT3, unde a iesit campion, precum si la Andros Trophy. De altfel, la Bucuresti a fost prezent tot datorita unei curse – cea din campionatul FIA GT, de luna trecuta, unde a alergat intr-un Corvette galben, branduit cu numele companiei. „Sunt foarte des seniorul curselor, dar tot mai castig“, glumeste el.

     

    Crenguta Rosu, co-managing partner al firmei de comunicatii DC Communication, are la randul sau visuri de retragere legate de planurile actuale ale firmei. DC Communication s-a implicat in proiecte urbane care pun in valoare si transforma spatiile istorice, precum E-Uranus (lounge urban din curtea Vamii Antrepozite Bucuresti – un spatiu public cu mai multe functiuni, preponderent culturale). Rosu viseaza la un centru dedicat istoriei vechi si filonului dacic, in apropiere de cetatea Sarmizegetusa, in zona rezervatiei Cioclovina. „Initial nu ne-am gandit ca la un vis de pensionare, dar ulterior ne-am dat seama ca pentru realizarea lui am avea nevoie de timp, pe care probabil l-am putea avea doar atunci“. Rosu spune ca a vizitat Sarmizegetusa Regia relativ recent si ca „i s-a parut nedrept de singura“: „Mi s-a parut incredibil ca nu este plina de vizitatori, de oameni dornici sa vada locul“.

     

    Managerul a planificat deja in amanunt: pe marginea raului ar trebui sa fie cateva spatii asemeni caselor dacilor; alaturi, un spatiu de documentare cu prezentari multimedia, proiectii, copii ale diferitelor vestigii, macheta cetatii, harta cetatilor dacice si o sala de „studiu“ interactiva. „Astfel amenajat, locul ar gazdui tabere scolare de cate o saptamana, sa zicem, care ar include vizite la cetate, o noapte petrecuta la fel ca in vremea aceea, studiu si parcurgerea intr-un mod interactiv a informatiei despre civilizatia dacica, vizita la muzeul de la intrarea in rezervatie, cercetari ale zonei si, in final, o seara speciala cu concursuri despre informatia acumulata despre istorie, civilizatie“, explica Rosu.

     

    Managerul a inclus in proiect prezenta unor istorici si arheologi, care ar asigura informatiile corecte si actualizate, s-ar intalni cu tinerii si le-ar ghida pasii in cetate. „Punerea la punct a proiectului ar putea dura un an sau doi si alti 2-3 ani dupa ce ar fi fundamentat si finantat. Ne-ar placea sa ne putem ocupa noi de el, de aceea il pozitionam ca vis de retragere. Pana atunci continuam documentarea. Citim, adunam date, mergem sa vedem locuri care sunt legate de aceeasi idee.“

     

    Si Frederik Deman, directorul de marketing si vanzari de la hotelul Novotel din Bucuresti, viseaza la o perioada libera mult mai lunga decat un concediu, pe care s-o dedice calatoriilor, in special expeditiilor de descoperire. A vizitat pana acum aproape toata lumea, din Caraibe pana in Brazilia si Patagonia, Africa de Sud si Asia. Are un caiet de calatorii, unde planifica fiecare amanunt dintr-o asemenea explorare si unde lucreaza la programul viitoarelor descoperiri.

     

    Deman spune ca viseaza sa ia trenul din Bruxelles spre Varsovia, de acolo spre Sankt Petersburg si Moscova. Din capitala Rusiei, cu transsiberianul spre Beijing, Ulan Bator (Mongolia). „Apoi sa vizitez Hong Kong, Myanmar, Cambogia, Nepal, partea din India unde nu am fost si, in functie de timp, Australia si Noua Zeelanda. Stiu exact ce am de facut, dar caut momentul“. Desi in tinerete Deman pornea in expeditii singur, inarmat cu un rucsac si un ghid de calatorie, acum lucrurile s-au schimbat, pentru ca intre timp s-a casatorit. „Sunt fericit ca si sotiei mele ii place sa calatoreasca. Deja am discutat despre asta si sunt sigur ca vom face o noua expeditie, pe care o am deja in minte“, spune Deman.

     

    Managerul sustine ca toate aceste calatorii l-au ajutat sa se formeze si ca profesionist. „Colegii imi spun ca sunt un bun negociator si cred ca datorita calatoriilor pe care le-am facut am invatat sa comunic, sa fiu deschis, pentru ca esti pus in multe situatii cand trebuie sa interactionezi cu oamenii, sa negociezi“, spune Deman, care se lauda ca si in prezent viata lui e o aventura permanenta: un weekend la Constanta, unul la Budapesta si altul la Bruxelles.

  • Un val de veselie

    In ciuda perioadei grele prin care trece, Paul McCartney surprinde prin tonul vesel al ultimului sau album.

     

    Daca Paul McCartney a aparut frecvent in presa in ultima vreme, acest lucru nu s-a datorat muzicii sale. Divortul de Heather Mills este unul dintre cele mai neplacute cazuri recente de oameni care-si spala rufele in public. Printre amanuntele jenante care au iesit la iveala  se numara acuzatiile ca McCartney nu i-a permis sa-si alapteze fiica („sunt sanii mei“, se pare ca i-ar fi spus acesta), ca nu-i permitea sa foloseasca plosca, obligand-o sa se tarasca pana la toaleta (Heather poarta o proteza la un picior) sau ca este un alcoolic violent si consumator de marijuana. 

     

    In aceste conditii, Sir Paul nu trece printr-o perioada prea buna. Daca recentul sau album ar fi fost un atac acid la adresa lui Heather, care are sanse sa obtina pana la 200 de milioane de lire sterline de pe urma divortului, cu greu l-ai fi putut condamna. McCartney a procedat insa exact invers.

     

    Cei care citesc regulat rubrica de fata s-ar putea sa-si aduca aminte ca ultimul sau album, „Chaos and Creation in the Backyard“, a fost foarte laudat in aceste pagini cu cateva luni in urma. A reprezentat, fara indoiala, cea mai stralucita creatie a sa din ultimii ani. Ca o ciudatenie, McCartney lanseaza albume in ordinea inversa celei la care te-ai astepta. Melancolic si introspectiv, „Chaos and Creation“ a fost exact genul de album care te-ai fi asteptat sa apara dupa o despartire murdara si dureroasa. Totusi, a fost compus in timpul relatiei cu Heather. Ultimul sau album, intitulat „Memory Almost Full“, este, prin contrast, unul mult mai vesel, mai luminos si mai fericit, sunand ca scris de cineva foarte indragostit.  Sa ne uitam de exemplu la urmatorul vers: „She makes me feel glad / I need her so bad“. (Ma face sa ma simt bucuros / Am atata nevoie de ea.) Pare mai degraba plin de buna dispozitie.

     

    De unde atata optimism, Paul? Pai, pentru inceput, albumul este extrem de nostalgic, echivalentul muzical al rasfoitului unui album foto care te face sa zambesti la vederea fotografiilor. Pe „Memory Almost Full“, McCartney petrece mai mult timp intorcandu-se la copilarie si trecutul sau indepartat decat la evenimente de data mai recenta. Pe minunat de miscatoarea „End of the End“, isi anticipeaza chiar si moartea cu o sinceritate admirabila („On the day that I die, I’d like jokes to be told“) (As vrea sa spuneti bancuri in ziua in care o sa mor). Exista si posibile aluzii la sotia sa Linda, care a murit de cancer in 1998.

     

    Amatorii de teorii ale conspiratiilor sa ia notite: titlul ultimului album, „Memory Almost Full“, este de fapt o anagrama a „For My Soulmate LLM“, initialele Lindei Louise McCartney. Anagrama se poate sa fi fost intentionata sau nu (McCartney sustine ca nu). Oricum, albumul reprezinta cu siguranta o privire retrospectiva asupra vietii artistului, asupra Beatles, asupra Wings si asupra Lindei.

     

    Acum vine intrebarea importanta: e bun de ceva? Nu numai subiectul albumului este retrospectiv, ci si sound-ul sau. In mare parte suna ca si cum ar fi un material clasic Wings. Daca exista vreun lucru de care McCartney poate fi acuzat, acela este ca piesele sale solo au fost adesea prea sentimentale. Ultimul sau album a fost atat de grozav tocmai datorita faptului ca, in incercarea de a fi mai ceva mai trist si nefericit, aptitudinea innascuta a lui Paul McCartney de a scrie melodii vesele si optimiste a reusit sa straluceasca. Atunci cand incearca sa fie trist, McCartney lucreaza cel mai bine. Atunci cand incearca sa fie vesel, da pe dinafara de veselie, ca prins intr-un val de sentimentalism dulceag. Acesta este, fara indoiala, defectul albumului, care este, cu buna stiinta, prea naiv si prea intentionat de vesel. E de inteles, poate ca veselia lui nu e decat o compensare a perioadei destul de rele prin care trece. Din pacate, albumul are de suferit din aceasta cauza.

     

    Cu toate acestea, merita ascultat. Ceea ce dezamageste cel mai tare nu are nimic de-a face cu muzica, ci cu faptul ca este primul titlu lansat la casa de inregistrari „Hear Music“, detinuta de catre lantul de cafenele Starbucks, devenit o tinta a urii in ultima vreme. Politica acestuia de a viza mici cafenele independente prin „saturarea“ zonei cu filiale Starbucks i-a adus putini prieteni si a lovit in cafenelele locale independente. Celebritati din Londra chiar au protestat impotriva deschiderii  inca unui Starbucks intr-un cartier londonez la moda, iar reputatia acestui lant pare ca va mai primi o lovitura, odata cu documentarul de succes „Black Gold“ („Aurul negru“), care examineaza costurile ascunse, sociale si de mediu, din industria cafelei. McCartney e un om care pretinde ca intelege frustrarea miscarii antiglobalizare si ar fi trebuit sa-si dea seama. Este totusi primul artist care a semnat un contract cu casa de inregistrari a Starbucks.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Chick lit si lad lit

    Lansata in Statele Unite de catre newyorkeza Candace Bushnell (foto), autoarea aventurilor cu si despre femei din „Totul despre sex“, asa-numita „chick literature“ – prescurtat „chick lit“ sau in traducere libera „literatura pentru puicute“ – a invadat Europa prin portile ei occidentale (Franta si Anglia) si apoi s-a raspandit rapid spre est.

     

    Pe scurt, ar fi vorba despre o literatura fara complexe, decrispata, libera si libertina, spumoasa, plina de umor, destinata tinerelor (intre 20 si 30 de ani, dar si peste aceasta limita): celibatare haioase care nu isi regreta trecutul, mame fara probleme si fara traume, pustoaice cochete, tinere angajate de succes. „Chick lit“ reprezinta o varianta cu haz si gadgeturi impregnate de modernitate, daca doriti, a romanului sentimental de pe vremuri.

     

    Intrat exploziv pe piata noastra prin colectia Chic, a editurii Polirom, acest tip de roman a devenit recent colectie si la editura Humanitas (seria Cocktail). Pe masura continutului sunt si copertele: cromatica fluorescenta, fuste scurte, personaje elegant filiforme, trendy, tineresti. Despre gustul acidulat al Cocktail-ului, Iustina Croitoru, coordonatoarea seriei, spune: „Fetele si femeile devoratoare de cultura pop urbana vor adora romanele «chick lit», de un umor in care se vor regasi cu siguranta. Iar noutatea absoluta a colectiei o reprezinta aducerea pe piata romaneasca a literaturii cu, pentru si despre barbati, care face furori in Occident sub numele de «lad-lit» si care ii are in vizor pe tinerii moderni si aventurile lor in hatisurile vietii cotidiene“. 

     

    Iata primele patru titluri:

    – Melissa Bank, „Ghid de vanatoare si pescuit pentru fete“. Este povestea lui Jane Rosenal, o fata frumoasa, desteapta, independenta, dar cu o viata amoroasa data peste cap si nevroze demne de Ally McBeal.

    – Iain Hollingshead, „Douazeci si ceva“. Jack Lancaster are 25 de ani si nenumarate probleme: s-a saturat de slujba plicticoasa dintr-o banca londoneza, i se pare ca se ingrasa si cheleste, se cearta cu amicii.

    – Chris Manby, „Casatorie din interes“. Cand superbele surori Grosvenor isi fac aparitia in oraselul Little Elbow din Hamptons, toata suflarea masculina e subjugata. 

    – David Nicholls, „Cine stie castiga“. Brian Jackson, tanar, haios, mare fan al muzicii pop si al chefurilor, scapa in sfarsit de acasa si pleaca la universitate. Lumea intreaga e a lui si nimic nu-i rezista. Pana ce o cunoaste pe Alice, o colega cu ifose de actrita in devenire. 

     

    Colectia Cocktail, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Pe propria piele

     

    Ne aflam in statul american Missouri, in oraselul Wind Gap, unde toata populatia a intrat in stare de soc: in acest loc pasnic unde, cu vreme in urma, nu se intampla nimic a disparut din nou o fetita. Cu exact un an inainte, o alta micuta fusese rapita, iar politia a gasit-o strangulata si cu dintii scosi. Tanara ziarista Camilla Preaker, care a copilarit chiar pe ulitele din Wind Gap, este trimisa la fata locului ca sa relateze despre acest lant de intamplari sumbre, pentru ca directorul jurnalului la care lucreaza este convins ca aceasta familiaritate cu scena crimei o pune intr-o situatie privilegiata. Din pacate, intoarcerea in trecut inseamna pentru Camilla desteptarea unor amintiri dureroase. In vremea adolescentei, neputand sa faca fata nebuniei mamei sale si traumatizata de moartea bizara a surorii sale mai mari, Camilla si-a „incrustat“ pe piele suferintele pe care a fost silita sa le ascunda in suflet.


    Gillian Flynn, „Obiecte ascutite“,

    Editura Tritonic, Bucuresti, 2007

     

     

    Nascut (si crescut) in URSS

     

    Autoarea, Olga Grushin, este fiica unui filosof rus exilat in Republica Ceha, o eleva eminenta care, in 1989, a fost cea dintai studenta din Rusia care a obtinut bursa in Statele Unite. Acolo a reusit sa ajunga interpreta personala a lui Jimmy Carter si sa obtina o catedra la Harvard. „Viata din visele lui Suhanov“, povestea unui aparatcik modest al partidului comunist sovietic, este cartea cu care a facut valva, care a facut-o sa fie prezenta in Top 10 Best Books 2006 al Washington Post si i-a atras recunoasterea revistei Granta, unde Grushin figureaza in lista celor mai buni prozatori americani ai anului trecut. Este, de fapt, o paralela intre viata unui om care si-a vandut aspiratiile artistice si elanurile tineresti in schimbul confortului si cea a maretei Patrii Sovietice: doua destine care isi schimba cursul in mod neasteptat (in cazul URSS, e vorba despre perestroika).


    Olga Grushin, „Viata din visele lui Suhanov“,

    Editura Leda, Grupul Editorial Corint, Bucuresti, 2007

  • Inca 25 de hoteluri si gata

    Omul de afaceri Radu Enache a intrat intr-un parteneriat cu fondul ceh de investitii PPF Investments pentru finantarea celui mai mare plan de dezvoltare de pe piata hoteliera romaneasca. La sfarsitul investitiei care va duce la extinderea lantului Continental Hotels cu 220% in urmatorii patru ani, pana la 3.700 de camere, Radu Enache spune ca orice este posibil, inclusiv vanzarea intregului lant si retragerea din afaceri.

     

    La 57 de ani, omul de afaceri Radu Enache se pregateste de startul in cel mai ambitios plan de investitii pe care l-a avut vreodata. Vrea sa isi tripleze numarul de camere si sa faca din Continental Hotels un lant hotelier international de talie medie, la nivelul Danubius din Ungaria sau al Jolly Hotels din Italia. Mai precis, dupa ce a dezvoltat in 16 ani pas cu pas o retea de 11 hoteluri in toata tara, Radu Enache a semnat cu fondul de private equity ceh PPF Investments intrarea intr-un parteneriat pentru dezvoltarea a 25 de hoteluri in patru ani.

     

    Emotii? Nici una: „Am cumparat aproape toate terenurile, am pregatit planurile de constructie, am luat prima transa de credite pentru a putea incepe dezvoltarea“, spune Radu Enache. Ba, mai mult, a facut si o evaluare a lantului hotelier cand investitia de 150 de milioane de euro va fi gata: „In 2010-2011, Continental Hotels va avea 3.700 de camere si va valora minim 250 de milioane de euro. Atunci pot sa fac ce vreau, cum ar fi sa il listez, sa il vand si sa ma retrag“.

     

    Pana la retragere, Radu Enache are insa de urmarit investitiile de 150 de milioane de euro, care prevad constructia a minim sapte hoteluri care vor fi afiliate la Ibis, zece hoteluri de doua stele si alte sapte hoteluri de trei si patru stele.

     

    Planul de investitii, facut inca din prima parte a anului trecut, a stat pe hartie pana cand Radu Enache si ceilalti actionari ai Continental Hotels (SIF Transilvania cu 8,7%, Academia Romana – Fundatia Familiei Menachem H. Elias cu 7,5%, Andrei Pop cu 1,9%, SIF Banat-Crisana cu 1,2% si alti actionari cu sub 1%) au decis care e cea mai buna varianta de finantare: „In intreaga politica de afaceri a familiei mele, dupa ce am achizitionat actiunile de la Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP), a fost evidenta nevoia de a avea un partener strategic cu care sa continuam dezvoltarea“, spune Radu Enache.

     

    FRPP a iesit din actionariatul Continental Hotels in toamna anului trecut, dupa ce si-a vandut pachetul de actiuni de 20%, pentru 10 milioane de euro, firmei RED Group, controlata de Radu Enache. Tranzactia a fost finantata partial printr-un credit contractat de RED Group de la Raiffeisen Bank. Pachetul de actiuni detinut de FRPP era controlat indirect de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Fundatia Post-Privatizare si GED Capital Fund I. FRPP ar fi trebuit sa iasa din actionariatul Continental Hotels odata cu listarea la bursa a companiei, care era anuntata inca din 2005.

     

    „In 1998, cand am negociat si am semnat intrarea FRPP in actionariatul Continental, am discutat despre principalele modalitati prin care acestia isi puteau marca investitia: prima varianta era listarea la bursa, iar a doua era obligatia mea de a rascumpara pachetul lor de actiuni la un pret prestabilit, daca aprecierea Continental la bursa ar fi fost nesatisfacatoare“, povesteste omul de afaceri.

     

    Iar reactia bursei a fost nesatisfacatoare. La momentul in care Radu Enache a inceput discutiile pentru listare, a angajat trei brokeri: BRD Securities, Alpha Finance si Raiffeisen Capital Investment, care au propus pentru listare o valoare de 40 de milioane de euro pentru intregul lant Continental Hotels la nivelul anului 2006: „O valoare ridicola, care nu acoperea nici o treime din valoarea activului net contabil“, spune omul de afaceri, care presupune ca formularea valorii respective a fost influentata de faptul ca se stia ca FRPP era presat sa iasa din actionariat. Enache precizeaza ca valoarea activelor Continental se ridica acum la 80 de milioane de euro. Sau poate chiar mai mult, dat fiind ca Enache tocmai a facut un sales & lease back pentru trei hoteluri (Continental Arad, Ibis Parlament si Ibis Constanta), iar acestea i-au fost evaluate la 33 de milioane de euro.

     

    Dat fiind ca FRPP trebuia sa iasa din actionariatul Continental Hotels, deoarece urma sa fie lichidat, Radu Enache a achizitionat pachetul de 20%, iar in acelasi moment a concentrat in RED Group si alte participatii: cea a fiului sau, Daniel Enache, si a socrului sau, Ioan Mirea.

     

    In momentul in care s-a facut oferta publica initiala, Radu Enache tocmai lansase pe piata doua investitii de 22 de milioane de euro – hotelurile din Bucuresti si Constanta care au fost afiliate Ibis. „Ma asteptam ca brokerii sa vada valoarea actuala a bunurilor Continental, nu cea din rezultatele financiare, deloc stralucite in 2005, deoarece investisem foarte mult“, spune Radu Enache, care se mai gandeste daca acum sa mai incerce din nou. „Acum cred ca piata e mult mai matura ca sa aprecieze o societate de real estate la adevarata ei valoare“, spune Enache, care va discuta la o AGA extraordinara in iulie cu actionarii Continental Hotels daca este cazul sa se mai gandeasca acum la listare sau mai tarziu, cand lantul va ajunge la 36 de hoteluri. 

     

    Cand a achizitionat actiunile FRPP, imaginea in piata a fost ca vrea sa concentreze actiunile in familie. „Dimpotriva“, sustine Enache, „noi chiar am incercat sa le transferam la un alt fond de investitii, dar nu se putea, deoarece FRPP era fond al BERD“.

     

    Dupa retragerea FRPP, Enache a inceput, asadar, cautarea unei variante pentru a-si finanta investitiile: „Am sondat piata de fonduri interesate de investitii in acest domeniu in Romania si am constatat ca sunt foarte multe, astfel ca am facut o licitatie, lucrand cu Raiffeisen Capital Investment si doua case de avocatura: Vilau & Mitel si Bostina si Asociatii, pentru constructia unei oferte, la care s-au inscris 12 fonduri“.

     

    Din partea Continental Hotels, negociatorul a fost fiul lui Radu Enache, Daniel, care a intrat in companie cu doi ani in urma, la terminarea studiilor, ca administrator. „Daniel a fost liderul echipei in cautarea de aliati pentru dezvoltare si va fi in continuare omul-cheie in tot acest parteneriat“, spune Radu Enache. Desi Radu Enache afirma ca lantul hotelier pe care il conduce si il controleaza este acum mai mult o corporatie decat o afacere de familie, principalii pioni din companie sunt el insusi, sotia lui, ca arhitect-sef si director de dezvoltare, si fiul sau, ca administrator.

     

    Dintre cele 12 fonduri selectate, grupul Enache a intrat in negocieri finale cu patru: Mid Europa Partners (fond maghiaro-polonez de investitii cu active de 1,1 miliarde de euro, preponderent in telecomunicatii, care a avut actiuni la MobiFon), Patron Capital (fond de investitii britanic de 800 de milioane de euro, care a avut investitii hoteliere in Slovacia si Spania si care a intrat in Romania anul trecut cu achizitii de terenuri), Colony Capital (fond de investitii american cu 1,1 miliarde de euro capitalizare, dintre care mai mult de jumatate sunt hoteluri si imobiliare) si PPF Investments.

     

    Dintre acestea au ramas doi finalisti: Colony Capital, cel mai puternic fond din aceasta competitie, si PPF Investments: „Fiecare dintre cele doua avea plusuri si minusuri. Principalele plusuri ale Colony Capital erau dimensiunea fondului si experienta in hoteluri, iar ale PPF erau prezenta pe piata romaneasca si faptul ca nu au pus conditii“. Insa cele doua aveau si dezavantaje: PPF nu are experienta in hoteluri, iar plusurile Colony s-au intors pana la urma impotriva omului de afaceri: „Colony Capital a refuzat sa fie minoritar; a vrut sa fie stapanul inelelor si a propus ca eu sa am 28,14% si ei 71,83%. Eu nu am fost de acord cu aceasta varianta“.

     

    Dat fiind ca Radu Enache a refuzat, Colony a plusat si a facut Continental Hotels o oferta de 140 de milioane de euro de achizitie a intregului grup, plus planurile de investitii si terenurile achizitionate pentru construirea noilor hoteluri: „A fost cea mai buna oferta pe care am primit-o pana acum – si am primit multe. Dar aceasta era mai mult o oferta viitoare, mai apropiata de valoarea pe care o va avea lantul dupa realizarea primei parti din planul de investitii“. Radu Enache a refuzat-o si pe aceasta: „Este departe de ce sper sa obtin in 2011-2012, cand vom termina planul de investitii; nu avea rost sa vand o afacere care abia acum se dezvolta cu adevarat“.

     

    Enache spune ca incepand cu 2011- 2012, cand planul de investitii va fi realizat, va putea alege din mai multe posibilitati: „Tindem spre acel moment pentru a lua o decizie, dat fiind ca atunci as putea vinde profitabil: un numar mare de camere e un portofoliu intotdeauna interesant, plus ca vom putea vinde si pe segmente (de exemplu, lantul de doua stele) sau ne vom uita mai atent daca ne intereseaza listarea sau vinderea portofoliului de hoteluri si continuarea ca operator hotelier sau colaborarea cu alte lanturi hoteliere“.

     

    In schimb, PPF Investment a acceptat sa fie minoritar. „Cu PPF, nu exista nicio conditie, nu va exista implicare, ci doar monitorizare, si am preferat sa intram cu un fond mai mic, dar mai dornic de noi experiente“, spune Radu Enache. PPF detine 28,14% din Conti Hotel Investment, compania nou-infiintata in cadrul careia se vor derula investitiile programate pentru anii urmatori, iar Crossbrook Limited, care este societatea-vehicul a lui Enache, detine 71,83% din actiuni. „Cu fiecare fond am negociat o structura diferita de participare; cu PPF am ales varianta de a construi o societate comuna in care ne vom materializa participatia prin doua societati cipriote, pentru a ne pune la adapost o parte din castigul obtinut“, spune Enache.

     

    Suma cu care PPF Investments va intra in actionariatul Conti Hotel Investment nu a fost data publicitatii de catre cei doi investitori, dar este estimata la 30 de milioane de euro, dat fiind ca familia Enache va intra in aceasta afacere cu toata participatia sa de la Continental Hotels, adica in jur de 50-55 de milioane de euro. „Conti Hotels Investment concentreaza 73% din Continental Hotels, asadar PPF este indirect actionar la Continental Hotels“, spune omul de afaceri.

     

    Radu Enache spune ca suma pe care o va aduce PPF Investment in Conti Hotels Investments va fi suficienta pentru a porni finantarea planului de investitii: „Este exact acea cifra care permite bancilor sa ne asigure orice tip de finantare“. Iar finantatorii vor fi partenerii traditionali ai grupului lui Radu Enache, adica BRD si Raiffeisen Bank: „Ne intereseaza foarte mult acum ca cele doua banci sa actioneze ca un consortiu in relatia cu noi si poate vom reusi sa atragem si Alpha Bank in aceasta colaborare“. Pentru inceput, Radu Enache a contractat un credit de 26 de milioane de euro pentru dezvoltare si un alt credit, tot de 26 de milioane de euro, pentru rascumpararea a doua dintre hotelurile vandute in sale & lease back, mai precis Continental Arad si Ibis Parlament.

     

    Planul de investitii pentru care Radu Enache s-a asociat cu PPF Investments presupune nu doar dezvoltarea grupului hotelier, dar si o noua organizare a lui, dupa modelul grupurilor hoteliere occidentale, care isi construiesc un standard de calitate si un brand pentru fiecare segment (de exemplu, Intercontinental Hotels & Resorts foloseste brandul Intercontinental pentru segmentul de lux sau cinci stele plus, Crowne Plaza pentru segmentul superior sau de patru stele plus, Indigo pentru mediu superior sau patru stele, Holliday Inn pentru economy hotel sau trei stele si Holiday Inn Express, Staybridge si Candlewood Suites pentru hotelurile tip budget sau doua stele).

     

    Asadar, hotelurile din cadrul Continental Hotels nu se vor mai chema Continental, deoarece Radu Enache le va rebrandui la inceputul anului viitor, astfel incat fiecare standard (doua, patru sau cinci stele) sa aiba un nume diferit. Singurul brand care va ramane in picioare va fi cel de trei stele, pentru care exista deja un parteneriat de management pana in 2020 pentru brandul Ibis cu grupul francez Accor Hotels. „Este mult mai bine asa, hotelurile de trei stele tip trafic sunt cel mai greu de pozitionat si un brand puternic ajuta foarte mult“, spune Radu Enache, care nu este inca sigur daca numele Continental va mai aparea in denumirea vreunui standard. Pana atunci, cea mai apropiata lansare, din septembrie anul acesta, va purta tot numele de Continental si va fi deschis la Sibiu, in cladirea concesionata de Radu Enache de la Patriarhia Romana.

     

    Primele hoteluri din planul de dezvoltare pentru care Radu Enache a semnat cu PPF vor iesi pe piata in 2008, incepand cu standardul de doua stele: „Primul hotel va fi cel de la Gara de Nord, langa actualul Ibis, care se ridica acum si va fi lansat in aprilie 2008 si va fi urmat la scurt timp, in doua-trei luni, de cel de la Arad, care este in curs de proiectare, apoi, tot la doua-trei luni, de cel de la Oradea, care este tot in curs de proiectare, si probabil ca simultan va aparea cel de la Timisoara“, spune Enache. Hotelurile de doua stele, zece la numar in planul de investitii al Conti Hotel Investments, vor avea un concept de bed & breakfast si vor atrage 40 de milioane de euro din bugetul de investitii programat, adica in jur de 3-4 milioane de euro de hotel, cu tot cu achizitia terenului. „Acestea vor avea in total 1.100 de camere (cam 100-120 de camere de hotel in provincie si 144 cel din Bucuresti) si vor fi construite si operate extrem de pragmatic, cu oameni putini si proceduri exacte“, explica Enache.

     

    Situarea celor patru hoteluri pe granita de vest, respectiv la Gara de Nord, are legatura atat cu afluxul mare de trafic din aceste zone, dar este mai ales legata de existenta cate unui hotel Continental, respectiv Ibis in acelasi perimetru: „Am incercat sa le pozitionam acolo unde avem deja hoteluri, pentru a crea sinergii cu cele existente deja“. Enache explica faptul ca pozitionarea a doua hoteluri unul langa altul reduce din costurile atat cu personalul, dar si cu utilitatile, putand fi negociate tarife competitive datorita consumului mai mare generat de doua hoteluri.

     

    Acelasi model va fi urmat in mai multe orase, unde Radu Enache vrea sa intre cu mai multe standarde hoteliere. Cel mai extins complex va fi la Timisoara, unde vor fi un hotel de patru stele, un Ibis de trei stele si un hotel de doua stele. Iar urmatoarele sinergii se vor crea prin adaugarea cate unui hotel Ibis la Continentalurile in curs de proiectare de patru stele de la Brasov, Cluj si Iasi.

     

    In scopul crearii de complexuri hoteliere, Radu Enache a gandit din start achizitii de terenuri spatioase, pentru a putea incapea o constructie mai mare sau doua. Insa astfel de terenuri in orase nu au fost usor de gasit, iar investitia bugetata pentru achizitiile de terenuri a ajuns la 12 mil. euro: „Impactul terenului este foarte mare in investitii si corectam lunar studiile de fezabilitate, din cauza cresterilor“, spune Enache, care a achizitionat deja mare parte din terenurile necesare. El da ca exemplu Iasiul, unde a cumparat un teren intr-o zona cu ritm bun de crestere (in cartierul Pacurari, langa Fabrica de Bere Zimbru), dar, dupa negocieri de doi ani, valoarea lui s-a dublat. Terenurile spatioase, care totalizeaza momentan peste 30.000 mp, au si un alt scop: „In planul nostru, pe aceste terenuri se va adauga treptat si o componenta de real estate nonhotel si anume spatii de birouri si locuinte“.

     

    Radu Enache spune ca, in cautarea de terenuri, a primit si alt tip de oferte de colaborare: „Am urmarit orice posibilitate care a aparut si am primit oferte de la proprietari de hoteluri din Piatra-Neamt, Brasov, Timisoara, Bacau si Iasi de a ne vinde, respectiv concesiona un hotel al lor“.  Enache este deschis la oferte, asa cum a fost si in 1991, cand, in functia de consilier pentru privatizare, nu a reusit sa gaseasca un investitor strain care sa cumpere cele cinci hoteluri Continental scoase la vanzare si le-a cumparat el. A investit in acestea 7 mil. dolari prin majorari repetate de capital, dupa cativa ani a prins gustul si a continuat cu achizitii, iar dupa anul 2000 si cu constructii. Daca planul merge dupa grafic, Enache va adauga, la 20 de ani de la achizitia primelor hoteluri, un zero in plus la numarul de camere de atunci.

  • 16 ani

    Din 1991, cand a achizitionat primele hoteluri (Bucuresti, Targu-Mures, Sibiu si Cluj), Radu Enache a cumparat si a construit hoteluri la intervaluri de doi-trei ani. Momentan, portofoliul Continental Hotels este de 1.490 de camere in 13 hoteluri.

     

    1997: Dacia din Oradea, Parc si Portile de Fier din Turnu-Severin

    1998: Astoria din Arad

    1999: Arcasul din Suceava si cabana Putna

    2001: primul Ibis din Bucuresti sub management Accor

    2003: Gaiser din Timisul de Sus

    2003: vanzarea Vilei Continental din Cluj

    2005: vanzarea hotelului Continental Cluj si inaugurarea a doua hoteluri Ibis, unul in Constanta cu 154 de camere si unul in Bucuresti cu 161 de camere

    2006: a fost inchis Hotelul Continental Bucuresti pentru renovare

  • Plan de investitii

    Radu Enache intentioneaza sa inceapa din acest an constructia a 25 de hoteluri (dintre care trei vor fi pe structuri vechi), urmand ca noile structuri sa intre pe piata din prima parte a anului viitor.

     

    DOUA STELE. Standardul de doua stele va fi introdus in 10 noi hoteluri a cate 100-120 de camere si 3-4 milioane de euro investitie fiecare.

     

    TREI STELE. Cele sapte hoteluri de trei stele, care vor purta marca Ibis, sunt cele mai mari din grup ca numar de camere (intre 120 si 193 de camere) si vor solicita o investitie de 50 de milioane de euro.

     

    PATRU STELE. Primele hoteluri din cele sapte prevazute sa atinga standardul de patru stele vor fi deschise la Sibiu, Timisoara, Brasov si Iasi.

     

    CINCI STELE. Singurul hotel din proprietatea lui Radu Enache programat pentru standardul de cinci stele este hotelul Continental de pe Calea Victoriei, care a fost inchis la inceputul lui 2006 pentru renovare; pana acum nu au inceput inca lucrarile, deoarece nu a fost obtinut avizul primariei.

  • Castigatorul

    PPF Investments este unul dintre cele mai mari fonduri de private equity specializat pe Europa Centrala si de Est si a investit deja prin vehiculele sale de investitii mai mult de 600 de milioane de dolari in companii din domeniul financiar, din telecomunicatii, energie si mass-media.

     

    CAPITAL. PPF are un capital de 1,8 miliarde de euro si isi desfasoara activitatea prin intermediul birourilor sale din Marea Britanie, Cehia, China, Rusia si Ucraina.

     

    PLANURI. Michael Susak, CEO al PPF, declara in toamna anului trecut ca vrea sa investeasca 77 de milioane de euro in Romania in sectoare precum productia de energie electrica, managementul serviciilor de reciclare si sectorul imobiliar.

     

    INVESTITII. PPF Investments este prezent in Romania prin mai multe investitii, cea mai cunoscuta fiind cea de la Romexterra Bank, iar cele mai recente fiind achizitia pachetului majoritar din societatea de asigurare Ardaf in martie si a intregului pachet de actiuni al RAI (Romania Assurance International) in februarie.

  • Bani de renovari

    Investitiile realizate in perioada 1991-2004 s-au ridicat la circa 50 de milioane de dolari, care au reprezentat in mare parte investitii in renovarea hotelurilor, multe dintre acestea fiind destul de vechi. In perioada 2004-2005 s-au investit 18,5 milioane de euro (25 de milioane de dolari) pentru constructia primelor doua hoteluri Ibis: Constanta si Bucuresti Parlament.

     

    Achizitie/constructie

    An

    Investitii

    Bucuresti

    1991

    4 mil. dolari

    Sibiu

    1991

    4,1 mil. dolari

    Targu-Mures

    1991

    1,2 mil. dolari

    Oradea

    1997

    5,5 mil. dolari

    Cluj

    1991

    10.000 dolari

    Portile de Fier

    1997

    3 mil. dolari

    Turnu Severin

    1997

    450.000 dolari

    Constanta*

    1998

    3 mil. dolari

    Bucuresti Nord (Ibis Gara de Nord)

    2001

    14,5 mil. dolari

    Suceava

    1999

    465.000 dolari

    Arad

    1998

    4,7 mil. dolari

     

    * Investitia a reprezentat achizitia unei structuri neterminate, unde a fost construit ulterior Ibis Constanta