BusinessMagazin

Blog

  • Jarls Buckley? Girls Bankley? Cine?

    Aha – aia. O intrebare pe care mi-a pus-o multa lume in ultima vreme. Trebuie sa-i silabisesc numele trupei de vreo trei ori pana sa priceapa. „Jarls Buckley? Girls Bankley…?“ Trupa este, desigur, Gnarls Barkley, iar piesa se intituleaza – deloc suprinzator – „Crazy“. Ajunsa pe prima pozitie in topurile britanice, formatia a devenit un subiect de discutie pentru multa lume si pe buna dreptate.

     

    De parca nu era de ajuns ca melodia „Crazy“ este hitul pop care prinde cel mai tare anul acesta, cu armoniile sale discrete gospel pe un fond de disco beat staccato, condimentat din belsug cu soul, la cele 2’ 58“ ale sale reprezinta exact ceea ce ar trebui sa fie muzica pop si va va face, cu siguranta, sa stati cu degetul pe butonul de „repeat“. La fel de important este insa si faptul ca piesa a intrat in Cartea Recordurilor, fiind primul number one generat de vanzari exclusiv online, ceea ce a determinat presa sa acorde o atentie sporita trupei, toate publicatiile, de la Rolling Stone la Financial Times, ajungand sa scrie despre ei.

     

    Initial, Gnarls Barkley pareau sa fi rasarit din pamant, din iarba verde, mai nimeni nestiind cine sunt, desi duetul din spatele titulaturii este, in realitate, format din doi muzicieni destul de cunoscuti. Formatia e compusa din producatorul Danger Mouse si din Cee-Lo, pentru a carui voce mai toti cei din industria muzicala ar face moarte de om. Primul dintre ei a mai avut parte de un moment de glorie prin intermediul Internetului, reusind sa realizeze unul dintre albumele despre care s-a discutat cel mai mult in 2004, sub forma unui LP ilegal disponibil doar prin descarcare de pe Internet. Albumul cu pricina se intitula „The Grey Album“. Performanta sa a fost o lovitura de geniu, succesul acestuia dand imediat nastere la mii si mii de imitatori. Ceea ce a facut DJ Danger Mouse a fost sa ia partea vocala de pe „The Black Album“, lansat de Jay-Z in 2003, si sa o transpuna pe un fond instrumental hip-hop, compus din bucati scurte de piese de pe discul Beatles din 1968, „The White Album“. Exploata perfect moda „bootleg-urilor“, obtinute din mixarea partii vocale a unei piese cu muzica unei alte piese, propulsand insa ideea spre un alt nivel si reusind sa creeze primul album concept al erei digitale.

     

    LP-ul „The Grey Album“ a avut o editie limitata de numai 3.000 de exemplare. Atunci cand EMI, casa de discuri a celor de la The Beatles, a prins de veste, a luat prompt masuri impotriva lui Danger Mouse, de vreme ce bucatile de piese Beatles erau folosite ilegal. Ceea ce a urmat avea sa fie ulterior cunoscut sub numele de „Martea Cenusie“ („The Grey Tuesday“): in ziua de 24 februarie 2004, 170 de site-uri web au pus albumul la dispozitie online pentru a protesta impotriva masurilor luate de casa de discuri, iar acesta a ajuns extrem de cunoscut si laudat de critica.

     

    LP-ul Gnarls Barkley de pe care provine piesa „Crazy“, „St. Elsewhere“, se va vinde, dupa toate probabilitatile, foarte bine numai pe baza single-ului. Si de data aceasta, albumul a fost inregistrat fara sprijinul vreunei case de inregistrari. Danger Mouse et Co. par sa-si fi facut un scop din a demonstra cat de multe poti realiza in lumea muzicii daca nu urmezi canalele traditionale ale acestei industrii, cum ar fi cautatorii de talente, casele de inregistrari, contractele de inregistrari si asa mai departe.

     

    Albumul in sine, plin de umor, soul psihedelic, hip-hop hippy si note jucause (cum ar fi o piesa dedicata Feng Shui), suna exact a ceva care ar fi putut fi inregistrat de o formatie de personaje din desene animate, de catre un soi de alter ego superou exagerat. Cam asta este ceea ce sunt Gnarls Barkley.

     

    Nici macar numele nu prea are logica, desi unii au sugerat ca vine de la numele renumitului jucator de baschet Charles Barkley. Trupa insa sustine ca numele nu are nici o logica. Atunci nu v-ar surprinde poate sa aflati ca Danger Mouse a produs ultimul album Gorillaz (un proiect secundar al lui Damon Albarn), formatie ai carei membri exista numai sub forma de personaje de desene animate. Asteptati-va sa-i auziti pe Gnarls Barkley mai peste tot in lunile urmatoare. Stati cu ochii pe televizor sa prindeti o anumita reclama…           

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Gemisa a luat de brat Gerovital

    Piata cosmeticelor si a produselor antiimbatranire a primit botezul investitorilor financiari. Fondul de investitii Gemisa Investments a creat impreuna cu Gerovital Cosmetics compania Gero Aslan, in care va investi aproximativ 10 milioane de euro. Obiectivul declarat: intinerirea marcii Gerovital.

     

    Despre Gerovital, specialistii in branding si marketing obisnuiesc sa spuna ca este una dintre marcile emblematice ale romanilor, alaturi de Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci sau Ilie Nastase. In pofida acestei credinte adanc inradacinate, brandul in sine a fost prea putin exploatat comercial. Piata romaneasca a cosmeticelor si a produselor antiimbatranire este dominata de companiile multinationale, precum Beiersdorf sau L’ Oreal. Vorbind in cifre, intr-o piata evaluata la aproape 200 mil. euro in 2005, ponderea totala a cosmeticelor romanesti e de doar aproximativ 10 procente.

     

    Practic, ne aflam in fata unui paradox: exista un brand, insa performantele sale comerciale lasa de dorit. Mai mult, la acesta ora, pe piata romaneasca exista patru companii sau institutii care au legatura cu brand-ul Gerovital. Sicomed, companie preluata de cehii de la Zentiva, produce medicamente sub aceasta marca, iar Institutul Ana Aslan face tratamente de intretinere si antiimbatranire. De altfel, medicamentele Gerovital H3 sunt cele care au facut ocolul pamantului, fiind renumite pentru ca i-au tratat, printre altii, pe Tito, Charles de Gaulle, Marlene Dietrich sau Charlie Chaplin. Cat despre cosmetice, lucrurile se complica si mai mult: doua companii (Farmec din Cluj-Napoca si Gerovital Cosmetics Bucuresti) produc Gerovital, disputandu-si in instanta dreptul de exclusivitate asupra acestei marci.

     

    Vreme indelungata, potentialul de business al Gerovital a fost sesizat de mai toata lumea, dar a fost prea putin exploatat si valorificat. Ce i-a lipsit? Raspunsul e simplu: marketing, promovare, inovatie si distributie. Pe de alta parte, potentialul latent al unui astfel de brand este exact ceea ce cauta un fond de investitii. In luna mai 2006, fondul de investitii Gemisa, impreuna cu Gerovital Cosmetics si un grup de investitori persoane fizice, a fondat compania Gero Aslan, care se va ocupa de marketingul, promovarea, vanzarea si distributia produselor Gerovital. In cadrul noii organizatii, Gemisa Investments detine 70% dintre actiuni.

     

    Proiectul este coordonat de Madeleine Florescu, care are o experienta de 13 ani in industria cosmeticelor de lux in Statele Unite ale Americii. A plecat din Romania, imediat dupa Revolutie – pe vremea cand era eleva in clasa a IX-a a Liceului „Gheorghe Lazar“ din Bucuresti. S-a stabilit la New York unde a lucrat pentru nume grele din domeniu precum Dior sau Clinique, intorcandu-se in tara anul trecut. Ultima pozitie pe care a avut-o in SUA a fost cea de director national de vanzari pentru compania japoneza Kanebo.

     

    Productia va ramane in curtea celor de la Gerovital Cosmetics, insa compania va trebui sa-si modifice portofoliul in functie de cererea de pe piata. Principalul asset al Gero Aslan este chiar brandul Gerovital. Numai ca, asa cum s-a spus deja, intre Gerovital Cosmetics si Farmec Cluj-Napoca se deruleaza un proces privind dreptul de folosinta a brandului. (Ambele companii sunt detinute de persoane fizice din Romania.) Intrarea Gerovital in portofoliul Gemisa Investments are sens. Fondul, avand in acest moment o valoare de sase milioane de euro, mai are plasamente in servicii si retail medical sau in domenii conexe. Este vorba despre reteaua Optiblu (ochelari de soare si vedere), Cristal Diagnostic (medicina muncii si clinica medicala) si Press Pro International (editura de presa medicala si organizator de evenimente). „Vrem sa investim in Gero Aslan circa 10 milioane de euro in urmatorii trei-cinci ani“, sustine Dragos Rosca, CEO la Gemisa Investments. Investitiile vor fi facute atat din resursele fondului, cat si din profiturile viitoare ale companiei nou create si vor fi canalizate preponderent in marketingul produsului.

     

    „Acum, obiectivul nostru consta in a intelege care este perceptia exacta asupra brandului pe care il detinem si care este zona din piata in care ne avem locul“, explica Madeleine Florescu. In ceea ce priveste partea de distributie a produselor Gerovital, aceasta se va face atat in supermarketuri si hypermarketuri, cat si in farmacii, de unde se spera ca vor veni marjele de profit cele mai mari.

     

    Cum Gemisa este un fond de investitii, algoritmul de business adoptat de companie este cel al cresterii unei afaceri pana la un anumit nivel, dupa care urmeaza vanzarea acesteia catre un alt fond sau catre un investitor strategic. Un fond interesat de acest sector a fost GED Capital Development, insa deocamdata nu a facut nici o investitie in acest sens. In privinta potentialilor investitori strategici (multinationalele din cosmetica), acestia nu exclud posibilitatea de a se apleca cu mai multa atentie asupra brandului Gerovital.

     

    „Peste 90% din femeile romance cunosc acest Gerovital“, sustine Angela Cretu, director general al Avon Romania. Acesta este, desigur, punctul forte al marcii in viziunea directorului companiei. Insa, exista si un minus – deloc de neglijat: „marca este cunoscuta, insa produsul nu are consistenta. Gerovital nu mai beneficiaza de inovatie de peste 30 de ani“, adauga Angela Cretu. „Daca se va investi suficient de mult in acest produs, el va deveni cu siguranta tinta mai multor companii multinationale din domeniul cosmeticelor.“ O eventuala preluare a brandului de catre o multinationala ar putea extinde pe plan global distributia acestui produs.

     

    Din cate spune Madeleine Florescu, pentru anul in curs piata cosmeticelor din Romania este evaluata la 250 de milioane de euro, iar ritmul de crestere este imbucurator. „Din aceasta piata, produsele antiimbatranire reprezinta 40%, insa noi vizam mai mult decat acest segment“, explica Florescu.

     

    Investitia Gemisa Investments in dezvoltarea produsului si marcii Gerovital pare sa aduca exact ceea ce lipsea acestui brand. Singurul (mare) semn de intrebare care ar putea plana asupra succesului acesteia este litigiul dintre Gerovital Cosmetics si Farmec. Insa nu exista investitii 100% sigure. In plus, Gemisa are un apetit mai ridicat pentru risc in comparatie cu alte fonduri de investitii. Spusa pe scurt, povestea Gerovital suna cam asa: are o istorie stralucita, are viitor, insa prezentul este, deocamdata, ambiguu.

  • Odiseea Gerovital

    Clientii pot gasi produsele Gerovital in portofoliul a doua companii: Gerovital Cosmetics Bucuresti si Farmec din Cluj-Napoca. Pentru 2004-2005, vanzarile cumulate ale acestora sunt de circa 15-20 mil. euro.

     

    MOSTENIREA: Inainte de 1989, marca Gerovital H3 (denumirea substantei active inventate de prof. dr. Ana Aslan) apartinea statului prin intermediul Centralei Industriale de Medicamente si Cosmetice. Dupa revolutie, centrala a devenit SC IMECO SA, iar aceasta societate a cesionat dreptul de folosinta al marcii „Gerovital H3 prof. dr. Ana Aslan“ celor doua companii implicate in litigiu: Miraj (devenita Gerovital Cosmetics) si Farmec Cluj-Napoca pentru categorii diferite de cosmetice

     

    INGREDIENTI: Odata cu marca, cele doua companii au mostenit si cate o reteta de productie: Farmec – pe baza de novocaina; Gerovital Cosmetics – pe baza de novocaina sau derivati de hidroliza ai acesteia. Din 2000, o lege romaneasca de inspiratie europeana interzice folosirea novocainei in produsele cosmetice.

     

    IN ASTEPTARE: Fara novocaina in reteta folosita, produsele Farmec s-au indepartat de formula originala. Singura companie care avea legatura cu formula inventata de Ana Aslan ramanea Gerovital Cosmetics Bucuresti, conform Gero Aslan. Reprezentantii Farmec Cluj sunt de alta parere: ei sunt cei care contesta in justitie dreptul Gerovital Cosmetics de a folosi brandul Gerovital. „Procesele intre SC Farmec si Gerovital Cosmetics au fost deschise ca urmare a repetatelor incalcari pe care societatea din Bucuresti le-a adus drepturilor pe care le detinem asupra Gerovital H3 si pentru actele de concurenta neloiala“, potrivit unui comunicat al Farmec. Pana la pronuntarea unei sentinte judecatoresti definitive, ambele companii folosesc brandul Gerovital.

  • RESURSE UMANE: Batalie acerba pe piata specialistilor in vanzari

    Aventura formarii unei echipe de vanzari nu mai seamana cu cea de acum cinci ani. Cei doi vinovati: competitia si Internetul.

     

    Adrian Ciucasu a avut ocazia de curand sa simta pe propria piele ce inseamna batalia pe oamenii de vanzari, dusa cu tot mai mare sarg de companiile mari din Romania. Mai intai, cand a fost „vanat“ de o companie de head-hunting de la Zapp pentru a fi adus la compania concurenta, Cosmote, pe postul de director national de vanzari. Imediat apoi, cand a vazut formandu-se echipa de 100 de oameni de vanzari ai Cosmote. Membrii specializati ai echipei au fost si ei „vanati“ dintr-o „multinationala“, dupa cum povesteste Ciucasu, de companii de recrutare internationale, precum Stanton Chase.

     

    „Pe cativa din echipa de vanzari, dar si din alte departamente – precum marketing si resurse umane – i-am recrutat de la ceilalti operatori de telefonie mobila.“ Un alt exemplu este indirect sales specialist al Cosmote, adus de la BMobile.

     

    Aceasta goana dupa specialisti in vanzari nu trebuie sa mire. Conform studiului „Deficitul talentelor“, realizat in ianuarie 2006 de compania de resurse umane Manpower prin chestionarea a 33.000 de companii, specialistul in vanzari este cel mai cautat la nivel global. In acest top al celor mai cautati specialisti, inginerul este pe locul doi, specialistul IT – pe locul sase, iar managerul – pe 10. Romania urmeaza din ce in ce mai hotarat acest trend global al crizei de specialisti in vanzari, spun specialistii in recrutari, pe masura ce piata se imparte intre tot mai multe companii care se lupta pentru cote de piata. Dar nu incepatorii intr-ale vanzarii sunt cautati de companii.

     

    „Din statisticile noastre rezulta ca in acest moment exista o criza a oamenilor de vanzari pentru vanzari consultative, adica ceva mai mult decat agenti de vanzari, asa-numitii consultanti sau consilieri de vanzari“, spune Eusebiu Burcas, de curand initiator al unui site de resurse umane specializat in recrutarea de oameni de vanzari – Salesjobs. ro. Consultantii sau consilierii de vanzari se deosebesc de vanzatori prin faptul ca nu se limiteaza la actul vanzarii, ci au rolul de a identifica nevoile clientului, de a-i propune o solutie si, dupa actul vanzarii, de a oferi consultanta postvanzare (mai ales in cazul serviciilor, segment in plina dezvoltare in economia romaneasca, crescand ca pondere in PIB cu 8,1% in 2005, fata de 2004). Nevoia crescanda de consultanti in vanzari are doua explicatii, crede Eusebiu Burcas. Pe de o parte, e vorba de dezvoltarea exploziva a retailului, cu aparitia magazinelor specializate si a celor de tip hypermarket, care a dus la reducerea numarului magazinelor mici si, odata cu ele, a firmelor mici de distributie. Pe de alta parte, e vorba de cresterea numarului de companii care vand produse industriale, servicii, tehnica IT si telecomunicatii – si care, toate, isi fac vanzarile apeland la consultanti de vanzari. Intr-adevar, cresterea numarului de companii, dezvoltarea retailului si a serviciilor sunt cei mai vizibili factori care au dus la cresterea cererii de consultanti in vanzari. Dar specialistii in recrutari semnaleaza inca o cauza a acestui fenomen: cresterea numarului de tranzactii pe Internet, nu doar pentru produse, ci si pentru servicii.

     

    „Daca pana nu demult Internetul era vitrina de informatii, acesta isi dezvolta functionalitatea prin trecerea la noi etape: comanda online, plata online, posibilitatea urmaririi contului, a platilor si a contractelor“, spune Camelia Stanculescu de la Manpower. „Aceste noi functionalitati presupun «arderea» unor etape clasice in procesul de vanzare, cum sunt formarea unei echipe de vanzari directe, crearea bazelor de date, stabilirea si sustinerea intalnirilor de cunoastere si de promovare.“ Astfel, principalul rol al specialistului de vanzari nu mai e declansarea vanzarii, ci prevanzarea si postvanzarea. „Oamenii de vanzare nu mai sunt oameni de teren si de «business development», ci sunt consultanti pentru intelegerea nevoilor clientilor“, conchide Stanculescu.

     

    Deficitul pe segmentul vanzarilor este determinat si de perceptia gresita asupra posturilor din vanzari, spun specialistii. Mai precis, absolventii de facultate accepta, de regula, un post de vanzari ca pe o solutie temporara, in lipsa unei alternative mai bune. Dar „imaginea clasica a comis-voiajorilor ce umbla «din poarta in poarta» pentru a-si vinde produsele“ a devenit o simpla prejudecata, spune Camelia Stanculescu, managerul general al Manpower Romania.

     

    Tendinta de a adauga valoare actului vanzarii prin oferirea de consiliere aproape a revolutionat meseria de vanzator. Acum nu mai conteaza doar capacitatea de comunicare si de negociere, ci si respectarea termenelor si a cuvantului dat, disponibilitatea de a raspunde la orice intrebari ale clientului, asumarea greselilor si repararea lor, intelegerea nevoilor clientului. Ca urmare a intensificarii cererii de oameni de vanzari, nu e de mirare ca s-au modificat si metodele de recrutare in acest segment. Astfel, specialistul in vanzari este prima meserie careia i se dedica un site romanesc. Practic, Eusebiu Burcas se asteapta sa intre pe profit cu portalul salesjobs.ro – lansat oficial pe 10 mai – la inceputul lui 2007. Cele peste 2.000 de CV-uri pe care spune ca le-a adunat deja in baza de date la numai cateva zile de la lansare par sa-i justifice asteptarile. Iar asteptarile au fost bine calculate in faza de business plan: „Cel mai important segment de piata din recrutarea online, dupa tipul de joburi, este reprezentat de posturile de vanzari, care au o pondere de peste 25%“, spune Burcas.

     

    Si salariile in acest segment au crescut intr-un ritm specific unei meserii „in suferinta“: cu 10-15% in 2006 fata de 2005, estimeaza Eusebiu Burcas de la Salesjobs.ro. Iar Camelia Stanculescu de la Manpower spune ca a sesizat „o crestere a salariului fix – care pentru reprezentantii de vanzari de produse este intre 300 si 500 de euro – ponderata de o stabilire mai dura a targetului“. Un bun reprezentant de vanzari isi dubleaza salariul prin bonusurile acumulate in urma atingerii targetului, adauga ea.

     

    Iar training-urile pentru echipele de vanzari – vazute de angajati ca un instrument de motivare, nu doar de instruire – sunt tot mai solicitate, spun furnizorii de training locali. „Cererea de cursuri de vanzari la noi este tot mai mare, desi e un curs pe care nu l-am promovat intr-un mod proactiv“, spune Octavian Pantis, managing director al companiei de consultanta si training TMI Romania. „E atat de promitatoare, incat chiar am preluat licenta unuia dintre cei mai mari jucatori de pe piata europeana a training-urilor de vanzari, pe care il vom lansa oficial peste cateva luni.“ Cea mai solicitata arie de training in Romania ramane cea care vizeaza abilitatile manageriale, spune Pantis, urmata imediat de vanzari. Dar aceasta ierarhie este facuta doar prin prisma cererii adresate companiilor de training. „Daca ne gandim insa ca multe companii au traineri interni de vanzari, in timp ce nu prea au traineri interni de management, putem spune ca tematica sustinuta cel mai des, de traineri interni si externi, este cea de vanzari“, spune Pantis.

     

    Alaturi de training-uri, sistemele de bonusare sunt cu atat mai motivante cu cat sunt echitabile si transparente, atrag atentia specialistii. Nu in ultimul rand, loializarea specialistului in vanzari se poate consolida si printr-un plan de cariera construit impreuna cu fiecare specialist in vanzari. Nu toti specialistii in vanzari au rabdarea de a sta cinci ani intr-o companie pentru a verifica daca sistemul acesteia de promovari functioneaza.

  • Din secretele "vanatorii"

    Se spune ca un specialist in vanzari poate sa aiba orice tip de background, pentru ca meseria nu se limiteaza la anumite arii de pregatire. Totusi, specialistii in recrutare au constatat ca pentru fiecare job exista zone sau metode de „sourcing“ mai potrivite.

     

    REPREZENTANT VANZARI, ENTRY LEVEL: „Sesizam o compatibilitate foarte mare cu experienta de call center, de customer care sau de market research (cercetare de piata, interviuri de teren), prin dezvoltarea capacitatilor empatice si de comunicare“, spune Camelia Stanculescu de la Manpower.

     

    AREA SALES MANAGER Si KEY ACCOUNT MANAGER: Metodele cele mai potrivite pentru a recruta pentru aceste posturi sunt head hunting-ul si networking-ul. „Oamenii buni in vanzari repede ies din anonimat si isi construiesc un nume pe piata, fiind adesea reperati si contactati“, spune Camelia Stanculescu. „La acest nivel, postul nou propus trebuie sa aduca o provocare suplimentara“, adica fie un domeniu neincercat pana atunci, un target ambitios, un pachet de beneficii mai substantial sau responsabilitati provocatoare.

     

    Migratia in acest segment are un ritm mai rapid fata de restul pozitiilor din piata specialistilor in vanzari. Ca atare, pentru a nu pierde oamenii buni, companiile ii motiveaza promovandu-i pe posturi cu responsabilitati suplimentare de management.

     

    „Personal cred ca acel om de vanzari care nu avanseaza pe post timp de cinci ani ar trebui sa schimbe orientarea profesionala sau, de ce nu, firma in care lucreaza“, spune Eusebiu Burcas de la Salesjobs.ro, el insusi fost director de vanzari.

     

    CINE INTRA IN VANZARI: Daca in prima parte a intervalului 1990-2000 majoritatea oamenilor de vanzari proveneau din randul inginerilor, dupa 2000 incep sa aiba o pondere tot mai mare absolventii de drept, de stiinte economice si, in general, facultati umaniste, spune Eusebiu Burcas.

  • AFACERI: Ce pierderi au companiile cand le pica Internetul? Depinde de profil

    Nu exista internaut pe care sa nu-l fi intampinat monitorul calculatorului cu mesajul de cosmar: „fara conexiune la retea“. Unii vor fi deplans lipsa e-mail-ului sau a site-urilor de stiri, altii, lipsa messenger-ului sau a accesului la blogurile preferate. Pentru companii, insa, mesajul se traduce altfel: in pierderi financiare.

     

    Recent, o banca  din Bucuresti a pierdut un contract de cateva sute de milioane de lei, pentru ca reteaua de computere a „picat“ chiar in ziua in care un client mare si grabit tocmai formulase o cerere de creditare. Banca nu a putut sa onoreze cererea in acea zi, iar clientul s-a dus la alta banca. Exista business-uri pentru care functionarea computerelor si accesul la Internet sunt componente vitale, iar intreruperea functionarii lor – fie si pentru cateva ore sau minute – se traduce prin pierderi financiare. Cele mai la-ndemana exemple sunt cele din industria bancara si institutiile de brokeraj, insa si alte sectoare – cum ar fi sanatatea, armata, traficul aerian – depind in egala masura de accesul la Internet. „Fara Internet nu poti face absolut nimic“, spune Adrian Ceuca, director general adjunct al societatii Broker Cluj, referindu-se la cazul concret al brokerilor. „Nu mai vezi nici piata“, adauga el, explicand ca brokerii care primesc ordine de vanzare sau cumparare de la clienti nu doar ca nu le mai pot plasa in piata, dar nici macar nu stiu in ce directie evolueaza acestea.

     

    Au fost cazuri in care Internetul a cazut temporar, cauzand pierderi financiare? „Cum sa nu!“, exclama Ceuca. „Si inca mai exista posibilitatea asta.“ Acum trei ani, isi aminteste el, un client a pierdut 280 de milioane de lei (peste 7.000 de euro – n.r.) pentru ca, din cauza unei caderi a internetului, brokerii nu au putut sa vanda niste actiuni in piata atunci cand acesta a plasat comanda. „Nu a fost deloc fericit, dar pana la urma a inteles situatia“, povesteste Ceuca.

     

    Pentru a evita astfel de incidente, Bursa a impus de cateva luni brokerilor obligativitatea unui asa numit „back-up“, adica o conexiune online suplimentara, de la un alt furnizor de servicii Internet, care sa intre in functiune in cazul in care prima cade. Chiar si asa mai pot avea loc accidente, spune Ceuca, insa o astfel de probabilitate este mult mai mica. Un alt business care depinde in buna masura de Internet este cel al agentiilor de turism. Din cate spune Cristian Francu, managing partner la KleverTravel, in cazul turismului, „in mediul online exista cea mai deschisa si concurentiala piata. Daca nu poti comunica, fie si pentru cateva minute, exista riscul sa pierzi un client care va ajunge la concurenta ta“. Francu spune ca i s-a intamplat sa ramana fara Internet si o zi intreaga.

     

    „Nu am facut un studiu amanuntit (al pierderilor – n.r.), dar este evident ca primul lucru pe care il pierzi este increderea clientilor sau a partenerilor tai, iar asta este de nepretuit.“ Pentru a evita astfel de probleme a apelat la o a doua conexiune la Internet, in regim de back-up, care s-a dovedit extrem de utila in momente de pana sau de suprasolicitare a retelei. Din punct de vedere tehnic, conexiunea de back-up trebuie sa foloseasca tehnologii diferite de cea a conexiunii principale, explica Vasile Voicu, director pentru Internet si date la RomTelecom. „Daca tehnologia pentru linia principala este simetrica, cea pentru back-up trebuie sa fie asimetrica, sau daca linia principala este pe fibra optica, back-up-ul va fi pe cupru.“

     

    Dar neplacerile cauzate de caderea temporara a Internetului nu sunt rezervate doar companiilor care nu au sisteme de back-up, dupa cum nici nu reprezinta doar un fenomen cu specific romanesc. Acum doua luni, catorva mii de abonati la servicii de Internet in banda larga din Statele Unite, Germania si Marea Britanie le-au fost intrerupte conexiunile din cauza unui update de securitate al software-ului Norton Firewall. Doar in Marea Britanie, serviciul de relatii cu clientii a fost asaltat in scurt timp de 4.000 de telefoane de la clienti a caror conexiune a fost afectata.

     

    Totusi, chiar daca astfel de cazuri demonstreaza ca, sporadic, pot interveni evenimente care sa conduca la caderea simultana a unui numar insemnat de conexiuni, incidenta acestora scade continuu, pe masura ce reteaua mondiala de computere se dezvolta. Cat despre deconectarea de la internet a tuturor celor 1 miliard de utilizatori din intreaga lume, un astfel de scenariu ar fi posibil doar in cazul unui cataclism la scara globala. Se poate spune ca, daca intreaga retea Internet ar fi „offline“, omenirea ar avea cu siguranta cel putin o problema mult mai mare in acel moment.

     

    Chiar si originea Internetului, folosit initial de armata, ne poate da o idee despre cat de sigura este tehnologia din spatele acestui concept. Si unul dintre lucrurile remarcabile in ceea ce priveste Internetul este ca nu se afla in proprietatea nimanui. Este o colectie internationala de retele, de diferite marimi. Fiecare dintre aceste retele este conectata cu mai multe retele similare, astfel incat informatia trimisa de un utilizator A poate ajunge la utilizatorul B, urmand mai multe variante de trasee, pentru a forma o singura entitate, numita Internet. La inceput, in 1969, tot continutul Internetului de atunci era stocat pe patru calculatoare. Acum, numarul calculatoarelor gazda este de ordinul zecilor de milioane. Practic, firmele care ofera servicii de hosting pentru site-uri web sunt cele despre care s-ar putea spune ca au in proprietate ceea ce ar putea fi numit continutul Internetului. La randul lor, acestea sunt legate la noduri importante ale retelei numite backbone-uri, care fac legatura cu alte retele. In Romania, conectarea la restul lumii online este facuta prin aproximativ 10 cabluri principale de fibra optica. Cele mai importante dintre acestea sunt cel care face legatura cu un backbone din Frankfurt si altele doua care „ies“ din tara spre Ungaria, in zona vamilor Bors si Nadlac.

     

    In acest moment, „nu se pune problema sa cada Internetul in toata tara, dar bineinteles, o suma de riscuri minime dau un risc care trebuie luat in considerare“, spune Catalin Scarlat, director de dezvoltare al Euroweb, unul dintre distribuitorii locali de acces la conexiunile Internet.

     

    De aceea, cei mai importanti furnizori de servicii Internet catre consumatorii finali semneaza contracte cu mai multi vanzatori en-gros de banda larga, pentru a asigura un trafic neintrerupt, in cazul in care una dintre conexiuni este temporar intrerupta.

     

    Au existat cazuri in Romania cand un Internet Service Provider (ISP) a avut accidente? „In principiu se intampla, dar abonatii nu observa“, spune Scarlat mentionand ca sistemele de back-up prin alte retele de fibra optica preiau traficul generat, iar utilizatorii remarca doar o viteza de navigare scazuta.

     

    Cu toate acestea, vulnerabilitati exista, iar reprezentantul Euroweb este de parere ca un potential haos l-ar putea declansa o defectiune la serverele detinute de Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Informatica, organismul care inregistreaza toate domeniile .ro. Practic, conexiunile intre calculatoare nu ar fi afectate in nici un fel, dar acest sistem este cel care „traduce“ automat numele site-urilor pe care le tastam, formate din litere, intr-o serie de cifre care reprezinta IP-ul serverului unde este stocat site-ul. Caz in care, daca veti incerca sa accesati pagina web a Ziarului Financiar, ar trebui sa tastati ceva de genul 193.47.101.81 Putin mai complicat, dar veti ajunge unde trebuie.

  • Dependenti de Internet

    Timp de doua saptamani, 28 de tineri din SUA care folosesc intensiv Internetul au tinut un jurnal in care au notat toate detaliile legate de modul in care absenta acestuia le afecteaza viata de zi cu zi.

     

    ESANTION:

    Studiul, initiat de Yahoo! si agentia media OMD, si-a propus sa ofere o imagine despre dependenta oamenilor de e-mail, site-uri si servicii web. Suplimentar, 1.000 de persoane au completat un chestionar in acest sens. 

     

    DEPENDENTA:

    Jumatate dintre ei au raspuns ca nu ar rezista mai mult de 5 zile. Una dintre participantele la acest studiu a spus ca ii este dor „chiar si de a primi mesaje spam pe e-mail“.

     

    ALTERNATIVE:

    Mai mult de trei sferturi dintre persoanele supravegheate au petrecut, in absenta Internetului, mai mult timp la telefon, uitandu-se la televizor sau citind ziare.

  • FARMACEUTICE: Companiile romanesti prescriu retete diferite pentru profit

    Companiile farmaceutice sunt peste tot in lume printre vedetele burselor, gratie ratelor mari si relativ constante ale profitului. Si in Romania, firmele din industria farmaceutica sunt interesante pentru investitori. Dar cat castiga ele de fapt?

     

    Cand Ranbaxy a anuntat ca va plati 324 de milioane de dolari pentru 96,7% din Terapia – evaluand astfel producatorul clujean la 335 mil. $ -, multi analisti s-au aratat surprinsi de marimea pretului. De cealalta parte, managerii indieni ai Ranbaxy se aratau foarte incantati de ceea ce tocmai cumparasera. Si de ce n-ar fi fost? Pe langa accesul la un portofoliu de produse cu marci solide si o capacitate de productie pe care Ranbaxy o poate transforma intr-un hub regional pentru a ataca piata europeana, indienii au luat si o mina de aur.

     

    Terapia a avut anul trecut o profitabilitate demna de invidiat, respectiv o marja a profitului brut de 59%, din vanzarile de 74 de milioane de dolari, potrivit datelor furnizate de Ranbaxy. Iar cel mai important indicator in industrie – EBIDTA (Earning Before Interests Taxes Depreciation and Amortization – profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii), a fost de 28 mil. dolari. Adica rata EBITDA la Terapia a fost de aproape 38%, mult peste media industriei.

     

    In ultimii ani, fabrica clujeana a reusit sa-si creasca foarte mult profitabilitatea. Terapia a avut, pe baza datelor depuse la Ministerul de Finante, o marja a profitului brut de circa 23% in 2004. Pe plan international, companiile farmaceutice au in general EBITDA de 20% din vanzari – ceea ce este oricum mai mult decat in alte industrii traditionale, in timp ce rata profitului net este mai mare de 15%.

     

    De obicei, in Romania, in special in cazul producatorilor vechi (cum este si Terapia), acest indicator este ceva mai redus. „Producatorii romani au rate ale EBITDA sub nivelul celor straini, din motive de preturi“, apreciaza Marius Chereches, director executiv al distribuitorului de medicamente PharmaFarm si fost membru al conducerii Terapia pana in 2004. Producatorii de medicamente au in portofoliu si produse vechi, vandute la preturi foarte mici. In timp insa, aceste produse vor iesi usor-usor de pe piata, fiind inlocuite cu medicamente mai noi, dar la preturi mai mari. Ca urmare, rata profitabilitatii va creste in urmatorii ani, chiar daca vor mai creste si costurile.

     

    „Profitabilitatea Sicomed nu este la fel de mare, dar cred ca in 2-3 ani va ajunge la nivelul fabricilor din Cehia si Slovacia“, recunoaste Alexander Marcek, director corporate finance al companiei cehe Zentiva, care a preluat in toamna anului trecut cel mai mare producator roman de medicamente, Sicomed, evaluat la circa 200 de milioane de dolari. Profitul net al Sicomed – actualmente Zentiva SA – a fost anul trecut de 4,4 milioane euro, la o cifra de afaceri de 53,4 milioane de euro. Respectiv o rata de 8,2%.

     

    Iar una dintre caile de crestere a profitabilitatii este chiar disparitia treptata a vechilor medicamente. „Nu vom renunta voluntar la nici un produs care este conform cu reglementarile“, afirma Jiri Emmer, commercial strategy director al Zentiva. El explica insa ca „produsele ieftine si invechite vor muri de la sine, cand vor aparea optiuni mai bune la preturi accesibile“.

     

    De altfel, planurile pentru acest an sunt mult mai ambitioase, bugetul pe 2006 previzionand o dublare a rezultatului net, pe fondul unei cresteri cu doar 15% a vanzarilor. Astfel, compania estimeaza o cifra de afaceri de 61,6 mil. euro si un profit net de circa 9,3 mil. euro. Adica o marja a profitului net de 15%, comparabila cu rezultatele pe plan mondial. De exemplu, chiar proprietarul fostului Sicomed, Zentiva, a avut anul trecut o rata a profitului net de circa 16%.

     

    Producatorii de medicamente inclusi in topul Fortune 500 au avut in medie, in anul 2004, o rentabilitate de 17,9%, industria farmaceutica inregistrand, de altfel, cea mai mare rata medie a profiturilor din toate domeniile incluse in topul revistei americane.

     

    Totusi, si in Romania, producatorii de medicamente se numara printre cele mai performante companii, chiar daca „profiturile producatorilor romani sunt limitate pe partea de medicamente cu prescriptie din modul de stabilire al preturilor“, remarca Adriana Marin, analist la BRD Securities.

     

    Si ea apreciaza ca marjele vor creste „si prin cresterea ponderii produselor noi cu valoare adaugata mare, si a medicamentelor OTC (over the counter – care se pot elibera fara reteta – n.r.), precum si prin cresterea ponderii vanzarilor catre farmacii in raport cu vanzarile catre spitale“.

     

    Pretul produselor OTC nu este reglementat, in timp ce preturile medicamentelor care se elibereaza pe reteta sunt fixate de Ministerul Sanatatii, prin negocieri cu producatorii, in cazul celor autohtone; respectiv pornind de la cel mai mic pret al respectivului medicament in Bulgaria, Ungaria si Cehia, dar si in alte tari europene, in cazul celor importate. Ca urmare, producatorii pot realiza marje mai bune din vanzarea medicamentelor eliberate fara reteta. Surse din piata afirma, de altfel, ca in cazul multor produse OTC s-au inregistrat in ultima perioada cresteri semnificative de preturi.

     

    Analistii arata ca, in cazul producatorilor mai mici, infiintati in special dupa 1990, „povara“ vechilor produse nu mai exista, astfel ca profitabilitatea este ceva mai ridicata. Pe de alta parte, foarte putini dintre acestia au atins dimensiuni care sa-i faca atractivi pentru potentialii cumparatori care analizeaza piata romaneasca. Mai ales dupa tranzactiile incheiate in ultima perioada (achizitia Sicomed de catre Zentiva, cumpararea Terapia de catre Ranbaxy si preluarea producatorului de oncologice Sindan de catre islandezii de la Actavis), interesul investitorilor pentru piata farmaceutica este foarte ridicat. Atat fondurile de investitii, cat si investitorii strategici urmaresc cu atentie evolutia pietei, cat si a potentialelor tinte de achizitie.

     

    Piata farmaceutica romaneasca, estimata la 1,26 miliarde de euro (1,57 miliarde de dolari) in 2005, este inca redusa din punctul de vedere al consumului per capita. Cheltuielile cu medicamentele pe cap de locuitor plaseaza Romania la coada Europei, in cam toate statisticile. „Piata romaneasca trebuie sa creasca indiferent ce parghii administrative se vor folosi“, considera Marius Savu, presedintele Asociatiei Producatorilor Internationali de Medicamente.

     

    „Investitorii sunt interesati de acest sector pentru potentialul acestuia“, crede Adriana Marin. Analistul BRD Securities citeaza consumul scazut per capita, populatia relativ numeroasa si in proces de imbatranire relativa, imbunatatirea nivelului de trai si a puterii de cumparare ca factori ce vor duce la cresterea consumului de medicamente. De altfel, pentru 2006, estimarile vizeaza un avans de 15% al pietei farma, in baza majorarii cu acelasi procent a bugetului alocat sanatatii fata de 2005.

     

    Putini producatori ar mai fi insa de vanzare, dintre acestia detasandu-se Antibiotice Iasi, care ar urma sa fie privatizat in acest an. De aceea, alte companii din industrie, precum distribuitorii de medicamente si lanturile de farmacii, sunt acum cautate de potentiali investitori. In cazul acestora, marjele de profit sunt mult mai mici decat in cazul producatorilor, in special pentru ca adaosurile comerciale sunt reglementate de stat. O companie de distributie poate obtine un profit net de 2-3% din cifra de afaceri, in timp ce profitul unei farmacii poate ajunge la 3-4% din vanzari, apreciaza analistii. In pofida cifrelor care nu sunt neaparat incurajatoare, interesul investitorilor straini pentru distribuitorii si lanturile de farmacii din Romania ramane ridicat. Spre exemplu, Celesio, care controleaza PharmaFarm, nu se multumeste cu locul 8-9 in topul distribuitorilor si intentioneaza sa intre in primii trei. Iar aceasta evolutie nu este posibila decat prin achizitii.

     

    A&D Pharma – holdingul care reuneste cel mai mare distribuitor, Mediplus, si cel mai mare lant de farmacii, Sensiblu – a fost in negocieri atat cu fonduri de investitii, cat si cu investitori strategici. Tranzactia a fost suspendata de discutiile privind legea farmaciei. Surse din piata sustin ca si alte companii sunt vizate de cumparatori. Atractivitatea pietei se datoreaza nu atat profiturilor potentiale, cat faptului ca nici activitatea de distributie si cu atat mai putin nici cea de retail nu sunt consolidate. In Romania sunt inregistrate circa 200 de companii care au ca obiect de activitate distributia de medicamente. Ce-i drept, nu toate sunt active, dar analistii estimeaza ca vor ramane doar 10-15 companii. In cazul farmaciilor, din cele aproximativ 4.500 de farmacii, doar o zecime apartin lanturilor.

     

    Chiar daca acum marjele nu sunt mari, concentrarea va duce la profituri mult mai semnificative. Un procent similar, dar aplicat unui volum mult mai mare, inseamna un castig substantial. Daca se ia in calcul si consumul de medicamente pe cap de locuitor cel mai redus din UE, rezulta o expresie extrem de utilizata in economia romaneasca: „potential imens“. Cine va profita de el?

  • Urmatoarele tinte

    Din distributia si retailul cu medicamente – spre care este probabil sa se orienteze investitorii in urmatoarea perioada – se castiga mult mai putin decat din productia de medicamente, pentru ca profiturile sunt limitate din cauza adaosurilor comerciale maximale pentru aceste activitati, ce sunt stabilite de catre stat.

     

    Anul trecut adaosurile din distributie si retail au fost scazute de ministerul de profil, in incercarea de a iesi din criza financiara a sistemului public de sanatate. Astfel ca, in prezent, adaosul comercial pentru distributie este de 7,5%, la care se adauga 8,5% pentru servicii suplimentare de import, in cazul produselor importate, explica Laura Florea, Corporate Affairs Director al A&D Pharma, grup care reuneste distribuitorul Mediplus si lantul de farmacii Sensiblu.

     

    In medie, un distribuitor are un adaos comercial de 12%, apreciaza Marius Chereches de la PharmaFarm, una dintre primele zece companii de distributie de pe piata romaneasca. In cazul farmaciilor, adaosul variaza intre 12% si 24%, in functie de pretul produsului, adaosul cel mai mare practicandu-se la produsele cele mai ieftine. „Adaosul mediu al farmaciei este de 14%“, apreciaza Laura Florea, aratand insa ca media in Uniunea Europeana este de 25%.

     

    Mai mult, spune reprezentantul A&D Pharma, pe aproximativ 50% din portofoliul de produse, farmaciile aplica un adaos comercial de 0%. Aceasta situatie este cauzata de faptul ca in cazul medicamentelor – foarte scumpe – destinate tratarii unor boli cronice se negociaza separat intre casele judetene de asigurari de sanatate si farmaciile prin care acestea vor fi comercializate. De multe ori, se ajunge ca adaosul sa fie chiar zero, iar aceste produse ajung sa aduca pana la jumatate din vanzarile respectivelor farmacii.

     

    Pentru ca, totusi, farmaciile nu vor lucra gratis, spune Marius Savu, presedintele ARPIM, o parte din marja distribuitorului/importatorului va fi transferata unitatilor de retail. Distribuitorii si importatorii pot castiga ocazional mai mult decat adaosul maxim, deoarece acesta se aplica pretului stabilit de Ministerul Sanatatii, iar la volume mari, companiile de profil pot obtine discounturi de la producatori.

     

    Daca din acele adaosuri maximale se scad costurile distribuitorilor sau farmacistilor, rata profitului se scrie cu o singura cifra. „Profitul din distributie este de 2-3% din vanzari la un EBITDA de 3,5-4%“, apreciaza Marius Chereches.

     

    El considera chiar ca marjele realizate in Romania, desi limitate, pot fi usor mai ridicate decat in alte tari europene. Spre exemplu, grupul german Celesio, cel mai mare distribuitor european, care este indirect actionar la PharmaFarm, a inregistrat anul trecut un profit de 425 de milioane de euro la venituri de 20,5 mld. euro, respectiv o rata a profitului net de 2%.

     

    In cazul farmaciilor, profiturile sunt mai mici decat in alte tari europene, spune reprezentantul PharmaFarm, companie care pe langa activitatea de distributie detine si 14 farmacii. „Acest lucru nu e bun, pentru ca toata industria traieste cu credinta ca farmaciile vor plati facturile“, completeaza Chereches. Intr-adevar, trei sferturi din totalul medicamentelor vandute in Romania, adica produse in valoare de aproape 950 de milioane de euro, sunt comercializate prin farmacii.

     

    Marja profitului net al unei farmacii poate ajunge la 3-4%, in conditiile in care marile grupuri europene – ca Celesio sau firma britanica Alliance Unichem – castiga in special pe partea de retail.

  • Romatsa, locul unde banii vin din cer

    Ghicitoare: este o regie de stat, are o cifra de afaceri mai mare decat Unilever si investeste in oameni de cinci ori mai multi bani decat Coca-Cola. Cine este? Nu e usor de ghicit, pentru ca Romatsa – care detine monopolul in serviciile de trafic aerian din Romania – sta departe de reflectoarele presei. Pentru prima oara, Romatsa explica cheia bilantului sau, dar si planul de actiune pentru o cota cat mai buna din cerul unic european de la orizont.

     

    Pentru a-si rezolva o problema personala la Ambasada Suediei din Bucuresti, un om de afaceri suedez – a carui companie se va ocupa de lansarea Ikea in Romania, spune el – a trebuit sa-si taie doua zile de lucru din agenda. Asta pentru ca nu a gasit cursa directa si a trebuit sa faca un ocol prin Paris, povestea acesta intr-o conversatie informala pe cursa aeriana Paris-Bucuresti de la inceputul lui aprilie. Acest ocol inseamna practic o zi pierduta, daca se pun cap la cap orele de asteptare inaintea celor escala si orele de zbor in sine. Situatie care urma sa se repete si la intoarcere.

     

    Dar pretul pe care afaceristul suedez l-a platit pentru o ora de discutii cu oficialii ambasadei tarii sale s-a masurat si in bani. Pentru a-si omori timpul afectat escalei, pentru acomodarea peste noapte la un hotel de patru stele din Bucuresti si un tur al cluburilor de lux (pentru care a cerut recomandari inca inainte de aterizarea pe Otopeni), acesta probabil a mai scos din buzunar inca pe atat banii dati pe biletul de avion.

     

    Poate ca multor oameni de afaceri le-au trecut prin minte astfel de calcule – in jurul timpului mort si al banilor care se „evapora“ din cauza curselor aeriene indirecte, ocolite sau intarziate. Si tot multi au fost poate si cei care au comparat preturile biletelor de avion si durata curselor din Europa cu cele de pe teritoriul american – unde si tichetele sunt mai ieftine, dar si duratele de zbor sunt mai mici, pe distante similare.

     

    Explicatia pierderii de timp si de bani trebuie cautata uneori dincolo de nori, mai exact in fragmentarea teritoriului aerian european. Fiecare stat detine controlul asupra managementului traficului aerian de pe teritoriul sau, explica un raport dedicat elaborarii Strategiei de Dezvoltare Durabila a Romaniei (Orizont 2005). Asa se face ca un zbor de la Roma la Bruxelles trece prin zona de raspundere a noua centre de control al traficului aerian, exemplifica acelasi raport.

     

    „Din cauza fragmentarii spatiului aerian, rutele nu sunt intotdeauna directe, «gate-to-gate», cum spunem noi“, explica Florentin Chivulescu, directorul general al Romatsa – institutia care furnizeaza servicii de trafic aerian pe spatiul Romaniei. „Pentru a ajunge la destinatie, o aeronava trece prin mai multe tari, iar survolarea tarilor mici nu dureaza nici o jumatate de ora uneori. Dar de fiecare data trebuie schimbata frecventa si deseori este modificat nivelul de zbor al aeronavei, iar toate aceste manevre consuma foarte mult combustibil. Costuri care se reflecta in biletul avionului“, spune Chivulescu.

     

    Alte consecinte ale fragmentarii? Pentru fiecare tara pe care o aeronava de-a sa o survoleaza, o companie aeriana trebuie sa plateasca in schimbul serviciilor pe care pilotul le primeste de la controlorii de trafic aerian in timpul survolului (zborul de croaziera). La care se adauga sumele platite turnului de control din tara de plecare – pentru instructiunile de decolare, respectiv din tara de sosire – pentru instructiuni la aterizare.

     

    Aceste cheltuieli sunt recunoscute drept „costuri ATM“ (Air Traffic Management), iar banii sunt virati furnizorilor de servicii de trafic aerian fie direct, fie prin intermediul Eurocontrol, in cazul tarilor membre (Eurocontrol este organizatia europeana pentru siguranta traficului aerian, avand 36 de tari membre, printre care si Romania). Si costul ATM se regaseste in pretul biletului de avion, explica Florentin Chivulescu. „Nu este un cost fix pentru toti furnizorii de servicii de navigatie aeriana, el depinzand de negocierile fiecarui furnizor in parte. Grosso modo, costul ATM reprezinta in jur de 10-15% din costul biletului“, estimeaza managerul Romatsa, regia aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor, care a avut in 2005 o cifra de afaceri de cca. 140 de milioane de euro – cea mai mare de pana acum.

     

    Revenind la fragmentarea spatiului aerian, ar mai trebui notata inca o consecinta a acesteia: ingreunarea traficului, care este din ce in ce mai aglomerat (de aici diverse intarzieri sau devieri). In prezent, spatiul aerian european este organizat la fel cum era in anii ‘60, iar traficul a explodat pur si simplu in ultimele decenii. Cele mai importante motive ale acestei intensificari a traficului aerian ar fi dinamica business din ultimele decenii (globalizarea afacerilor), la care se adauga deschiderea catre lume a fostelor tari comuniste odata cu caderea regimului la sfarsitul lui 1989, boom-ul consumului de turism (gratie cresterii puterii de cumparare), facilitarea liberei circulatii in spatiul UE si a fortei de munca. Parte din aceste cauze explica intensificarea traficului aerian si in Romania: aeroportul Baneasa a inregistrat cea mai mare crestere anuala a traficului de pasageri din Europa ultimilor trei ani, scria Ziarul Financiar in luna martie. „Daca in 2003 aveam cateva zeci de mii de pasageri, am crescut la 140.000 in 2004 si la 350.000 de pasageri in 2005, ca urmare a aparitiei operatorilor low-cost, dar si a cresterii puterii de cumparare a romanilor“, spunea Florin Fulger, directorul tehnic al Aeroportului Baneasa din Bucuresti, citat de ZF. Extinzand: Romania este a opta tara din spatiul Eurocontrol ca unitati de servicii facturate, depasind tari precum Irlanda, Suedia, Olanda, Austria sau Elvetia. „Suntem o tara preponderent de survol intre Orient si Occident. La rascruce de «drumuri aeriene»“, explica Chivulescu locul Romaniei in clasamentul mentionat mai devreme.

     

    Asadar, in timp ce companiile aeriene si calatorii resimt intensificarea traficului aerian din ultimii ani, companiile pentru care lucreaza partenerii de zbor ai pilotilor – controlorii de trafic aerian – par avantajate de acest lucru. Veniturile lor variaza proportional cu unitatile de servicii facturate, un exemplu fiind insasi cifra de afaceri a Romatsa de anul trecut, cea mai mare din istoria sa (1990 – prezent). Dar si cheltuielile cresc exponential: pentru a face fata cererii crescute – si in special pentru a asigura siguranta aeronavelor in conditiile date – institutiile furnizoare de servicii ATM trebuie sa creeze si sa mentina in parametri optimi competentele controlorilor. Acestia dau tot timpul examene si teste, fac simulari si cursuri peste hotare. De pilda, cateva zeci de controlori de la Romatsa pleaca lunar la training-uri in strainatate, spune directorul Romatsa. El insusi este de profesie controlor de trafic aerian si inca mai practica aceasta meserie, „timp de 20 de ore la doua luni, pentru a-mi mentine competenta“.

     

    Pregatirea intregului personal o costa pe Romatsa circa 5 milioane de euro anual, spune Chivulescu. Mult? Putin? Daca ne uitam la alte sume alocate pregatirii personalului declarate de companii, precum Coca-Cola – circa 1 milion de euro sau Carrefour – cu peste 100.000 de euro, atunci investitiile Romatsa in angajati par astronomice. Insa ele reflecta importanta factorului uman in aceasta industrie – unde garantarea securitatii este poate cel mai important activ al unei companii furnizoare de servicii de trafic aerian (sa ne amintim de drasticul declin al industriei aviatice dupa 11 septembrie 2001).

     

    „Practic, competenta controlorilor de trafic ne va asigura viitorul“, spune managerul Romatsa. Viitorul la care acesta se refera – si pentru care unii specialisti prognozeaza  o dublare a numarului de zboruri la nivel global in urmatorii 20 de ani – se refera la un proiect al Comisiei Europene. Este vorba de Cerul Unic European, care va reforma intreaga arhitectura a spatiului aerian al UE si in virtutea caruia granitele nationale vor disparea din punctul de vedere al organizarii spatiului pentru servicii de navigatie aeriana.

     

    „Se vor trasa rute cat mai drepte si se vor reduce segregarile de spatiu aerian. Raioanele in care actioneaza aeronavele militare vor fi aranjate in asa fel incat sa nu afecteze rutele comerciale“, explica Chivulescu. „Vor fi avantaje operationale, economice, dar si de siguranta (gradul de securitate creste cand rutele sunt liniare, activitatea de coordonare a aeronavei fiind simplificata prin reducerea manevrelor din trafic – n.r.)“.

     

    Ca efecte majore ale cerului unic european si al curselor directe ar fi economisirea timpului, reducerea numarului de intarzieri, reducerea gradului de poluare (prin minimizarea consumului de combustibil, gratie reducerii manevrelor de conducere a aeronavei). La randul lor, companiile aeriene isi vor reduce cheltuielile cu serviciile de trafic (vor plati furnizori de servicii aeriene ce vor deservi mai multe tari), iar costurile biletelor se vor reduce. „Tot proiectul cerului unic – acum abia in faza de definire – a pornit de la eficientizarea sistemului aviatic dupa modelul celui american: rute drepte, manevre putine, costuri reduse, timp si bani economisiti“, rezuma Chivulescu.

     

    O alta consecinta fireasca a eliminarii granitelor in spatiul aerian va fi reducerea numarului furnizorilor de servicii de trafic aerian. „Previziunea este ca in 20 de ani sa existe maximum 5-6 centre multinationale pentru tot spatiul tarilor membre Eurocontrol“, spune el. Pentru Romatsa in particular, acest lucru va insemna ca va pierde monopolul asupra spatiului aerian romanesc. „Va fi o lupta“, admite el: „Daca acum in spatiul aerian al statutului roman ai monopol in furnizarea serviciilor de trafic, atunci cand el va face parte din cerul unic european, nu vei mai fi singurul. Deja a inceput un soi de concurenta“, anunta directorul Romatsa. „Acum cativa ani, Italia avea un proiect in care prezenta un scenariu prin care ei sa dirijeze traficul aerian si pe spatiul aerian al Romaniei si Bulgariei“. Ce e de facut? „Trebuie sa ne intarim si sa facem fata“, spune Chivulescu. Printre primii pasi facuti de Romatsa in perspectiva cerului unic ar fi proiectele comune cu Bulgaria, inclusiv pe partea militara si restructurarea managementului traficului pe teritoriul tarilor.

     

    De mentionat ar fi si punerea la punct in acest an a unui business plan strategic pe urmatorii zece ani (primul plan de afaceri al Romatsa). „Daca peste doi ani vom fi obligati sa reducem tarifele, nu vom mai putea investi in dezvoltare. Trebuie sa avem mare grija cu banii pe care ii cheltuim acum.“ Chivulescu face referire si la contributia pe care – spune acesta – Romatsa o aduce la dezvoltarea sectorului aviatic prin alocarea unei parti din veniturile sale. „Ramane de vazut ce formula va gasi statul odata cu intrarea in UE, in situatia in care Romatsa isi dramuieste orice cost. Toate cheltuielile trebuie sa fie foarte bine explicate si fundamentate. Pentru ca atat Eurocontrol, cat si IATA (organismul care autorizeaza si reglementeaza industria aeronautica – n.r.) vor sa stie transparent si cu exactitate cheltuielile, pentru a vedea cum se reflecta in preturile biletelor de avion.“

     

    Tot in perspectiva cerului unic, Romatsa se pregateste sa obtina (la sfarsitul acestui an) un certificat care sa ii ateste conformitatea cu cerintele impuse de UE. „Cine nu va corespunde unor standarde operationale, de siguranta, competenta a personalului si eficienta economica nu va opera mai departe“, subliniaza oficialul Romatsa.

     

    In ce priveste statutul juridic viitor al Romatsa, acesta nu este cert. Unii furnizori fie au fost privatizati (cazul Marii Britanii), fie sunt in curs de privatizare (Germania). „La noi, deocamdata, nu se pune problema privatizarii. In 2009 – cand este asteptata forma definitivata a programului de implementare a cerului unic – se va sti cum mergem mai departe.“ Cerul unic e departe, deocamdata, dar Romatsa se uita cu interes la el inca de pe acum. Chiar daca e o regie non-profit.