BusinessMagazin

Blog

  • Castigatorii sunt…

    Aceleasi emotii pe care le-au trait publicitarii recent la Effie le-au trait publisherii, saptamana trecuta. Dupa premierea celor mai eficiente campanii de publicitate, a fost randul editorilor sa-si vada cele mai citite publicatii „premiate“ de Studiul National de Audienta (SNA).

    Acum cateva saptamani, ochii editorilor de presa priveau cu atentie  performantele clientilor lor la Effie (festivalul care premiaza cele mai eficiente campanii). Saptamana trecuta, situatia a fost invers. Clientii si agentiile si-au atintit privirile asupra performantelor inregistrate de partenerii lor de comunicare, in ultimul SNA (perioada de masurare: februarie 2004 – ianuarie 2005).

    Asa cum BUSINESS Magazin anticipa in numarul trecut, aceasta livrare (a 11-a), a relevat unele cresteri spectaculoase in presa cotidiana, dar si unele scaderi, la care piata se astepta mai mult sau mai putin. 

    In primul caz, surpriza cea mare – la care nici editorii insisi nu se asteptau – este urcarea Jurnalului National in clasament, umar la umar cu Evenimentul Zilei (liderul consacrat al ultimelor valuri). Intact, care editeaza Jurnalul National, declarase pentru BUSINESS Magazin (editia trecuta) ca estimeaza un castig de 50-60.000 de cititori (la cei 583.000 inregistrati in valul precedent). Intact anticipa ca isi va pastra locul al treilea, admitand distanta mare fata de cel de-al doilea clasat, Evenimentul Zilei. 

    SNA a aratat insa altceva: Jurnalul National a castigat 126.000 de cititori fata de livrarea precedenta (A 21,6%), in timp ce audienta cotidianului editat de Ringier a scazut cu 19.000 de cititori (- 2,6%). 

    Asadar, atat Evenimentul Zilei, cat si Jurnalul National au cate 709.000 de cititori in medie pe editie (usorul avans pastrat de Evenimentul Zilei, de aproximativ 300 de cititori, este neglijabil, incadrandu-se in marja de eroare a studiului). 

    La livrarea anterioara de date (pentru perioada de masurare octombrie 2003-octombrie 2004), Jurnalul National reusise sa urce pe locul al treilea in top, intrerupand dominatia Ringier in top trei ziare nationale (Libertatea, Evenimentul Zilei, Pro Sport).

    O alta surpriza – desi oarecum asteptata de piata – este noul lider pe segmentul presei sportive. Pentru prima data de la lansarea SNA, Gazeta Sporturilor – cu o crestere de 2,2% a audientei – depaseste Pro Sport, care a pierdut 16.000 de cititori (- 3,1%) fata de livrarea anterioara. Gazeta Sporturilor are 513 mii de cititori in medie pe editie, iar Pro Sport are 498.000 de cititori. 

    Surpriza si in segmentul presei auto: pentru prima data in studiu, ProMotor (brand autohton, lansat cu un an si jumatate in urma de PubliMedia International) s-a instalat confortabil pe prima pozitie in topul publicatiilor auto, cu 302.000 de cititori pe editie. Urmatoarea clasata in acest segment, Auto Motor si Sport are 261.000 cititori.

    Ierarhia ghidurilor TV ramane nemodificata, dar Pro TV Magazin (cu 1.049.000 cititori) isi consolideaza pozitia de lider, fiind singurul ghid care a castigat cititori – performanta cu atat mai notabila cu cat, intre timp, a mai aparut pe piata un ghid tv serios mediatizat, Apropo TV (care nu figureaza inca in SNA). Celelalte ghiduri specializate care au audiente masurate au pierdut cititori, semnificative fiind scaderile inregistrate de publicatiile editate de Ringier: saptamanalul TV Mania (- 18.000 de cititori) si bilunarul TV Satelit (- 16.000 de cititori).

    Ultimul SNA aduce si o veste trista pu-blisherilor revistelor destinate femeilor: publicatiile glossy inregistreaza, in marea lor majoritate, scaderi ale audientei. Nu acelasi lucru se intampla pe segmentul publicatiilor mass-market (Acasa Magazin, Ioana, Lumea Femeilor) – care continua sa castige cititori. 

    Acasa Magazin a cunoscut cea mai importanta crestere, atat in cifre absolute (A16 mii de cititori), cat si procentuala (A 5,5%), ajungand la 308.000 de cititori pe editie, in conditiile in care datele sunt culese inainte de relansarea publicatiei (pe 31 ianuarie 2005), cand tirajul a crescut, conform editorilor publicatiei, de aproape cinci ori.

  • SNA – CINE, CE, CAT?

    Studiul National de Audienta este cel mai bun indicator in masurarea performantelor publicatiilor din Romania.

    CINE E IN SNA: A 11-a livrare a Studiului National de Audienta ofera date pentru 93 de publicatii: 37 de reviste lunare, 7 bilunare, 19 saptamanale, 26 de cotidiene (12 nationale si 14 locale) si 4 suplimente gratuite. 

    CITITORII: Penetrarea publicatiilor in universul SNA* – este de 83,4%, ceea ce inseamna ca 5,19 milioane de persoane sunt cititori de presa (citesc numar de numar cel putin una dintre publicatiile pentru care SNA ofera rezultate).

    DATE TEHNICE: Studiul National de Audienta a fost realizat de catre BRAT, iar datele au fost culese de institutele de cercetare IMAS si CSOP. Datele provin din perioada 2 februarie 2004 – 30 ianuarie 2005, esantionul fiind reprezentativ pentru universul SNA*:  persoane cu varsta intre 14-64 ani din orase cu peste 50.000 locuitori. Esantionul a cuprins 15.977 de persoane, reprezentand un univers de 6,224 milioane de persoane.

  • Invitatii Club Business

    La cea de-a treia dezbatere a Clubului, care a avut ca tema viitorul industriei IT, invitatii BUSINESS Magazin au fost: 

     

    Cristian Constantinescu director general Forte Company;

    Gabriel Mardarasevici director general Radix, care a fost preluata de Ness Technologies;
    Cezar Dumitriu director general BusinesScope;
    Alexandr Pastor Applications Sales Manager Oracle;
    Eduard Samson vicepresedinte Flamingo Computers;
    Laurentiu Popescu Senior Research Analyst IDC Romania.

  • Softistii joaca „hard“

    In ultima luna in Romania au avut loc tranzactii de 20 de milioane de euro in domeniul IT: doua companii locale din sectorul serviciilor, Forte Company si Radix, au fost achizitionate de investitori strategici straini – Siemens Business Services respectiv Ness Technologies. Este de asteptat ca software-ul si serviciile sa atraga in urmatorii ani nume mari din industria IT. Nu avem decat sa ne uitam la tarile din jur – Polonia, Ungaria, Cehia, pentru a presupune care sunt acele nume mari care vor ajunge si pe piata romaneasca: Cap Gemini, Accenture sau EDS ar fi pe lista scurta. Multe voci din IT-ul romanesc spun ca acele companii locale care nu vor vinde in perioada urmatoare isi asuma riscul de a fi maturate de pe piata – aceasta este si una dintre concluziile dezbaterii organizate saptamana trecuta de BUSINESS Magazin la Hotel Mariott si sponsorizate de BRD si Zapp. O alta concluzie, si mai trista: ne lipsesc managerii.

    BUSINESS Magazin: Haideti sa discutam despre cum va arata piata serviciilor IT in 2007-2010. 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Cred ca dezbatem, de fapt, doua teme diferite: cum va arata piata si care sunt momentele optime pentru vanzarea unei companii. Apropo de consolidarea pietei, eu am inceput sa vorbesc pe acest subiect din ianuarie 2004, cand compania pe care o conduc, Forte Company, a facut o majorare de capital, s-a rebrandat si s-a transformat in societate pe actiuni. In ianuarie anul trecut ne aflam la o raspantie si aveam in fata ochilor trei cai. Unu: sa ramanem aceeasi companie si sa facem o oferta publica initiala in doi-trei ani. Doi: sa atragem investitori financiari. Si trei: sa gasim un investitor strategic. Daca ne gandeam la un IPO (oferta publica initiala de vanzare de actiuni – n.r.), ca firma cu activitate doar in Romania nu am fi avut nici o sansa, asa ca ar fi trebuit sa ne extindem. Sa iesim in tarile din zona era riscant, iar pe pietele vestice se punea problema daca am fi putut aduce ceva nou. Anul trecut, chiar am vrut sa ne deschidem o filiala in Germania, insa acest proiect a fost inghetat si inghetat va ramane, pentru ca a aparut a doua cale: investitiile. Intai au aparut investitorii financiari. Anul trecut ne-au curtat sase fonduri de investitii. Dar mie nu imi plac fondurile de investitii pentru ca urmaresc un exit rapid si nu genereaza business. La sfarsitul lui iunie anul trecut, a aparut – de departe – cea mai buna cale: atragerea unui investitor strategic. Or, pentru noi, SBS a reprezentat un optim, pentru ca ei sunt o companie mare si au un profil foarte apropiat de al nostru. Ce s-ar fi intamplat daca Siemens ar fi cumparat un competitor de al nostru? 

    BUSINESS Magazin: Cine credeti ca vor fi jucatorii care vor intra pe piata in momentul integrarii?

    GABRIEL MARDARASEVICI: Nu aveti decat sa va uitati la tarile din jur, in Ungaria, Cehia, Polonia si veti descoperi cel putin cinci-sase jucatori mari, precum Accenture, EDS sau Cap Gemini, care in Romania nu sunt prezenti.

    BUSINESS Magazin: Cum vedeti achizitiile de pe piata IT?

    ALEXANDR PASTOR: Oracle nu cumpara companii, insa cumpara la greu forta de munca. Oracle este interesat sa se extinda in Romania, insa nu prin achiztii de firme, ci prin recrutare de personal. In plus, avem si initiative in spatiul academic si in training. In centrul de training propriu am scolit 3-4.000 de oameni de cand s-a infiintat acest centru. 

    BUSINESS Magazin: Totusi, cum va arata piata de servicii pana in 2010?

    ALEXANDR PASTOR: La nivelul pietei globale IT are loc o concentrare masiva. Nu se mai vorbeste de multe variante, ci de cateva in zona de hardware, cateva in zona de software, cateva in zona de aplicatii si la fel va fi si pe servicii. La fel se va intampla si la noi: atat prin „maparea“ concentrarii de la nivel global dar si prin miscari pe piata locala. Nu cred ca vor avea loc neaparat fuziuni spectaculoase intre firme locale mari, ci vor fi companii care vor lua personalul altora. La noi se va folosi metoda damboviteana. 

    GABRIEL MARDARASEVICI: Romania este inca in perioada de adolescenta a IT-ului. Mai avem pana la maturizare. Aceasta va aparea cand serviciile vor reprezenta 60-70% din totalul pietei. La noi, functioneaza asa-zisa „sfanta treime“. Intr-un proiect major, o treime reprezinta achizitia de echipamente hardware, o treime licentele software si o alta treime serviciile necesare pentru integrarea celor doua componente. De altfel, daca ne uitam la structura pietei, observam ca 30% din piata inseamna servicii. Asa arata astazi. In cativa ani, ce se va intampla? E clar ca serviciile vor reprezenta cele mai mari cheltuieli pentru dezvoltarea sistemului informatic al unei companii. Actorii majori din anii urmatori vor fi furnizorii de servicii IT. Tinta companiei care ne-a cumparat pe noi a fost potentialul pietei de servicii. 

    BUSINESS Magazin: Ce se va intampla cu softul si hardul daca toata lumea este interesata de servicii?

    GABRIEL MARDARASEVICI: In viitor, partea de hardware si software va ramane in mana marilor producatori. IBM si HP vor fi interesati sa vanda direct unor mari clienti. E posibil ca si marii jucatori din software – Oracle, SAP sau Microsoft – sa gandeasca la fel. Mai mult decat atat: sa nu uitam ca sunt foarte multe privatizari in Romania. Cum am facut multe implementari in zona utilitatilor, pot sa va spun mai multe. Vin actori majori ca E.ON, Gaz de France, Enel, CEZ sau altii. Cu totii au contracte globale cu marii furnizori de software si hardware. Deci companiile locale nu au acces la aceste contracte. Si atunci, se naste o intrebare: ce sanse are un antreprenor ca mine sau ca Cristi (Constantinescu – n.r.) in fata unei organizatii de tip corporatist cu niste proceduri mult mai severe si mai de succes?

    LAURENTIU POPESCU: Eu nu sunt intru totul de acord cu ce spuneti. Toata lumea, cand vorbeste de clientii sectorului de IT, se uita doar la sectorul guvernamental.

    GABRIEL MARDARASEVICI: Numai o secunda… Aproximativ 75% din activitatea unei companii se face pe clientii mari.

    LAURENTIU POPESCU: Da, asta e valabil acum. Insa daca vom avea o crestere organica a economiei, sectorul IMM va da posibilitatea si clientilor locali sa se dezvolte. 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Da, dar dezvoltarea IMM-urilor va duce si la cresterea numarului de jucatori. Practic, va creste piata locala. Proiectele mari de care vorbeste Gabi (Mardarasevici – n.r.) se gestioneaza din Bucuresti. Gabi este un caz special, pentru ca a pornit din Iasi dar a fost obligat sa se extinda in Bucuresti, pentru ca aici sunt proiectele mari. Noi avem sucursale in tara care sunt foarte bune ca terminale pe proiectele nationale, dar este extraordinar de greu sa-i fac sa devina jucatori importanti pe piata locala, pentru ca in teritoriu sunt multi jucatori. Dar ceea ce vroiam sa spun este altceva. Gabi vorbea de proiectele mari, in care noi implementam si software, si hardware, si servicii. Parerea mea este ca nu suntem in perioada de adolescenta, ci la finalul perioadei romantice. Modelele de business se vor schimba si ceea ce se va dezvolta puternic pe piata romaneasca vor fi serviciile de outsourcing.  

    LAURENTIU POPESCU: Cred ca au existat investitori care vroiau sa vina in Romania si acum trei-patru ani. Acum se spune ca vor veni mai multi investitori o data cu integrarea in UE. Nimeni nu se intreaba de ce. Vor veni mai multe fonduri? Nu, cred ca elementul decisiv va fi siguranta si stabilitatea legislativa.

    BUSINESS Magazin: Totusi, nu credeti ca din cauza ramanerii in urma a Romaniei vor veni mai multe fonduri pentru a se compensa acest decalaj? 

    LAURENTIU POPESCU: Problema este cine va avea acces la aceste fonduri: companiile straine sau cele locale? Va fi o piata faramitata? Sau una consolidata?

    BUSINESS Magazin: Dv. ce credeti? 

    LAURENTIU POPESCU: Eu vreau sa vorbesc despre software si servicii, care este un domeniu „hot“. Companiile care au venit pe piata in urma cu mai multi ani au fost favorizate. De exemplu, Omnilogic, care este prin traditie distribuitor, a facut o achizitie pe servicii IT. In plus, nu intra doar companii noi pe piata, ci exista si companii care au anumita putere financiara din distributie, de pilda, care acum se orienteaza catre servicii. Flamingo este un exemplu in acest sens, prin parteneriatul cu Fujitsu Siemens.

    CEZAR DUMITRIU: Tornado este un alt exemplu.

    LAURENTIU POPESCU: O alta problema este ca piata serviciilor IT nu coincide cu suma cifrelor de afaceri ale companiilor din domeniu. Sunt firme care furnizeaza servicii de outsourcing. Siveco, de exemplu, realizeaza 30% din cifra sa de afaceri din servicii de outsourcing si proiecte derulate in alte state: Germania, Austria, Franta. Concentrarea s-a produs si pe piata hardware. Firmele mici au disparut din cauza scaderii marjelor comerciale, in favoarea marilor jucatori. Cine altcineva isi permite sa deruleze proiecte guvernamentale in care plata se face dupa trei luni, perioada in care furnizorul respectiv are costuri?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Cand spuneti trei luni, sunteti optimist…

    EDUARD SAMSON: Firmele mici de care vorbiti nu au disparut neaparat, ci s-au orientat catre alte domenii. Apropo de scaderea marjelor comerciale, chiar si jucatorii mici s-au orientat catre servicii, intrucat competitia pe distributia de hard a devenit foarte mare. Aceasta scadere se compenseaza prin servicii: tehnice sau chiar financiare.

    LAURENTIU POPESCU: Am aflat recent de la cineva de la Romsys ca veniturile din implementarea unei solutii SAP sunt de 25 de milioane de euro, in conditiile in care Romsys, unul din cei 11-12 furnizori de SAP, are venituri din licente de 9-10 milioane de euro.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Nu pot sa fie venituri de 9-10 milioane de euro…

    GABRIEL MARDARASEVICI: Nici mie nu mi se pare o cifra verosimila.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Mai bine sa vorbim in procente.

    LAURENTIU POPESCU: Intr-un proiect, serviciile inseamna 60-70%, licentele restul.

    LAURENTIU POPESCU: Serviciile pentru majoritatea clientilor nu au valoare tangibila. E o chestiune de cultura. Este valabil si in servicii, si in consultanta. Pentru ei, are o valoare doar o licenta sau un produs hardware.

    BUSINESS Magazin: Probabil ca si clientilor le e greu sa aprecieze valoarea serviciilor.

    CEZAR DUMITRIU: Daca vorbim de serviciile oferite de integratori, volumul de cunostinte necesare este destul de mare. Ai nevoie de consultanti financiari, consultanti de business si consultanti pe industria respectiva. In aceste situatii, asa-numitele „best practices“ nu sunt atat de raspandite. Nu le gasesti usor si ieftin. Sunt chiar companii de afara care nu au o cultura de business prea buna. Acestia au avut succes pentru ca au fost pe un val de crestere a unei piete, au acumulat bani, au vazut o oportunitate in Romania, care este atractiva prin dimensiune, si au mai inventat inca o roata pentru ca nici macar metoda folosita la ei in tara nu a avut succes. Si cand ii spui ca ce a facut el este departe de a fi „best practices“, iti rade in nas: „Adica eu am facut milioane de dolari si tu imi spui ca nu e bine?“. Putini inteleg insa exigentele pe care le vor avea cand vom intra in Uniunea Europeana. Iesind din spatiul IT, de exemplu, un producator de mancare va trebui sa se gandeasca cum protejeaza mediul si in ce ambalaje trebuie sa arunce resturile din productie, in vreme ce acum le arunca in ghena blocului de langa fabrica.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Ca o pata de culoare: in contractul nostru de achizitie, una dintre anexe este un raport despre protectia mediului. Cand mi l-a cerut chiar m-a pufnit rasul. «Stiti, noi mai mult cu virusii informatici»… Dar ei erau chiar seriosi. Asa ca a trebuit sa scriu acolo si despre ape si despre radiatii si despre gunoi.

    CEZAR DUMITRIU: Iata un lucru care in Romania este, din pacate, rarisim si se practica doar in cazul unor fuziuni sau achizitii care se petrec cu o companie din vest, unde asa ceva este un lucru normal, firesc ca si termenele de plata. Inca sunt persoane, chiar „decision makers“ din piata, care cred ca daca pana acum intuitia le-a servit destul de bine, le va servi la fel de bine si de acum.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: …perioada romantica de care vorbeam!

    GABRIEL MARDARASEVICI: Ar trebui sa ne comportam ca la un examen la care putem sa copiem. Nu ma uit la Franta sau Germania, care sunt departe, ma uit doar aici, in jurul nostru, unde avem de trei ori mai multe servicii! Ma duc sa vad ce au facut in Polonia, merg sa vad cum a evoluat piata in Ungaria, ma uit ce demersuri s-au facut in Cehia si in doi trei ani de zile exact aceleasi lucruri se vor intampla si la noi. Pot sa copiez de acolo. E simplu pentru orice om de afaceri din orice domeniu sa-si vada viitorul de peste doi sau trei ani, care nu e atat de departe. Sa faca de 2-3 ori pe an o deplasare la un partener de al lui de acolo sau la cineva care face acelasi business, daca se poate. Sa mai gaseasca unii oameni care mai fac acelasi business si sa compare. Nu e o vorba in vant ca de la 1 mai (2004 – n.r.), cand  s-au integrat tarile din jur, pana la sfarsitul anului le-au disparut jumatate din companiile mici si mijlocii, fie prin absorbtie, asa cum ni s-a intamplat noua, fie prin fuziuni – in cazul fericit in care s-au gasit unii care sa fuzioneze intre ei – fie au dat pur si simplu faliment. E un fapt real ca nu se duce nimeni sa se uite ce s-a intamplat acolo.

    BUSINESS Magazin: Care ar fi cauza?

    GABRIEL MARDARASEVICI: In ‘92 eram asistent la Facultatea de Electrotehnica si am primit o bursa cu care am stat jumatate de an in Franta. Noi am trimis tehnicieni, istorici, filologi sa studieze acolo. Unde am fost eu, erau si cehi si polonezi. Ei au trimis numai economisti! Care ce au facut? In sase luni sau cat au putut sa stea acolo fiecare, au invatat principiile economiei de piata, pentru ca si ei au avut aceeasi problema. Doar ca miile alea de studenti, cadre didactice sau absolventi, s-au intors in tara. Ei bine, nu ar fi putut sa faca mai tarziu managementul pe care l-au facut ei daca nu ar fi fost scoliti acolo. Eu sunt foarte contrariat de urmatorul exemplu: compania CEZ, care a cumparat Electrica Oltenia. O companie de dimensiuni mult mai mici decat oricare dintre Electricele noastre, romanesti, care au, fiecare, minimum un milion de clienti. CEZ, cand a pornit din Cehia, avea cateva sute de mii de clienti intr-o regiune din tara. Cum de oamenii de acolo au putut sa faca un astfel de management? 

    BUSINESS Magazin: Va referiti la Martin Roman, nu este asa?

    GABRIEL MARDARASEVICI: Exact. Un om de 35-40 de ani. Eu am 38. Foarte probabil ca in perioada in care am fost si eu beneficiarul bursei respective, probabil ca era si el pe undeva, la studii. A prins gustul si dupa aceea a mers mai departe. Din cei 5.000 de oameni pe care i-au trimis ei nu toti au iesit savanti, dar 500 tot au iesit. Care au stiut sa scoata 500 de companii din zona aia „in lume“, sa le aduca in economia reala.

    LAURENTIU POPESCU: Cat de mult a contat piata in dezvoltarea companiilor dvs.? Nu vreau sa fac politica acum, dar din cat a fost mediatizat pana acum, atatea probleme de coruptie, atatea scandaluri politice si atatea gauri in legislatie ca in Romania nu am vazut nicaieri. Eu nu am auzit in Polonia sa se intample asa ceva, in Cehia sau Ungaria.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Eh… au fost si in Polonia… Poate ar trebui sa separam putin lucrurile, pentru ca au fost cateva firme care s-au ridicat si la noi. 

    LAURENTIU POPESCU: Dar v-ati intrebat unde am fi ajuns acum daca toate proiectele guvernamentale care s-au anuntat in ultimii cinci ani ar fi avut loc?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Da. Ne-am intrebat. Raspunsul e: departe, foarte departe. Pe de alta parte, fiindca vorbim de coruptie, va spun ca noi putem afirma ca tinem in mana calculatoarele Ministerului de Finante de 14 ani, timp in care s-au schimbat cel putin sapte ministri. Daca erau nemultumiti, s-ar fi manifestat. 

    BUSINESS Magazin: Fara suparare, dar ei chiar stiau daca sunt multumiti sau nu? Si acum plimba hartiile dintr-un sertar in altul, cu tot sistemul lor informatic integrat.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Asta e o problema pe care am putea sa o discutam odata. Ministerul Finantelor are o structura extraordinar de mare. Are o lipsa de fonduri cronica, are probleme majore din punct de vedere al infrastructurii. Ganditi-va ca s-a rupt trezoreria, la nivel national, care a insemnat separare de resurse umane, de cladiri, de echipamente. Dupa aceea, s-a separat ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala – n.r.), fara sa aiba fonduri. Calculatoarele de care spuneam sunt din 1998. Pai, suntem in 2005! Peste un an sau doi trebuie schimbate.

    ALEXANDR PASTOR: Ministerul nu are nici suport legislativ care sa ii ofere posibilitatea sa renunte la hartii…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Apropo de suportul legislativ. Noi am implementat sistemul informatic vamal. In mod firesc, bancile au venit pentru decontarea electronica in vama. Primul lucru care li s-a spus a fost ca nu exista suport legislativ. In vama se cere hartie, ca asa spune legea.

    BUSINESS Magazin: Sa vedem putin si ce se intampla pe partea de hardware. Flamingo e aproape de listare la bursa. In ce stadiu se afla proiectul? Listarea se va face in mai sau septembrie? Erau doua date anuntate.

    EDUARD SAMSON: Va fi mult mai aproape de mai. Ramanem la cea mai apropiata data pe care am anuntat-o. Listarea la Bursa este tot o mutare care are in vedere apropierea momentului 2007. Este clar ca piata se va concentra in jurul catorva jucatori.

    BUSINESS Magazin: Credeti ca daca va veti lista la bursa veti atrage mai multi bani? Sau nu va plac nici dumneavoastra fondurile de investitii?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Trebuie sa spunem ca e vorba de companii cu profile diferite, la baza ne adresam unor segmente de piata cu totul diferite. O firma care se adreseaza pietei de retail este mult mai atractiva la varf. Pasul de a se lista la bursa este mult mai firesc pentru o companie care se adreseaza segmentului de retail decat pentru un integrator.

    LAURENTIU POPESCU: O firma de retail nu este atat de dependenta de proiecte mari si, atunci, daca economia merge bine, cum a fost cazul cu boom-ul vanzarilor de PC-uri, poate sa beneficieze de aceasta crestere organica a pietei si nu e atat de amenintata. Multe dintre companiile de software si servicii isi fac previziunile pe baza proiectelor care sunt anuntate. Cum s-a intamplat si cu Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Intr-adevar, previziunile unei firme care se adreseaza pietei de retail sunt mai realiste. 

    GABRIEL MARDARASEVICI: As vrea sa fac o observatie legata de ceea ce a afirmat Florin Talpes in BUSINESS Magazin. El spune ca marile achizitii in IT pe piata romaneasca vor urma in trei pana la cinci ani si ca vor fi tranzactii de zeci de milioane. Cred ca aceasta afirmatie este ultra-optimista. Tranzactiile pot fi facute doar intre companii mari. Sa ne gandim la companii mari la nivel multinational care vor sa ia companii romanesti. In primele 10 companii de pe piata romaneasca de IT, autohtoni au mai ramas foarte putini. Poate sa fie vorba de Softwin sau Romsys, dar nu mai sunt foarte multi. Cei care au ramas sunt foarte in spate in clasament. Ce se va intampla cu ei? A venit Siemens si si-a marit organizatia si nu am nici o indoiala ca va dori sa si-o mareasca in continuare, Ness Technologies ne-a preluat pe noi si stiu sigur ca mai avem de crescut in perioada urmatoare, Oracle isi creste echipa. Dar oamenii raman aceiasi. Unul dintre criteriile foarte importante din evaluare a companiilor care urmeaza sa fie tranzactionate, pe langa portofoliul de clienti, este si calitatea personalului. Daca presiunea va fi foarte mare pe acest personal, de unde sa mai cresti? De unde sa mai aduci echipele respective?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Ne intoarcem de unde am pornit discutia. Pentru o firma care a crescut, o firma matura, acum este momentul sa vanda. Ma refer la sectorul IT, nu in general. 

    CEZAR DUMITRIU: E bine si de cumparat in acest moment. Asta pentru ca pretul tranzactiilor pentru companiile care sunt acum ar fi crescut mult mai mult in cativa ani, avand in vedere ritmul de crestere al pietei IT. In al doilea rand, e vorba de „securizarea“ unei cote de piata. Oricine a pornit intr-un razboi intr-o piata matura stie ca orice procent se castiga foarte greu. 

    BUSINESS Magazin: Piata nu mai are unde sa creasca, clientii sunt aceiasi si se merge, practic, la dumping…

    LAURENTIU POPESCU: Trebuie sa ne uitam si la ce categorii de servicii IT sunt. Noi, la IDC, avem 12 categorii. O categorie mai mare este cea de servicii de infrastructura, care constau in suport pentru hardware, instalare, retea si asa mai departe. Sunt si categoriile mai complexe, cum ar fi cea a software-ului de service, adica sa faci managementul unei aplicatii in numele unui client, adica un outsourcing pe aplicatia respectiva. Acestea au o pondere extrem de mica in piata. Veniturile cele mai mari din servicii IT sunt in jurul retelelor.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Outsourcingul se afla undeva la maturitate pe plan mondial si va urma declinul, pe cand la noi activitatea de outsourcing abia incepe, creste.

    LAURENTIU POPESCU: Dar, cand toate companiile vor fi deja „cablate“, vor avea in-frastructura, retea, cea mai mare parte din serviciile IT se va pierde.

    GABRIEL MARDARASEVICI: Nu cred. Serviciile se vor duce spre altceva, catre mentenanta, serviciile respective se vor compensa cu altceva.

    ALEXANDR PASTOR: Trebuie sa luam in considerare si altceva. Totusi, piata serviciilor a crescut extraordinar in ultimii ani. Pe partea de servicii de implementare Oracle, catre partenerii nostri, am crescut in ultimii patru ani de 5-6 ori. In acest moment suntem sufocati, va spun cinstit. Si nu cred ca exista o firma, chiar implementator de SAP, care sa someze. 

    LAURENTIU POPESCU: Acesta este un alt avantaj pe care il au firmele mari. Chiar la nivel mondial, serviciile de mentenanta ale Oracle sunt un filon de venituri extrem de important. Pe cand o firma mica, care a implementat ici si colo, nu poate sa ofere astfel de servicii.

    GABRIEL MARDARASEVICI: O firma mica, daca face mentenanta, moare. Acum, pe un singur proiect se fac servicii cat se faceau acum cinci ani de zile un an intreg. 

    ALEXANDR PASTOR: Dupa parerea mea, ar trebui sa mai apara firme, dar mai ales oameni. Asta e cea mai mare problema.

    BUSINESS Magazin: Pe piata romaneasca se pune, asadar, problema lipsei oamenilor?

    ALEXANDR PASTOR: In domeniul acesta, pentru activitatea de servicii, e o problema mare. Noi, romanii, in ciuda incercarilor care se fac, nu avem o cultura sau o educatie legata de partea de management de proiecte. „Project managementul“ e o catastrofa in Romania!  Ca sa faci un proiect ai doua variante: fie ii aduci de afara la preturi exorbitante, fie iei de la altul, daca ai de unde.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Vorbeam de outsourcing si de software. A fost o problema cu piata romaneasca. Au fost si sunt inca multe firme care au contracte cu strainatatea pe acest outsourcing. Majoritatea fac bucatele dintr-un puzzle pe care nu il vad niciodata intreg. Noi am facut un departament de soft si am cautat un manager pentru dezvoltare de soft. A fost extraordinar de greu, pentru ca asa ceva nu exista la noi.

    LAURENTIU POPESCU: Dar acesta este un model tehnologic la noi. Se practica in toate parcurile tehnologice unde sunt, practic, niste „negrisori“ care asta fac. E un lohn.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU:  Exact. E un lohn.

  • De trei ori „G“

    Avem imagini si televiziune pe mobil. Avem Internet, transfer rapid de fisiere si convorbiri video printr-o retea de telefonie mobila. 3G a venit in Romania. Ted Lattimore, cel care a adus-o, n-a fost de fata.

    Cu o luna mai devreme decat anuntase si cu jumatate de an mai repede decat primele estimari oficiale, MobiFon a lansat serviciile Connex 3G. De la eveniment a lipsit cea mai asteptata persoana. Nu ministrul comunicatiilor, nici presedintele Basescu, care a fost prezent prin videotelefon. E vorba de Ted Lattimore, artizanul pasului pe care Connex l-a facut in epoca 3G.

    Lansarea a avut loc pe 15 aprilie, la exact opt ani de la debutul GSM in Romania, pe care tot Connex l-a facut. Iar serviciile vor fi disponibile comercial de saptamana viitoare. Si? Cu ce o sa ne schimbe viata a treia generatie de telefonie mobila? Vor fi cateva schimbari importante. In primul rand, accesul imediat la convorbiri video, in toata raza de acoperire a retelei 3G: adica in Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Brasov, Constanta, Ploiesti, Craiova, Iasi si pe DN1, de la Bucuresti la Brasov. 

    MobiFon este obligat, potrivit licentei, ca in timp de un an de la data lansarii sa extinda serviciul in zece mari orase si pe drumurile de legatura dintre acestea. „Connex intentioneaza sa extinda acoperirea retelei 3G si in alte orase, in functie de cerintele pietei“, spune Ken Campbell, directorul de marketing al Connex. In al doilea rand, e vorba despre accesul la Internet in banda larga pe care noul serviciu il permite. Deocamdata, viteza disponibila este de maxim 384 kb/s – putin mai mare decat ceea ce ofera Orange, principalul competitor al Connex, prin EDGE, o tehnologie pe care operatorul a ales sa o implementeze peste reteaua sa GSM pana la lansarea de anul viitor a propriilor servicii de generatia a treia. Viteza cu care se pot descarca paginile de Internet in reteaua Connex 3G este insa de circa opt ori mai mica decat Internetul mobil oferit de cel de-al treilea operator de pe piata, Zapp. „In urmatoarele luni, viteza de acces va creste pina la 4 Mbps, respectiv 384 kbps pentru upload (de la telefon catre retea – n.r.)“, afirma Gabriela Matei, director in cadrul departamentului de marketing al MobiFon.

    Nu in ultimul rand, serviciile 3G permit tarife mai mici la convorbirile telefonice obisnuite, printr-o utilizare mai eficienta a frecventelor radio prin care se transmite semnalul in retea, ceea ce inseamna costuri mai mici de operare.

    Dar cat de mici vor fi tarifele? Cat de ieftin se poate vorbi intr-o retea de generatia a treia? Depinde foarte mult de numarul de utilizatori care vor folosi serviciul. Cu cat mai multi vor fi utilizatorii de noi servicii, cu atat mai ieftine vor fi acestea, pentru ca permit economii de scala. In mod similar s-a intamplat si cu serviciile GSM. La data lansarii, tarifele GSM puteau fi considerate prohibitive – acum, cand numarul utilizatorilor se apropie de 10 milioane, exista optiuni de abonament pentru care convorbirile sunt gratuite. 

    Dar chiar in aceste conditii, politica de tarifare a Connex pentru 3G poate fi considerata agresiva. Abonamentul costa 33 de dolari pe luna si include 4 ore si 33 de minute de videotelefonie. De fapt, 3 ore si 33 de minute plus o ora bonus permanent pe luna. Asa suna oferta, pentru a nu „strica“ politica de marketing, conform careia la Connex totul sta acum sub semnul „3!“. 

    Pentru transmiterea de fotografii sau clipuri, operatorul a inclus gratuit in abonament un numar de 33 de mesaje multimedia. Actualii clienti au posibilitatea ca in schimbul a 3 dolari suplimentar pe luna sa beneficieze de acelasi pachet descris mai sus, cu exceptia convorbirilor vocale. Desigur, abonamentul promotional este valabil doar 33 de zile. Cu o oferta de circa 20 de centi pe minut la depasirea minutelor incluse in abonament, Connex ataca indraznet piata serviciilor de generatia a treia. „Nu exista un alt operator care sa ofere un pret de lista atat de scazut ca al nostru“, spune Gabriela Matei. 

    Profitand de faptul ca timp de aproape un an va fi singurul operator 3G de pe piata, Connex vrea sa isi atraga o masa cat mai mare de clienti in timpul ramas pana la debutul serviciilor 3G ale Orange. 

    Tactica se aseamana intrucatva cu cea adoptata in cazul lansarii serviciilor GSM. Atunci, Connex a avut doar trei luni in care a fost singurul operator GSM de pe piata – suficient insa pentru a intra in forta pe pietele din Bucuresti si Constanta, pe care le domina si astazi cu cote de peste 60%, dupa estimarile pietei.

    Ramane sa asteptam replica 3G a celor de la Orange, care ar putea sa mai reduca din tarife, in special la serviciile de transmisie de date. Foarte probabil, Orange va fi nevoit sa adopte un plan tarifar asemanator cu cel al Connex la momentul lansarii propriilor servicii 3G, undeva in prima parte a anului viitor. Oficialii Orange Romania nu au facut, pana la inchiderea editiei, nici un comentariu privind viitoarea politica de tarife.

    Sa revenim insa la intrebarea daca 3G ne va schimba cu ceva viata sau e doar un nou camp de bataie in competitia tot mai ascutita de pe piata mondiala a telecomunicatiilor, unde tehnologia GSM „si-a facut veacul“ si nu mai are resurse pentru a aduce ceva nou. Va mai aduceti aminte ce a insemnat GSM-ul la lansarea sa in Romania, in 1997? Nimic mai mult decat niste aparate pentru comunicare intre oamenii cu suficienti bani pentru a-si permite un telefon mobil – care era, intr-o masura mare, un instrument de afisare a statutului social. 

    Ei bine, imaginati-va cum ne-am descurca azi fara telefonul mobil. Cate contacte, intalniri importante sau schimburi de informatie nu ar mai avea loc? Strangeti la un loc toate avantajele de care beneficiem de pe urma telefonului mobil si inmultiti-le cu o cifra egala cu numarul de utilizari zilnice ale telefonului mobil. Nu e o formula stiintifica, dar rezultatul s-ar putea dovedi egal cu beneficiile pe care ni le-ar putea aduce a treia generatie de telefonie mobila, care va folosi tot mai mult Internetul ca suport. Iar vitezele pe care le promite 3G de anul viitor la noi vor face comunicarea aproape instantanee, oferind atat acces la resursele Internetului, cat si la retelele companiilor sau la servicii de stiri si divertisment. „Asemenea evenimente arata ca Romania devine mai performanta daca asigura conditii pentru dezvoltarea firmelor private“, a spus presedintele Traian Basescu in prima declaratie facuta ziaristilor prin intermediul unei retele 3G.

    Noua generatie de telefonie mobila „mai are de tras“ pana sa ajunga la cele aproximativ doua miliarde de utilizatori pe care ii are GSM azi. Dar se misca repede. „Astazi avem 31 de tari in care standardul 3G este prezent prin 66 de operatori cu 16 milioane de utilizatori“, spune Ken Campell. „Iar numarul acestora continua sa creasca foarte repede“. 

    La lansare a fost prezent si Alexander Tolstoy, primul presedinte al companiei, omul sub bagheta caruia s-a „plantat“ primul stalp de retea GSM in Romania. „Nu pot sa spun pe cati clienti poate miza Connex pentru serviciile 3G, dar imi aduc aminte ca in primul nostru an de activitate am mizat pe circa 1.000 de clienti si am incheiat cu aproximativ 100.000“, si-a amintit el.

    De la eveniment a lipsit doar Ted Lattimore, actualul presedinte si directorul de operatiuni al companiei, artizanul evolutiei Connex din ultimii cinci ani, plecat la nunta fiicei sale, in Hawaii. Rolul sau in istoria telecomunicatiilor din Romania s-a incheiat. Este probabil ca Lattimore sa paraseasca Romania in toamna, predand stafeta noului presedinte si director general numit de proaspatul proprietar al Connex, operatorul britanic Vodafone.  Lattimore ar fi putut sa amane pana in toamna lansarea 3G, asa cum fusese ea planificata initial. Dar a ales o iesire frumosa din scena. A trecut compania peste pragul unei noi ere, exact la opt ani de la debutul ei comercial in Romania. Dupa care si-a luat o vacanta.  

  • Sa radem cu MacHale

    • SA RADEM CU MacHALE    

    Noua colectie a editurii Humanitas, „Rasul lumii“, va fi, cu siguranta, nu doar un rezervor de buna dispozitie ci si un tezaur de intelepciune hatra. Volumul de debut al seriei este o colectie de citate spirituale adunate de Des MacHale, de prostioare celebre sau de cugetari ale unor personalitati celebre precum Richard Nixon, Somerset Maugham, Cassius Clay, James Joyce sau Robin Williams.

    Vorbele de duh sunt categorisite pe domenii, in numar de doar douazeci: de la arta, afaceri, bani, sex, calatorie, la religie, sporturi si jocuri. In chip de aperitiv, iata cateva ziceri, la intamplare: „Saracii vor sa fie bogati, bogatii vor sa fie fericiti, burlacii vor sa fie insurati iar insuratii vor sa fie morti“ (Ann Landers), „Singura data cand nevasta-mea si cu mine am avut orgasm simultan a fost cand a semnat judecatorul actele de divort“ (Woody Allen), „Boxul inseamna o gloata de albi care se uita la doi negri care se snopesc reciproc“ (Mohammad Ali), „N-as crede ca Hitler a murit nici daca mi-ar spune-o el“ (Hjalmar Schacht).  

    Des MacHale, Vorbe de duh, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 

     

    • RUN, FORREST! 

    O carte de succes care a stat la baza unei ecranizari de si mai mare succes, laureata a numeroase Oscaruri: Forrest Gump, de Winston Groom. Despre ea, popularul moderator Larry King spunea: „Ar fi bine sa va faceti un serviciu. Cititi Forrest Gump. Cred ca este cel mai amuzant roman pe care l-am citit vreodata“. Nu doar amuzant, am adauga noi, ci si plin de tandrete si cruzime, in acelasi timp, ironic si melancolic. Forrest spune despre el, chiar la inceptul cartii: „Idiot am fost de can’ m-am nascut. Ai-qiul meu e aproape 70, chestie care, zice aia, ma califica in pozitia de idiot. Io unu’ is incet – recunosc, da’ pro’abil is mai destept decat crede oamenii, pen’ca iei nu vede de fapt ce-i in capul meu“. Aceste cugetari ghidate de o gramatica precara sunt, mai presus de orice, reflectiile unui om profund onest, care a izbutit cele mai incredibile performante fiindu-si fidel siesi.

      Winston Groom, Forrest Gump, Editura Litera International, Bucuresti, 2004

  • Ultimul cuvant despre inceputuri

    Daca nu aveti un ceas Rolex, o servieta Prada sau un costum Armani si vreti totusi sa „dati bine“ intr-o reuniune mondena, procurati-va The Browser’s Book of Beginnings.

    Nu pentru ca sa-l exhibati dezinvolt in public, ci ca sa-l cititi si sa va familiarizati cu toate nestiutele minunatii pe care le contine. Veti parea brusc mai „chic“, mai interesant, mai pus la curent decat toti cei obisnuiti cu vorbele de claca de langa dumneavoastra.  Autorul, Charles Panati, este de formatie fizician, a lucrat ca redactor pe probleme de stiinta si tehnologie la Newsweek, dupa care – moment crucial in viata sa – s-a hotarat sa devina colectionar. Nu de timbre, nici de bijuterii si nici macar de editii bibliofile, ci de informatii despre originile tuturor lucrurilor de sub soare (si chiar din interiorul acestuia). Cartea care a rezultat, un breviar admirabil scris, seducator prin povestile care insotesc inlantuirea datelor dar si prin cele 100 de imagini rare care o ilustreaza, a fost vanduta in circa 5 milioane de exemplare, a fost tradusa in 12 limbi si, iata, a vazut si la noi lumina tiparului. Desi poate parea frivola, Cartea inceputurilor este rodul unei documentatii riguroase, verificate si catalogate pe criterii stiintifice, si care poate fi de folos atat celor aflati in curs de formare intelectuala, cat si academicienilor. Ea este cea mai buna dovada ca, acum, in epoca specializarilor extreme, cultura generala se afla in mare suferinta si ca, pentru a o salva de la colaps, exista si panacee placute la gust si lesne digerabile, nu doar cursuri universitare scortoase sau emisiuni TV situate la marginea penibilului.

    Cartea inceputurilor incepe, desigur, cu inceputul, adica ne duce in urma cu 14,5 miliarde de ani, cand este plasata originea universului, a galaxiilor si a sistemului nostru solar, ca apoi sa calatoreasca in lumea animalelor si oamenilor, incercand sa acopere o gama exhaustiva de subiecte, pe cat posibil ordonate cronologic. Aflam cum a adus Columb ciocolata in Europa, cand si cum a aparut sapunul (600 i.Hr., in Fenicia), zarurile masluite  (3500 i.Hr., in Egipt), periuta de dinti, hartia, stiloul, berea, schiurile, cand au fost cultivate primele prune, capsune sau masline, cand a fost sapat primul tunel sau cand a fost activat cel dintai spital.

    Cateva capitole sunt dedicate originii animalelor de companie preferate, a celor mai vechi religii, a diferitelor forme de muzica, de la opera (1597, Florenta) la sintetizatoarele electronice (1895, SUA), precum si a multor dispozitive de relaxare si comunicare. Doar originile mijloacelor de transport fac obiectul a trei capitole: uscatul, aerul si apa. Exista si secvente din volum care lamuresc originea unor limbi sau a unor apelative etnice, precum si comentarii referitoare la aparitia primei fiinte umane in adevaratul sens al cuvantului (Homo Habilis, acum 2 milioane de ani). Altfel spus, lucruri pe care nu le-am stiut nicicand sau pe care credeam ca le stim, dar care s-au pierdut in cutele memoriei. Nu ar mai ramane de adaugat decat ca autorul a perseverat in mania lui de colectionar, trecandu-si in bibliografie, alaturi de alte carti despre curiozitati, si The Browser Book of Endings, care ne infatiseaza momente de sfarsit, de incheiere de ciclu ale unor oameni sau locuri, de-a lungul mileniilor. 

    Cartea Inceputurilor, Editura Orizonturi, Bucuresti, 2004

  • Decaderea morala

    Saptamana asta m-am hotarat sa fac un experiment. Cele doua albume pe care le prefer in acest moment contin niste bucati muzicale din cele mai incitante pe care mi-a fost dat sa le aud de multa vreme.

    Contin si ceva care-ar putea starni obiectii din partea unora, desi asta nu m-a oprit sa le ascult in ultimele sapte zile. Oare acum urmeaza decaderea mea morala… ? Primul album e o compilatie numita „Run the Road“, care aduna laolalta rapperi si producatori noi ce au construit un sound britanic nou-nout, Grime. Acesta este sound-ul care se aude in momentul de fata de la Londra – muzica, facuta aproape in exclusivitate de catre pusti negri in cartiere sarace ale Londrei, ca Bow si Battersea. 

    In materie de muzica, inchipuiti-va mai degraba ceva ca Aphex Twin decat ca 50 Cent. Unele piese sunt complet nedansabile, muzica fiind plina de momente de tacere, pauze si bucati ce suna a gol, adeseori neavand nimic altceva decat rudimente de bass & drums. Mici fragmente de chitara heavy metal si chiar si sunetul apei care curge confera un minim de fundal pentru unele piese.

    Tocmai pe aceasta panza infricosator de goala de beat-uri zdrobitoare si agresive lucreaza noii rapperi. Cel mai renumit dintre ei este Dizzee Rascal. De ceilalti nu ati auzit aproape sigur. Iar subiectul pe care toti il trateaza, realitatea vietii urbane din Londra, este ceea ce face ca povestile lor sa fie, adeseori, deranjante. 

    „Stati pe loc – nu misca nimeni!“ Pe un fundal compus din sunete de arme incarcate si focuri de arma, rapperul Hyper ne spune ca „as putea-ncasa ani pentru ce-am facut adineaori“. Intreaga piesa prezinta de fapt cinci rapperi laudandu-se cum nu le e lor frica sa impuste lumea. Si totusi, fascinatia Grime pentru arme nu se opreste aici. Intr-o alta piesa, MC Shystie, o interpreta de culoare plina de furie si cu un talent fenomenal, se lauda cum „cara o arma sub pulover“, iar MC Kano sugereaza ca singurul tip de muzica pop pe care-l face el este sunetul de pop pop pop ce se aude cand impusti oameni. Toate acestea constituie un tablou destul de fidel al vietii dintr-o Londra cuprinsa de nebunia armelor. Dizzee Rascal a fost el insusi injunghiat in 2003, iar rapperul Asher D  a fost condamnat la 18 luni de inchisoare pentru port de arma de foc. 

    Cu atata violenta armata care destrama comunitatile de negri de pe tot cuprinsul Marii Britanii, oare cum mai pot explica faptul ca ascult asa ceva? Al doilea album cu care-mi erodez sensibilitatea morala este un LP „Dancehall Ragga“. Profitand de interpreti ca Sean Paul, care a facut cu succes trecerea inspre pop, cantareti jamaicani ca Beenie man si Elephant man sunt din ce in ce mai infometati de succes pe plan international.

    Problemele mari ale acestora provin din versurile pieselor lor. Ca o persoana care cumpara muzica jamaicana de ani de zile, am reusit sa adun suficiente albume profund homofobe cat sa fericesc participantii la o conferinta a Partidului Republican zile intregi. Una din piesele mele jamaicane preferate isi indeamna cu tarie ascultatorii sa „bun up de chi-chi man“. Daca nu cunoasteti dialectul jamaican, atunci sa stiti ca e vorba de a le da foc homosexualilor. Nu, nu e o gluma. Alta piesa sugereaza sa „Tek a bazooka and kill batty-fucker“ (Ia o bazooka si da-le-omorul la gay). Din nou, asemenea versuri construiesc o imagine fidela a situatiei din Jamaica de azi, o tara  unde (gratie legilor lasate de fosta administratie coloniala britanica) relatiile sexuale dintre persoane de acelasi sex se pot solda cu zece ani de inchisoare, iar contactul homosexual se poate pedepsi si cu munca silnica. Militantii pentru drepturile gay il arata cu degetul exclusiv pe Beenie man, cel mai de success interpret din insula (a avut nu mai putin de 60 de piese pe prima pozitie din topuri). Imi vine greu sa ma gandesc la vreun artist Dancehall care sa nu fi lansat vreo piesa homofoba… si totusi continuu sa dau banii pe-aceasta muzica. S-ar putea ca o saptamana de muzica innebunita dupa arme si homofoba sa nu-mi fi adus prabusirea etica. Ar trebui, totusi, sa ma ingrijoreze. As fi oare la fel de fericit ascultand muzica rasista, punk-ul care glorifica albii din anii ‘70 si ‘80 facut de pustii proveniti din clasa muncitoare? Cu siguranta nu. Pentru mine si, evident pentru o mare parte a cumparatorilor de muzica, exista un dublu standard care se aplica atunci cand vine vorba de muzica facuta de negri ce contine aspecte potential cauzatoare de obiectii din partea unora. Mult prea des se intampla ca un auditoriu alb sa fie gata sa tolereze violenta, misoginismul si homofobia ca facand parte din „autenticitatea“ muzicii negrilor. Sa fie oare vorba de un sentiment de „vinovatie al albilor“? Probabil ca da. Si totusi, in momentul de fata nu ma pot opri sa nu recomand compilatia „Run the Road“… Numai sa n-o ascultati cu o arma la indemana.

  • ALTE SCOLI INFORMALE

    Corporatiile multinationale precum Procter & Gamble, Coca-Cola si General Electric sunt recunoscute ca fiind cele mai prolifice scoli de management informale. In Romania, Coca-Cola si P&G au replicat modelul companiilor mama.

     

    SCOALA DE VANZARI SI CEO: Coca-Cola Hellenic Bottling Company este recunoscuta de intreg mediul de business romanesc drept o buna scoala de vanzari. Insa aceasta companie a format si directori generali. Marian Alecu, directorul McDonald’s Romania si Robert Arsene, fostul manager al Bunge sunt doua dintre cele mai cunoscute exemple. 

     

    P&G, SPECIALISTI IN BRAND SI VANZARI: Producatorul american de bunuri de larg consum a creat middle-manageri in special pentru industria de bere. Cezar Dumitru, dupa ce a fost brand manager in P&G, a ajuns export manager la Alexandrion, iar de doi ani este senior brand manager pe marca Ursus in cadrul CBR. De asemenea, Cristi Popa si Cristi Popescu sunt directori de vanzari, respectiv director de resurse umane la Interbrew, dupa o experienta in P&G.

  • FOST CONSULTANT, IN PREZENT CEO

    Cativa fosti consultanti de la Roland Berger Strategy Consultants au parasit firma pentru posturi de Chief Executive Officer. Anvergura afacerilor de care acestia se ocupa acum difera, dar toti au parasit consultanta – care le-a permis sa vada cum se fac afacerile si sa influenteze deciziile clientilor lor – pentru a intra in economie.

     

    ANCA IOAN, 44 de ani

    FUNCTIE ACTUALA: CEO Tiriac Holdings

    EXPERIENTA LA ROLAND BERGER: 10 ani

    DE CE A PLECAT: Al zecelea an de experienta la Roland Berger a reprezentat un prag psihologic, spune Anca Ioan. A decis ca are de ales intre a deveni antreprenor sau manager intr-o multinationala. A optat pentru postul de CEO al holdingului celui mai bogat om din Romania, Ion Tiriac.

     

    VALENTIN RADU, 32 de ani

    FUNCTIE ACTUALA: CEO Auto Rom

    EXPERIENTA LA ROLAND BERGER: 8 ani

    DE CE A PLECAT: Valentin Radu este deja la al doilea post de conducere dupa plecarea din compania de consultanta. Anterior a fost CEO la Tiriac Holding. Acum crede ca „reforma“ pe care a initiat-o a deranjat multe persoane din interiorul grupului.

     

    DRAGOS ROSCA, 35 de ani

    FUNCTIE ACTUALA: CEO Gemisa Inv.

    EXPERIENTA LA ROLAND BERGER: 10 ani

    DE CE A PLECAT: Dragos Rosca si-a dorit, dupa zece ani, sa schimbe activitatea de consultant cu cea de investitor, preluand managementul primului fond de investitii cu risc ridicat in Romania.

     

    MIHNEA MOCANU, 32 de ani

    FUNCTIE ACTUALA: CEO Estima Finance

    EXPERIENTA LA ROLAND BERGER: 4-5 ani

    DE CE A PLECAT: Mocanu avea experienta in domeniul financiar inca inainte de a lucra la Roland Berger. A construit Estima Finance de la zero.

     

    HORIA GALATEANU, 30 de ani

    FUNCTIE ACTUALA: CEO Metropola Imobiliar

    EXPERIENTA LA ROLAND BERGER: 3-4 ani

    DE CE A PLECAT: Pentru a construi o companie din functia de CEO. La Roland Berger a fost consultant;  inainte de a intra in consultanta a fost ziarist, facand parte din prima echipa a Ziarului Financiar.