BusinessMagazin

Blog

  • In trei pasi

    Suprafetele pe care jucam fotbal sau tenis sunt nu doar terenuri, ci constructii in adevaratul sens al cuvantului. Varianta ideala consta, spun investitorii, intr-o baza cu cel putin doua terenuri, facuta in parteneriat cu un proprietar de teren si care este inchiriata pentru joc in proportie de peste 80%.

     

    SUBSTRUCTURA: Terenul va fi construit pe o fundatie solida, care va fi asfaltata. Preturile (care variaza mult in functie de tipul solului si de materiale) pornesc de la 15 euro/mp si ajung pana la 30-40 euro/mp.

     

    SUPRAFATA DE JOC: Cele mai ieftine suprafete sintetice costa de la 10-13 euro/mp (cele mai ieftine variante) pana la 50-60 euro/mp (suprafete de competitie). Un raport bun calitate-pret este oferit de suprafetele care costa intre 23 si 27 euro/mp.

     

    ACOPERIRE: Pe timpul iernii, terenurile pot fi acoperite cu baloane care costa intre 50-60 euro pe metrul patrat de teren acoperit si 100 euro. Un balon cu care se poate acoperi un singur teren costa 25.000 de euro, pentru doua terenuri – 45.000 de euro, iar pretul devine cu atat mai avantajos cu cat se acopera cat mai multe terenuri cu un singur balon.

     

    DOTARI: Fileurile si stalpii pentru un teren costa aproximativ 500 de euro. Instalatia de nocturna porneste de la 2.300 de euro (varianta simpla a montarii de becuri cu halogen la inaltime) si poate atinge 12.000  de euro fara TVA, in baza unui proiect pro-fesionist si cu materiale de calitate.

  • DRUMUL LEULUI IN 2006

    APRECIERE: Pentru 2007, trendul pentru leu este clar de apreciere, crede Otilia Ciotau, senior economist la Piraeus Bank, bazandu-se pe experienta tarilor din valul de aderare 2004, care au avut de-a face cu o apreciere semnificativa a monedelor nationale. Leul are toate motivele sa urmeze aceeasi traiectorie, in cazul in care nu  se declanseaza o criza politica sau nu apare un factor major de instabilitate.

     

    SUSTENABILITATE: Data fiind dinamica deficitului de cont curent, o apreciere nominala puternica a cursului de schimb nu mai este posibila fara a avea un risc major de depreciere corectiva ulterioara, crede Ionut Dumitru, head of research la Raiffeisen Bank Romania. In opinia sa, leul se poate aprecia sustenabil in termeni reali cu 3-4% pe an, ceea ce ar putea permite o apreciere nominala de maxim 1-2% pe an.

     

    ADERARE: Intrarea efectiva in UE nu va fi resimtita spectaculos pe piata valutara, crede presedintele CEC, Eugen Radulescu, tot asa cum, adauga el, nici liberalizarea contului de capital nu a avut un impact sesizabil. Tendinta va fi, totusi, de apreciere a leului, atat ca urmare a intrarilor de capital, cat si a castigurilor de productivitate a muncii.

  • CINE A CASTIGAT PARIUL TRECUT?

    Nici unul dintre bancherii ce au facut prognoze la solicitarea BUSINESS Magazin la inceputul lunii iulie 2006 nu a anticipat forta leului pe final de an si raportul de 3,3817 lei/euro cu care acesta a incheiat luna decembrie. Multi s-au grabit atunci sa prezica leului o depreciere pe final de an, nelipsind nici asteptarile pentru cotatii spre 3,6 lei/euro.

     

    Banca

    Euro/leu

    Dolar/leu

    Alpha Bank

    3,50-3,55

    N/A

    BCR

    3,50-3,55

    2,88-2,93

    Carpatica

    3,42-3,47

    2,73-2,78

    Finansbank

    3,48-3,53

    2,65-2,70

    HVB Bank

    3,49-3,54

    N/A

    ING Bank

    3,43-3,48

    N/A

    OTP Bank

    3,47-3,52

    N/A

    Raiffeisen Bank

    3,58-3,63

    2,65-2,69

    Volksbank

    3,50-3,55

    2,65-2,70

    Unicredit

    3,48-3,53

    2,83-2,88

     

    N/A: Bancile nu au dorit sa faca previziuni;

    SURSA: BANCILE COMERCIALE

     

    Nici in privinta dolarului socotelile bancherilor nu s-au prea potrivit cu realitatea – cele mai optimiste previziuni au vazut un curs dolar/leu undeva in intervalul 2,65-2,69 lei/dolar. Verdictul final, consemnat de BNR in ultima zi a anului, a fost insa mult diferit – 2,5676 lei. Raportul dintre leu si dolar depinde insa de jocul intre euro si dolar, care a produs si el surprize mari. Pe ansamblu, in 2006 dolarul a pierdut peste 17% in fata leului, in timp ce moneda europeana a pierdut, in termeni nominali, circa 8%.

     

    Daca remiterile romanilor din strainatate, interventiile BNR si fluxurile comerciale au facut legea pe piata valutara din Romania pentru ceva ani, lucrurile s-au schimbat in 2006. Nici urma de interventii ale bancii centrale, remiteri cu impact relativ redus in lunile de vara si spre sfarsitul anului, iar fluxurile comerciale, din ce in ce mai mici ca pondere in totalul fluxurilor, nu au mai produs traditionala depreciere de sfarsit de an a leului.

  • MAI BINE DAM CU ZARUL

    In prima jumatate a anului, tendinta e clara: leul va continua sa se aprecieze. Verdictul, dat aproape in unanimitate de bancherii ce au raspuns invitatiei BUSINESS Magazin de a face o previziune, are insa cateva note de subsol: drumul nu va fi lin, nu sunt excluse caderi abrupte, iar tabloul poate oricand suferi inversari dramatice. 

     

    A incerca sa anticipezi acum in ce raport de forte se va afla leul cu principalele valute tocmai la sfarsitul lunii iunie este „chiar hazardat“, in opinia analistului-sef de la ABN Amro, Radu Craciun – unul dintre bancherii ce pana acum nu a refuzat niciodata pariul bianual pe curs al BUSINESS Magazin. „Motivul este ca nu poti gresi cu putin, ci cu foarte mult“, argumenteaza el – de altfel, si in asentimentul celorlalti bancheri.

     

    In opinia lui Craciun, in primele luni ale lui 2007 cursul va ramane probabil in zona 3,2-3,4 lei/euro, dar e greu de spus daca sfarsitul lui iunie il va mai prinde la aceste niveluri. „Ma astept la o corectie in a doua parte a anului“, spune Craciun, argumentand insa ca este greu de anticipat daca ea va veni inainte sau dupa jumatatea anului. Oricum, crede el, „minimul nu va fi atins la sfarsitul anului, ci undeva pe parcursul lui“. Despre variatii ample pe care le va simti leul in acest an, despre aprecieri puternice urmate de corectii, despre volatilitate fara precedent si totala impredictibilitate a modului in care se va misca moneda nationala in acest an vorbesc insa majoritatea bancherilor.

     

    Cu totii aduc in discutie, argumentandu-si punctul de vedere, o serie de factori „pozitivi“, ce ar sustine teoretic aprecierea monedei nationale: recenta intrare a Romaniei in Uniunea Europeana (ce va aduce in piata noi investitori care au asteptat acest moment pentru a veni), influxul de fonduri europene (ce vor trebui convertite in lei, sporind volumul de valuta de pe piata si incurajand astfel intarirea leului), investitiile straine directe (pentru care multi analisti anticipeaza un nivel record in 2007), influxuri tot mai mari de capital, remiterile muncitorilor romani din strainatate catre familii etc.

     

    De partea cealalta, printre motivele pentru care leul ar putea-o apuca pe panta deprecierii, se numara problema deja acuta a unor deficite ce se umfla si anul acesta, cresterea anticipata pentru dobanda din zona euro (fapt ce ar putea „deturna“, cel putin teoretic, o parte dintre investitii dinspre pietele emergente, cum este considerata cea romaneasca, spre aceasta zona) dar si schimbari in politica dusa de banca centrala (o posibila scadere a dobanzii de politica monetara a BNR ar diminua si ea randamentul oferit de moneda nationala). 

     

    Argumente valide si de o parte si de cealalta – dar tabloul general nu este un rezultat al adunarii si scaderii lor. Exista, alaturi de elementele cunoscute (sau cel putin previzibile) enumerate mai sus, si alte cateva necunoscute, ce pot duce in orice moment la o inversare a trendului general de apreciere. La loc fruntas in aceasta categorie bancherii plaseaza „surprizele“ politicii monetare a BNR, ce ar putea incerca sa evite o apreciere excesiva a cursului de schimb, dat fiind ca o corectie ulterioara ar pune in pericol procesul dezinflationist.

     

    Daca urmarim evolutiile inregistrate de Polonia, Ungaria, Slovacia si Cehia in anul aderarii, se poate lesne remarca faptul ca „obiectivul cel mai dificil de atins de catre bancile centrale a fost mentinerea trendului dezinflationist acumulat in anii precedenti aderarii“, pune problema Lucian Anghel, director executiv adjunct in trezoreria BCR. Si pentru BNR anul 2007 „va reprezenta un an dificil din punctul de vedere al atingerii obiectivului de inflatie“, argumenteaza Anghel, explicand ca in conditiile in care nivelul inflatiei se situeaza in jurul a 4% pe an, este foarte dificil de mentinut trendul constant de dezinflatie, mai ales atunci cand peste caracteristicile macroeconomice interne se pot suprapune oricand socuri externe.

     

    Tot la capitolul socuri, evenimente greu de anticipat ce ar putea determina in orice moment schimbari de directie a cursului, analistii mai enumera si o posibila scadere a ratei dobanzii de politica monetara sau a ratei rezervei minime obligatorii la lei. Adaugati aici eventualele iesiri masive de capital speculativ (daca investitorilor de portofoliu pe pietele emergente si-ar schimba comportamentul) sau instabilitatea politica – iar tabloul general se tulbura cu totul.

     

    Deloc surprinzator, in atari conditii, ca intre cea mai optimista previziune (in sensul aprecierii leului fata de euro) si cea mai pesimista estimare facuta de bancheri pentru finele lui iunie 2007 este o diferenta de mai bine de 0,25 lei (intre un curs de 3,25 lei/euro prognozat de analistii de la Bancpost, Emporiki Bank, Libra Bank si SanPaolo IMI Bank si unul de 3,5 lei/euro anticipat de Banca Carpatica). Diferenta ce poate parea usor de trecut la o prima vedere, insa pentru cei ce au un credit in euro, spre exemplu, o astfel de distanta intre doua cotatii poate insemna cateva zeci de lei mai putin de plata la rata, in fiecare luna.

     

    Distanta intre previziunile analistilor creste si mai mult atunci cand vine vorba despre ceea ce ar putea fi un maxim si un minim al cursului euro/leu. Pentru ca, laitmotiv deja in argumentatia lor din ultimul an, volatilitatea pietei valutare romanesti creste chiar si mai mult decat pana acum. „Este foarte posibil ca volatilitatea pietei sa fie mai ridicata“, puncteaza directorul trezoreriei de la Banca Transilvania, Luminita Runcan. Ea anticipeaza, de fapt, cel mai mare „tunel“ in care ar putea evolua leul in urmatoarele sase luni, vorbind de un minim al monedei europene de 3,20 lei/euro si un maxim de 3,60. Volatilitatea este determinata, in opinia Luminitei Runcan, de cresterea volumelor tranzactionate si de experienta jucatorilor. „Asteptam in prima parte a anului 2007 aparitia pe piata a unor jucatori noi“, explica ea, dand ca exemplu bancile care si-au anuntat in mod oficial venirea pe piata  romaneasca, cum este cazul portughezilor de la Millenium BCP.

     

    Dar „vor fi si altii interesati de expuneri pe leu“, adauga ea, atragand atentia asupra fondurilor speculative, dar si a Bursei de Valori, care „este un alt factor de influenta foarte, foarte important al pietei valutare“. Opinie sustinuta si de Ciprian Amafteesei, seful departamentului de trezorerie de la SanPaolo IMI Bank Romania, care apreciaza ca, alaturi de marii jucatori externi pe cursul de schimb, se vor adauga din 2007 si cei ce doresc sa-si construiasca portofolii pe piata de capital romaneasca si pe piata titlurilor de stat. Cotatiile trezorierului de la SanPaolo arata un nivel de 3,23 lei/euro, cu un minim de 3,2 si un maxim de 3,45. Tot cam in jurul acestei valori vad si clujenii de la Banca Transilvania leul in vara: 3,29-3,34 pentru raportul cu euro si, in conditiile unui curs euro/dolar de 1,35, un raport de 2,43-2,48 lei pentru un dolar.  

     

    Volatilitatea pietei va fi „sporita“ si in viziunea Rozaliei Pal, senior economist la UniCredit Romania, care formuleaza estimarile si in numele HVB Tiriac Bank, in perspectiva iminentei fuziuni a celor doua banci. Dupa prognozele bancilor pe care le reprezinta, cursul de schimb pentru tot anul 2007 va atinge o medie de 3,43 lei/euro – cifra ce reprezinta o apreciere fata de media de 3,52 previzionata pentru 2006. Argumentele ce stau la baza acestei estimari sunt cam aceleasi: cresterea atractivitatii Romaniei in ochii investitorilor straini, dar si a fluxului de investitii straine directe. Pe termen mai scurt, pentru finele lunii iunie 2007, estimarile Unicredit/HVB Tiriac Bank vorbesc despre  un curs de 3,40-3,45 lei/euro si 2,55-2.60 lei/dolar. „Pot insa aparea variatii ale cursului pe termen scurt“, adauga Rozalia Pal, generate de faptul ca piata valutara va fi determinata tot mai mult de fluxurile financiare externe (asa cum sunt si portofoliile de investitii pe termen scurt). Variatii ce pot duce leul pana la un maxim de circa 3,3 lei/euro, dar la fel de bine si catre un minim de 3,45.

     

    Dar amploarea variatiilor de curs mai depinde si de altceva: 2007 ar putea fi anul in care, dupa mai bine de un an in care a lipsit cu desavarsire din piata valutara, banca centrala ar putea sa-si faca din nou simtita prezenta direct. O fluctuatie prea mare, cum este si aprecierea accentuata din ultimele saptamani, „ar putea determina interventii directe din partea BNR“, este de parere Rozalia Pal.

     

    In cursul anului trecut, leul s-a intarit cu 8% in termeni nominali fata de euro, sprintand pe ultima suta de metri a anului si incheind anul la un neasteptat raport 3,38 lei/euro. Practic, nici unul dintre analistii ce au facut, in iunie 2006 previziuni pentru ultima zi a anului nu a anticipat o asemenea evolutie, cel mai aproape situandu-se Banca Carpatica, cu o estimare de 3,42-3,47 lei/euro.

     

    Posibila interventie a bancii centrale pentru a stopa aprecierea leului intra, in opinia reprezentantilor Romexterra Bank, in categoria socurilor ce pot aparea in prima jumatate a anului pe piata valutara. Alaturi de interventia BNR, „distorsionarea raportului dintre cerere si oferta“ mai poate veni si ca urmare a unor iesiri masive de capital speculativ, survenite din cauza modificarii de comportament al investitorilor de portofoliu pe pietele emergente. Instabilitatea politica, modificarea politicii monetare si a regimului rezervelor minime obligatorii sunt de asemenea factori care pot provoca volatilitati ridicate ale cursului de schimb, in viziunea bancherilor de la Romexterra. Tragand linie si adunand, ei anticipeaza ca „este posibila atingerea unui nivel de 3,22 lei/euro“. Dar la fel de bine, in conditiile unei schimbari de perceptie a investitorilor de portofoliu sau ale unor eventuale interventii din partea autoritatii monetare, e posibila si o miscare inversa, pana la 3,55 lei/euro. Concluzia, si in acest caz, este una singura: piata valutara va inregistra o crestere a volatilitatii in primele sase luni ale anului 2007.

     

    Dar care ar putea fi nivelul la care banca centrala ar putea ajunge sa considere ca este prea mult? „Ceva interventii“ ale BNR pe piata valutara sunt mai probabile, dupa parerea lui Florin Constantinescu, arbitrajist la Banca Carpatica, daca raportul euro/leu va scadea „pe la 3,27“. El anticipeaza pentru finele lunii iunie un curs de 3,45-3,50 lei/euro (unul dintre cele mai defavorabile monedei nationale dintre toate previziunile avansate de bancheri), iar pentru dolar un raport de 2,67-2,72 lei/dolar. Pe de alta parte, daca BNR va decide diminuarea dobanzilor, eveniment „posibil in trimestrele unu si doi“, in opinia lui Constantinescu, cursul ar putea creste si spre 3,55-3,60 leu/euro. „Va fi sau nu interventie pe piata valutara in 2007?“, se intreaba retoric si Otilia Ciotau, senior economist la Piraeus Bank, apreciind ca aceasta s-ar putea intampla „in cazurile extreme, cum ar fi spargerea nivelului de 3,2 de catre perechea euro/leu“.

     

    In rest, este de parere Ciotau, banca centrala se va limita probabil la a lasa mai multa lichiditate in piata, evitand sa sterilizeze in totalitate excesul de lei, cum se angajase in prealabil. Prima licitatie din 2007, desfasurata pe 3 ianuarie, reflecta o astfel de atitudine din partea bancii centrale, care a sterilizat numai 8,52% din volumul total oferit de bancile comerciale. Continuarea pe termen scurt a acestei politici de limitare a volumului sterilizat i-ar putea descuraja in cele din urma pe investitorii monetari pe termen scurt ce urmaresc fructificarea diferentialului de dobanda intre lei si valutele straine, explica si oficialii Libra Bank. Mai mult, astfel de investitori ar putea considera ca plasamentele lor in lei au ajuns la finalul ciclului investitional odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, decizand „culegerea roadelor“. Aceste retrageri ar putea genera cumparari semnificative de valuta, iar presiunea lor s-ar putea regasi intr-o depreciere a leului.

     

    Astfel de „perturbatii“, dupa cum le numesc bancherii de la Libra, ar veni insa pe un trend general de apreciere, care ar trebui sa continue „in mod normal“ si in prima jumatate a anului 2007, chiar daca este de asteptat ca amploarea miscarilor sa fie mult mai mica. Principalul motor al acestei intariri a leului il vor constitui intrarile de capital catre economia romaneasca, atat pe canale private, cat si sub forma asistentei primite din partea Uniunii Europene. In acest context general, previziunile bancherilor de la Libra sunt pentru un curs de 3,25-3,33 lei/euro, cu un interval de oscilatie intre 3,20 si 3,45.

     

    Tot „jocurile“ de sterilizare partiala (lasand mai multa lichiditate in piata, pentru a micsora dobanzile interbancare pe termen scurt si a descuraja fluxurile speculative) pe care le va face uneori banca centrala apar si in comentariul dealerului de la Volksbank, Ciprian Mihai. In opinia sa, BNR nu va umbla insa prea abrupt la dobanzi, facand „probabil doar ajustari relativ mici ale dobanzii de politica monetara in prima jumatate a anului“. In aceste conditii, randamentele ridicate pe piata monetara, cresterea economica solida si oportunitatile de investitii din Romania, in conditiile liberalizarii complete a pietei monetare la sfarsitul lui 2006, vor mentine la un nivel ridicat si anul urmator volumul intrarilor de valuta sub forma investitiilor directe si speculative. Chiar daca uneori este posibil sa existe inchideri de pozitii speculative cand cursul de schimb ajunge destul de atractiv sau cand sunt schimbari in perceptia investitorilor nerezidenti fata de economiile emergente, „trendul principal va fi probabil tot in sensul aprecierii leului“, crede Mihai.

     

    Si el anticipeaza ca banca centrala va fi „ceva mai activa decat anul acesta pe piata valutara“, pentru a evita aprecierea excesiva a leului si cresterea deficitului balantei comerciale. Un posibil interval pentru perechea euro/leu la sfarsitul lui iunie avansat de dealerul din trezoreria Volksbank Romania este de 3,30-3,35, cu un minim de de 3,2 lei/euro si un maxim de 3,5.

     

    Interventia directa pe piata valutara nu este insa singura miscare prin care banca centrala poate lupta cu un leu prea agresiv. BNR va incerca sa evite o apreciere excesiva a cursului de schimb, pentru ca o corectie ulterioara ar pune in pericol procesul dezinflationist, este de parere Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank. Motiv pentru care, anticipeaza el, banca centrala ar putea decide in curand o relaxare a politicii sale monetare – altfel spus, o scadere a ratei dobanzii de politica monetara sau a ratei rezervei minime obligatorii la lei.

     

    La sfarsitul lunii decembrie, in ultima sedinta a Consiliului de Administratie din 2006, oficialii BNR au decis ca nu este nevoie sa modifice nimic: dobanda de politica monetara a ramas batuta in cuie la 8,75%, ca si rezervele minime obligatorii (de 20% la lei si 40% la valuta). O schimbare ar mai putea veni, cel mai curand, pe 9 februarie, cand bancherii din strada Lipscani se vor intalni din nou. Daca isi vor folosi insa armele din dotare pentru a incerca sa combata (prea) puternicul leu (fie in februarie, fie la sedintele urmatoare) este insa un subiect ce naste, printre analistii nostri, pareri cu totul si cu totul divergente.

     

    „Nu cred ca vor aparea schimbari majore in politica BNR“, este de parere Radu Craciun, de la ABN Amro. In opinia sa, banca centrala este cumva intre ciocan si nicovala, confruntata cu dilema alegerii intre o politica monetara mai stransa (ceea ce ar stimula un leu mai puternic) si o politica monetara mai relaxata (care i-ar dauna la inflatie, ducand la o inversare a tendintei dezinflationiste).

     

    De relaxare n-ar putea fi insa vorba in niciun caz, cred pe de alta parte oficialii Libra Bank, fiindca presiunea inflationista ce se va manifesta cu precadere in prima parte a anului (datorita alinierii unor preturi, tarife sau taxe) lasa putin loc de manevra BNR. Schimbarile de politica monetara se vor manifesta mai putin in ceea ce priveste intensitatea actiunilor bancii centrale si mai mult in domeniul instrumentarului folosit – probabil vor fi preferate cu predilectie reglajele prin intermediul pietei (al cererii si ofertei de moneda) si mai putin cele de natura administrativa (limitarea creditarii sau cresterea rezervelor minime obligatorii).

     

    Intr-un alt scenariu, banca centrala ar urma sa mentina dobanda de interventie la nivelul prezent de 8,75% in primele luni ale anului. Coroborat insa cu sterilizarea limitata a excedentului de lichiditate, puncteaza Cristina Turea, sef la departament de trezorerie la ProCredit Bank, o astfel de decizie  va influenta raportul euro/leu, pe de o parte in sensul aprecierii leului, atata vreme cat continua intrarile de capitaluri straine (atrase de dobanzi net superioare celor practicate pe piata comunitara) si pe de alta parte in sensul aprecierii euro (daca deficitul de cont curent urca la fel de puternic in prima jumatate a anului). Romania intra pe piata bancara europeana cu o dobanda de 8,75% – cea mai ridicata din zona comunitara, in apropiere situandu-se doar cea practicata de Ungaria, de 8%. In aceste conditii, analistul de la ProCredit avanseaza un curs de 3,38-3,43 lei/euro (cu un minim de 3,35 lei/euro si un maxim de 3,43) si unul de 2,5-2,60 lei/dolar (cu un minim de 2,55, respectiv un maxim de 2,70 lei/dolar).

     

    Exista insa si alte scenarii: in fata aprecierii leului, banca centrala va reactiona si chiar va cauta „sa anticipeze miscarile pietei“, in opinia lui Daniel Buzatu, chief dealer in trezoreria de la Banca Romaneasca. Astfel incat e posibila o reducere a dobanzilor de referinta si de politica monetara (in prezent la 8,75% pe an) in primele doua luni ale lui 2007. In caz contrar, o reducere a acestor rate de dobanda de catre BNR devine „foarte probabila“ in trimestrul al doilea. Ba mai mult, BNR ar putea fi chiar „fortata“ sa decida o reducere a dobanzii –  intrarile de capital putand presa asupra cursului valutar „dincolo de nivelul pe care il poate considera sustenabil“, in opinia presedintelui CEC, Eugen Radulescu. Pe de alta parte, atrage atentia Radulescu, putini sunt cei ce anticipeaza continuarea excedentului bugetar; iar un deficit fiscal ar presa asupra cererii interne si, in consecinta, ar genera presiuni inflationiste. Iar o reducere a dobanzilor nu mai pare binevenita atunci cand inflatia este in pericol. Pentru finele lunii iunie, Radulescu avanseaza un raport euro/leu in jur de 3,30-3,35 lei/euro, insa pentru dolar „nu se incumeta“ sa avanseze o valoare.

     

    Este insa la fel de posibil ca BNR „sa surprinda piata printr-o crestere a dobanzii“, pentru a asigura evolutia inflatiei in limitele prognozate pe termen mediu, contraargumenteaza Rozalia Pal de la Unicredit. Presiunile asupra ratei politicii monetare in directia unei eventuale cresteri a dobanzii s-au diminuat semnificativ in a doua jumatate a anului. Cauza principala a acestei diminuari este scaderea inflatiei de la 6% in luna august la 4,7% in noiembrie 2006. Dar in perspectiva in care, in a doua parte a anului, lupta BNR cu inflatia se anunta din nou aprinsa, „vedem riscuri ce pot conduce la o crestere a dobanzii de politica monetara cu 0,25 puncte procentuale“, pana la 9%, indica Pal. O scadere a dobanzii de politica monetara ar putea surveni, in acest scenariu, doar undeva in 2008.

    Diferentialul de dobanda favorabil leului fata de dolarul american sau euro „va ramane cel putin constant sau va creste“ si in opinia lui Vlad Curteanu, dealer in trezoreria Finansbank. Presiunile inflationiste vor incuraja BNR, in opinia sa, sa utilizeze o rata de politica monetara de cel putin 8,75%, in conditiile in care inflatia din prima jumatate a anului va fi stimulata de cresterile preturilor administrate care nu au fost inca efectuate, de cresterea cheltuielilor guvernamentale, precum si de competitia mai mare in atragerea fortei de munca, ce va determina o majorare a salariilor. Putem asista astfel la o stagnare a dezinflatiei si la o rata anualizata a inflatiei pentru primele sase luni de 5,6-6,1%, este de parere dealerul de la Finansbank.

     

    Mai mult, pana in iunie 2007 vor aparea deja primele efecte ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana: la fluxul de investitii straine se vor adauga si fondurile comunitare pe care tara noastra le va accesa. Iar in al doilea trimestru al anului, este posibil ca Ministerul de Finante sa imprumute o parte dintr-un total de opt miliarde de lei prin emisiuni de obligatiuni si certificate de trezorerie, crede Curteanu – caz in care leul va fi cumparat de catre investitorii straini ce vor subscrie o parte semnificativa din aceste emisiuni.

     

    Potrivit unui comunicat de presa dat publicitatii saptamana trecuta, Ministerul Finantelor va imprumuta in primele trei luni de pe piata interna 5,7 miliarde de lei (aproape 1,7 miliarde de euro). Reluarea, dupa mai bine de un an de pauza, a emisiunilor de titluri de stat va conduce la vanzari de euro contra leu si la miscari (in jos) ale dobanzilor la lei. In functie de rezultatele emisiunilor de titluri de stat in raport cu expectatiile pietei, „vom vedea atat miscari ale cursului de schimb cat si ale ratelor dobanzii“, anticipeaza Daniel Buzatu de la Banca Romaneasca.

     

    Puse laolalta, toate aceste motive il fac si pe dealerul de la Finansbank sa anticipeze ca, pana in iunie 2007, presiunea de apreciere asupra leului sa va relua si la sfarsitul acelei luni cursul euro/leu se va situa in intervalul 3,36-3,41. In ceea ce priveste dolarul, acesta poate scadea pana la nivelul de 1,34 dolari/euro, in principal din cauza mentinerii la un nivel ridicat a deficitului comercial al SUA si a unei posibile noi majorari a dobanzii de referinta pentru euro la 3,75%. In consecinta, crede Curteanu, dolarul va scadea si fata de leu pana in intervalul 2,50-2,55.

     

    Tabloul nu ar fi insa desavarsit fara a pune lucrurile intr-un context mai general, al unei piete ce depaseste cu mult granitele Romaniei: dupa liberalizarea accesului nerezidentilor la depozitele la termen in lei, din aprilie 2005, cursul de schimb al leului a devenit din ce in ce mai corelat cu cel al monedelor din tarile vecine. Si, chiar daca aceasta corelatie nu este inca foarte puternica, din cauza lipsei instrumentelor financiare si a volumelor destul de reduse tranzactionate in pietele financiare din Romania in comparatie cu tarile vecine, legatura nu poate fi ignorata. Cu atat mai mult cu cat, „chiar daca pentru prezent leul poate fi considerat in anumite privinte mai putin corelat cu forintul, zlotul sau coroana ceha“, in opinia lui Lucian Anghel, „pe viitor ne indreptam catre o corelatie stransa si directa“. In prezent, adauga el, leul este considerat de nerezidenti o valuta emergenta cu un nivel de corelatie mai redus fata de valutele din Polonia, Cehia, Ungaria si Slovacia, ce permite prin acumulare un hedging natural. Altfel spus, daca spre exemplu zlotul sau forintul se vor deprecia abrupt fata de euro, nu se va inregistra aceeasi corectie ca intensitate si asupra leului.

     

    Motive de corectii exista insa mult mai aproape, in chiar „ograda“ proprie, iar cresterea neintrerupta a deficitelor interne este cel mai des pomenit dintre acestea. Mai precis, spun in mare parte analistii, factorul principal de risc pentru cursul de schimb al leului ramane deficitul comercial in crestere al Romaniei, ce cauzeaza cresterea deficitului de cont curent. Dupa primele zece luni ale anului, deficitul de cont curent s-a apropiat de 7,75 miliarde de euro, conform datelor BNR, in conditiile in care dezechilibrul comercial in aceeasi perioada s-a ridicat la circa 8,3 miliarde de euro.

     

    „Conform estimarilor noastre, deficitul de cont curent a fost in 2006 in jur de 11% din PIB, fata de 8,7% din PIB in 2005“, avertizeaza Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank. Cifra pe care analistul bancii austriece o apreciaza ca „mai mult decat ingrijoratoare“, din perspectiva faptului ca finantarea acestuia cu investitii straine directe ar putea scadea substantial, spune el, spre 50% in 2007. In primele zece luni ale anului trecut, investitiile straine directe au atins un nivel record, ajungand la 7,9 miliarde de euro. Totusi, o acoperire insuficienta a deficitelor prin investitii straine ar putea putea schimba perceptia pietei, creand neincredere in randul investitorilor, si – in eventualitatea retragerii acestora de pe piata valutara romaneasca – o corectie a cursului de schimb. In opinia lui Dumitru, riscul de depreciere a monedei nationale creste cu cat moneda nationala se apreciaza si mai mult, moneda nationala fiind in acest moment supraevaluata.

     

    Parerile sunt divergente si pe aceasta tema – pentru ca, dupa unii, investitiile straine vor continua sa abunde si anul acesta, iar din acest punct de vedere deficitul comercial isi va „arata coltii“ abia in 2009-2010 (Ciprian Amafteesei, SanPaolo IMI Bank), iar intrarile de capital catre economia romaneasca, atat pe canale private, cat si sub forma asistentei primite din partea Uniunii Europene, la care se adauga si transferurile nerezidentilor, o vor putea sustine deficitul de cont curent (oficialii Libra Bank).

     

    Greu de tras o concluzie ferma si atotcuprinzatoare pentru toate argumentele pro si contra formulate de bancheri. Si totusi, chiar daca fiecare dintre ei are argumente diferite atunci cand isi sustin punctul de vedere, o tusa generala poate fi intuita: „cu zvacniri/corectii, combinate cu perioade de acalmie“, cum spune Lucian Anghel de la BCR, primele sase luni ale anului vor aduce atat aprecieri, cat si deprecieri consistente in intervale de timp reduse. Greu de anticipat cu exactitate, cu atat mai mult cu cat si tiparul general dupa care a evoluat cursul multa vreme s-a schimbat. Evolutiile ciclice ale leului – cu traditionala depreciere a monedei nationale la sfarsit de an – sunt deja istorie. Finele anului 2006 au demonstrat-o din plin, in conditiile in care aprecierea sustinuta a monedei nationale in raport cu euro a fost anticipata de putini analisti. Putine mai sunt, de acum, elementele certe pe care se poate baza o predictie, intr-un tablou general in care pe piata valutara isi spun cuvantul atat evenimentele interne, cat si conjunctura externa.

  • Proiecte

    Firmele care se ocupa cu amenajarea terenurilor sportive isi sustin activitatea, pe langa cererea din partea amatorilor de sport, si din proiecte institutionale lansate de autoritati sau de cluburile sportive.

     

    CLUBURI: Ca orice alt produs, si materialele din care este facuta o baza sportiva au o durata de viata limitata – intre 20 si 30 de ani, in functie de cum si cu ce a fost construita. In aceasta perioada expira durata de viata a multor cluburi sportive din tara, care vor renova. Ischia Sport a luat proiectul pentru renovarea totala a clubului Ceahlaul Piatra Neamt.

     

    AUTORITATI: Proiectul guvernamental „Sport in cartier“, care prevede constructia, in toate orasele din tara, a 1.000 de terenuri sportive, va incepe licitatiile in 2007.

     

    FIFA: Pana la „Sport in cartier“, firmele de profil au avut de lucru cu un program, FIFA Gold Project, in virtutea caruia, in parteneriat cu Federatia Romana de Fotbal, s-au construit pana acum 20 de terenuri de fotbal in cartierele din Bucuresti.

  • SE FAC PARIURILE

    BUSINESS Magazin a cerut dealerilor din bancile comerciale sa prognozeze cat vor fi euro si dolarul la mijlocul anului, pe 30 iunie.

     

    Banca

    Euro/Leu

    Dolar/Leu

    Banca Carpatica

    3,45-3,50

    2,67-2,72

    Banca Italo-Romena

    3,30

    2,65

    Banca RomaneascA

    3,34-3,39

    N/A

    Banca Transilvania

    3,29-3,34

    2,43-2,48

    Bancpost

    3,25-3,30

    N/A

    BCR

    3,39-3,44

    2,56-2,61

    CEC

    3,30-3,35

    N/A

    CR Firenze Daewoo

    3,45

    2,65

    Egnatia Bank

    3,30

    2,56

    Emporiki Bank

    3,25-3,30

    2,95-3,00

    Eximbank

    3,26-3,31

    2,51-2,56

    Finansbank

    3,36-3,41

    2,50-2,55

    Garanti Bank*

    3,38-3,43

    2,60-2,63

    ING

    3,45

    N/A

    Libra Bank

    3,25-3,33

    N/A

    Piraeus Bank

    3,28-3,33

    N/A

    ProCredit Bank

    3,38-3,43

    2,55-2,60

    Raiffeisen Bank

    3,40-3,45

    N/A

    Romexterra Bank

    3,28-3,33

    2,69*-2,73

    SanPaolo IMI Bank

    3,25

    N/A

    UniCredit/HVB Tiriac

    3,40-3,45

    2,55-2,60

    Volksbank Romania

    3,30-3,35

    N/A

     

    * valori rotunjite la a doua zecimala

    Alpha Bank, ABN Amro, BRD, Citibank, Mindbank, OTP Bank nu au facut previziuni            

    Sursa: bancile comerciale

  • La firul ierbii

    In ultimul an, in tara s-au construit terenuri de sport pe mai bine de 300.000 de metri patrati. Cu toate acestea, cererea ramane inca mai mare decat oferta.


    Din punctul din care priveste Radu Petre piata, unul din 20 de bucuresteni cu varsta intre 20 si 40 de ani face de cel putin trei ori pe luna un sport, fie ca e tenis, fie ca e fotbal, fie ca e vorba doar de fitness. Dincolo de statistici, directorul Sport Arena (importator de materiale pentru constructia de terenuri sportive, dar si investitor intr-o baza sportiva) este indreptatit sa creada ca mai e nevoie de ceva investitii pana ce oferta de terenuri de sport amenajate va satisface cererea: baza sportiva pe care a deschis-o cu un an in urma in zona Grozavesti a lucrat pe timpul verii non-stop: de la 8 dimineata pana a doua zi la 6 dimineata.

     

    Cererea a depasit estimarea de cinci ani de recuperare a investitiei pe care o facusera cei de la Sport Arena (care a construit anul trecut o baza sportiva cu un teren de fotbal si doua terenuri de baschet/tenis). „Dupa cum merg lucrurile, preconizam ca vom recupera investitia (de aproximativ 60.000 de euro) in doi-trei ani“, spune Radu Petre. Termenul de recuperare de cinci ani a unei investitii in sport este realist cand vorbim de o piata saturata, in care o baza sportiva are un grad de ocupare mediu de 65-75%. „Deocamdata, gradul de ocupare este de peste 90%, iar programul este ca la restaurant: de dimineata pana la ultimul client“, spune Marian Sotae, investitorul care a dezvoltat intr-un cartier din Bucuresti o baza sportiva cu 11 terenuri de tenis si piscina. Acesta este si motivul pentru care Marian Sotae si-a recuperat deja investitia pe care a inceput-o cu opt ani in urma, dar pe care a dezvoltat-o progresiv, iar acum se gandeste la o noua baza sportiva, in alt colt al Capitalei.

     

    Ce este insa saturatia cand vorbim de terenuri sportive de agrement? (Termenul exclude de la sine terenurile folosite de scoli, facultati sau cluburi pentru antrenamente). O medie acceptata in Europa este un teren (fie el de tenis, de fotbal sau de baschet) la 10.000 de locuitori. In Madrid, de exemplu, la 3,5 milioane de locuitori sunt 45 de cluburi (aproximativ 360 terenuri), plus alte baze mici cu cate unul-doua terenuri.

     

    Conform acestei cifre, Bucurestiul ar trebui sa aiba aproximativ 300 de terenuri (fiind luati in calcul 3 milioane de locuitori). Acum are in jur de 200 de terenuri de agrement, conform datelor Agentiei Nationale pentru Sport (ANS – care urmareste terenurile existente dupa certificatele acordate bazelor sportive unde se organizeaza si antrenamente). Dar exista cativa de „dar“: multe dintre acestea apartin unor companii sau institutii de stat si au circuit inchis, iar si mai multe nu sunt renovate, respectiv amenajate conform cu cerintele pietei.

     

    2006 a fost insa un an in care s-a investit mult in domeniu: conform datelor ANS, au venit din tara solicitari de acreditare pentru 240 de noi terenuri cu actionariat privat (solicitarile vin dupa ce terenul a fost finalizat). Aceasta inseamna, la o suprafata medie de 1.250 mp pentru un teren, o suprafata construita de 300.000 mp si investitii (la o medie de 35.000 euro/teren) de peste 8 milioane de euro. Cresterea accelerata a investitiilor private a facut ca terenurile inregistrate de federatii (mai ales la Federatia Romana de Tenis), in cea mai mare parte existente dinainte de 1989 si care sunt predominant baze de antrenament, sa devina minoritare in fata terenurilor pentru agrement, care sunt in proportie de 90% inchiriate de amatori.

     

    Dar si vechile baze isi gasesc locul in cresterea zonei private: din cauza ca terenul este foarte scump, multi investitori incheie parteneriate cu vechile cluburi. Cel mai cunoscut exemplu este al fostei baze „Cutezatorii“, preluata de fostul tenisman Dinu Pescariu, dar exemplele merg pana la investitii mai mici, cum este cea a unui antrenor de tenis – George Badea, care a preluat si a renovat patru terenuri in Complexul Sportiv Tei, unde face lectii cu juniori, dar inchiriaza si amatorilor, pentru a recupera banii investiti. 

     

    Amatorii sunt cea mai sigura varianta de recuperare a unei investitii, tinand cont de faptul ca preturile de inchiriere pe ora sunt inca mari. Apropierea de saturatie ar insemna ca preturile de inchiriere sa fie mai mici. In Madrid, de exemplu, pretul mediu pentru un teren de tenis este de 5 euro, iar pentru unul de fotbal de 15-20 de euro, dar in Bucuresti 10 euro costa un teren de tenis, iar unul de fotbal este 20-30 de euro. „Nu cred ca deschiderea de noi terenuri va ieftini piata, deoarece publicul roman este pretentios si plateste mai mult pentru un teren mai bun“, spune Radu Petre, care insista ca anul acesta a folosit ultimele tendinte din domeniu pentru a amenaja terenuri: parchetul de artar pentru terenurile in interior, preferat de majoritatea echipelor din NBA si folosit inclusiv la Jocurile Olimpice de la Atena, sau firul de iarba artificiala de 50 milimetri pentru suprafetele exterioare, certificat de FIFA si UEFA.

     

    Daca in Bucuresti preturile de inchiriere sunt mari, in provincie, unde piata abia a inceput sa existe efectiv, preturile sunt si mai mari. La Galati sau Braila, din cauza lipsei concurentei, investitorii-pionieri cer la inchiriere si 20 de euro la terenul de tenis ziua si aproape 30 de euro pentru nocturna. Asta in conditiile in care in Galati, de exemplu, exista doua terenuri de tenis si doua de fotbal, iar cererea este destula, dupa cum spune Cosmin Stroe, care a investit anul acesta intr-o baza sportiva intre Braila si Galati, cu patru terenuri, doua de minifotbal, doua de tenis. „Am investit 30.000 de euro pentru fiecare teren de tenis si 40.000 de euro pentru fiecare de fotbal“, spune Cosmin Stroe, care sustine ca a facut investitia „ca la carte“, deoarece firma lui, Ischia Sports, se ocupa de amenajarea terenurilor.

     

    Ar fi facut doar unul, sa vada clientii modul in care lucreaza si cum sunt materialele, dar pe parcurs s-a gandit ca merita sa faca mai mult decat un show-room si astfel a ajuns sa-si diversifice businessul: „Consideram ca pragul de rentabilitate se atinge nu cu un singur teren, ci de la doua terenuri in sus“, spune investitorul.

     

    Ischia Sports sau Sport Arena nu sunt exceptii de firme care se ocupa de fapt cu amenajarea de baze sportive si care isi fac propria baza „pentru referinte“. De fapt, cei mai multi investitori in terenuri sportive sunt din doua categorii: companii care se ocupa de renovare/amenajare de baze sportive, care au relatii cu producatorii si construiesc la preturi avantajoase, si „sportivii“ (fie amatori, fie oameni pasionati de un sport care au vrut sa faca sau au facut sport de performanta). In cazul acestora din urma, investitia a venit, cel putin initial, din dorinta de a oferi unor copii mai multe sanse de a face performanta. Fiecare club cu mai mult de doua-trei terenuri are cel putin un jucator pe care il considera „cel mai bun produs al investitiei sale“.

     

    La contactul cu businessul insa, chiar si aceasta categorie a investitorilor confirma ca tot inchirierea e solutia, dar incearca sa impace utilul cu placutul: „Antrenam copiii de obicei in jurul pranzului sau imediat dupa pranz, dat fiind ca seara mai ales, dar si dimineata, avem cereri de inchiriere pentru toata capacitatea“, spune Marian Sotae, proprietarul Tenis Club 2000. Pentru a acoperi cererea si pe timpul iernii, este necesara acoperirea terenului. Cu toate acestea, peste putine terenuri apare un balon la caderea frigului. Preturile destul de mari sunt legate de intretinerea unui astfel de balon, care presupune consumuri importante de gaz si curent electric. Sunt doua tipuri de baloane: presostatice si tensostatice. „Prima categorie functioneaza cu un motor care mentine in balon o presiune mai mare decat presiunea atmosferica normala. Acestea sunt mai ieftine (50-60 euro/mp de teren acoperit), dar au costuri mai mari de intretinere“, explica Silviu Cotofanu, reprezentantul firmei Smart Studios Romania, care importa echipamente pentru terenuri.

     

    Acesta spune ca pentru a se mentine balonul umflat jumatate de an (tot sezonul rece) se consuma cam 50.000 KW. Mai este si al doilea tip de balon, care se instaleaza pe un schelet metalic, este mai scump (aproximativ 100 euro/mp), dar are costuri mai mici, fiind necesara doar incalzirea lui (cam 5.000 metri cubi de gaz pe luna). Acesta mai are avantajul ca poate fi pastrat si pe timpul verii (inlaturati peretii exteriori si pastrata acoperirea), cand o ploaie buna face terenurile inutilizabile una-doua zile. „Durata de viata a unui astfel de balon este de sapte-zece ani, iar garantiile variaza intre trei si zece ani, in functie de proiect“, spune Cotofanu.

     

    Cu toate ca un balon ar asigura si iarna terenuri pline, putini sunt cei care fac aceasta investitie. „Nu am considerat ca este necesar un balon pentru cele trei-patru luni de iarna, nu se justifica investitia“, spune Radu Petre, care considera ca, in aceste luni, baza merge, doar ca fara profit: „E adevarat ca e frig si cererea e mai mica, dar pentru noi ajunge daca se joaca exact cat sa se acopere cheltuielile“. Si se joaca, dar numai fotbal si baschet, tenisul fiind impracticabil.

     

    Cosmin Stroe a considerat ca vremea mai rea de la Braila i-ar putea alunga clientii daca nu le asigura conditii, asa ca a pus baloane, dar numai pe terenurile de fotbal. „Terenurile de fotbal sunt oricum mult mai solicitate decat cele de tenis, avem abonamente si contracte cu firme si nu puteam sa nu le onoram“.

     

    Mai putin solicitate inseamna ca nu este cerere pana dimineata, dar investitorii, fie ca s-au axat pe fotbal, fie pe tenis, spun la unison ca sportul este, cel putin deocamdata, o afacere din care nu ai cum sa pierzi. Cel putin pana acum, pentru ca investitiile de anul acesta au redus din nerabdarea pe care o simteau cei ce, cu trei ani in urma, sunau cu cateva saptamani inainte doar ca sa joace o ora tenis. Cum aceasta afacere depinde insa de nivelul de trai al unor clienti dispusi la cheltuieli deloc legate de necesitatile de baza, faptul ca veniturile au crescut va da in continuare avant cererii de locuri pentru sport. Asadar, inca nu e destul.

  • Pe aripile lui 747

    Dupa ce traficul aerian a scazut brusc dupa atacurile de la 11 septembrie 2001, Boeing 747 parea ca nu mai are mult de trait.

     

    Avionul – operat in premiera de Pan Am in 1970, fiind botezat chiar de Prima Doamna, Pat Nixon – nu mai era cerut in piata, in conditiile in care lumea parea sa se orienteze spre avioane mai mici si cu un consum mai mic. Si, in plus, modelul A380 cu doua punti al rivalilor de la Airbus subjugase imaginatia industriei, chiar daca era la ani distanta de momentul constructiei efective.

     

    Modelul 747 era „tinut in viata artificial“, isi aminteste Howard Rubel, un analist al industriei aviatice la Jefferies & Co. „Parea ca Boeing este pe punctul de a-l scoate din fabricatie“. Dar s-a intamplat un lucru ciudat cu 747 in drumul spre cimitir: a prins un curent de aer favorabil si de data asta unul puternic.

     

    Cererea este in crestere pentru noul 747-8 Intercontinental, lansat pe piata in urma cu un an. Boeing are acum 73 de comenzi pentru versiunea modificata a avionului. Operatorul german Lufthansa a anuntat o oferta de 5,5 miliarde de dolari pentru 20 de 747-8 si si-a rezervat dreptul de a cumpara inca alte 20.

     

    „Ne trebuie timp sa dezvoltam avionul“, spune Larry S. Dickenson, vicepresedintele de vanzari al Boeing, la o conferinta de presa. „Dar credem ca avem acum un castigator.“

     

    Aceasta rasturnare a norocului vine dupa ce superjumbo-ul A380 al celor de la Airbus s-a impiedicat si a depasit cu doi ani data de livrare, in urma unor probleme persistente la cablaje si in conditiile unei restructurari spectaculoase a managementului companiei. In timp ce Boeing se da peste cap sa convinga publicul ca A380 si 747-8 nu sunt competitori directi, in industrie cele doua aparate sunt privite exact asa. Sunt singurele avioane din lume din categoria foarte mare: 747-8 este proiectat sa transporte pana la 467 de pasageri, in vreme ce A380 poate duce pana la 555 de oameni. 

     

    In mare parte, revirimentul Boeing 747 se datoreaza comertului global. Pana ca acordul cu Lufthansa sa fie anuntat, toate comenzile pentru 747-8 erau pentru versiunea cargo a avionului. Chiar si primele comenzi pentru cel mai recent model erau pentru avioane de marfa, o miscare neobisnuita pentru o industrie careia ii place sa introduca modele noi pe baza de comenzi lansate de marile linii aeriene anume pentru cursele de pasageri.

     

    Dar noua tehnologie – in special motoarele cu consum eficient din generatia urmatoare – a imbunatatit rentabilitatea operarii unui avion de pasageri cu patru motoare, cum este 747. „Noul 747 este calea necostisitoare pentru Boeing sa obtina o serie de comenzi de avioane de pasageri, o multime de comenzi pentru avioane cargo si sa faca o gramada de bani de pe urma poticnelii lui Airbus A380“, spune Jon B. Kutler, CEO la Admirality Partners, o firma privata de investitii din Santa Monica, California, specializata in industria aerospatiala.

     

    Modelul 747-8 este vandut si adaptat de Boeing si ca un jet particular, asemanator cu Air Force One, care e tot un 747. Fiecare avion are un pret de lista de cam 275 de milioane de dolari. Boeing nu a vrut sa dezvaluie lista clientilor, dar multi din industria aviatica spun ca foarte probabil comenzile vin de la clienti din Orientul Mijlociu, mai exact de la imbogatiti de pe urma petrolului. Acest tip de personaje sunt cumparatori traditionali ai jet-urilor particulare produse de Boeing.

     

    Bineinteles, aceste intamplari nu au trecut neobservate la Airbus, care recent a pierdut niste comenzi pentru avioane cargo din seria A380 in favoarea celor de la Boeing. Allan McArtor, presedintele Airbus North America, a numit noul 747-8 un nou Edsel – faimosul model de la Ford care s-a dovedit un esec la sfarsitul anilor ’50.

     

    „Acest 747 isi traieste ultimele clipe“, a spus McArtor intr-un interviu. „Nu prea mai are pe ce sa se sprijine. Boeing nu face decat sa incerce sa insufle viata intr-un model cu design din anii ’60. Doar ca e frustrant: Boeing primeste comenzi doar din cauza inabilitatii noastre de a veni in intampinarea cererii. Daca nu ne-am fi impiedicat cu A380, nu ar mai fi existat acum comenzi precum cele pe care Lufthansa le-a lansat pentru 747-8“, crede McArtor.

     

    Deloc surprinzator, directorii Boeing vad in mod diferit problema. „747 este un avion greu de invins“, spune Dan Mooney, vicepresedinte al Boeing pentru programul 747: „Modelul 747 va face ceea ce clientii nostri se asteapta sa faca. Acum avem un avion care ii satisface“.

     

    Avionul intrase intr-un declin accentuat in ultimii ani. Odata ce Airbus a anuntat in 2000 ca va construi modelul A380, a creat in industrie valva de care se bucurase odinioara modelul 747. In 1990, Boeing avea 122 de comenzi pentru acest avion. In 2003 mai avea doar patru. Cand Airbus a anuntat construirea A380, Boeing parea la pamant. De ani de zile ezita in privinta viitorului lui 747; comandase o serie de studii pentru o versiune avansata a 747, dar nu ajunsese la nicio concluzie.

     

    Dar ezitarea a dat roade. Cu trecerea timpului, evolua si tehnologia. Si cand Boeing si-a propus sa dezvolte noul 787 Dreamliner – un avion de pasageri de dimensiuni medii – multe dintre tehnologiile pe care le folosise in premiera pentru acel avion au putut fi adaptate pentru 747, inclusiv motoarele eficiente energetic dezvoltate pentru 787 si noul design aerodinamic care ii putea mari limita de zbor.

     

    „A fost dificil pentru noi“, recunoaste Mooney, cel ce a condus programul de dezvoltare a Boeing 747. „Am fi putut sa extindem avionul, dar fara sa obtinem o crestere a limitei de zbor. Am fi putut avea o limita de zbor mai mare, dar fara sa avem o capacitate suplimentara a aparatului. Noile motoare 787 au fost insa punctul de cotitura in problema asta. Era ultima piesa de puzzle, gratie careia am izbutit sa adaugam locuri in plus in avion si sa urcam si limita de zbor. Aceasta le oferea automat clientilor nostri posibilitatea de a castiga mai mult de pe urma avionului“, afirma vicele Boeing.

     

    Inca mai important pentru longevitatea 747 a fost o decizie de design luata in anii ‘60, cand 747 era inca pe plansa designerilor. Desi aparatul era gandit ca un avion de pasageri, a fost totusi proiectat astfel incat sa poata fi adaptat usor pentru transportul de marfa. Primul avion de marfa – completat in fata cu o trapa disponibila pentru incarcare si descarcare – a intrat pe piata in 1972. Dar, la vremea aceea, interesul pentru un astfel de tip de avion era destul de redus.

     

    Situatia s-a schimbat la sfarsitul anilor ‘70, cand cererea de pasageri a atins un minim istoric, iar companiile aeriene si-au dat seama ca 747 era prea mare pentru ceea ce aveau nevoie atunci. Ca urmare, Boeing a venit cu ideea ca operatorii sa-si converteasca modelele 747 in avioane de marfa, ca sa le poata vinde mai apoi.

     

    In prezent, avioanele de marfa model 747 domina piata cargo aeriana. Rob Laird, vicepresedinte Boeing pe divizia de avioane comerciale si responsabil de vanzari pe zona Asia, estimeaza ca, dupa raportul incarcatura/distanta, modelul 747 reprezinta cam 60% din piata avioanelor de marfa, care insumeaza cam 60 de miliarde de dolari anual.

     

    Pe masura ce productia se muta tot mai mult spre Asia si comertul global creste, piata cargo creste cu o rata mai mare decat cea de pasageri – cu aproape 6% pe an, comparativ cu 4%, rata cu care creste piata de pasageri, potrivit Air Cargo Management. (Totusi, piata de pasageri este de trei ori mai mare decat cea de marfa, ajungand la 185 de miliarde de dolari anul trecut.)

     

    In doar cativa ani, pozitiile de piata ale A380 si 747 s-au inversat. A380 a ajuns de la avionul viitorului la avionul cu probleme. 747, in schimb, a trecut de la stadiul de martoaga la cel de competitor adevarat. „Nimeni n-ar fi crezut ca Boeing ar putea obtine o gramada de comenzi pentru 747“, spune Paul Nisbet, analist al industriei aerospatiale la JSA Research din Newport, Rhode Island. „Dar iata ca ele se dovedesc suficient de multe ca sa dea dureri de cap celor de la Airbus.“

  • RETAIL: Wal-Mart se impiedica in Wal-Mart

    Wal-Mart, cel mai mare lant de magazine din lume, a dominat multa vreme sezonul de shopping de sarbatori cu discounturi uriase care au atras valuri de clienti si le-au facut zile fripte competitorilor. Dar povestea frumoasa din anii trecuti s-a transformat acum intr-o problema.

     

    Dupa reducerile de preturi din noiembrie, putini se indoiau ca lantul american de retail isi va asigura suprematia si in sezonul de iarna 2006/2007. Pe 30 noiembrie insa, Wal-Mart a anuntat ca vanzarile au inregistrat un declin in luna respectiva, pentru prima data in ultimii zece ani.

     

    „Intr-o perioada cu cifre destul de sanatoase pentru retaileri, Wal-Mart a dat semne de slabiciune, ca sa folosesc un eufemism“, spune Adrianne Shapira, analist la Goldman Sachs. Ce s-a intamplat de fapt? La prima vedere, poticnirea a parut sa reinvie eterna intrebare: este Wal-Mart atat de mare incat asta ii dauneaza, pentru ca face imposibil de atins cresterile continue pe care compania s-a bazat timp de patru decenii? Dar situatia de acum pare mai complicata. S-ar putea doar sa fie vorba de schimbari prea rapide, atata vreme cat Wal-Mart se comporta mai mult ca un start-up decat ca o companie cu 6.000 de magazine, 1,3 milioane de angajati si vanzari de 312 miliarde de dolari anual. Si, pe termen lung, s-ar putea sa nu fie un lucru chiar asa de rau.

     

    In ultimul an, Wal-Mart a introdus un numar important de inovatii: a creat o linie de moda urbana, a inceput sa renoveze 1.800 de magazine, a revizuit strategia de publicitate ca sa se concentreze mai putin pe pret si mai mult pe stil, a lansat medicamente generice la 4 dolari, a pus capat sistemului „layaway“ (sistem de rate prin care clientul primeste bunul dorit abia dupa ce achita toate ratele) si a plafonat salariile angajatilor, pentru a numi doar cateva dintre ele.

     

    Pentru o companie atat de mare, chiar si cel mai mic pas gresit capata dimensiuni considerabile. Iar in aceasta perioada, Wal-Mart a facut cativa asemenea pasi gresiti, indepartandu-si cumparatorii – cu linii de haine croite de designeri si cu remodelari neasteptate de magazine. Si cand toate acestea apar in acelasi timp, asa cum s-a intamplat de curand, nu-i sperie numai pe investitorii in Wal-Mart – actiunile companiei au scazut cu 5% in noiembrie – dar si bursa in ansamblu.

     

    Wal-Mart nu prea are de ales si trebuie sa-si modifice strategia, spun analistii. Inca din 1962, formula companiei – marfa ieftina si multa se vinde repede – nu mai e valabila. Competitori precum Target sau Best Buy au atras cumparatorii cu haine mai la moda si electronice mai frumoase, lasand Wal-Mart in situatia de a le vinde americanilor in special produse banale de zi cu zi cum sunt detergentul de rufe sau sosete.

     

    Si strategia companiei, de a creste prin deschiderea necontenita de noi magazine – cam 300 pe an in ultimul deceniu – a inceput sa afecteze rezultatele la fel de mult pe cat l-au ajutat initial, din cauza apropierii intre magazine, care au inceput sa-si fure unul altuia clientii.

     

    Wall Street-ul a tot somat compania sa gaseasca o solutie. „Trebuie sa-si asume niste riscuri“, spune Christine K. Augustine, analist la Bear Steams, care si-a manifestat ingrijorarea fata de performantele Wal-Mart din noiembrie. „Nu le iau in nume de rau ca incearca lucruri noi.“ Dar proiectul de relansare  – pe care compania l-a numit „Wal-Mart iese-n fata“ – dureaza mai mult decat au sperat investitorii. Si exista opinia tot mai raspandita ca ritmul rapid al schimbarilor ar putea fi unul dintre motive.

     

    Luate separat, inovatiile introduse in ultimul an pot fi vazute ca solutii sanatoase pentru problemele vechi ale Wal-Mart. Spre exemplu, aparitia in rafturi a unor haine mai sic – si mai scumpe – teoretic ar trebui sa-i convinga pe consumatori sa cheltuiasca mai mult la Wal-Mart in loc sa dea banii la unul dintre concurenti. Abolirea sistemului „layaway“ si plafonarea salariilor, la randul lor, vor economisi banii companiei.

     

    Luate impreuna insa, aceste masuri au creat echivalentul unei cacofonii in magazine, dezorientand pentru moment consumatorii si angajatii intr-o perioada extrem de importanta a anului. Spre exemplu, in 2006, in acelasi timp in care a lansat jeansii cu ornamente de blana si televizoarele mari cu ecran plat, Wal-Mart a inceput si sa renoveze sute de magazine, „facand mai greu de gasit tocmai acele lucruri atragatoare“, spune Augustine de la Bear Stearns. „Pentru o scurta perioada au urmarit scopuri contradictorii“, spune ea.  

     

    Executivii Wal-Mart au recunoscut ca eforturile companiei de a se reinventa au intampinat cateva probleme. In urma cu cateva saptamani, H. Lee Scott Jr., directorul executiv al Wal-Mart, le-a spus analistilor ca a fost „surprins de cat de extinsa a fost dezordinea aparuta in timpul remodelarilor de magazine“.

     

    Si noile linii vestimentare au creat probleme companiei. Dupa un succes initial cu Metro 7 – o linie de imbracaminte pentru femei inspirata de un designer, introdusa in 600 de magazine preponderent din zone urbane – compania a extins vanzarile in tot lantul. Dar n-a mers. Si nu a fost doar problema ca noile modele nu se vindeau bine. Ele au ocupat spatiul in care Wal-Mart avea pana atunci bunuri care se vindeau bine, precum bluzele sau fustele obisnuite. Asa ca intregul departament de imbracaminte a avut de suferit, contribuind la scaderea vanzarilor de la sfarsitul anului. Scott spune ca oamenii din companie s-au miscat „prea repede si prea departe“ cu linia Metro 7 si de aceea au ajuns s-o mai mentina acum doar in magazinele urbane.

     

    Totusi, unele dintre schimbarile de la Wal-Mart au dat roade. Electronicele mai scumpe au fost un succes. Oferind produse precum televizoare cu ecran plat, telefoane mobile si MP3 playere la preturi diferite, ba chiar o plasma de 3.000 de dolari, Wal-Mart si-a triplat vanzarile in unele locuri, demonstrand ca si produsele mai rafinate au sanse sa se vanda prin magazinele retelei.

     

    Felul in care compania isi administreaza forta de munca a sustinut si el rezultatele. Spre exemplu, Wal-Mart se bazeaza pe mai multi lucratori part-time si le cere sa fie disponibili si noaptea ori in weekend-uri, cand cozile la magazine sunt cele mai mari.

     

    Modernizarea magazinelor, chiar daca ii dezorienteaza temporar pe cumparatori, a imbunatatit vanzarile, sustine conducerea companiei. Dar sperantele in privinta unui reviriment al vanzarilor din magazine ar putea astepta pret de cel putin un an, daca nu chiar mai mult, din mai multe motive. Este prea tarziu pentru ca ultimele comenzi pentru Metro 7 sa fie anulate, ceea ce inseamna ca mii de magazine vor ramane cu modelele slab vandute pe rafturi timp de cateva luni. Renovarile, suspendate in timpul sarbatorilor pentru a-i ajuta pe cumparatori sa se descurce mai usor, vor fi reluate din ianuarie.

     

    Iar Wal-Mart spune ca inca se resimte dupa urmarile uraganului Katrina, despre care compania sustine ca i-a dat peste cap cifrele de vanzari. Cheltuielile suplimentare ale victimelor uraganului, care au primit de la guvernul federal fonduri pentru reconstructie, au facut sa explodeze vanzarile in 2005, facand mai greu pentru companie sa atinga acum performantele de anul trecut. (In noiembrie 2005, spre exemplu, vanzarile Wal-Mart crescusera cu 4,5% fata de luna precedenta.)

     

    Analistii au observat, de asemenea, ca o strategie specifica ar trebui sa-si produca mai devreme sau mai tarziu rezultatele. In octombrie, Wal-Mart a anuntat ca trebuie sa franeze ritmul de infiintare a noilor magazine, inclusiv pentru a incerca sa imbunatateasca mai curand performanta actualelor magazine.

     

    Pentru moment, mesajul Wal-Mart pentru investitori si clienti pare sa fie acelasi de pe panourile din magazinele care au intrat in renovare: va rugam sa ne scuzati aspectul si activitatea in timp ce suntem in constructie. Iar amplitudinea pregatirilor de acum nu trebuie trecuta cu vederea atunci cand avem in vedere rezultatele de mai tarziu, spune Shapira de la Goldman Sachs.

     

    Brian Libby (Portland, Oregon) si Martin Stolz (Midvale, Utah) au contribuit la acest articol.

  • Noi in cine credem?

    Chiar inainte de a incepe sa scriu la acest text am facut un gest cu valoare de simbol, in ierarhia personala: am scapat de ultimele monede de 1.000 de lei vechi, pe care le-am introdus in automatul de cafea. Mi-a parut rau ca n-am avut baterii in aparatul foto, era de imortalizat.

     

    Cum sa nu imortalizezi momentul in care te rupi, la propriu si la figurat, de inflatia de trei digiti, de deprecierea abrupta a leului, de privatizarile discutabile sau de „cresterea economica zero“. E adevarat ca zornaitul mai cochetelor monede de 10 bani ramase in buzunar mi-a evocat rapid ceva deficite, aprecierea abrupta a leului, privatizarile interpretabile sau nevoia de crestere economica reala si sustinuta, dar astea sunt alta mancare de peste. Si subiecte pentru alta data.

     

    Acum as vrea sa raman la simboluri. In noaptea de revelion, am purces ca mai tot poporeanul lipsit de tihna cabanei sau de bilet la vanghelion, in centrul Bucurestilor. Am ramas agatat de petrecerea de la Inter si sper ca respectiva optiune sa nu dea prilejul la interpretari de genul „uite inca unul care s-a dat cu Basescu“, pe langa Josep Borrell sau alti oficiali (scriu asta zambind); era numai foarte aglomerat si miezul noptii aproape, asa ca am luat un stalp in brate, sa nu ma fure curentul de oameni si am asteptat artificiile si numaratoarea inversa. In cele cateva clipe de respiro m-am tot uitat in stanga si in dreapta, ceva nu se potrivea cu imaginea din mintea mea: erau parca prea multe coifuri tuguiate si peruci stralucitoare si destul de putine elemente care sa aduca aminte de adevaratul eveniment al momentului, aderarea. In fond revelioane am mai trait si vom trai, dar chestia cu „integrarea in marea familie…“ are unicitatea ei. Si nici steguletele albastre cu stele galbene de pe masini si nici macar drapelul european ce flutura pe Teatrul National nu izbuteau, parca, sa umple golul.

     

    De atunci, noaptea, m-am tot gandit la valoarea simbolurilor. Si mi-am adus aminte de un set de fotografii facute cu ceva timp in urma intr-un orasel uitat si de lume si de capitalism intr-o margine de Moldova; una dintre ele o vedeti, nu este trucata, este numai modul in care municipalitatea locala a ales sa nemureasca „marea familie“. Nu stiu nici acum daca imaginea ar trebui sa provoace zambete sau daca ar trebui sa iste suparari, cred ca ar trebui sa fie luata ca atare si sa provoace numai niste teme de meditatie.

     

    Uite, sa luam ceva maruntis ce zangane in buzunarele europenilor si cu care sper sa-mi platesc prima cafea a anului 20… si cat o mai fi. Pe o parte a monedei valoarea, pe cealalta un simbol national. Sa trecem la bancnote: pe o parte imagini comune, pe cealalta structuri care, chiar daca evoca imagini europene ce par cunoscute, sunt imaginare. Nimic nu poate evoca mai bine diversitatea in unicitate care caracterizeaza acum continentul european. Sau, pe romaneste spus, dorinta celor de la Bruxelles de a impaca nu capra cu varza, ci toate caprele cu toate verzele: mandrii nationale cu istorii milenare cu limbi de mai mare sau mai mica circulatie si cu identitati culturale.

     

    As pune in contrapondere vestita deviza nationala „In God We Trust“ de pe dolar. Mi se pare un simbol suficient de tare incat sa nasca, iata, cea mai puternica natiune a lumii, dupa ce a inlocuit mai vechiul „E Pluribus Unum“ (si de aici, de la formularea latineasca, se poate broda destul pe tema diversitatii americane care a avut taria de a se coagula, peste mandrii si identitati nationale).

     

    N-as vrea sa par naiv, stiu ca pe langa simboluri mai trebuie multe, dar sunt destule momente in care drapelele, stemele, imnurile sau un pumn de tarana de acasa au cantarit mai mult decat greutatea in cel mai pretios material.

     

    N-as vrea sa par naiv, stiu ca simbolurile pot fi repede invinse de jocuri de interese, de culise politice sau de o cifra urmata de un sir mai lung sau mai scurt de zerouri.

     

    L-as cita insa pe un fost premier al provinciei Piemont, Massimo d’Azeglio, care, dupa unificarea statului italian, in 1861, ar fi exclamat: „Am construit Italia, acum trebuie sa producem italieni“. Daca acum, la un veac si jumatate de la inceperea productiei de italieni vrem sa avem o cantitate suficienta de europeni, ne trebuie, pe langa jocuri de interese, culise politice, siruri de zerouri sau imnuri, si ceva in ce sa credem. Ceva care sa impuna si sa defineasca ideea unitatii europene, daca va fi sa existe asa ceva.  Ceva la care sa rezoneze si cel mandru de turnul Eiffel si cel ce paseste pe sub poarta Brandenburg si cel ce ia in bombeuri trotuarul dambovitean.

     

    Nu vreau sa par naiv, dar intreb, totusi: „noi, europenii, in cine sa credem?“