BusinessMagazin

Blog

  • Cumparaturile? Doar in echipa!

    “Fiecare pe cont propriu” pare a fi, de la distanta, principiul de baza al societatii in care traim. Insa o analiza atenta a prezentului demonstreaza fara drept de apel ca pe termen lung individualismul nu reprezinta o strategie profitabila, iar cine nu are grup nu are parte.

    In ciuda unei cifre de afaceri de 1,7 miliarde de dolari, eBay este passe’. Asta deoarece astazi, atat in peisajul virtual cat si in cel real, se poarta comunitatile, iar cumparaturile pe cont propriu din fata monitorului de acasa au devenit un obicei ineficient si costisitor de cand in China s-a nascut un nou comportament de cumparare ce poarta numele de “tuangou”.
    In numele unui discount semnificativ, oameni care nu s-au mai intalnit inainte se aduna in grupuri organizate pentru a achizitiona impreuna un anume produs, de la electronice la mobila sau croaziere. Acesti indivizi se intalnesc in magazinele si showroom-urile reale la o data si o ora stabilite dinainte, fortandu-l in cel mai propriu sens al cuvantului pe producator sa le acorde un discount de grup substantial.
    Puterea unui numar mare de oameni sau influenta pe care un grup organizat o poate exercita pentru a obtine ceea ce vrea nu reprezinta fenomene care sa fi ramas pana acum necunoscute nici publicului larg, nici comunitatii de afaceri.
    Factorul nou aparut in aceasta ecuatie il constituie usurinta cu care astazi oamenii care gandesc la fel si sunt interesati de aceleasi lucruri se pot intalni in mediul virtual si apoi exercita o influenta considerabila asupra economiei la nivel global. Din perspectiva comerciala aceasta tendinta poate fi caracterizata de un singur cuvant – cumparaturi in echipa. Intr-o lume a informatiilor si a vitezei de reactie, economia se reduce la intentiile de cumparare ale consumatorilor, care in mediul online au tendinta de a se grupa in jurul intereselor comune.
    Mediul virtual are astazi o greutate mai mare ca oricare altul, fiindca astazi peste un miliard de consumatori sunt online.
    Potrivit Trendwatching.com, cele mai populare site-uri chineze care ajuta grupurile de consumatori pe aceeasi lungime de unda sa se organizeze pentru practicarea cat mai eficienta a cumparaturilor in echipa sunt TeamBuy, Taobao si Liba, insa de curand s-a lansat prima varianta globala a unui asemenea site de tuangou, Tumpang.com.
    Ce le ramane producatorilor de facut in conditiile in care intreaga putere pare a se aduna in mainile cumparatorilor? Intr-un mediu atat de competitiv, in care consumatorilor nu le mai poate fi ascuns nimic, cheia succesului o reprezinta reusita in a-i determina pe acestia sa-si dezvaluie intentiile. Conceptul de economie intentionala, introdus cu un an in urma de economistul Doc Searls, se refera la o inversare a perspectivei traditionale a procesului de echilibrare a cererii si ofertei si vine sa raspunda tocmai acestor noi “conditii de mediu”. In acest nou model, consumatorii sunt cei care isi fac cunoscute intentiile de cumparare, invitand unul sau mai multi producatori sa liciteze pentru a-si adjudeca achizitia lor. Searls explica: “Economia intentionala este construita in jurul pietelor cu adevarat deschise, nu in jurul celor de tip siloz. Clientii economiei intentionale nu trebuie astfel sa zboare precum albinele, din floare in floare, adunand oferte in loc de polen. Intr-o economie intentionala procesul de cumparare porneste atunci cand consumatorul anunta piata asupra intentiei sale de cumparare iar comerciantii se intrec pentru achizitia acestuia”.
    Astfel, clientul interesat de inchirierea unei masini ar trebui sa-i poata spune pietei: “Voi fi in vacanta la schi intre 20 si 25 martie si vreau sa inchiriez un SUV cu tractiune integrala. Sunt inregistrat la serviciile de inchiriere ale Avis Wizard, Budget FastBreak si Hertz 1 Club. Nu vreau sa platesc benzina de la inceput si nu sunt interesat de niciun tip de asigurare. Ce pot face aceste companii pentru mine?”.
    Chiar daca exista astazi un numar tot mai mare de antreprenori care incearca sa medieze acest schimb de informatii” intre consumatori si producatori, ajutandu-i pe clientii individuali sa primeasca o oferta bazata pe intentiile lor de achizitie, cea mai mare parte a acestui spatiu ramane inca neocupat.
    De fapt, cea mai mare parte a acestor “brokeri de informatii” se concentreaza asupra unei singure categorii de produse?(de la ipoteci la croaziere sau bilete de avion), ceea ce face din descoperirea site-ului potrivit pentru fiecare achizitie o sarcina impovaratoare.
    Astfel, in peisajul virtual au aparut jucatori ca website-ul cruisecompete.com, care furnizeaza celor interesati oferte din partea agentilor de turism specializati, sau Priceline.com, care le da consumatorilor posibilitatea sa-si stabileasca singuri pretul de pornire si apoi il compara cu preturile minime pe care liniile aeriene, hotelurile si companiile de inchirieri de masini le pun la dispozitie website-ului. Multi dintre acestia se intampla sa mai colaboreze si cu un numar mic de furnizori, ceea ce face ca procesul de licitatie sa devina destul de rigid si sa se finalizeze cu discounturi mai putin spectaculoase decat in restul cazurilor.
    Adevaratul spirit al antreprenoriatului bazat pe conceptul “intentie 2.0” este surprins insa cel mai bine de startup-urile care au zguduit lumea atat de putin transparenta a real estate-ului din tari ca Finlanda, Marea Britanie, Olanda si Statele Unite.

    Totul a inceput cu website-ul finlandez de real estate Igglo, care le da potentialilor cumparatori sansa de a se inscrie pe o lista de asteptare pentru acele case care nu sunt inca pe piata imobiliara. Initiativa a fost una care le dadea posibilitatea atat potentialilor cumparatori sa-si dezvaluie intentia de achizitie, dar si potentialilor vanzatori sa-si dea seama cat de dezirabila este proprietatea pe care o detin. Consumatorii au iubit de la prima vedere aceasta idee, site-ul avand circa 50.000 de vizitatori pe zi. Insa o idee de asemenea calibru nu putea sa nu se raspandeasca cu viteza sunetului, asa ca astazi startup-urile de “reverse real estate” sunt reprezentate si in Marea Britanie, site-ul BlockHunter, si in Olanda, unde activeaza Blockhunter Elkhulstekoop.nl, si chiar America, unde lupta se da intre BuyerHunt si Zillow.

    Deci, ce se intampla in plan real in timp ce noi incercam sa definim acest trend si sa anticipam directia lui de dezvoltare? In primul rand, intermediarii sunt preocupati sa inregistreze cat mai multi consumatori posibili, apoi, cand o masa critica a fost atinsa, sa negocieze un discount de grup cat mai mare cu furnizorii de produse, iar membrii pot alege apoi daca accepta sau nu oferta. De exemplu, organizatia olandeza United Consumers negociaza discounturi in masa pentru asigurari, petrol si electricitate in numele celor 250.000 de membri ai sai.

    SellaBand a creat o platforma care le permite fanilor sa sponsorizeze o trupa si sa primeasca in schimb o portie de showbiz. Sistemul functioneaza in felul urmator: fanii, denumiti “Credinciosii”, gasesc un artist sau o trupa care le place pe SellaBand.com.

    Pentru 10 dolari, ei pot cumpara o actiune la acestia. Odata ce o trupa a vandut 5.000 de actiuni, SellaBand le aranjeaza o sesiune profesionala de inregistrari care include cele mai bune studiouri, cei mai buni manageri si producatori. Credinciosii primesc un CD editie limitata al acestei prime inregistrari. Piesele sunt apoi lansate pe Internet ca download-uri gratuite, veniturile provenind exclusiv din publicitate, iar acestea sunt impartite la trei intre artist, credinciosii sai si SellaBand.

    Din moment ce atat credinciosii, cat si artistii au de castigat din vanzarea celor 5.000 de actiuni, ambii sunt interesati sa promoveze atat trupa, cat si platforma SellaBand.com in toate punctele de intalnire ale muzicienilor si ale fanilor: pe blogurile personale, paginile MySpace si alte comunitati online.

    Odata ce inregistrarea a avut loc, acelasi lucru se intampla si in ceea ce priveste portalul de download al SellaBand: artistii si credinciosii scot profit din incasarile din publicitate realizate prin cresterea traficului pe pagina lor de download. Deocamdata formatiile Nemesea, Cubworld si Second Person au atins pragul, de 50.000 de dolari si au beneficiat de inregistrare, in timp ce alti 20 de artisti sunt pe drum, strangand pana acum mai bine de 5.000 de dolari.

    Un alt startup caruia i se prevede un viitor fructuos este website-ul francez CrowdSpirit. Deocamdata inca in faza beta, compania dotcom vrea sa inchida cercul inovatiei: membrii site-ului nu numai ca vor propune idei pentru produsele electronice, dar vor lua parte la fiecare stadiu din ciclul de viata al proiectului pe care l-au imaginat, pana la achizitionarea produsului final. Intr-o prima faza a acestui proiect, atentia va fi indreptata asupra produselor cu un pret de piata sub cota de 150 de euro. Algoritmul dupa care va functiona acesta arata in felul urmator:

    Pasul 1: Comunitatea furnizeaza idei, le slefuieste si apoi le voteaza pe cele mai reusite.

    Pasul 2: Cele mai bune idei si specificatiile lor tehnice vor fi definite impreuna cu partenerii CrowdSpirit pe partea de cercetare si productie.

    Pasul 3: Primul prototip va fi testat si cizelat de comunitate.

    Pasul 4: Membrii comunitatii vor cumpara produsele pe care le-au imaginat si vor fi totodata responsabili cu recomandarea acestora cunoscutilor si retailerilor.

  • Futuristii

    David Beckham datoreaza succesul brandului sau personal lui Marian Salzman. Atunci cand Salzman s-a hotarat sa scoata termenul de metrosexual din jargonul de marketing la lumina cruda a zilei, in 2003, Beckham reprezenta un exemplu perfect pentru barbatul modern, preocupat de moda, extrem de ingrijit si indragostit fara scapare de produsele sale cosmetice.
    In calitate de vicepresedinte si director de marketing al agentiei J. Walter Thompson, cea mai mare companie de publicitate din lume, Salzman inregistreaza trendurile culturale din lume de peste 20 de ani si anticipeaza felul in care acestea vor fi traduse in cererea consumatorilor. In 2005, ea a prezis corect ca legatura dintre obezitate si insomnie, dovedita de cercetatorii de la Universitatea Bristol, va conduce la o crestere a numarului de paturi oferite de liniile aeriene clientilor lor, mai ales in cazurile zborurilor all-business-class, cum sunt Silverjet sau Eos si in cazul Lufthansa, care vrea sa includa paturi chiar si la clasa de coach. In ultima vreme, Salzman vede si prevede o inclinatie accentuata catre sentimentul de altruism. “Cu totii ne simtim incurajati intr-un fel sau altul de ceea ce fac Bill si Melinda Gates si ne dorim sa fim ca ei”, spune ea. “Altruismul este in mod cert pe val. La fel sunt si comunitatile mici, de tip non-profit, care ne dau senzatia de familiaritate si sentimentul ca facem cu adevarat parte din ceva mai mare decat noi.”
    Aceasta tendinta s-a tradus deja intr-o implicare din ce in ce mai serioasa a marilor companii in proiecte umanitare, prin includerea unor donatii in preturile de raft ale produselor lor. Apple, de exemplu, doneaza cate 10 dolari catre Global Fund pentru fiecare iPod rosu vandut. Ca urmare, in urmatorul sezon al sarbatorilor de iarna, Salzman este de parere ca tema campaniilor referitoare la decadenta va fi passe. Salzman, deja autoare a 13 carti, printre care si bestseller-ul “Buzz si Viitorul Barbatilor”, citeste viitoarele miscari ale societatii, in timp ce urmareste o cantitate impresionanta de reality-show-uri. “Deocamdata sunt dependenta de fenomenul ‘fat TV’. Este o masa enorma de oameni obsedati de corpurile lor.” In plus, ea este o consumatoare vorace de stiri, inclusiv cele din publicatiile straine. Insa dupa parerea ei, cel mai eficient training in domeniu l-au constituit teancurile de carti de beletristica pe care le-a citit in ultimii 20 de ani. “Obisnuiam sa citesc o carte pe zi, un obicei deosebit de costisitor in primii mei ani de cariera. Am invatat insa din lectura aceasta cum sa prezic reactiile emotionale si practice ale oamenilor in legatura cu aproape orice subiect”, spune Salzman. Cea mai recenta cercetare a ei a determinat-o sa traga concluzia ca americanii de provenienta islamica reprezinta un grup de consumatori trecuti pana acum cu vederea, dar care dispune de peste 170 de miliarde de dolari, bani pentru cheltuieli. In plus, tocmai s-a intors de la Beijing, acolo unde s-a intalnit cu cei mai reputati stilisti chinezi pentru a se consulta in legatura cu ultima ei descoperire culturala, sirena urbana, adica femeile chineze care, dupa decenii de-a randul in care s-au imbracat ca presedintele Mao, se intorc spre a-si reclama propria feminitate. Se anunta deci nasterea unei noi piete, iar sarcina ei este sa ii invete pe clientii sai cum sa se muleze cat mai bine pe aceasta piata.
    Insa Salzman nu si-a urmarit intotdeauna globul de cristal. Dupa ce a absolvit cursurile Universitatii Brown, in 1980, a renuntat la masterul de la Harvard pentru a se angaja drept chelnerita. A fost momentul ei de respiro, in care s-a gandit serios la viitorul ei. Stia ca la un moment dat va trebui sa-si ia un serviciu de adult, asa ca a inceput sa se documenteze asupra lumii corporatiste, directie care a condus-o catre primul ei contract cu o editura, la varsta de 24 de ani. Era un ghid de management a trainingului pentru proaspetii absolventi de facultate.
    Prima mare descoperire a lui Salzman a fost in 1992, atunci cand, in timp ce conducea o cercetare de piata la un liceu din Connecticut, a observat ca o parte dintre baietii albi, din suburbii, se imbracau si se purtau ca negrii din ghetouri. Sublinierea tendintei i-a asigurat lui Salzman un loc pe canapeaua emisiunii lui Oprah si la celelalte talk-show-uri americane de calibru. In mai putin de un an, se trezea prinsa in vartejul altui trend fierbinte – internetul.
    Ca cercetator de piata exclusiv pentru AOL, la inceputul anilor ’90, Salzman a avut asigurat un loc in primul rand la spectacolul boom-ului Internetului. Ea a fondat prima firma de research a pietei online din lume, Cyberdialogue, la varsta de doar 30 de ani, devenind unul dintre primii oameni care a studiat cine si de ce este online.
    Insa privind inapoi, singurul regret al lui Salzman este ca nu a investit si ea in tehnologie atunci cand AOL a atins cifra de 1 milion de abonati. “Cateodata am impresia ca nu ma gandesc deloc si la viitorul meu”, spune ea.

    Previziunile lui Salzman

    Produsele alimentare organice devin mainstream:? “O companie de mari dimensiuni din industria alimentara ale carei produse sunt procesate intr-o proportie majoritara va avea probleme foarte mari in viitorul apropiat”.

    Cumparaturile alimentare: “Cred in ascensiunea supermarketului bazat pe criteriul temporal, cu preturi invers proportionale fata de cat de mult timp esti dispus sa petreci in el. Daca esti pe fuga, platesti in plus.”
    Un presedinte global? “Restul lumii crede ca are si ea dreptul sa voteze atunci cand se alege cel mai puternic om din lume, care poate inflenta decisiv din perspectiva geopolitica soarta intregii omeniri, si de aceea ar trebui ales un presedinte american extern si unul intern.”
    Obsesia referitoare la celebritati si viata lor nu ne va parasi prea usor: “Internetul si televiziunea in timp real reprezinta celelalte aspecte ale celebritatii. Cei mai multi dintre noi nu am fost curiosi pana acum in legatura cu detaliile vietii personale ale oamenilor celebri, dar asta doar fiindca nu fusesem inca expusi acestor informatii.”
    Obsesia pentru celebritati va afecta alegerile americane din 2008: “Deocamdata ne gasim intr-o situatie de supra-expunere la media, astfel incat interesul nostru efectiv scade sub cotele de avarie. Iar in conditiile in care chestiunea cea mai interesanta este cea legata de voyeurismul celebritatilor…”

    FISA POSTULUI

    Numele functiei: Futurist

    Companii care angajeaza: Marile companii de marketing si advertising, printre care JWT Worldwide, Euro RSCG Worldwide si TBWA Chiat Day, au de obicei angajati trendspotteri si futuristi.

    Unde sa cauti posturi libere: Anunturile de angajari pe asemenea posturi sunt publicate in Adweek si pe site-urile MarketingCrossing.com si Marketingjobs.com. Pentru posturile din Marea Britanie, echivalentul este site-ul CreativeMatch.co.uk.

    Nivel salarial: Unei pozitii de management pe aceasta linie de cariera ii corespunde un salariu anual de 107.610 dolari, conform datelor Biroului de Statistica a Muncii din Statele Unite, in timp ce salariile de baza incep de la 30.000 de dolari.

    Abilitati necesare: Un background in sociologie si analiza statistica este de folos, la fel ca si abilitatea de a identifica sabloanele si de a afla inaintea celorlalti de produsele si trendurile care se pot dezvolta in revolutii mainstream. De asemenea, rabdarea este o calitate necesara, avand in vedere ca de cele mai multe ori trebuie sa stii sa astepti ca predictiile sa se adevereasca.

    Numarul de posturi similare in Statele Unite: Conform datelor Biroului de Statistica a Muncii, in Statele Unite sunt in prezent circa 159.950 de posturi de marketing manager.

  • Cea mai scumpa masina de serie din lume

    Deja anuntata ca intrata in productie, masina americana DiMora Natalia SLS 2 va ridica stacheta foarte sus pe piata celor mai scumpe si mai puternice limuzine sportive din lume.
    La inceputul lui 2009. In Beverly Hills, in toata America si, promisiunea constructorului, in Europa, ca urmare a cresterii apetitului pentru super-lux pe batranul continent. Cat va costa bolidul? Aproximativ doua milioane de dolari.

    De la “infinit” la “plus infinit”
    De multe ori ne intrebam unde poate ajunge tehnologia sau luxul atunci cand vorbim despre masini. Cert este ca de fiecare data cand un constructor prezinta o masina de neimaginat pana atunci, un altul “ii ia fata” cu un model si mai luxos, si mai rapid, si mai avansat tehnologic.
    Este deci greu de spus unde se va ajunge. E clar ca totusi, pana in 2009, Bugatti va ramane cea mai scumpa si mai puternica masina de serie din lume, dar zilele de suprematie ii sunt numarate. Noul etalon pentru cel mai performant produs al industriei auto pare a fi, deja, DiMora Natalia SLS 2. Sa nu facem vreo confuzie. Vorbim despre masini construite in serie, pentru ca in lume sunt deja “piese” mai scumpe decat cele doua, dar acelea sunt masini de colectie. Ele nu au 1.200 de cai putere sau motor de 14 litri cu 16 cilindri in V. Nici sasiul nu este construit din materiale folosite de NASA in industria aerospatiala. Natalia insa le are pe toate. Ea mai are si 50 de computere ce se ocupa de buna functionare a masinii. Pentru ca are si functii de limuzina, fiecare fotoliu al masinii este independent si se poate roti sau inclina dupa bunul plac. Depinde in ce pozitie vreti sa stati pentru masaj.
    Alfred DiMora isi va vopsi bijuteria intr-o vopsea revolutionara ce-si schimba culoarea in functie de vremea de afara: o zi insorita transforma limuzina intr-un alb perlat stralucitor, ce respinge cu nonsalanta fiecare raza a soarelui, iar o eventuala rupere de nori va schimba masina in “tinuta de seara”: negru sau bleumarin, depinde de costumul sau rochia pasagerului. Ati auzit bine, este o masina ce vrea sa atraga si cele mai puternice femei din lume, nu numai pe barbatii de langa ele. Dovada clara: o poseta (dotare optionala), ce se asorteaza perfect la masina poate costa 12.000 de dolari. Un chilipir.
    Natalia va fi lansata in 2009, in Beverly Hills, dar pana atunci clientii vor putea urmari tot procesul de constructie al masinii printr-un sistem sofisticat de camere web. Si veti avea ce vedea, pentru ca masina va fi asamblata in totalitate manual.
    “Lansarea acestei masini reprezinta cel mai bun exemplu pentru ce inseamna viitor”, spune John Greenwood, fondatorul Proxy Partners, unul dintre principalii sponsori ai proiectului. “Astazi, daca vrei sa convingi eventualii clienti sa-ti cumpere produsul, trebuie sa te gandesti la idei imense, globale si, cel mai important, noi-noute. Pe langa asta iti trebuie si un marketing de exceptie.”
    Exact asta a facut si DiMora. Construieste cea mai rapida si mai scumpa masina din lume si isi promoveaza creatia printr-o campanie de marketing nemaiintalnita. Masina se va “naste” in direct, prin intermediul unor transmisii live pe Internet. Oamenii pot vedea cum lucreaza designerii masinii, toate testele efectuate, inclusiv cele de siguranta in caz de impact.
    Natalia si sponsorii sai vor promova si o expozitie de doi ani la Voyager, cel mai mare targ auto ce va fi deschis la Las Vegas, in 2008. Tot prin contractele de sponsorizare este garantat un concurs la nivel global, unde castigatorul poate pleca cu premiul cel mare, Natalia SLS 2. Promovarea in sine va fi un eveniment fara precedent.
    Alfred DiMora, fondatorul companiei din Palm Spings, este deja un specialist in constructia de masini super-luxoase, dar cunoscute deocamdata numai in Statele Unite: Clenet si Sceptre.

    Specificatii tehnice

    Motor V16 ce dezvolta 1.200 cp

    masina poate decupla cilindrii considerati de prisos, pentru a reduce puterea sau consumul

    senzori ce monitorizeaza pulsul, presiunea si respiratia conducatorului auto

    schimba luminozitatea din habitaclu sau volumul sistemului audio sau converseaza cu soferul ca sa nu adoarma

    in interior este dotata cu un mini-bar ticsit cu sticle de vin sau Sampanie ce se deschid singure

    scrumierele sunt incrustate cu cristale Waterford

  • Colectia de sfaturi

    Diamantele sunt scumpe, dar sfaturile bune sunt nepretuite. Si, dupa cum spunea Aristotel, “buna sfatuire este un fel de consultare. Cine se consulta cerceteaza si conchide”. In business, pentru a conchide este neaparat nevoie de un consilier si, uneori, compania de consultanta poate fi inlocuita de o colectie de sfaturi online.

    “Cum sa reduc costurile companiei?”, este intrebarea pe care si-o pune frecvent Ed Zander, directorul executiv al producatorului de telefoane mobile Motorola, care de cativa ani trece printr-o perioada dificila si care, prin prisma rezultatelor financiare in scadere, a pierdut un loc in clasamentul mondial al producatorilor de telefoane mobile.
    Colectia de sfaturi online eHow.com vorbeste de reducerea costurilor prin mai multe metode. Una dintre ele ar fi cercetarea pietei pentru a gasi cea mai buna oferta pentru echipamentele necesare in companie si pentru serviciile de telefonie fixa si mobila. De asemenea, un alt sfat presupune reducerea be-neficiilor mai putin necesare, cum ar fi de exemplu telefoanele mobile de serviciu pentru toti angajatii, cu toate ca in cazul Motorola nu asta ar fi problema. Iar o ultima masura este restructurarea echipei si eliminarea joburilor care presupun responsabilitati ce pot fi impartite intre ceilalti membri ai echipei. Numai ca si resursele umane sunt de multe ori o problema cu care se confrunta companiile. Spre exemplu, cele din domeniul tehnologiei duc lipsa de programatori specializati, dupa cum imi spunea zilele trecute directorul unei companii de IT din Romania. “Pe de-o parte, pentru ca la nivelul intregii piete, resursele umane pe acest segment sunt limitate, iar pe de alta parte, pentru ca este din ce in ce mai greu sa gasesti si sa angajezi oameni bine pregatiti”, explica el. La fel de bine, o alta problema intampinata frecvent de companii este mentinerea si fidelizarea angajatilor, pentru a putea preveni astfel fluctuatii semnificative ale personalului. Si in astfel de situatii se poate dovedi extrem de util un sfat de pe site-ul eHow.com, despre “Cum sa angajezi personal specializat” sau “Cum sa previi fluctuatiile de personal”, care in unele cazuri se poate dovedi suficient de util incat sa nu mai necesite si sfaturile unui consilier.
    In cazul fluctuatiilor de personal, primul sfat oferit este acela ca managementul firmei ar trebui sa realizeze ca banii nu inseamna totul si ca o buna metoda de a motiva angajatii o reprezinta recompensele financiare si, pe termen lung, oportunitatile de promovare. Un alt sfat pentru aceeasi problema spune ca atunci cand isi fac treaba bine, angajatii trebuie laudati, astfel incat sa simta ca sunt membrii valorosi in echipa. Si, cel mai important poate, compania trebuie sa creeze un mediu de lucru adecvat, pentru ca se pare ca modul in care interactioneaza cu sefii si cu colegii reprezinta un factor important in decizia angajatilor de a-si schimba locul de munca.
    Site-ul eHow.com este plin de astfel de sfaturi pentru aproape orice fel de problema, de la cum sa conduci si chiar sa distrugi o companie din pozitia de sef, cum sa faci un plan de afaceri sau cum sa obtii finantare pentru diferite proiecte.

    Cum sa repari o masina
    Si nu este vorba numai despre domeniul de business. Sfaturile merg pana la cum sa repari o masina, cum sa gasesti cea mai potrivita destinatie de vacanta si o oferta convenabila de calatorie, cum sa cumperi, activezi si setezi deja popularul telefon iPhone de la Apple sau cum sa organizezi o petrecere.
    Ideea acestui site apartine lui Courtney Rosen care, in perioada boom-ului dotcom din 1999, a atras de partea ei o serie de investitori printre care si Hummer Winbald, Media Technology Ventures si General Electric si finantari in valoare de aproximativ 30 de milioane de dolari. Perioada crahului dotcom a afectat puternic si eHow, care aproape ca ar fi dat faliment daca nu ar fi fost cumparat de IdeaExchange.com in 2001. De revenit, compania si-a revenit de-abia in a doua jumatate a lui 2004, iar evolutia sa a atras atentia companiei Demand Media care de anul trecut detine eHow. In esenta, eHow este o uriasa baza de date care cuprinde peste 70.000 de “sfaturi” prezentate sub forma unor articole scrise intr-o maniera semi-serioasa de tipul “Cum sa…”, care atrag insa lunar peste 8 milioane de utilizatori in cautare de solutii pentru problemele pe care le au. Sfaturile sunt categorisite in functie de domeniu, pe site existand in prezent 24 de domenii, fiecare cu cel putin cinci subcategorii.
    Printre cele mai populare domenii se numara Business, Career & Work, Arts & Entertainment, Internet, Computers, Sport & Fitness si Hobbies, Games & Toys. De departe insa, cea mai populara sectiune de sfaturi pare a fi cea de Travel, care numara aproape 16.000 de sfaturi vizavi de destinatii de calatorie, mijloace de transport, hoteluri si diferite lucruri utile in general in calatorii.
    Dincolo de asta, eHow are inclusiv sfaturi inventive despre “Cum sa organizezi nunta perfecta”, “Cum sa adopti un copil” si “Cum sa adopti un catel”, “Cum sa pregatesti o pizza delicioasa in 20 de minute”, “Cum sa te machiezi” sau “Cum devii actor”. De fapt, asa cum a spus Courtney Rosen, fondatoarea eHow, in emisiunea Oprah Winfrey, pe site-ul ei “exista sfaturi despre cum sa faci aproximativ orice”.

  • Un business ca pe roate

    Cele mai noi tendinte in office design propun depasirea oricaror limite, fie ele chiar si de viteza. Asta pentru ca biroul viitorului incalca regulile traditionale de design si se muta pe roti, putandu-se astfel “deplasa” singur de la o intalnire de business la alta.
    Ideea intalnirilor de afaceri in viteza i-a venit unui inginer britanic – Edd China, care, acum aproape un an, a intrat in Cartea Recordurilor prin intermediul acestei inventii de-a dreptul ingenioase si totodata utile. Dupa ce a devenit cunoscut aproape in toata lumea pentru canapelele sale mobile care pot “circula” cu o viteza ametitoare de aproape 150 de kilometri pe ora, China a conceput un birou mobil pe roti, desemnat ca fiind cel mai rapid din lume.

    Claxonul de langa monitor
    Si nu este vorba doar despre un simplu birou, ci despre un adevarat “office” de manager, comparabil cu cele ale directorilor de la ultimele etaje dintr-o cladire de birouri. In afara de mobila propriu-zisa, care consta in biroul in sine si un scaun din piele, au fost adaugate un computer si un telefon fix functionale, cateva plante in ghiveci si un water cooler, asa incat managerul care “sofeaza” biroul sa fie in permanenta hidratat. Si cu toate ca la o prima vedere aceste detalii compun o imagine spectaculoasa, piesa de rezistenta a biroului pe roti este de fapt alta: vine echipat cu o “sala de conferinte”, unde se pot intalni cel mult trei manageri pentru a discuta probleme importante de business.
    In ceea ce priveste elementul de mobilitate, partea surprinzatoare este tocmai modul prin care poate fi condus biroul lui China. Undeva langa monitorul cu cristale lichide al computerului se afla o servieta similara cu cele ale oamenilor de afaceri de unde se porneste motorul biroului pe roti si tot acolo troneaza claxonul in forma de mouse pad. Si, avand in vedere ca nu exista volan, asa cum se intampla in cazul automobilelor, manevrarea acestei inventii se face prin intermediul tastaturii.
    Cel mai rapid birou mobil din lume are un motor Rover 100 si costa 85.700 de dolari (putin peste 63.000 de euro). Lui Edd China i-a trebuit doua luni pentru a construi aceasta inventie, avand avantajul ca este absolvent al facultatii London South Bank University, cu specializare in design de produse. De altfel, canapeaua si biroul pe roti nu sunt singurele sale inventii. Se pare ca inginerul britanic s-a specializat inca din anii ’90 in creatiile sale constand in diferite obiecte de mobilier pe roti, de la paturi sau bai mobile si pana la carucioare de cumparaturi dotate cu motor. Si nu este prima oara cand intra in Cartea Recordurilor, anul 1998 marcand desemnarea canapelei ca fiind cea mai rapida din lume.
    “Sunt incantat ca aceste vehicule neobisnuite reusesc sa atraga atentia celor din jur. Cand parchez, multi oameni cred ca este vorba doar despre simple obiecte de mobilier si ca, probabil, cineva isi muta biroul in alta cladire”, spunea China pentru publicatia The Sun. “Dar atunci cand apar eu, ma asez pe scaun si incep sa conduc, toata lumea din jur ramane cu gura cascata.”

    Trageti pe dreapta!
    Probabil cea mai neobisnuita intamplare cu biroul pe roti ar fi, dupa spusele lui China, momentul in care a condus aceasta creatie pana la Cannes. Mai tot drumul, povesteste el, a fost oprit pe dreapta de politia franceza, iar un echipaj chiar i-a cerut sa mearga la sectie. “Cand am ajuns acolo, toti voiau de fapt sa faca poze cu ciudatul si excentricul britanic, care conduce un birou, si nu sa-mi dea vreo amenda”, isi aminteste el. Asta explica poate pasiunea sa pentru condus diferite obiecte de mobilier. Si se pare ca inginerul nu are de gand sa se opreasca aici. Deja si-a trasat in minte planul pentru urmatorul vehicul neobisnuit. Edd China vrea sa creeze o bucatarie complet functionala pe roti. Viitoarea inventie va avea frigider, aragaz si toate celelalte electrocasnice destinate bucatariei, plus ustensilele necesare gatitului. Asa incat, nu va mai ramane decat sa gaseasca si un bucatar dispus sa conduca bucataria in timp ce gateste cele mai delicioase mancaruri. Gura lumii spune insa ca poate ar fi mai simplu sa cumpere o masina de teren si sa-i umple portbagajul cu caviar, fructe de mare si filet mignon.

  • Express GM

    In anul 1990, Bogdan Enache, student la Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic din Bucuresti, dadea interviu pentru primul sau job in cadrul unei companii aeriene, Pan American. Denumirea jobului: security agent. Cerinte: limba engleza, student, disponibilitate pentru munca la ore mai “neobisnuite”. Enache se potrivea perfect profilului si astfel a primit jobul. Lucra de la 3 dimineata la 7 dimineata. Ii convenea insa programul pentru ca se putea ocupa si de facultate.
    Din primul sau loc de munca a invatat ce inseamna valori organizationale, rigoare, disciplina si proceduri. A trecut de la jobul de security agent la cel de customer service si a inceput sa prinda gustul ascensiunii profesionale. De la Pan American a fost transferat automat la Delta, odata cu preluarea Pan Am de catre Delta Air Lines in 1991. Acolo s-a ocupat exclusiv de transport persoane pana cand compania si-a retras operatiunile de pe piata romaneasca, in 1998. Enache s-a vazut astfel nevoit sa se angajeze in alta parte si s-a indreptat catre Austrian Airlines unde a lucrat pe partea de transport marfa. “Jobul acela a fost practic interfata intre ceea ce facusem inainte si ceea ce fac la ora actuala”, spune managerul TNT.

    Omul potrivit la momentul potrivit
    Propunerea din partea TNT pentru Bogdan Enache a venit si ca urmare a relatiei dintre Austrian Airlines si TNT (Romcargo la acel moment). Compania aeriana interactiona foarte mult cu cea de curierat, iar Bogdan Enache era cunoscut de directorul general al TNT. In momentul in care TNT a cumparat, in 1999, Romcargo, agentul care il reprezenta in exclusivitate in Romania, dezvoltarea mai agresiva a companiei a impus crearea a doua structuri noi ce reprezentau partea de vest si cea de est. Enache a venit in compania olandeza pe post de area manager, ocupandu-se de partea de est.
    “A fost o schimbare brusca in primul rand din perspectiva managementului oamenilor, pentru ca la Austrian Airlines aveam 2-3 colegi, iar in TNT m-am trezit ca trebuia sa coordonez echipe mari, de 70-100 de oameni.” Pozitia de general manager in cadrul TNT a venit dupa 5 ani de munca. A fost intai promovat pe postul de national sales & marketing manager, iar dupa 3 ani i s-a propus postul de country general manager al TNT Romania. Despre Enache se poate spune ca a fost omul potrivit la momentul potrivit. Fostul manager general s-a retras, iar rezultatele lui Enache l-au recomandat ca succesor.

    Avion cu motor, vreau sa fiu aviator
    Au trecut doi ani de cand pe usa biroului lui Enache se afla placuta pe care scrie “country general manager”. Cel mai greu moment din aceasta perioada a fost luarea deciziei de a disponibiliza 20 de angajati care lucrau in departamentul operational, in sfera activitatilor legate de vama. Iar, odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, mare parte din aceste activitati au devenit inutile. “Multi dintre colegi au decis si au fost ajutati sa se integreze in alte departamente, iar absolut toti au facut parte dintr-un program de reconversie profesionala. Dar chiar si in aceste conditii, tot ne-am despartit de 20 de membri ai echipei noastre, iar la nivel personal nu poti sa nu regreti cand esti nevoit sa iei astfel de decizii.”
    In adolescenta se visa aviator. Il atrageau uniforma, stewardesele, ideea de a vizita toata lumea si de a lua contact cu pasagerii. “Eu am vrut aviatie civila. Nu ma atrageau prea mult avioanele militare. Sunt frumoase doar in filme.”
    Soarta lui s-a conturat altfel decat si-ar fi dorit atunci. Din cauza impotrivirii parintilor lui in ceea ce priveste aceasta profesie si mai ales datorita faptului ca in anul in care a terminat liceul (1987) nu a existat serie de aviatie civila la unica scoala de profil din Romania, s-a vazut nevoit sa se indrepte spre alt domeniu. Asa a devenit inginer mecanic. “In contextul actual economic as fi vrut sa lucrez in domeniul ingineriei. Acum exista o dinamica foarte puternica la nivel macroeconomic pe ceea ce inseamna industrie constructoare de masini si exista o nevoie foarte mare de profesionisti in acest domeniu. Din acest punct de vedere un inginer nu mai este privit cum era inainte si poate avea un pachet salarial foarte atractiv.”

    La pescuit de… servicii
    “Nu oricine poate fi antreprenor”, spune Enache, care considera ca are mai multa aplecare spre zona administrarii afacerilor decat spre cea de antreprenoriat. Acest lucru il pune si pe seama joburilor pe care le-a avut de-a lungul timpului, toate locurile de munca fiind bine platite. “Probabil ca, daca nu as fi avut job-uri bune, nevoile mele materiale m-ar fi impins catre antreprenoriat.”
    Nu s-a gandit niciodata serios la ideea de a avea propria afacere pana in momentul in care a devenit manager general, pentru ca de la acest nivel o crestere spectaculoasa in cariera nu se mai poate produce. “De pe aceasta pozitie mai poti ajunge CEO sau poti avea un pachet salarial extrem de bun. Dar atat.” Managerul TNT nu crede ca trebuie sa stai prea mult intr-un fotoliu, pentru ca incepi sa pierzi din inventivitate, din viziune. “Daca gandesti egoist, intr-un mod lamentabil vei sfarsi si tu, si organizatia.”
    Plan de afaceri nu si-a facut deocamdata. Nu si-a stabilit nici domeniul de activitate, desi balanta inclina foarte mult spre cel al serviciilor, alegere bazata pe rationamentul ca serviciile au o expunere relativ mai mica la schimbari macroeconomice, iar o afacere in acest domeniu implica un risc mai scazut. “Acest gand incepe sa prinda contur din ce in ce mai mult si sunt sigur ca la un moment dat voi avea ideea care sa ma determine sa indrept lucrurile in aceasta directie.”
    Pana atunci investeste in echipamente de pescuit, fiind un pasionat al pescuitului sportiv la crap. Treizeci de zile pe an isi da jos costumul de manager pentru a se intrece in capturi spectaculoase si povesti pescaresti cu alti oameni care ii impartasesc pasiunea. Enache se lauda cu o captura de crap normal de 16,5 kg, cel mai mare peste prins pana acum. “Am facut si un fel de club cu colegii mei care au aceeasi pasiune. Se numeste Team TNT si vrem sa mergem la concursuri. Credem ca am ajuns la un nivel de performanta in care sa nu ne mai facem de ras, cel putin. Nu tintim locurile fruntase”, pentru ca nu avem suficient timp sa ajungem la asemenea performanta. “Investitia in acest sport se ridica la 4-5 mii de euro pe an pentru echipamente, la care se adauga costul unei partide de pescuit, care este intre 300 si 500 de euro.
    Pescuitul este preferat si de unii dintre colegii lui Enache, motiv pentru care team-building-urile sunt destul de des intalnite in familia TNT. “Organizam si team-building-uri obisnuite, planificate, dar cele mai dese si mai reusite sunt cele neplanificate. La sfarsit de saptamana ne urcam in masini si plecam in tara. Imi place sa calatoresc in tara foarte mult. Imi place Delta, imi place Bucovina si imi place muntele mai mult decat marea.”

    TNT in cifre

    TNT este o companie 100% olandeza
    Se gaseste in peste 200 de tari
    In Romania compania este prezenta din anul 1999, cand TNT a cumparat Romcargo, care functiona ca agent unic TNT inca din 1991
    Numarul angajatilor din TNT Romania depaseste 360
    Cifra de afaceri pe anul 2006 a fost de 25 de milioane de euro, iar anul acesta oficialii companiei estimeaza o cifra de afaceri de 32-33 de milioane de euro
    Profitul operational este estimat la 7-7,5 milioane de euro pe anul 2007
    10.000 de colete si documente se trimit saptamanal prin intermediul TNT

  • AT&T investeste la Bratislava

    Compania americana de telecomunicatii AT&T Inc. a deschis un centru de service in Bratislava, de unde vor fi deserviti clientii din Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Aici vor lucra aproximativ 350 de angajati, dar firma intentioneaza sa mareasca numarul acestora pana la 1.000.

     

    De la intrarea pe piata slovaca, in 2002, AT&T a investit in jur de 8,5 milioane de euro. Miscarea face parte din programul global de investitii de 537 de milioane de euro pe care compania americana il efectueaza pentru a-si extinde reteaua prin care ofera diverse servicii telecom. AT&T a castigat recent contracte cu General Motors Corp. si cu lantul hotelier Global Hyatt. Pe acest segment, principalii competitori in regiune sunt BT Group, Orange Business Services, operat de France Telecom si divizia Verizon Business a Verizon Communication Inc. Tom Regent, vicepresedintele AT&T pentru Europa, spune ca in ciuda concurentei puternice, firma este decisa sa investeasca in regiune. 

  • DAU O CASA PENTRU UN CREDIT

    Pentru cei ce vor sa ia un imprumut de la banca pentru locuinta, semnalele din piata financiara sunt bulversante. Pe de o parte, tot mai multi bancheri au in oferta credite pentru locuinte cu avans zero si permit indatorarea pana la 60-70% din veniturile lunare. Pe de alta parte, dobanzile cresc, deprecierea leului in fata euro scumpeste rata la creditele in valuta, iar cresterea galopanta a preturilor la locuinte lasa sa se intrevada la orizont un „balon“ imobiliar.


    Una dintre bancile care se laudau cu fiece ocazie ca in ultimii trei ani cel putin n-au scumpit dobanda la creditele ipotecare in valuta, in ciuda cresterilor de dobanzi de pe pietele internationale, a cedat saptamana trecuta si a majorat rata la creditele in euro. Pentru clientii Volksbank (pentru ca despre ea este vorba), modificarea inseamna o marire cu 1,5% a dobanzii pentru imprumuturile cu garantii imobiliare in euro in cazul clientilor ce au luat credite pana la data de 15 septembrie 2007.


    Numele bancii nici nu e pana la urma foarte important, pentru ca anuntul vine doar sa completeze o serie de miscari similare facute deja de o parte dintre bancheri si anuntate sau anticipate de altii. „Ar fi bine sa fim putin mai prudenti si sa cerem o recompensare ceva mai mare“, spune Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania, vorbind si el despre creditele pentru locuinta. Sorin Popa, vicepresedintele responsabil cu activitatea de retail la BRD-Société Générale, spune ca este foarte probabil sa urmeze in curand „o crestere de 1-2 puncte procentuale“ a dobanzilor, atat pentru finantarile in lei, cat si pentru cele in valuta. Efect de domino al crizei cu care se confrunta piata financiara a Statelor Unite dupa caderea pietei creditelor subprime, criza lichiditatilor de pe pietele internationale scumpeste si pentru bancherii romani costurile de refinantare. La randul lor, bancherii transfera costurile asupra clientilor, iar majorarile se simt cu atat mai acut cu cat valoarea creditului este mai mare (cum se intampla in cazul celor pentru locuinte sau al celor de nevoi personale cu garantii imobiliare).


    Cresterea dobanzilor la valuta nu este insa unica sursa de scumpire a imprumuturilor. Dupa o apreciere accentuata si aproape continua in ultimul an si un maxim absolut atins in raport cu moneda europeana la inceputul lunii iulie, la doar 3,1112 lei/euro, moneda nationala a pierdut intre timp mai bine de 8% din valoare in fata monedei europene, iar analistii nu vad caderea oprindu-se aici. Dragos Cabat, vicepresedinte al Asociatiei Analistilor Financiari din Romania si director de risc management la OTP Bank, anticipeaza pentru sfarsitul anului un curs leu/euro de 3,4, „dar intr-un an-un an si jumatate ar putea ajunge la fel de bine spre 4 lei/euro“. Mai radical, Florin Citu, economist-sef al ING Bank, crede ca raportul de 4 lei pentru un euro va fi atins chiar mai repede, „in 6-8 luni probabil“.


    Pentru cei care au luat un credit in euro, o astfel de depreciere a monedei nationale inseamna multi lei in plus la fiecare rata lunara; spre exemplu, pentru o rata de 100 de euro, diferenta dintre un euro de 3,11 lei si unul de 4 lei inseamna aproape 90 de lei in plus. Iar proportia celor ce ar putea resimti astfel de evolutii ale cursului nu e deloc mica atunci cand este vorba de imprumuturile pentru locuinte, luate preponderent in monede straine. Valuta este aleasa in proportie de 98% la BCR si BRD, 90% la Raiffeisen, 60% la Banca Transilvania, 99% la Alpha Bank, 70% la Bancpost, 96% la OTP Bank si 85% la Volksbank. Chiar si bancherii ce au incercat sa promoveze moneda nationala in cazul creditelor pe termen lung au schimbat in timp macazul, presati de concurenta. „Marii jucatori de pe piata finantarilor imobiliare stabilesc trendul“, admite Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank Romania, adaugand insa ca pentru clientii de retail „este extrem de periculos sa se indatoreze in valuta, atata vreme cat veniturile lor sunt in lei“. „Si la noi, finantarile pe lei mai sunt destul de putine“, spune el, comentand totusi ca la nivelul sistemului, „o corectie a cursului de schimb de 20-25% ar pune mari probleme bancherilor in administrarea portofoliilor imobiliare“.

    Ce se poate intampla in aceasta situatie este destul de usor de intrevazut, mai ales daca situatia este privita prin prisma recentei crize a creditelor ipotecare din Statele Unite: de la un punct incolo, scumpirea creditelor ii pune pe cei ce au luat un imprumut in situatia de a nu-si mai putea rambursa creditele, banca executa ipoteca asupra proprietatii imobiliare puse gaj pentru imprumut sau chiar clientul este cel care isi scoate casa la vanzare, pentru a-si rambursa datoriile.


    „Atat timp cat o vinde la pretul la care a cumparat-o, e inca OK“, puncteaza Florin Citu. Pentru ca, intr-o efervescenta generala in care preturile apartamentelor cresc ca aluatul dospit, „oamenii iau decizii pe termen scurt si nu se gandesc ca preturile pot la un moment dat sa inceapa sa mai si scada“, atrage Citu atentia. Iar intr-o situatie in care numarul de locuinte scoase la vanzare creste, tendinta preturilor se poate inversa rapid. In plus, adauga Sorin Popa de la BRD, pe piata imobiliara asistam la o „dezvoltare oarecum haotica“, in conditiile in care in frenezia castigurilor pe care le promite „au aparut peste noapte foarte multi antreprenori care construiesc rapid locuinte si le vand mai apoi cu castiguri serioase“. In opinia lui Popa, in maxim un an, oferta va egala cererea, chiar si pe sectorul rezidential, dupa ce zona de birouri a inceput deja sa fie saturata.


    Pe masura ce bancile au relaxat conditiile de creditare – tendinta vizibila mai ales in cazul celor ce opereaza in baza normelor proprii, lipsite de constrangerile impuse de banca centrala –  „cererea, care avea la inceput valente de necesitate, se transforma intr-o forma de speculatie“, crede Popa. Mai precis, explica el, multi dintre cei ce intra acum in banca pentru a lua un credit ipotecar se gandesc sa cumpere o casa pentru a o revinde mai tarziu in castig sau pentru a o inchiria. BRD este una dintre bancile care a primit din partea bancii centrale unda verde pentru normele proprii, ce permit clientilor un grad de indatorare de 70% din veniturile lunare si accesarea de credite cu avans mai mic decat cel standard, de 25%. Chiar daca efectul acestei relaxari s-a vazut aproape imediat, in august banca acordand un volum de finantari imobiliare de trei ori mai mare decat in iunie (cand a lansat noile produse), Popa spune ca pe zona de finantari imobiliare „banca ramane prudenta“.


    Relaxarea tot mai accentuata a normelor de creditare – in conditiile in care zece banci functioneaza deja pe propriile norme – si boom-ul pietei imobiliare il face si pe Dragos Cabat sa spuna ca, daca in timp nu va exista o abordare atenta din partea bancherilor, „ajungem direct in America“. Totusi, faptul ca Romania nu dispune de instrumente financiare atat de evoluate ca ale americanilor (derivative, obligatiuni ipotecare, securitizari de portofolii) face o diferenta majora si reduce riscurile de a ne confrunta cu o criza similara. Pe de alta parte, exista riscuri in situatia actuala, unde „conceptia eronata ca preturile imobilelor vor creste continuu“ se coreleaza cu asteptarile optimiste ale angajatilor fata de cresteri salariale in viitor si cu larghetea bancherilor de a acorda credite. Mai precis, in conditiile in care cresterea economica incetineste si deficitele externe cresc, si veniturile ar putea creste intr-un ritm mai slab fata de asteptari. Iar cand economia scade, cei ce si-ar fi propus sa schimbe un apartament de bloc cu o vila, spune Cabat, „incep sa simta iar ca apartamentul e tocmai ceea ce isi doreau si ca nu au nevoie de fapt de nicio vila“.


    In primul semestru, cresterea economica a Romaniei a fost de 5,8%, sub asteptarile generale, iar de curand Comisia Nationala de Prognoza (CNP) si-a revizuit estimarea privind cresterea pe tot anul, de la 6,5% la doar 6,1%. Totusi, „Romania are fara urma de dubiu o economie in crestere si asa va continua sa fie“, este de parere Florin Citu, adaugand ca ultimele date sunt doar „un pumn in figura de care avea nevoie pentru a se reaseza acolo unde ii este locul“. Nu de putine ori s-a vorbit in trecut despre o supraincalzire a economiei romanesti, alimentata de consumul generator de deficite externe – astfel incat, in opinia lui Citu, o reasezare lina „prin mici cutremure repetate, asa cum este cel de acum, e mai buna decat o zgaltaiala zdravana“.


    Revenind la discutia despre o eventuala cadere a pietei de credite imobiliare in Romania, economistul-sef al BCR, Lucian Anghel, este de parere ca „cel putin 1-2 ani de acum inainte nu vom asista la ceva similar cu ce se intampla in Statele Unite“. Subliniind ca se refera la o medie pe piata imobiliara, „care ascunde ce se intampla la extreme“, Anghel crede ca pana in 2008-2009 va continua sa existe o crestere a preturilor, „pana cand nivelul ofertei se va mai ridica“. Chiar daca vor exista si zone ale pietei imobiliare unde corectiile nu vor lipsi, loc de crestere in zona medie mai este inca. In plus, pe masura ce se vor dezvolta si proiectele de infrastructura, potentialul de crestere se va muta catre alte regiuni decat Bucurestiul, pe care si investitorii si bancherii le ocolesc. „Inca avem mare nevoie de creditare“, este de parere economistul- sef de la BCR, o alta banca ce functioneaza din iunie dupa norme proprii. Deocamdata cea mai mare banca din piata nu are in ofera un produs ipotecar sau imobiliar cu avans zero, mergand in continuare pe varianta „clasica“ de avans de 25%, dar si-a anuntat intentia de a lansa noile produse pana la finele acestui an.


    Cu sau fara avans zero, relaxarea conditiilor de creditare (care permit pentru moment un grad maxim de indatorare de 65%, dar care va urca la 70% pana la finele anului) s-a simtit rapid in portofoliul de credite ipotecare al bancii. La finele primului semestru din 2007, din portofoliul total de credite de retail de aproape 12 miliarde de lei (peste 3,7 miliarde de euro), finantarile pe termen mediu si lung reprezentau circa 76%; de la introducerea noilor norme, volumul creditelor imobiliare si ipotecare acordate a crescut cu 23%, iar valoarea medie a unei finantari de acest fel s-a majorat cu peste 10%. Si la BCR ponderea creditelor in valuta este covarsitoare: 98% din total. Vorbind despre riscul deprecierii leului, la care se supun acesti clienti, Anghel puncteaza ca „pana una-alta, suntem la nivelul de la sfarsitul anului trecut“, iar pragul de 3,5 lei/euro ar putea sa ramana „un palier destul de rezistent“. O depreciere accentuata a monedei nationale nu ar intarzia sa alimenteze inflatia, motiv pentru care Anghel crede ca, intr-o astfel de situatie, banca centrala ar putea recurge la cresterea dobanzii pentru a stopa deprecierea leului.


    Dar, daca in privinta deprecierii leului BNR are marja de actiune, exista inca problema scumpirii finantarilor externe pentru tarile din regiune din cauza turbulentelor de pe pietele internationale, dupa cum arata o analiza recenta a grupului UniCredit. Analistii bancii italiene cred ca pe termen mediu Romania, Bulgaria si tarile baltice s-ar putea confrunta cu o supraincalzire a pietei imobiliare, dar pentru moment nu exista semne clare privind aparitia unui „bubble“ la nivelul preturilor, in pofida cresterii rapide din ultimii ani. Deocamdata, Rozalia Pal, senior economist al UniCredit Tiriac Bank, este de parere ca „in conditiile in care sunt inca sub nivelul din regiune, mai e inca loc de crestere sanatoasa“. In Romania, dupa primele sase luni din 2007, creditul imobiliar si ipotecar a ajuns la un sold de circa 9 miliarde de lei (2,9 miliarde de euro) – reprezentand in jur de 2% din PIB. In regiunea Europei Centrale si de Est, pe de alta parte, aceasta categorie de finantari reprezinta circa 7% PIB, in timp ce in zona euro acest procent urca la 38%, potrivit unui alt studiu al UniCredit, prezentat in mai.


    Exista totusi o nuanta: in rapoartele BNR, creditele de nevoi personale cu ipoteca sunt cuantificate ca finantari de consum. Dar circa 90% din creditele de nevoi personale cu ipoteca se indreapta catre achizitia de imobile, este de parere Alin Merer, marketing manager al Volksbank Romania. Iar soldul acestor finantari – ce apare in statisticile oficiale la capitolul consum – era la sfarsitul lunii august la Volksbank de circa 700 de milioane de euro. Altfel spus, spre astfel de credite au plecat mai mult decat dublul sumelor plasate de banca in credite imobiliare „oficiale“. Aceeasi situatie se regaseste si la BRD unde, spune Lucian Cojocaru, majoritatea creditelor de nevoi personale cu ipoteca, „daca nu chiar toate“, merg spre zona de imobiliar. Si in acest caz, suma depaseste sensibil plasamentele din creditele imobiliare, in conditiile in care soldul creditelor de nevoi personale cu ipoteca este in prezent de 1,7 miliarde de lei (515 milioane de euro), iar cel al creditelor imobiliare de circa 1,2 miliarde de lei (364 de milioane de euro). La Banca Transilvania, soldul creditelor de nevoi personale cu ipoteca depaseste 200 de milioane de euro. „Este greu de crezut ca oamenii isi ipotecheaza locuinta pentru a obtine un credit si apoi sa utilizeze acesti bani pentru nevoi curente, in loc sa ii investeasca“, afirma Gabriel Cretu. Estimarile lui sunt ceva mai temperate decat ale colegilor din alte banci: peste 75% din creditele de nevoi personale cu ipoteca sunt utilizate pentru investitii imobiliare. O imagine ceva mai reala asupra sumelor intrate in piata imobiliara poate sa vina, in schimb, dintr-o alta statistica a bancii centrale, care arata ca finantarile acordate de banci pe termen lung gospodariilor (clientilor de retail) treceau la finele lunii iulie de 38 de miliarde de lei (aproximativ 11,5 milioane de euro).


    Prin prisma acestei cifre, numarul clientilor care vor avea de platit factura scumpirii creditelor si a unei eventuale caderi a leului apare mult mai mai mare decat ar putea parea la prima vedere. Misu Negritoiu de la ING Bank admite ca in final „clientii sunt cei care vor plati factura“, dar nu vede iminenta unei crize din aceasta cauza. „Evident, pentru unii va fi ceva mai greu“, spune el, „dar nu e inerent sa intre in incapacitate de plata“.


    Statisticile bancherilor arata un portofoliu destul de curat in materie de finantari imobiliare: in portofoliul de credite neperformante, cele de nevoi personale cu ipoteca si imobiliare/ipotecare reprezinta foarte putin. La Volksbank, creditele de acest fel cu restante peste 30 de zile sunt in jur de 0,05%, la Bancpost „procentul de neperformanta este foarte apropiat de zero“, spune Mihai Bogza, presedintele Consiliului de Administratie de la Bancpost, la OTP Bank „nu avem credite neperformante pe segmentul ipotecar“, potrivit lui Gabriel Cretu, la BRD „sub 1% sunt neperformante“, spune Lucian Cojocaru, in timp ce la Banca Transilvania mai putin de 4% din neperformante sunt credite de nevoi personale cu ipoteca sau ipotecare. Istoricul acestor credite este insa destul de scurt (raportat la scadenta) pentru ca statisticile sa fie intru totul relevante. Totusi, nimeni nu isi pune ipoteca locuinta pentru ca apoi sa nu isi mai plateasca ratele, este de parere Bogza.


    Andrei Diaconescu, partener in cadrul casei de consultanta in investitii Capital Partners, evoca un „scenariu pesimist, dar posibil“, in care o accelerare a cresterii preturilor la apartamente, pe termen scurt (din cauza lipsei de proiecte finalizate), ar putea fi urmata de o plafonare sau chiar scadere in urmatorul an (pe fondul finalizarii celor peste 100 de proiecte imobiliare aflate acum in lucru), dublata de o depreciere masiva a leului. In conditii de relaxare a creditarii, spune Diaconescu, pot aparea primele credite restante: in primul rand, salariile sunt in majoritate in lei si nu mai ajung pentru plata ratelor scumpite de deprecierea leului, in al doilea rand poate aparea si o lipsa de interes din partea anumitor creditati sa mai ramburseze banii la banca – in conditiile in care s-au finantat aproape de 100% din valoarea de achizitie, pretul imobilului intre timp a scazut, iar investitia respectiva isi pierde din atractivitate.


    Dar chiar daca s-ar ajunge intr-o situatie in care cei ce au luat bani cu imprumut pentru o casa sa nu ii mai ramburseze, bancile romanesti sunt suficient de solide pentru a se proteja de un astfel de pericol, crede Negritoiu. Apartenenta celor mai multe la un grup financiar international, care le poate sustine in cazul in care apar probleme, este un alt argument al directorului general al ING cand spune ca nu vede „sa se produca o criza“.


    Dinspre partea bancii centrale, mesajul pe care il da purtatorul de cuvant, Mugur Stet, este la fel de putin ingrijorator, chiar daca un semnal de alarma se simte printre randuri. „Noi am atras dintotdeauna atentia ca poate aparea un risc de supraindatorare pe zona imobiliara“, spune Stet. Puncteaza insa ca este vorba despre un risc „potential“ si nu unul iminent – nici chiar atunci cand vine vorba despre bancile ce permit grade de indatorare de 60-70%. In mod eronat, explica el, aceste noi conditii de creditare au fost percepute ca „relaxate“, pentru ca analiza clientilor este la fel de stricta ca si la bancile ce functioneaza in conditiile impuse de BNR, iar sintagma de „credite relaxate“ este doar de marketing, menita sa atraga clientii. Referindu-se la ponderea mare a creditelor in valuta in portofoliul de finantari imobiliare, purtatorul de cuvant al bancii centrale arata ca este vorba de credite pe termen lung, iar „pe durata acestor credite, euro va deveni si moneda noastra nationala“, ceea ce va inlatura la un moment dat riscul valutar. Una peste alta insa, incheie Mugur Stet, folosindu-se de limba engleza, pe piata creditelor imobiliare „in Romania avem «an issue, not a problem»“. Cu alte cuvinte, e doar un aspect care merita studiat cu atentie, nu o problema acuta. Sau nu inca. 

  • REVOLUTIA CREDITELOR RELAXATE

    S-ar zice ca doar cine nu vrea nu are acces la un credit pentru locuinta, in frenezia de oferte ce a cuprins piata bancara in ultimele doua luni, dupa ce conditiile de creditare la zece banci din sistem au fost relaxate.

     

    MAI MULTE CREDITE. Bancile care au trecut testul BNR pentru a-si putea finanta clientii dupa norme proprii se lauda cu cresteri ale portofoliilor de credite pentru locuinte de cateva zeci sau chiar sute de procente. La Alpha Bank Romania, din momentul in care au fost introduse normele noi, la jumatatea lunii mai, valoarea creditelor ipotecare/imobiliare a crescut cu 280%, spune Sergiu Oprescu, presedintele executiv al bancii. La Banca Transilvania, unde produsele noi se vand doar de la jumatatea lunii august, volumul creditelor a crescut cu peste 65% fata de perioada dinainte, iar valoarea medie a unui credit a sporit cu peste 50%, potrivit Gabrielei Nistor, director pentru retail banking. Fata de inceputul anului, la BRD creditul mediu este mai mare in prezent cu 43%, potrivit lui Lucian Cojocaru, director comercial pentru retea, ajungand la circa 57.000 de euro. Volumul de credite imobiliare a crescut si el simtitor, doar in august banca finantand 172 de milioane de lei (circa 53 de milioane de euro), de peste patru ori mai mult comparativ cu aceeasi perioada din 2006. Dupa introducerea normelor proprii, la Volksbank creditele imobiliare au crescut cu circa 65 de milioane de euro, iar valoarea medie a unui astfel de credit s-a majorat cu circa 8.000 de euro. Dintr-un total de credite de retail de aproximativ 1,6 miliarde de euro, finantarile imobiliare inseamna aici circa 330 de milioane de euro, potrivit lui Alin Merer, marketing manager al bancii.

     

    GRAD DE INDATORARE. La bancile ce functioneaza dupa norme proprii, gradul de indatorare variaza, de la banca la banca si pentru diferite categorii de venituri, intre 55% si 70%. Toate bancile ce aplica norme proprii de creditare iau in calcul un cos de subzistenta, respectiv o suma ce reprezinta cheltuielile minime ale unei familii, care diminueaza veniturile eligibile si care creste proportional cu numarul de membri ai familiei. Spre exemplu, la Volksbank cosul minim de subzistenta luat in calcul este de 100 de euro pentru o persoana, iar pentru fiecare inca un membru se adauga inca 75 de euro. La Banca Transilvania, cheltuielile minime de subzistenta luate in calcul sunt de 245 de lei pe membru de familie, pentru primii trei membri ai familiei, iar incepand cu a patra persoana se considera 150 de lei pe membru de familie. La Alpha Bank si BRD, valoarea cosului de subzistenta este de 735 de lei pentru o familie de trei persoane, in timp ce BCR a ales sa diferentieze aceasta valoare in functie de profilul regional si tipul localitatii de resedinta a clientului.

    AVANS MAI MIC. Bancile care aplica norme proprii de creditare au avantajul unor oferte de finantari pentru care avansul scade sub pragul de 25% din valoarea finantata (impus de restrictiile anterioare ale BNR). Diminuarea avansului este insotita insa de o crestere a costurilor (dobanzi sau comisioane suplimentare). La BRD, pentru finantarile imobiliare, aportul clientului poate sa scada pana la 0%, insa in acest caz este necesar sa aduca garantii reale substantiale, care sa depaseasca valoarea creditului, „iar costul creste usor“, admite Lucian Cojocaru. Si totusi, din spusele lui, 35% din creditele imobiliare acordate din iunie incoace sunt cu avans mai mic de 20%. Gabriela Nistor, director de retail la Banca Transilvania, spune ca ponderea creditelor cu avans sub 15% este de peste 20% din totalul creditelor imobiliare acordate de banca in prima jumatate a lunii septembrie. Lucrurile se schimba la Volksbank, care a inceput sa vanda produse dupa normele proprii din iulie. Circa 92% din creditele pentru locuinta au in continuare avans de 25% si peste acest nivel.

     

    DEPINDE DE VALOAREA CASEI. „Avansul minim pe care clientii si l-ar dori este zero“, admite Gabriel Cretu, director de vanzari in divizia de retail la OTP Bank Romania, una dintre bancile ce opereaza inca dupa vechile norme. Dar, adauga el, chiar si bancile care promoveaza mesajul „avans zero“ sunt nevoite sa subevalueze imobilele pentru a reduce riscul. Alpha Bank Romania, prima banca ce a introdus norme noi de creditare, precizeaza ca poate finanta si integral achizitia unui imobil, insa doar in situatiile in care valoarea tranzactiei este mai mica decat valoarea de piata a imobilului. Volksbank acorda credit cu avans zero doar la achizitia imobilelor construite dupa 1977 si doar pentru clientii care au venituri eligibile de peste 2.250 de euro pe luna.

     

    PE VECHILE NORME. Chiar daca nu pot merge cu gradul de indatorare pentru creditele imobiliare si ipotecare decat pana la 40%, bancile ce opereaza inca dupa normele BNR au avantajul sa nu au obligatia sa deduca din veniturile eligibile cosul minim de subzistenta (sau cel putin nu la aceeasi valoare ca bancile „relaxate“). Astfel, pentru o parte din clienti 40% poate insemna mai mult decat 60% dintr-un venit diminuat din start cu cateva sute bune de euro. Asa se explica faptul ca si la aceste banci volumul creditarii a crescut: dupa primul semestru, OTP Bank a avut o majorare a volumului de credite cu peste 43 de milioane de euro fata de inceputul anului, adica de circa 48%. In acelasi interval, valoarea medie a creditului ipotecar a crescut cu aproape 700 de euro, respectiv cu 2,4%. La Raiffeisen Bank, volumul creditelor imobiliare/ipotecare a crescut de la inceputul anului pana acum cu aproximativ 50%, ajungand la un sold de circa 100 de milioane de euro. In acelasi timp, valoarea medie a unui credit imobiliar/ipotecar s-a majorat, potrivit lui Razvan Munteanu, vicepresedinte responsabil cu retailul, cu aproximativ 50% fata de 2006, ajungand la circa 40.000 de euro.

     

    METODE ALTERNATIVE. Creditele in franci elvetieni sunt un bun exemplu prin care clientii pot accesa credite mai mari, inclusiv la bancile ce functioneaza inca dupa normele vechi, dat fiind ca dobanzile mai reduse decat in cazul celor in euro sau lei diminueaza rata lunara. Opt banci ofera in prezent credite in franci elvetieni (OTP Bank, Raiffeisen, Volksbank, Credit Europe Bank, Piraeus, Banca Romaneasca, Bancpost si Porsche Bank). La fel, creditele cu dobanzi fixe in primul an si mai apoi variabile sunt o solutie pentru a permite clientilor sa se imprumute mai mult, iar perioadele de creditare de 30-40 de ani au si ele un efect similar. La bancile ce nu pot oferi credite relaxate, solutia e o perioada de creditare mai indelungata, sau dobanzi aparente mai mici dublate de comisioane „compensatorii“. Scadente lungi practica insa si bancile cu norme proprii: ATEbank, una dintre cele mai mari institutii de credit de pe piata greceasca, dar cu operatiuni de mici dimensiuni in Romania, are una dintre cele mai lungi scadente de pe piata romaneasca, respectiv de 40 de ani. ATEbank permite grade de indatorare de 60% si un avans pentru creditele ipotecare de 15%. Soldul creditelor pentru locuinte acordate in august a dus la o crestere a portofoliului de credite pentru persoane fizice cu 21%, spune Adrian Cosma, directorul departamentului de credite pentru persoane fizice al bancii, in conditiile in care startul s-a dat aici chiar de la zero.

  • Lifestyle si demografie

    Un sef de la Harley-Davidson se plangea de faptul ca nu putea convinge Wall Street-ul ca firma sa nu este un „fabricant de masinarii“, ci o „lifestyle company“, care vinde un mod de viata, o stare. Cand mintile crete din Manhattan au inteles cum vine treaba cu motocicletele si ce semnificatie au ele, capitalizarea companiei a crescut brusc cu vreo 10 miliarde de dolari.

     

    Dupa aproape trei ani de mandat am vazut si auzit de la presedintele Traian Basescu cateva idei cuprinse intr-un discurs care ii putea justifica cu brio si rostul, si functia, singurul de acest tip pe care l-am auzit, in care presedintele romanilor a expus o problema grava a romanilor; este vorba de cuvantarea de la conferinta „Populatia Romaniei – Incotro?“. Presedintele a identificat corect problemele demografice ale Romaniei: imbatranirea populatiei, scaderea natalitatii, reducerea numarului de persoane active, precum si modul in care respectivele probleme se leaga de nivelul de saracie, cu evolutia sociala a individului sau cu migratia. Ce nu mi-a placut a fost capitolul solutii: la nivel declamativ da bine si frumos sa spui „aceasta este o problema a intregii societati (…) a cetateanului, a familiei, a statului, a bisericii ca si a oricarei comunitati“, „trebuie sa traversam cu responsabilitate si pricepere“,  „nu avem coerenta si nu suntem in acord cu orientarile europene“ si tot asa: „nu avem“ si „trebuie sa“. La final un optimist „am convingerea“. Si gata.

     

    Mai am o istorioara si gata si eu, intru la concluzii. Intai istorioara: Un tip a venit odata la JP Morgan cu un plic si ii spune: „Domnule, am in mana o formula garantata a succesului, pe care v-o vand pentru 25.000 de dolari“.

     

    „Nu stiu ce contine plicul“, raspunde Morgan, „dar daca imi arati despre ce este vorba si imi place, ai cuvantul meu de gentleman ca iti platesc suma pe care o ceri“.

     

    Omul se declara de acord, ii intinde plicul din care Morgan extrage o singura foaie de hartie, o citeste rapid si inapoiaza plicul omului. Pe urma ii da cei 25.000 de dolari, o suma considerabila in acele vremuri.

    Hartia citita in fuga continea doua paragrafe:

    “1. In fiecare dimineata, fa o lista de lucruri care trebuie rezolvate in respectiva zi.

    2. Rezolva-le.“

     

    Nu spun mare noutate daca o sa constat ca de mult timp incoace suntem mari maestri in a intocmi liste de probleme presante, pe care nu le rezolvam niciodata. Asta asa, ca un repros general, pentru ca la problema demografica a Romaniei nici nu cred ca exista o solutie minune, care, aplicata, ar putea inversa tendintele. Nu pot decat sa constat, citind statisticile, ca Europa pur si simplu si-a pierdut bucuria de a trai si pofta de viata, pentru ca fenomenul imbatranirii nu este caracteristic numai Romaniei, ci intregii Europe. Cercetatorii de la Brookings Institution, cel mai „batran“ think tank american cred ca varsta medie in Europa va creste de la 37,7 ani in 2003 la 52,3 ani in 2050, in timp ce varsta medie a americanilor va creste la numai 35,4 ani.

     

    Si nu ma pot gandi, in aceste conditii, ca nu se poate pune problema inversarii tendintelor si ca o administrare corecta a fenomenului imbatranirii populatiei este calea de urmat. Sigur, putem proceda ca Serghei Morozov, guvernatorul regiunii rusesti Ulianovsk, care a declarat data de 12 septembrie drept „ziua conceperii de copii“ (aflata deja la a treia editie) si a permis functionarilor si studentilor sa nu mai vina la slujba sau la scoala pentru a face dragoste in tihna. Mai mult, guvernatorul premiaza copiii nascuti pe 12 iunie cu cadouri, de la televizoare la masini de teren. Morozov nu e singur, polonezii isi momesc instalatorii sa se intoarca, iar un orasel din fosta Germanie de Est ii si plateste pe cei ce revin acasa.

     

    Exemplele de mai sus arata ca pur si simplu nu stim sa gestionam situatia si nu stim cum va arata viitorul (as spune cercetatorilor de la Brookings, de exemplu, ca americanii or ramane mai tineri in comparatie cu europenii, dar s-ar putea dovedi pur si simplu mai grasi, ceea ce e o problema la fel de grava).

     

    In „razboiul varstelor“ adversarii nu sunt dorinta de a face cariera sau saracia, ci mentalitatile. Europeanul, in ultimul deceniu si jumatate si romanul, a fost tinta unui marketing hedonist si egoist. Astazi, asemeni celor de la Harley (un exemplu poate nu foarte fericit, dar relevant pentru modul in care functioneaza mintea umana), trebuie sa schimbam perceptii, sa facem din crescutul copiilor un mod de viata, un „lifestyle“. La fel cum ar trebui sa facem si din calitatea umana, cantitatea fiind, pentru reusita, insuficienta.

     

    In context, nu ma pot abtine sa nu trag un sut si marketerilor, manat, cred, si de cateva reclame la pensiile private (cea cu dintii in borcan e emblematica). O sa-l citez pentru asta pe Tom Peters, un guru in materie de management: „Their preferred mantra: «It’s 18-44, stupid!» My suggested variant: «18-44 is stupid, stupid!»“.

     

    Chestiune de mentalitate.