Lifestyle si demografie

Dupa aproape trei ani de mandat am vazut si auzit de la presedintele Traian Basescu cateva idei cuprinse intr-un discurs care ii putea justifica cu brio si rostul, si functia, singurul de acest tip pe care l-am auzit, in care presedintele romanilor a expus o problema grava a romanilor; este vorba de cuvantarea de la conferinta „Populatia Romaniei – Incotro?“. Presedintele a identificat corect problemele demografice ale Romaniei: imbatranirea populatiei, scaderea natalitatii, reducerea numarului de persoane active, precum si modul in care respectivele probleme se leaga de nivelul de saracie, cu evolutia sociala a individului sau cu migratia. Ce nu mi-a placut a fost capitolul solutii: la nivel declamativ da bine si frumos sa spui „aceasta este o problema a intregii societati (…) a cetateanului, a familiei, a statului, a bisericii ca si a oricarei comunitati“, „trebuie sa traversam cu responsabilitate si pricepere“,  „nu avem coerenta si nu suntem in acord cu orientarile europene“ si tot asa: „nu avem“ si „trebuie sa“. La final un optimist „am convingerea“. Si gata.

Mai am o istorioara si gata si eu, intru la concluzii. Intai istorioara: Un tip a venit odata la JP Morgan cu un plic si ii spune: „Domnule, am in mana o formula garantata a succesului, pe care v-o vand pentru 25.000 de dolari“.

„Nu stiu ce contine plicul“, raspunde Morgan, „dar daca imi arati despre ce este vorba si imi place, ai cuvantul meu de gentleman ca iti platesc suma pe care o ceri“.

Omul se declara de acord, ii intinde plicul din care Morgan extrage o singura foaie de hartie, o citeste rapid si inapoiaza plicul omului. Pe urma ii da cei 25.000 de dolari, o suma considerabila in acele vremuri.

Hartia citita in fuga continea doua paragrafe:

“1. In fiecare dimineata, fa o lista de lucruri care trebuie rezolvate in respectiva zi.

2. Rezolva-le.“

Nu spun mare noutate daca o sa constat ca de mult timp incoace suntem mari maestri in a intocmi liste de probleme presante, pe care nu le rezolvam niciodata. Asta asa, ca un repros general, pentru ca la problema demografica a Romaniei nici nu cred ca exista o solutie minune, care, aplicata, ar putea inversa tendintele. Nu pot decat sa constat, citind statisticile, ca Europa pur si simplu si-a pierdut bucuria de a trai si pofta de viata, pentru ca fenomenul imbatranirii nu este caracteristic numai Romaniei, ci intregii Europe. Cercetatorii de la Brookings Institution, cel mai „batran“ think tank american cred ca varsta medie in Europa va creste de la 37,7 ani in 2003 la 52,3 ani in 2050, in timp ce varsta medie a americanilor va creste la numai 35,4 ani.

Si nu ma pot gandi, in aceste conditii, ca nu se poate pune problema inversarii tendintelor si ca o administrare corecta a fenomenului imbatranirii populatiei este calea de urmat. Sigur, putem proceda ca Serghei Morozov, guvernatorul regiunii rusesti Ulianovsk, care a declarat data de 12 septembrie drept „ziua conceperii de copii“ (aflata deja la a treia editie) si a permis functionarilor si studentilor sa nu mai vina la slujba sau la scoala pentru a face dragoste in tihna. Mai mult, guvernatorul premiaza copiii nascuti pe 12 iunie cu cadouri, de la televizoare la masini de teren. Morozov nu e singur, polonezii isi momesc instalatorii sa se intoarca, iar un orasel din fosta Germanie de Est ii si plateste pe cei ce revin acasa.

Exemplele de mai sus arata ca pur si simplu nu stim sa gestionam situatia si nu stim cum va arata viitorul (as spune cercetatorilor de la Brookings, de exemplu, ca americanii or ramane mai tineri in comparatie cu europenii, dar s-ar putea dovedi pur si simplu mai grasi, ceea ce e o problema la fel de grava).

In „razboiul varstelor“ adversarii nu sunt dorinta de a face cariera sau saracia, ci mentalitatile. Europeanul, in ultimul deceniu si jumatate si romanul, a fost tinta unui marketing hedonist si egoist. Astazi, asemeni celor de la Harley (un exemplu poate nu foarte fericit, dar relevant pentru modul in care functioneaza mintea umana), trebuie sa schimbam perceptii, sa facem din crescutul copiilor un mod de viata, un „lifestyle“. La fel cum ar trebui sa facem si din calitatea umana, cantitatea fiind, pentru reusita, insuficienta.

In context, nu ma pot abtine sa nu trag un sut si marketerilor, manat, cred, si de cateva reclame la pensiile private (cea cu dintii in borcan e emblematica). O sa-l citez pentru asta pe Tom Peters, un guru in materie de management: „Their preferred mantra: «It’s 18-44, stupid!» My suggested variant: «18-44 is stupid, stupid!»“.

Chestiune de mentalitate.