“Fiecare pe cont propriu” pare a fi, de la distanta, principiul de baza al societatii in care traim. Insa o analiza atenta a prezentului demonstreaza fara drept de apel ca pe termen lung individualismul nu reprezinta o strategie profitabila, iar cine nu are grup nu are parte.
In ciuda unei cifre de afaceri de 1,7 miliarde de dolari, eBay este passe’. Asta deoarece astazi, atat in peisajul virtual cat si in cel real, se poarta comunitatile, iar cumparaturile pe cont propriu din fata monitorului de acasa au devenit un obicei ineficient si costisitor de cand in China s-a nascut un nou comportament de cumparare ce poarta numele de “tuangou”.
In numele unui discount semnificativ, oameni care nu s-au mai intalnit inainte se aduna in grupuri organizate pentru a achizitiona impreuna un anume produs, de la electronice la mobila sau croaziere. Acesti indivizi se intalnesc in magazinele si showroom-urile reale la o data si o ora stabilite dinainte, fortandu-l in cel mai propriu sens al cuvantului pe producator sa le acorde un discount de grup substantial.
Puterea unui numar mare de oameni sau influenta pe care un grup organizat o poate exercita pentru a obtine ceea ce vrea nu reprezinta fenomene care sa fi ramas pana acum necunoscute nici publicului larg, nici comunitatii de afaceri.
Factorul nou aparut in aceasta ecuatie il constituie usurinta cu care astazi oamenii care gandesc la fel si sunt interesati de aceleasi lucruri se pot intalni in mediul virtual si apoi exercita o influenta considerabila asupra economiei la nivel global. Din perspectiva comerciala aceasta tendinta poate fi caracterizata de un singur cuvant – cumparaturi in echipa. Intr-o lume a informatiilor si a vitezei de reactie, economia se reduce la intentiile de cumparare ale consumatorilor, care in mediul online au tendinta de a se grupa in jurul intereselor comune.
Mediul virtual are astazi o greutate mai mare ca oricare altul, fiindca astazi peste un miliard de consumatori sunt online.
Potrivit Trendwatching.com, cele mai populare site-uri chineze care ajuta grupurile de consumatori pe aceeasi lungime de unda sa se organizeze pentru practicarea cat mai eficienta a cumparaturilor in echipa sunt TeamBuy, Taobao si Liba, insa de curand s-a lansat prima varianta globala a unui asemenea site de tuangou, Tumpang.com.
Ce le ramane producatorilor de facut in conditiile in care intreaga putere pare a se aduna in mainile cumparatorilor? Intr-un mediu atat de competitiv, in care consumatorilor nu le mai poate fi ascuns nimic, cheia succesului o reprezinta reusita in a-i determina pe acestia sa-si dezvaluie intentiile. Conceptul de economie intentionala, introdus cu un an in urma de economistul Doc Searls, se refera la o inversare a perspectivei traditionale a procesului de echilibrare a cererii si ofertei si vine sa raspunda tocmai acestor noi “conditii de mediu”. In acest nou model, consumatorii sunt cei care isi fac cunoscute intentiile de cumparare, invitand unul sau mai multi producatori sa liciteze pentru a-si adjudeca achizitia lor. Searls explica: “Economia intentionala este construita in jurul pietelor cu adevarat deschise, nu in jurul celor de tip siloz. Clientii economiei intentionale nu trebuie astfel sa zboare precum albinele, din floare in floare, adunand oferte in loc de polen. Intr-o economie intentionala procesul de cumparare porneste atunci cand consumatorul anunta piata asupra intentiei sale de cumparare iar comerciantii se intrec pentru achizitia acestuia”.
Astfel, clientul interesat de inchirierea unei masini ar trebui sa-i poata spune pietei: “Voi fi in vacanta la schi intre 20 si 25 martie si vreau sa inchiriez un SUV cu tractiune integrala. Sunt inregistrat la serviciile de inchiriere ale Avis Wizard, Budget FastBreak si Hertz 1 Club. Nu vreau sa platesc benzina de la inceput si nu sunt interesat de niciun tip de asigurare. Ce pot face aceste companii pentru mine?”.
Chiar daca exista astazi un numar tot mai mare de antreprenori care incearca sa medieze acest schimb de informatii” intre consumatori si producatori, ajutandu-i pe clientii individuali sa primeasca o oferta bazata pe intentiile lor de achizitie, cea mai mare parte a acestui spatiu ramane inca neocupat.
De fapt, cea mai mare parte a acestor “brokeri de informatii” se concentreaza asupra unei singure categorii de produse?(de la ipoteci la croaziere sau bilete de avion), ceea ce face din descoperirea site-ului potrivit pentru fiecare achizitie o sarcina impovaratoare.
Astfel, in peisajul virtual au aparut jucatori ca website-ul cruisecompete.com, care furnizeaza celor interesati oferte din partea agentilor de turism specializati, sau Priceline.com, care le da consumatorilor posibilitatea sa-si stabileasca singuri pretul de pornire si apoi il compara cu preturile minime pe care liniile aeriene, hotelurile si companiile de inchirieri de masini le pun la dispozitie website-ului. Multi dintre acestia se intampla sa mai colaboreze si cu un numar mic de furnizori, ceea ce face ca procesul de licitatie sa devina destul de rigid si sa se finalizeze cu discounturi mai putin spectaculoase decat in restul cazurilor.
Adevaratul spirit al antreprenoriatului bazat pe conceptul “intentie 2.0” este surprins insa cel mai bine de startup-urile care au zguduit lumea atat de putin transparenta a real estate-ului din tari ca Finlanda, Marea Britanie, Olanda si Statele Unite.
Totul a inceput cu website-ul finlandez de real estate Igglo, care le da potentialilor cumparatori sansa de a se inscrie pe o lista de asteptare pentru acele case care nu sunt inca pe piata imobiliara. Initiativa a fost una care le dadea posibilitatea atat potentialilor cumparatori sa-si dezvaluie intentia de achizitie, dar si potentialilor vanzatori sa-si dea seama cat de dezirabila este proprietatea pe care o detin. Consumatorii au iubit de la prima vedere aceasta idee, site-ul avand circa 50.000 de vizitatori pe zi. Insa o idee de asemenea calibru nu putea sa nu se raspandeasca cu viteza sunetului, asa ca astazi startup-urile de “reverse real estate” sunt reprezentate si in Marea Britanie, site-ul BlockHunter, si in Olanda, unde activeaza Blockhunter Elkhulstekoop.nl, si chiar America, unde lupta se da intre BuyerHunt si Zillow.
Deci, ce se intampla in plan real in timp ce noi incercam sa definim acest trend si sa anticipam directia lui de dezvoltare? In primul rand, intermediarii sunt preocupati sa inregistreze cat mai multi consumatori posibili, apoi, cand o masa critica a fost atinsa, sa negocieze un discount de grup cat mai mare cu furnizorii de produse, iar membrii pot alege apoi daca accepta sau nu oferta. De exemplu, organizatia olandeza United Consumers negociaza discounturi in masa pentru asigurari, petrol si electricitate in numele celor 250.000 de membri ai sai.
SellaBand a creat o platforma care le permite fanilor sa sponsorizeze o trupa si sa primeasca in schimb o portie de showbiz. Sistemul functioneaza in felul urmator: fanii, denumiti “Credinciosii”, gasesc un artist sau o trupa care le place pe SellaBand.com.
Pentru 10 dolari, ei pot cumpara o actiune la acestia. Odata ce o trupa a vandut 5.000 de actiuni, SellaBand le aranjeaza o sesiune profesionala de inregistrari care include cele mai bune studiouri, cei mai buni manageri si producatori. Credinciosii primesc un CD editie limitata al acestei prime inregistrari. Piesele sunt apoi lansate pe Internet ca download-uri gratuite, veniturile provenind exclusiv din publicitate, iar acestea sunt impartite la trei intre artist, credinciosii sai si SellaBand.
Din moment ce atat credinciosii, cat si artistii au de castigat din vanzarea celor 5.000 de actiuni, ambii sunt interesati sa promoveze atat trupa, cat si platforma SellaBand.com in toate punctele de intalnire ale muzicienilor si ale fanilor: pe blogurile personale, paginile MySpace si alte comunitati online.
Odata ce inregistrarea a avut loc, acelasi lucru se intampla si in ceea ce priveste portalul de download al SellaBand: artistii si credinciosii scot profit din incasarile din publicitate realizate prin cresterea traficului pe pagina lor de download. Deocamdata formatiile Nemesea, Cubworld si Second Person au atins pragul, de 50.000 de dolari si au beneficiat de inregistrare, in timp ce alti 20 de artisti sunt pe drum, strangand pana acum mai bine de 5.000 de dolari.
Un alt startup caruia i se prevede un viitor fructuos este website-ul francez CrowdSpirit. Deocamdata inca in faza beta, compania dotcom vrea sa inchida cercul inovatiei: membrii site-ului nu numai ca vor propune idei pentru produsele electronice, dar vor lua parte la fiecare stadiu din ciclul de viata al proiectului pe care l-au imaginat, pana la achizitionarea produsului final. Intr-o prima faza a acestui proiect, atentia va fi indreptata asupra produselor cu un pret de piata sub cota de 150 de euro. Algoritmul dupa care va functiona acesta arata in felul urmator:
Pasul 1: Comunitatea furnizeaza idei, le slefuieste si apoi le voteaza pe cele mai reusite.
Pasul 2: Cele mai bune idei si specificatiile lor tehnice vor fi definite impreuna cu partenerii CrowdSpirit pe partea de cercetare si productie.
Pasul 3: Primul prototip va fi testat si cizelat de comunitate.
Pasul 4: Membrii comunitatii vor cumpara produsele pe care le-au imaginat si vor fi totodata responsabili cu recomandarea acestora cunoscutilor si retailerilor.
Leave a Reply