Medicamentul experimental administrat in mai 2010 Greciei pentru
a-si rezolva problema de lichiditate (cum s-a scris atunci in fisa
de externare) nu si-a facut efectul: la Atena pacientul mai e tinut
in viata doar de promisiunile cu privire la o noua transa de cateva
zeci de miliarde de euro de la Uniunea Europeana si Fondul Monetar
International, pentru ca situatia ei financiara nu-i permite sa se
ridice ca sa dea mana direct cu investitorii privati.
Dincolo de metaforele medicale si lingvistice, la Atena problema
este – cum scepticii au avertizat inca de acum un an – una de
solvabilitate, pentru ca in software-ul economiei elene au fost
rescrise cu buna stiinta si rea-credinta niste linii de cod care
i-au afectat iremediabil functionarea.
Astfel, Grecia a ajuns dupa un an din nou in situatia in care
nu-si mai poate plati datoriile (ajunse la cam 160% din PIB) pentru
ca economia sa – si asa prost structurata – se sufoca sub povara
masurilor de austeritate impuse drept conditii pentru acordarea
ajutorului financiar. Dar liderii europeni se feresc ca de foc sa
faca oficiale ipotezele de lucru ale pietelor, ca Grecia sa-si
restructureze imprumutul sau sa-si declare incapacitatea de plata.
In incercarea de a cumpara – cu alte zeci de miliarde – inca niste
timp pana cand sistemul bancar european va fi suficient de puternic
ca sa poata absorbi in bilanturile contabile socul unui asemenea
anunt, liderii europeni prefera sa se ascunda dupa subtilitati
semantice, dintre care se desprinde aceea ca acordarea unui nou
pachet de asistenta nu ar viza de fapt restructurarea datoriilor
existente, ci doar extinderea maturitatii lor.
In piata, insa, lucrurile se vad ceva mai clar: la o recenta
dezbatere organizata de Erste Group la Viena, Jozef Sikela, CEO al
bancii slovace Slovenska Sporitelna, a spus transant ca “orice
detinator de datorie publica greceasca trebuie sa se astepte la o
restructurare, singura intrebare fiind cat de mare va fi ea”. Mai
ales ca – dat fiind nivelul la care se tranzactioneaza acum
obligatiunile suverane grecesti, de circa 60% din valoarea lor la
emitere – aceasta restructurare este deja efectiva in piata. “Fie
ca esti banca sau investitor privat in datoriile grecesti, daca iti
vine acum un auditor si-ti verifica registrele contabile cu
onestitate, trebuie sa-ti evidentieze scaderea acestor active
conform cotatiilor din piata”, a explicat Sikela.
O misiune comuna de inspectie a UE si FMI este asteptata sa-si
prezinte concluziile in aceasta saptamana la Atena si sa anunte o
rescriere a parametrilor de anul trecut, pe care grecii oricum nu
i-au respectat. Tinta de deficit a fost depasita cu un sfert
(ajungand la 10% din PIB), incasarile la buget au ramas in urma
prognozelor, iar lupta cu restructurarea economiei se loveste de
proteste zilnice, la care lozincile anti-euro si anti-UE nu mai
sunt de mult razlete. Solutia pe care expertii internationali
trebuie sa o gaseasca, si care ar putea include un plan de
privatizari de 50 de miliarde de euro, trebuie sa previna si
repetarea scenariului in Irlanda si Portugalia, ambele cu probleme
la orizont in ce priveste respectarea acordurilor de finantare.
Irlanda deja cere, prin noul guvern, rediscutarea dobanzii de
5,8% prevazute in acordurile de anul trecut si care deja a ajuns la
6,18% din cauza inrautatirii perspectivelor pentru economiile
eurozonei. Iar la o suma de 67,5 miliarde de euro, cat va imprumuta
Dublinul pana in 2013, orice variatie la nivelul dobanzii se
traduce in ajustari de cheltuieli interne. Nici in cazul
Portugaliei perspectivele nu sunt mai linistitoare, din moment ce
sustinerea de 78 de miliarde de euro pe care Lisabona a obtinut-o
de la UE si FMI are atasata o dobanda variabila de 5,8% pentru
urmatorii sapte ani si jumatate, speranta ambelor parti fiind ca in
acest timp economia portugheza va avea crestere si isi va putea
onora si debitele asumate acum.
Leave a Reply