BusinessMagazin

Tag: PIIGS

  • De ce au căzut băncile europene la burse: speculaţii cu profit

    Fenomenul a fost declanşat de diverse pretexte, iniţial fireşti (incertitudinile din iulie privind situaţia Greciei sau privind rezultatele testului de soliditate financiară), ulterior extrem de grosolane (zvonul total stupid din The Mail on Sunday că Societe Generale ar fi în pragul falimentului sau ştirea “pe surse” de joi din The Wall Street Journal că Rezerva Federală a SUA e brusc preocupată de soliditatea filialelor din State ale băncilor europene, ştire infirmată ulterior de un oficial al Fed).

    În iulie, şeful UniCredit, Federico Ghizzoni, declara că scăderea acţiunilor are legătură nu cu expunerea pe obligaţiuni suverane, care nu înseamnă nici la 5% din afacerile băncii, ci exclusiv cu speculaţiile investitorilor care fac vânzări în lipsă (short selling) pe acţiuni lichide, aşa cum sunt cele ale UniCredit şi ale altor bănci, readucând astfel în discuţie aceeaşi practică speculativă contra căreia au luptat şi SUA, şi Germania din 2008 încoace, considerând-o vinovată pentru prăbuşirea Lehman Brothers, alături de tranzacţiile cu CDS-uri şi alte genuri de speculaţii cu care operează îndeosebi fondurile de investiţii speculative (hedge funds).

    La jumătatea lui august, patru ţări (Franţa, Belgia, Italia şi Spania) au interzis temporar operaţiunile de vânzare în lipsă pe acţiunile băncilor lor, interdicţie care şi-a făcut însă efectul benefic doar câteva zile, adică până la ştirea din The Wall Street Journal, iar săptămâna s-a încheiat cu noi pierderi la burse pentru băncile europene – UniCredit, Intesa, Barclays, RBS, Lloyds Banking Group, Societe Generale, BNP Paribas, Deutsche Bank, Santander şi altele, cele mai lovite fiind băncile din Marea Britanie şi Germania, care nu sunt protejate de interdicţia contra practicii de short selling (vânzarea de acţiuni împrumutate, pariind pe scăderea acestora şi posibilitatea de cumpărare a lor ulterioară la un preţ mai mic).

    Pentru săptămâna ce vine, evoluţiile acţiunilor vor depinde din nou de ceea ce va face Banca Centrală Europeană, consideră Laurent Fransolet, director de strategie la Barclays Capital, citat de The New York Times. Dacă BCE va continua să cumpere obligaţiuni italiene şi spaniole, aşa cum a făcut până acum (numai miercuri, banca a cheltuit 9-10 miliarde de euro pentru a interveni pe pieţele de obligaţiuni), situaţia va rămâne sub control, consideră Fransolet; dacă nu, costurile de îndatorare pentru Italia şi Spania vor creşte din nou până la un nivel periculos, trăgând inevitabil după ele şi acţiunile băncilor europene presupuse a avea deţineri mari de obligaţiuni ale ţărilor cu probleme din zona euro.

    Testul cel mare al acestei tactici va avea loc în perioada dintre sfârşitul lui august şi începutul lui septembrie, sfârşitul vacanţei, când au loc noi licitaţii organizate de Italia şi Spania pentru vânzarea de obligaţiuni. “Este doar o chestiune de timp până ce marile fonduri de investiţii speculative vor dori să testeze pieţele pentru a vedea dacă pot disloca susţinerea preţurilor de către BCE”, apreciază Carl B. Weinberg, economist-şef al firmei de cercetare High Frequency Economics, citat tot de The New York Times. “Dacă susţinerea BCE va fi subminată, atunci acţiunile băncilor vor cădea. Acesta ar fi un coşmar al sfârşitului verii”, adaugă Weinberg.

  • Ce sanse are Spania sa scape de soarta Greciei si a Portugaliei?

    Medicamentul experimental administrat in mai 2010 Greciei pentru
    a-si rezolva problema de lichiditate (cum s-a scris atunci in fisa
    de externare) nu si-a facut efectul: la Atena pacientul mai e tinut
    in viata doar de promisiunile cu privire la o noua transa de cateva
    zeci de miliarde de euro de la Uniunea Europeana si Fondul Monetar
    International, pentru ca situatia ei financiara nu-i permite sa se
    ridice ca sa dea mana direct cu investitorii privati.

    Dincolo de metaforele medicale si lingvistice, la Atena problema
    este – cum scepticii au avertizat inca de acum un an – una de
    solvabilitate, pentru ca in software-ul economiei elene au fost
    rescrise cu buna stiinta si rea-credinta niste linii de cod care
    i-au afectat iremediabil functionarea.


    Astfel, Grecia a ajuns dupa un an din nou in situatia in care
    nu-si mai poate plati datoriile (ajunse la cam 160% din PIB) pentru
    ca economia sa – si asa prost structurata – se sufoca sub povara
    masurilor de austeritate impuse drept conditii pentru acordarea
    ajutorului financiar. Dar liderii europeni se feresc ca de foc sa
    faca oficiale ipotezele de lucru ale pietelor, ca Grecia sa-si
    restructureze imprumutul sau sa-si declare incapacitatea de plata.
    In incercarea de a cumpara – cu alte zeci de miliarde – inca niste
    timp pana cand sistemul bancar european va fi suficient de puternic
    ca sa poata absorbi in bilanturile contabile socul unui asemenea
    anunt, liderii europeni prefera sa se ascunda dupa subtilitati
    semantice, dintre care se desprinde aceea ca acordarea unui nou
    pachet de asistenta nu ar viza de fapt restructurarea datoriilor
    existente, ci doar extinderea maturitatii lor.

    In piata, insa, lucrurile se vad ceva mai clar: la o recenta
    dezbatere organizata de Erste Group la Viena, Jozef Sikela, CEO al
    bancii slovace Slovenska Sporitelna, a spus transant ca “orice
    detinator de datorie publica greceasca trebuie sa se astepte la o
    restructurare, singura intrebare fiind cat de mare va fi ea”. Mai
    ales ca – dat fiind nivelul la care se tranzactioneaza acum
    obligatiunile suverane grecesti, de circa 60% din valoarea lor la
    emitere – aceasta restructurare este deja efectiva in piata. “Fie
    ca esti banca sau investitor privat in datoriile grecesti, daca iti
    vine acum un auditor si-ti verifica registrele contabile cu
    onestitate, trebuie sa-ti evidentieze scaderea acestor active
    conform cotatiilor din piata”, a explicat Sikela.

    O misiune comuna de inspectie a UE si FMI este asteptata sa-si
    prezinte concluziile in aceasta saptamana la Atena si sa anunte o
    rescriere a parametrilor de anul trecut, pe care grecii oricum nu
    i-au respectat. Tinta de deficit a fost depasita cu un sfert
    (ajungand la 10% din PIB), incasarile la buget au ramas in urma
    prognozelor, iar lupta cu restructurarea economiei se loveste de
    proteste zilnice, la care lozincile anti-euro si anti-UE nu mai
    sunt de mult razlete. Solutia pe care expertii internationali
    trebuie sa o gaseasca, si care ar putea include un plan de
    privatizari de 50 de miliarde de euro, trebuie sa previna si
    repetarea scenariului in Irlanda si Portugalia, ambele cu probleme
    la orizont in ce priveste respectarea acordurilor de finantare.

    Irlanda deja cere, prin noul guvern, rediscutarea dobanzii de
    5,8% prevazute in acordurile de anul trecut si care deja a ajuns la
    6,18% din cauza inrautatirii perspectivelor pentru economiile
    eurozonei. Iar la o suma de 67,5 miliarde de euro, cat va imprumuta
    Dublinul pana in 2013, orice variatie la nivelul dobanzii se
    traduce in ajustari de cheltuieli interne. Nici in cazul
    Portugaliei perspectivele nu sunt mai linistitoare, din moment ce
    sustinerea de 78 de miliarde de euro pe care Lisabona a obtinut-o
    de la UE si FMI are atasata o dobanda variabila de 5,8% pentru
    urmatorii sapte ani si jumatate, speranta ambelor parti fiind ca in
    acest timp economia portugheza va avea crestere si isi va putea
    onora si debitele asumate acum.

  • Romania si Croatia vor avea cea mai slaba crestere economica din Europa de Est in 2011 – FMI

    Romania ar urma sa aiba, conform previziunilor FMI, o crestere
    economica de 1,5% in acest an si 4,4% la anul, in conditiile unei
    inflatii medii de 6,1%, la fel ca anul trecut, respectiv de 3,4% in
    2012. Rata somajului va cobori in acest an de la 7,6% la 6,6% si la
    5,8% in 2011.

    Pe ansamblul regiunii, premiantii sunt Turcia si Lituania, cu o
    crestere estimata de 4,6% in 2011, urmata de Polonia (3,8%) si
    Letonia (3,3%). Bulgaria si Serbia vor avea o crestere a PIB de 3%,
    iar Ungaria cu 2,8%. In urma noastra nu va ramane decat Croatia, cu
    1,3%.

    Economia Europei (34 de tari, inclusiv Turcia) va creste cu 2% in
    acest an si cu 2,2% la anul. Singurele tari europene pentru care
    FMI vede continuare a recesiunii sunt Grecia (-3% in 2011, cu o
    redresare la 1,1% in 2011) si Portugalia (-1,5%, respectiv
    -0,5%).

    Din punctul de vedere al inflatiei medii anuale (distincta de
    inflatia decembrie-decembrie, urmarita de BNR), Romania nu e
    depasita in Europa decat de Serbia, unde preturile de consum se vor
    mari in medie cu 9,9%. La capitolul somaj insa, ar urma sa ne
    situam pe acelasi palier cu Germania, Cipru si Malta, cu un nivel
    mediu al somajului, departe de recordurile din Spania (19,4%),
    Serbia (19,6%) sau Letonia (17,2%).

    Economia zonei euro este asteptata sa creasca anul acesta cu 1,6%,
    mult sub cea a Statelor Unite (2,8%) si putin peste cea a Japoniei
    (1,4%). Germania va conduce plutonul eurozonei, dar cu o crestere a
    PIB inferioara celei de anul trecut (2,5% fata de 3,5%).

    FMI apreciaza ca in zona euro, continuarea redresarii este pusa in
    pericol de “slabiciunile persistente ale institutiilor financiare
    din multe economii avansate ale Europei si de lipsa de transparenta
    in privinta expunerii lor” (creante, datorii). Rezolvarea
    problemelor bancilor este strans legata de insanatosirea finantelor
    publice, conchide FMI, si ambele ar trebui sa fie accelerate pentru
    ca redresarea Europei dupa criza sa reuseasca.

  • Ignatul PIGS: cine urmeaza dupa Grecia si Irlanda?

    Europa are din nou probleme. De fapt, Europa are cam aceleasi
    probleme pe care le avea si in primavara, cand, ca sa faca uitata
    tragedia Greciei, Comisia Europeana a alcatuit impreuna cu Fondul
    Monetar International un pachet de garantii de 750 de miliarde de
    euro, pus preventiv la dispozitia statelor care s-ar mai confrunta
    cu crize de credibilitate pe pietele financiare. De data aceasta,
    problemele au iesit la suprafata prin Irlanda, indemnata insistent
    de marile puteri ale zonei euro sa ceara asistenta financiara
    internationala de circa 85 de miliarde de euro, pentru a mai
    compensa din povara creata pentru finantele sale publice de efortul
    salvarii unor banci minate din temelii de spargerea balonului
    imobiliar.

    Ca era inevitabil imprumutul s-a vazut din majorarea zi de zi pe
    piata financiara a primelor de risc pentru indatorarea Irlandei,
    exact ca si in cazul Greciei, pana la limita de unde a inceput sa
    afecteze tot mai serios valoarea euro. Unii formuleaza aceasta
    situatie spunand ca “speculatorii ataca zona euro prin Irlanda, asa
    cum au atacat-o in primavara prin Grecia”; altii, mai diplomati, ar
    spune ca “pietele financiare penalizeaza indisciplina fiscala a
    celor mai slabe state din zona euro”. Indiferent cum ar descrie
    lucrurile insa, deznodamantul e acelasi – apelul la FMI, care vine
    cu aceeasi trusa de doctorii amare cu care colinda Europa de la
    sfarsitul lui 2008, cand a vizitat pentru prima data Letonia.

    Intr-un raport din 22 noiembrie, FMI sustine ca zona euro (din
    care fac parte toate cele cinci tari cu probleme de indatorare,
    denumite colectiv PIIGS de analistii rautaciosi – Grecia, Irlanda,
    Portugalia, Irlanda si Italia) trebuie sa creasca ocuparea si
    eficienta fortei de munca si sa creeze concurenta veritabila in
    comert si pe pietele de energie si transport. Adica, printre
    altele, sa renunte la beneficiile sociale generoase, sa
    liberalizeze piata muncii asa incat sa stimuleze angajarea
    tinerilor, revenirea la lucru a somerilor si a femeilor si sa
    devina cat de competitive pot (nu, nu prin deprecierea voita a
    euro). Aceasta pare, intr-adevar, filozofia momentului in Europa,
    inclusiv pentru tarile care nu sunt tinute de acorduri cu FMI, ci
    doar lovite de criza: nu altceva recomanda, de pilda, guvernul
    britanic sau cancelarul german Angela Merkel.

    Dar si structura economiilor la care ar trebui sa se aplice
    reformele respective, si diferentele culturale dintre societatile
    europene contrazic ideea de mars unitar si creeaza tensiuni care se
    reflecta in increderea in moneda euro. Pentru ca euro sa fie, spre
    exemplu, la fel de bun pentru Grecia pe cat este pentru Germania ar
    trebui ca si cresterea economica, si deficitele externe, si
    inflatia din ambele state sa fie sincronizate. Asa ceva nu se
    intampla, asa incat statele cu productivitate crescuta acumuleaza
    excedente bugetare (16,8 miliarde de euro in 2010 in Germania), iar
    cele cu productivitate scazuta acumuleaza deficite. Scenariul se
    intampla pe continent, spun analistii, inca de prin anii ’80, de
    cand nordul bogat s-a decuplat tot mai mult de restul plutonului,
    din care acum se selecteaza victimele de sacrificat pe altarul
    pietelor financiare.

    Decuplarea parea un fapt depasit gratie beneficiilor UE si apoi
    ale zonei euro; am auzit cu totii ani in sir povestile despre tari
    ca Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia care s-au ridicat din
    saracie cu bani europeni, cu munca multa si ieftina si in cele mai
    fericite cazuri cu taxe scazute. Irlanda a ajuns fostul “tigru
    celtic”, invidiat de intreaga Europa – Thomas Friedman,
    editorialistul de la The New York Times, o cataloga in 2007 drept
    “a doua cea mai bogata tara din Europa”. La jumatatea lui noiembrie
    curent, insusi directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, dadea
    asigurari ca Dublinul “se poate descurca” fara ajutorul
    institutiilor financiare internationale. Atunci ce i-a lovit si de
    ce tocmai acum?