Tag: Spania

  • Spania va aplica „taxa Google” în ciuda ameninţărilor SUA cu creşteri de taxe vamale

    Spania intenţionează să introducă taxa de 3% impusă giganţilor din tehnologie precum Google sau Amazon, în ciuda ameninţărilor tarifare venite din SUA, relatează El Pais.

    Spania va adopta taxa pe servicii digitale de îndată ce se va forma un guvern, potrivit unor surse din actualul executiv. Aşa-numita „taxă Google” ar putea să nemulţumească Statele Unite, care au ameninţat deja Franţa cu represalii pentru o taxă similară.

    Surse din Ministerul Finanţelor spun că decizia finală de a merge înainte cu impozitul va reveni următorului guvern spaniol, care va fi format de o coaliţie condusă de Partidul Socialist (PSOE), alături de Unidas Podemos. Măsura a fost inclusă în manifestul PSOE, înaintea alegerilor din 10 noiembrie, iar ministrul de finanţe María Jesús Montero a vorbit deseori în trecut despre necesitatea creării unei taxe de acest gen pentru a aduce sistemul fiscal spaniol la realităţile secolului XXI.

    Administraţia anterioară a inclus deja o astfel de taxă într-un acord la care a ajuns în octombrie 2018 cu Podemos, înaintea încercării eşuate de a trece bugetul anului 2019. Fostul Cabinet al lui Pedro Sánchez a aprobat un decret privind taxarea anumitor servicii digitale, devenită cunoscută sub numele de „taxa Google”, şi care avea ca obiectiv să strângă aproximativ 850 de milioane de euro la buget. Legislaţia a fost trimisă spre aprobare Congresului, dar a fost abandonată dupa dizolvarea parlamentului, înainte de recentele alegeri generale.

    Ţări precum Franţa au elaborat deja propriile reglementări, care au generat reacţii din partea Washingtonului. După ce preşedintele american, Donald Trump, a ameninţat că va impune tarife de până la 100% pe produsele franceze, UE a reacţionat, anunţând că va răspunde în mod unitar unei măsuri de acest fel.

    Impozitul conceput de Spania prevede o cotă de impozit de 3%, care ar fi aplicată anumitor servicii digitale de la gigantii tehnologici ale căror venituri globale depăşesc 750 de milioane de euro şi ale căror câştiguri sunt mai mari de 3 milioane de euro.

    Administraţia Trump a ameninţat că va impune taxe de import pe mărfuri franceze în valoare de 2,4 miliarde de dolari, ca răspuns pentru taxa pe servicii digitale din Franţa, care penalizează Google, Amazon sau Facebook. Taxa adoptată de autorităţile franceze a fost introdusă pentru a împiedica firmele tehnologice să evite plata impozitelor. Ministrul francez Bruno Le Maire a numit ameninţarea SUA drept „inacceptabilă”. “În cazul unor noi sancţiuni americane, Uniunea Europeană va fi gata să riposteze”, a declarat ministrul finanţelor la radioul francez.

    Luni, reprezentantul american al comerţului, Robert Lighthizer, a declarat că potenţialele taxe pentru mărfurile franceze sunt destinate să descurajeze alte ţări să ia măsuri similare. Lighthizer a spus că propunerea tarifară “trimite un semnal clar că Statele Unite vor lua măsuri împotriva regimurilor de taxare care discriminează sau impun sarcini nejustificate companiilor americane”.

    SUA spune că legea este în contradicţie cu normele fiscale internaţionale şi „neobişnuit de împovărătoare” pentru companiile de tehnologie americane. Lighthizer a declarat că SUA explorează investigaţii privind legi similare din Austria, Italia şi Turcia. Marea Britanie a făcut, de asemenea, paşi către o taxă tehnologică.

  • Afaceri de la zero. Daniel Mărăşescu s-a întors în România după 13 ani petrecuţi în Spania ca să-şi facă business din amenajarea spaţiilor verzi

    „În primul an de funcţionare, 2019, estimez o cifră de afaceri de 120.000 euro.“

    Daniel Mărăşescu, 33 de ani, a revenit definitiv în România în luna mai a anului 2018 du­pă ce a obţinut 44.000 de euro prin programul Start-Up Nation să-şi facă un business în domeniul ame­najărilor spaţiilor verzi. În primul an de ac­ti­vitate a realizat 30 de proiecte de ame­na­jări peisagistice şi aşteaptă venituri de 120.000 euro.

    „Afacerea a pornit din dorinţa de a reveni în România şi de a demonstra că pot face business şi în ţara în care m-am născut. Cu 13 ani în urmă, părinţii mei au decis să se stabilească în Spania, dezvoltând o afacere în domeniul construcţiilor. (…) Spre deosebire de Spania, în România nu există o cultură în domeniul amenajărilor spaţiilor verzi. Puţini erau furnizorii de servicii peisagistice care puteau răspunde cerinţelor pieţei, iar eu am identificat această oportunitate şi mi-am propus să o fructific“, spune Daniel Mărăşes­cu, proprietarul El Jardin.

    El afirmă că în timpul vizite­lor periodice din România a ob­servat efervescenţa cu care se con­struia în Bucureşti, atât în sec­torul rezidenţial, cât şi în cel de birouri, iar, la polul opus, a ob­servat lentoarea de pe piaţa amenajărilor peisagistice.

    Astfel, în 2017 a hotărât să des­chidă o afacere în domeniul amenajărilor peisagistice în Ro­mânia şi a urmat un stagiu de spe­cializare în domeniu la uni­ver­sitatea San Jorge din Zaragoza. „În tot acest timp, am căutat informaţii despre piaţa din România şi eventualele surse de finan­ţare. Am aplicat pentru Start-Up Nation, iar în luna mai 2018 m-am mutat definitiv în România şi am început activitatea.“ Pe lângă finanţarea de 44.000 de euro, în etapa iniţială a mai investit aproximativ 20.000 de euro în achiziţionarea de echipamente.

    În 18 luni de activitate, antreprenorul a realizat peste 30 de proiecte, businessul fiind sezonier. „Iniţial m-am gândit că proiectele vor fi amenajări de grădini private, în zonele aflate în plină dezvoltare imobiliară. Însă avem multe cereri din zona corporate. Vara aceasta am realizat un proiect complex, de 4.000 mp, pentru o multinaţională din domeniul FMCG, am început colaborarea cu un complex rezidenţial de case din Pipera şi suntem în etapa de proiectare pentru amenajarea spaţiului verde al unei rafinării“, explică Daniel Mărăşescu.

    Antreprenorul spune că rea­li­zarea fiecărui proiect în­cepe cu o vizită la beneficiar, în cadrul căreia discută despre aşteptările acestuia şi locul unde urmează să fie realizată gră­dina, dar şi stilul arhitectural al construc­ţiei. Apoi urmează etapa de proiectare, în care foloseşte un program performant care generează inclusiv randări video. „Practic, clientul îşi poate previzualiza grădina înainte de a începe execuţia.“

    „În funcţie de complexitatea proiectului şi de aşteptările clientului, un proiect poate dura de la 2-3 zile, până la 2-3 săptămâni pentru proiectele care presupun construcţia de piscine, iazuri, spaţii de joacă, alei. Costurile pornesc de la 20 euro/mp şi ajung chiar la câteva mii de euro/mp în funcţie de complexitatea proiectului, plantele şi mobilierul dorite de client“, a mai spus Daniel Mărăşescu.

    Antreprenorul consideră că acest segment este în creştere, pentru că tot mai mulţi proprietari îşi doresc o grădină în armonie cu arhitectura casei, o grădină cu forme sau culori deosebite, un spaţiu care să îi reprezinte. Clienţii săi sunt în general familii de tineri care îşi doresc o experienţă de locuire cât mai plăcută şi care vor să valorifice inteligent spaţiul exterior casei. 

    „Anul 2019 este primul în care am funcţionat de la începutul sezonului de amenajări şi sunt mulţumit de modul în care a avoluat businessul de la lună la lună. La finalul anului estimez o cifră de afaceri de 120.000 euro“.

    Daniel Mărăşescu are deja lucrări contractate pentru anul 2020. Pentru următorii ani, antreprenorul şi-a propus să îşi extindă afacerea prin înfiinţarea propriei pepiniere şi a unei linii de producţie pentru decoraţiuni şi mobilier de grădină. „Îmi doresc să coordonez o echipă de arhitecţi peisagişti care să îmi împărtăşească viziunea de business şi să cresc numărul de proiecte la un minim de 20/lună. Până acum, am atins toate obiectivele pe care le-am stabilit în această afacere şi sunt optimist şi pentru viitor.“

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    ♦ Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ♦ În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

     

  • Exportul – o poveste despre detalii

    „Affumicato” era un cuvânt pe care Carmen Gavrilescu îl auzea des la târgurile de promovare de produse din Italia şi Spania la care participa cu salamul de Sibiu. Ulterior, a înţeles „nemulţumirile” celor obişnuiţi cu gusturile mediteraneene, încât italienii repetau apăsat cuvântul „afumat” – în neconcordanţă cu specificul lor de consum. Carmen Gavrilescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu (n.r.: formată din Agricola Bacău, Scandia Sibiu, Salsi Sinaia parte din grupul Angst, Cris-Tim care produce la fabrica din Prahova salamul de Sibiu, Aldis cu fabrica din Călăraşi şi producătorul Reinert), a povestit în cadrul evenimentului ZF Branduri Româneşti 2019 despre provocările întâlnite în conturarea poveştii de export din jurul salamului de Sibiu, accentuând ideea specificului din fiecare ţară.

    „Salamul de Sibiu este primul brand românesc care a trecut graniţele ţării. În prezent ne ajută mult existenţa comunităţilor româneşti dezvoltate în afara ţării. Oriunde în Italia, Spania şi Marea Britanie au ajuns oamenii să ştie despre el. (…) Când discutăm despre zona de mâncare este o chestiune de gust pentru că fiecare ţară are un specific. În Italia şi Spania oamenii repetau constant cuvântul affumicato, care înseamnă afumat. Ei nu consumă produse afumate, ca noi, cărora ne place salamul afumat. Trăim într-o zonă de percepţii”, spune Gavrilescu.

    Dar, totuşi, dacă în zona de mâncare vorba spune că „gusturile nu se discută”, ce altceva ar putea influenţa capacitatea unui brand românesc de a merge la export? Numele şi rezonanţa acestuia în diferite limbi şi culturi ar putea reprezenta un factor extrem de important, încât dacă acesta este dificil sau greu de pronunţat, în special în cazul unui brand bazat pe produs, ar putea ridica probleme în etapa de popularizare.

    În acest sens, spre exemplu, lanţul de librării Cărtureşti, consideră că ar putea ieşi pe pieţele internaţionale prin brandurile specifice ale companiei, sub umbrela Cărtureşti, deoarece acestea au nume cu rezonanţă. „Momentan nu avem planuri clare pentru pieţele externe, am deschis recent la Chişinău într-un prim pas şi vrem să mergem mai aproape de casă, unde există comunitatea românească. Legat de nume şi versatilitatea lui şi cât îţi permite sau nu să ieşi din ţară, Cărtureşti este un creator de branduri, cu librării de nişă. Verso, spre exemplu, este un concept axat pe cultura vizuală, sau Carusel din Centrul Vechi – care este cunoscută mai mult sub numele acesta decât sub numele Cărtureşti. Pentru unii acestea funcţionează ca un brand în sine”, explică Iulia Teliban, senior marketing manager la Cărtureşti.

    Ea susţine că şi la export cel mai important lucru este povestea pe care o aduce brandul, în special într-un moment în care trendurile de consum sunt influenţate enorm de puterea brandurilor. „Cred că la un moment dat nici nu mai contează atât de mult numele brandului, ci ceea ce vine cu el. Cât timp poţi duce forţa brandului şi diferenţiatorul, poţi crea experienţa şi atmosfera. Brandul este povestea pe care o spune consumatorul despre tine după ce îi oferi o sumă de experienţe”, adaugă Teliban.

    Pentru a accentua ideea că brandul este o forţă în sine dacă este construit aşa cum trebuie şi că poate transcende graniţe, Stephane Dumas, cofondatorul Meli Melo, susţine că trebuie să creezi un brand uşor de pronunţat şi în alte pieţe, nu doar în ţara ta. „Un brand nu ţine de naţionalitate. Un brand nu are frontieră, nu are limită, decât cea fixată de companie. Eu am venit în România în 1994 şi am început în 1998 să aducem accesorii pentru femeile de aici. Am ales un brand cu sonoritate franceză şi românii au asociat numele cu Franţa. Important este brandul, puterea lui, nu naţionalitatea celui care l-a creat. E important să creezi un brand uşor de pronunţat în alte pieţe, nu doar în ţara ta. Altfel e greu de impus pe alte pieţe, dacă vreţi să ieşiţi pe alte pieţe. Noi mergem cu Meli Melo la export şi îl ducem ca brand românesc, nu francez”, spune Stephane Dumas, cofondatorul Meli Melo.

    Un nume care poate avea succes la export ar putea fi, de asemenea, unul ce are traducere la îndemână în fiecare limbă vorbită în pieţele pe care încearcă să intre.

    „Printre brandurile noastre acum un an s-a născut Ana Are, cu extensii precum Ana Iubeşte. Acestea sunt branduri construite pentru piaţa internaţională pentru că Ana este un nume cu conotaţii internaţionale, ce poate fi tradus în orice limbă. Alegerea acestui nume a fost importantă când am acceptat acest proiect şi am agreat că vrem să devenim un jucător important la nivel european pe piaţa fresh-urilor şi a sucurilor de fructe”, menţionează Răzvan Vasile, CEO al companiei Casa Panciu, sub umbrela căreia se află brandul Ana Are. Stephane Dumas, de la Meli Melo, spune că dincolo de nume brandurile româneşti care vor să iasă în afara graniţelor trebuie să se înarmeze cu răbdare şi cu un management bun.

    „Există trei tipuri de firme: naţionale, internaţionale şi multinaţionale. Noi suntem internaţionali, am acoperit 2-3 pieţe. Ca să treci de la naţional la internaţional trebuie să ai un brand de exportat, să fii puternic pe piaţa ta de bază, să ai un management bun, să fii sigur că ai resursele necesare, să ştii că nu eşti nimic pe alte pieţe şi să ai răbdare. Noi am intrat acum şase ani în Moldova şi cinci ani a fost un coşmar. Acum magazinul din Chişinău este printre cele mai bune”, adaugă Dumas. Companiile şi realitatea pieţelor confirmă că la baza unui brand de export trebuie să stea un produs sau un serviciu calitativ pentru a avea un succes sustenabil.

    „Pentru a avea succes, un brand are nevoie de un produs în spate. Noi am trecut graniţele cu acest brand (n.r.: Superbet) în Polonia. Acolo brandul nu este cunoscut, aşa că trebuie să convingă prin produsul pe care îl reprezintă. Acum avem capital de lucru 100 mil. euro. Când am decis să ne extindem în Polonia acum doi ani nu aveam banii aştia, aşa că nu am putut cumpăra o companie locală, ci am pornit de la zero. Superbet a pornit acum 10 ani la Timişoara, cu o agenţie de pariuri. Brandul s-a dezvoltat cu management românesc, avem birouri la Londra, la Leeds, la Zagreb, am angajat programatori, ne-am dezvoltat, am cumpărat o firmă de inteligenţă artificială. Este dovada că se pot face şi în România lucruri frumoase. Acum cred că în cinci ani Superbet poate fi un brand global, un produs tehnologizat”, îşi aminteşte Vlad Ardeleanu, managing director la Superbet.

    Din perspectiva unei companii de tehnologie cu succes global deja obţinut într-o anumită măsură, Bitdefender este de acord că un produs de calitate ridicată, corelat cu o experienţă pozitivă a consumatorului, reprezintă una dintre reţetele exportului unui brand românesc cu succes. „Sunt trei idei cheie prin care vinzi: brandul, calitatea produsului şi a serviciului şi pe locul 3 vine preţul. Deci combinaţia dintre brand şi calitatea produsului, unde vorbim foarte mult de experienţa consumatorului final, depăşeşte cu mult partea de preţ”, spune Ciprian Istrate, vicepreşedinte pe soluţii consumer în cadrul Bitdefender.

    Pentru companiile de tehnologie precum Bitdefender, care vor să iasă la export, calitatea forţei de muncă specializată în IT din România ar putea fi o carte importantă de jucat, încât tehnologia elimină graniţele clasice. „Brandul este cel mai important lucru, iar noi având un brand tehnologic avem cel mai mare avantaj, pentru că tehnologia a eliminat graniţele. Te poţi duce să maximizezi veniturile în altă parte, în altă piaţă. Eu cred că noi, românii, avem un foarte mare avantaj pe partea tehnologică. În primul rând avem cunoştinţele noastre tehnologice, care sunt printre cele mai dezvoltate. Specialiştii noştri IT sunt în top 5 în lume”, subliniază Istrate.

  • Oraşul Barcelona, paralizat din cauza creşterii violenţelor din cadrul protestelor

    Protestele din Catalonia, manifestate ca reacţie la decizia Curţii Supreme din Spania de a aresta nouă lideri ai mişcării secesioniste, continuă în cea de-a cincea zi, atingând un nivel înalt al violenţelor şi blocând întreg oraşul Barcelona, relatează site-ul postului BBC.

    Zeci de mii de protestatari au ocupat, vineri dimineaţă, oraşul spaniol, oprind trenurile şi blocând străzile din Barcelona, pentru a reacţiona la decizia de luni a instanţei supreme spaniole de a-i aresta pe nouă lideri catalani.

    Ca urmare a stării de paralizie a oraşului, meciul de fotbal dintre echipele Barcelona şi Real Mardid, programat pe 26 octombrie.

    Similar, catedrala Sagrada Familia din Barcelona, una din cele mai importante atracţii turistice ale oraşului, a anunţat, prin intermediul unei postări pe Twitter, închiderea temporară a clădirii, dat fiind faptul că protestatarii au blocat intrarea în clădire.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noapte cu violenţe EXTREME în centrul Barcelonei. Separatiştii au incendiat maşini şi au aruncat cu ACID în poliţişti

    Poliţia din regiunea Catalonia a transmis că mai mulţi demonstranţi violenţi au aruncat cu pietre, petarde, cocktailuri molotov şi “obiecte umplute cu acid” spre forţele de ordine.

    Peste 50 de persoane au fost reţinute, iar 125 rănite, în urma manifestaţiilor din zilele precedente. Printre răniţi se numără şi membri ai forţelor de ordine.

    Alte 20 de persoane au fost reţinute miercuri după-amiază în legătură cu comiterea de acţiuni violente în cursul demonstraţiilor.

     

     

    Carles Puigdemont, fost lider al guvernului separatist catalan, care a fugit în Belgia în anul 2017, după eşecul tentativei de secesiune, i-a încurajat pe protestatari să continue să se mobilizeze într-un “tsunami democratic”.

    Succesorul său în funcţia de premier regional, Quim Torra, a afirmat miercuri spre joi noapte că “un grup de infiltraţi şi provocatori” a fost responsabil pentru recentele acte de “vandalism”.

    “Mişcarea de independenţă nu este şi nu a fost niciodată violentă”, a mai spus Torra, adăugând: “Nu există niciun motiv sau justificare pentru a incendierea maşinilor”.

    Premierul spaniol Pedro Sanchez a condamnat incidentele violente, afirmând că Guvernul de la Madrid va continua să “garanteze securitatea” în regiune.

    Mii de persoane au protestat paşnic în alte zone din regiunea Catalonia, iniţiind inclusiv “marşuri pentru libertate” spre Barcelona.

    Catalonia a organizat în 2017 un referendum privind independenţa faţă de Spania. Plebiscitul, care a avut rezultat proindependenţă, nu a fost aprobat de Curtea Constituţională din Spania. Parlamentul catalan a proclamat independenţa, dar a suspendat decizia. Liderii UE au pledat pentru soluţionarea crizei prin dialog.

    După patru luni de deliberări, instanţa supremă de la Madrid a anunţat luni că nouă lideri separatişti catalani au primit sentinţe între 9 şi 13 ani în închisoare. Decizia a provocat ample proteste la Barcelona şi în alte oraşe din regiune, soldate cu rănirea a cel puţin 78 de persoane.

  • Nouă politicieni şi activişti, ani grei de închisoare pentru rolul jucat la referendumul din 2017

    Alţi trei au fost găsişi vinovaţi doar pentru nesupunere şi nu au fost condamnaţi la închisoare.

    Catalonia a organizat în 2017 un referendum privind independenţa faţă de Spania. Plebiscitul, care a avut rezultat proindependenţă, nu a fost aprobat de Curtea Constituţională din Spania. Parlamentul catalan a proclamat independenţa, dar a suspendat decizia. Liderii UE au pledat pentru soluţionarea crizei prin dialog.

     

     

     

  • Vreţi să cumpăraţi un sat aflat pe malul Oceanului Atlantic? Tot satul costă mai puţin decât un apartament de lux din Bucureşti

    Să vinzi o casă poate fi de-a dreptul dificil – imaginaţi-vă însă cât de greu este să vinzi un sat întreg. Acesta nu este însă doar un exerciţiu de imaginaţie: potrivit unui articol publicat de revista Fortune, agentul imobiliar Mark Adkinson, reprezentant al agenţiei imobiliare spaniole Galician Country Home, vrea să vândă până la 400 astfel de sate.

    „Durează un an doar  asigurarea documentaţiei necesare procesului de vânzare. Lucrăm în prezent la vânzarea unui sat unde 24 de persoane deţin loturi de teren. Cum convingi 24 de persoane să ajungă la o înţelegere asupra vânzării?”, se întreabă retoric agentul imobiliar, în vârstă de 67 de ani, în interviul acordat revistei Fortune.

    Adkinson şi-a început activitatea în domeniul imobiliarelor în urmă cu 15 ani, după ce şi-a renovat casa din Lugo şi a sesizat potenţialul din piaţă al unui agent imobiliar vorbitor de limba engleză. Originar din Manchester, Anglia, el a vândut până acum trei sate spaniole şi spune că lucrează în prezent la vânzarea a încă cinci.

    „Am vândut un sat în urmă cu trei luni cu şase case şi opt hectare de teren, împreună cu o casă care are două căi de acces private spre plajă”, spune Adkinson. „Toate cele opt hectare erau deţinute de un bărbat în vârstă de 84 de ani. A fost visul lui să readucă satul la viaţă, dar nu a reuşit.” Un cuplu din Anglia a cumpărat satul menţionat

    El spune că preţul de vânzare pentru un sat din Galicia porneşte de la puţin peste 280.000 de dolari, în contextul în care preţul mediu al unei locuinţe din această regiune se plasează în jurul a 250.000 de dolari (şi pe piaţa locală preţul unui apartament premium din Capitală poate avea o valoarea similară).

    Potrivit Fortune, satele sunt mai ieftine fiindcă sunt în general goale şi construcţiile de acolo au nevoie de reparaţii serioase.

    Aflată pe coasta Spaniei la Oceanul Atlantic, Galicia este o regiune montană bogată în vegetaţie, departe de plajele aflate pe coasta mediteraneană a Spaniei. Adkinson numeşte această regiune a cărei economie se bazează mai ales pe pescuit şi agricultură, drept „Spania necunoscută”.

    Ca multe regiuni din Spania, mare parte din populaţia de aici a emigrat în America Latină între 1850 şi 1950, ca parte a unui exod format din 3,5 milioane de spanioli care au trecut Atlanticul spre a munci în fabricile din Argentina, Cuba sau Uruguay. Oamenii au continuat însă să emigreze şi în perioade mai recente: cele mai tinere generaţii spaniole migrează din Spania rurală spre marile oraşe spaniole, cât şi înspre alte state europene. Rata şomajului în rândul tinerilor de sub 25 de ani a ajuns atfel la 34.97%. În acelaşi timp, Spania are a doua cea mai scăzută rată a fertilităţii din UE, cu 1,31 de copii născuţi în medie de o femeie.

    Potrivit lui Adkinson, cei care cumpără acum proprietăţi în astfel de regiuni retrase sunt persoane care vor să fugă din „cursa omului modern din oraşe”, cu vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani.„Sunt deseori persoane care sunt interesate să îşi schimbe stilul de viaţă şi să îşi crească poate copiii în natură, trăind din ceea ce cultivă”.
     

  • Se trăieşte mai bine în Bucureşti ca în Spania: deşi salariile sunt la jumătate, locuinţele sunt de 5 ori mai ieftine

    „Noi credem că vom schimba modul în care se construieşte în Pipera. Pe vremea crizei, toată lumea s-a uitat la preţuri, dar nimeni la calitate. Un cuplu astăzi în Bucureşti câştigă bine. Comparând cu cât se plăteşte în Spania şi cu cât se cumpără o casă, aici e mult mai bine. În Bucureşti un cuplu câştigă 1.000-1.500 de euro uşor şi un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, cuplul câştigă 3.000 de euro împreună, dar apartamentul costă jumătate de milion de euro“, a spus Diego Stuyck. Iulian Tenchiu

    Companiile Homing Properties şi Mantor comercializează imobiliare în Capitală pentru preţuri care pornesc de la 130.000 de euro în cazul unui apartament de două camere şi care pot ajunge la peste jumătate de milion de euro în cazul achiziţionării unui penthouse.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Se trăieşte mai bine în Bucureşti ca în Spania: deşi salariile sunt la jumătate, locuinţele sunt de 5 ori mai ieftine

    Un cuplu din Bucureşti câştigă 1.000 – 1.500 de euro pe lună, iar un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, un cuplu câştigă 3.000 de euro, dar apartamentul costă 500.000 de euro, spune Diego Stuyck, acţionar la companiile  Homing Properties (dezvoltator imobiliar) & Mantor (construcţii).

    „Noi credem că vom schimba modul în care se construieşte în Pipera. Pe vremea crizei, toată lumea s-a uitat la preţuri, dar nimeni la calitate. Un cuplu astăzi în Bucureşti câştigă bine. Comparând cu cât se plăteşte în Spania şi cu cât se cumpără o casă, aici e mult mai bine. În Bucureşti un cuplu câştigă 1.000-1.500 de euro uşor şi un apartament costă 100.000 de euro. În Spania, cuplul câştigă 3.000 de euro împreună, dar apartamentul costă jumătate de milion de euro“, a spus Diego Stuyck.

    Companiile Homing Properties şi Mantor comercializează imobiliare în Capitală pentru preţuri care pornesc de la 130.000 de euro în cazul unui apartament de două camere şi care pot ajunge la peste jumătate de milion de euro în cazul achiziţionării unui penthouse.

    Citiţi mai mult pe zfcorporate.ro.