Cand a inceput in Egipt am crezut ca e vorba despre Egipt. Cand
s-a raspandit, m-am uitat pe harta si am crezut ca tinta pieselor
de domino in cadere este Iranul, care s-a constituit intr-un soi de
bau-bau mondial dupa caderea lui Saddam. Dar in timp dominoul s-a
bifurcat, ca in aranjamentele acelea savante care transforma
caderea in spectacol, iar la capat a aparut China, unde
autoritatile au luat saua la fragezit din timp, ca sa scoata
parfumul de iasomie din narile oricarui pasionat.
Orientul Mijlociu si nordul Africii sunt terra mirabilis pentru
adeptii jocurilor geopolitice: petrol in Libia si Algeria (petrolul
libian asigura o buna parte din nevoile europene, cu precadere in
Italia, dar, in acelasi timp, o importanta falanga chinezeasca este
prezenta in zona), flota a 5-a americana in Bahrein, interese si
legaturi economice majore intre Arabia Saudita si restul lumii,
Israelul, Iranul. Sunt multe din spaimele omenirii aparute dupa
momentul 1989 la un loc.
Nu intamplator am pomenit momentul 1989, pentru ca o apropiere
poate fi facil facuta: revolutii atunci, revolutii si acum; oameni
in strada atunci si acum; dorinta de libertate clamata, atunci si
acum.
Dar o asemenea apropiere nu este chiar justificata. Revolutiile
anului 1989 au avut loc intr-un alt sistem cultural. Lumea islamica
este marcata profund de autocratie, de religie, de un sistem
cultural complet diferit de occidentalele “democratie, drepturile
omului, liberalism”. Spatiul civic este complet altul, si modul
precar in care asa-zisa democratie s-a instalat in Irak este un bun
exemplu pentru diferentele dintre culturi. De aceea, momentul este
mai mult un moment 1848, adica al marilor elanuri revolutionare
care pun in miscare mai mult idei decat sisteme.
Si aici am ajuns unde ma intereseaza. Pentru ca momentul
revoltelor din 2011 poate deveni un bun punct de inceput pentru
adevarata schimbare care se petrece si care nu tine de religie, de
spatiu civic, de democratie, drepturile omului sau liberalism
economic. Este aparitia generatiei C.
Pe langa dorinta oamenilor de a scapa de regimurile autoritare
si de saracie mai exista ceva in comun in toate aceste miscari –
este vorba de noile moduri de a comunica. Din Egipt si pana in
China autoritatile au cautat nu numai sa imprastie demonstrantii,
ci si sa controleze cu precadere internetul si telefonia mobila. Cu
mai mult sau mai putin succes.
De mai mult timp prezenta si prezentata in lumea occidentala,
generatia C deriva din tinerii pe care i-am numit la un moment dat,
chiar in Business Magazin, generatia multitasking – tineri care
comunica altfel, care socializeaza altfel, capabili sa se ocupe de
mai multe lucruri in acelasi timp, care nu pun mare pret pe
intimitate. O dezordine in comunicare si interactiuni care sperie
persoanele mature la fel cum au speriat rock ‘n’roll-ul sau pletele
si fustele generatiei flower power. C vine de la comunicare,
conectare, computerizare, click, comunitate online. Revista
“Strategy-Business” ii defineste: realisti, materialisti, liberali
din punctul de vedere cultural, dar nu musai progresisti, mobili,
dar numai in aparenta, pentru ca locuiesc cu parintii mai mult timp
decat generatiile trecute, dar calatoresc prin intermediul
internetului, locul unde se simt liberi sa comunice si sa ia
atitudine. De aceea, la revolutia egipteana au participat nu numai
demonstrantii din piata Tahrir, ci mii si mii de tineri din lumea
intreaga.
Tinerii din generatia C sunt nascuti dupa 1990 si sunt
omniprezenti in tarile occidentale, iar in spatiul BRIC (Brazilia,
Rusia, India si China) sunt grupati in spatiul urban si la
periferiile marilor orase. Reprezinta 40% din populatia Statelor
Unite, Europei si zonei BRIC si 10% din populatia intregii lumi.
Veti intelege mai bine schimbarea daca, in metrou sau pe strada,
veti urmari usurinta fantastica cu care scriu mesajele text pe
dificila (in opinia mea) tastatura a telefonului mobil – miscari
precise, fluide si o repeziciune uluitoare.
Scriu sms-uri la fel de usor cum pronunta cuvintele. Integrarea
tehnicii in cotidian la un asemenea nivel va crea cu totul alte
standarde de viata, o cu totul alta clasa medie si o noua, complet
diferita generatie de consumatori, cu nevoi specifice. Putem banui
si putem crea abia niste scenarii stangace si incomplete despre
lumea pe care o vor croi.
As putea spune acum ca numai companiile care vor intelege si se
vor adapta la nevoile generatiei C vor rezista schimbarii, dar asta
e doar o teorie invechita, complet depasita. Industrializarii nu
i-au rezistat prea multe dintre structurile societatii rurale si la
fel va fi si acum. Iar schimbarea va fi nu doar radicala, ci si
mult mai rapida: in 2020 lumea va fi condusa de generatia C.
Nu ganditi planuri de afaceri prea ambitioase si pe termen lung;
mai bine dezvoltati-va abilitatea de a scrie un sms cu viteza cu
care ganditi.
Leave a Reply