Povestea blocarii accesului la internet in timpul evenimentelor
din Egipt a demonstrat simultan doua adevaruri contradictorii. Pe
de-o parte, puterea internetului de a influenta lumea politica si
rolul de catalizator al unei anumite atitudini, pe care l-a jucat
in mai multe cazuri. Pe de alta parte, s-a vadit si fragilitatea
acestui urias edificiu. Cum a fost posibil ca in doar cateva minute
aproape tot internetul egiptean sa fie pus la pamant? Specialistii
au investigat detaliile tehnice ale blocadei, insa concluziile la
care au ajuns nu sunt de natura sa ne linisteasca: Egiptul nu e un
caz chiar atat de special din punctul de vedere al infrastructurii
care sustine functionarea internetului si scenariul de acolo se
poate repeta nu doar in tarile din Orientul Mijlociu. Aspectul
oarecum special in evenimentele din Egipt l-a reprezentat oprirea
functionarii retelelor de telefonie mobila, insa este lesne de
inteles ca marii operatori nu sunt catusi de putin inclinati sa-si
pericliteze afacerile angajandu-se in dispute politice. Nici in
Egipt si nici in alta parte.
Pentru ca nu e loc de detalii tehnice, o sa incerc o “privire
din avion” asupra problemei. Mai intai trebuie sa ne amintim ca
proiectul initial al internetului s-a bazat pe descentralizare, o
caracteristica menita sa confere robustete intregului edificiu.
Ideea centrala era sa nu existe puncte critice (“single points of
failure”), astfel incat chiar daca un nod devine indisponibil,
reteaua sa functioneze in continuare folosind rute alternative. Din
acelasi motiv, s-a mizat pe conceptul de “retea proasta”, care nu
inglobeaza inteligenta in infrastructura, ci doar in “capete”, spre
deosebire de retelele telefonice in care inteligenta este
concentrata in centrale. Insa lucrurile nu au mers in acest spirit
si e destul de usor de constatat ca se merge din ce in ce mai mult
spre centralizare, atat din perspectiva serviciilor, cat si din cea
a accesului.
Merita sa ne intrebam in ce masura suntem dependenti de
serviciile furnizate de Google sau Facebook sau sa observam ca
numarul furnizorilor de acces la internet s-a redus constant,
ramanand in joc doar cei foarte mari (nu e specific local, asa se
intampla peste tot). Parca incepe sa ni se faca dor de retelele de
bloc, atat de populare cu cativa ani in urma. Chiar si noua
orientare spre cloud computing este un indiciu al centralizarii,
iar concluzia majora este ca serverele au acaparat puterea in
retea, iar clientii (adica noi toti) avem tot mai putina autonomie.
Incetul cu incetul revenim la modelul retelei telefonice. De fapt,
autoritatile egiptene (de atunci) n-au avut chiar asa de multe
comutatoare de inchis.
Care ar putea fi solutiile? Mai multe proiecte au fost lansate
in ultima vreme si toate vizeaza intr-un fel sau altul variante de
a readuce puterea la clienti. De exemplu, retele peer-to-peer (in
care fiecare computer este si server si client) sau retele mesh, in
care computerele joaca rolul de routere. Insa cel mai ambitios
proiect se cheama Freedom Box si isi propune sa aduca in fiecare
casa un mic server. Cu adevarat mic, nu mai mare decat bateria
telefonului mobil, dar suficient de puternic pentru a se transforma
la nevoie in routere mesh care sa permita accesul din aproape in
aproape pana la punctele de acces disponibile. In plus, criptarea
datelor este o sarcina de baza, deoarece centralizarea a adus
amenintari tot mai serioase privind sfera vietii private, pentru ca
putem fi mai usor monitorizati, fie de unele companii cu interese
comerciale, fie de organisme guvernamentale. Aceste “plug servers”
nu sunt doar mici, ci si ieftine: la momentul actual costa 99 de
dolari, insa daca toata lumea se va dota cu asa ceva pretul poate
cobori sub 30 de dolari. Consumul foarte redus le permite sa fie
alimentate cu o simpla baterie.
Initiatorul proiectului nu este vreun guru al tehnologiei, ci un
profesor de drept de la Columbia University. Eben Moglen nu este
insa strain de lumea tehnologiei, daca nu din pasiunea pentru IT
din tinerete, macar pentru ca a fost avocat la Free Software
Foundation, unde a colaborat cu Richard Stallman la fundamentarea
legala a licentelor publice de tip GPL. Chiar daca nu este un
“geek”, Moglen a fost foarte eficient in a promova ideea, in a
colecta fonduri (FreedomBox Foundation a adunat in timp record cei
60.000 de dolari necesari pentru lansarea proiectului) si a atrage
miscarea free software in proiect. Anvergura proiectului este
considerabila, insa Eben Moglen este increzator ca miscarea free
software se poate mobiliza pentru un scop atat de maret.
Leave a Reply