BusinessMagazin

Tag: Orient

  • Toamna arăbească doboară încă un dictator (VIDEO)

    Preşedintele Yemenului, Ali Abdullah Saleh, a acceptat să-şi dea demisia, după 33 de ani în care a condus ţara, dând astfel satisfacţie răscoalei populare care durează de luni de zile. Saleh a acceptat să-i predea puterea vicepreşedintelui Abed Rabbo Mansour Hadi, urmând ca în termen de 90 de zile să fie organizate alegeri prezidenţiale anticipate.

    Acordul este rodul iniţiativelor diplomatice ale SUA şi ale Arabiei Saudite şi îi oferă lui Saleh imunitate în faţa justiţiei, ceea ce i-a dezamăgit însă pe protestatarii yemeniţi. Imunitatea oferită este o răsplată pentru rolul lui Saleh de aliat important al Washingtonului în lupta împotriva Al-Qaida, instalată puternic în Yemen. Confruntat cu revoltele populare, Saleh a refuzat iniţial, la 29 iunie, să semneze un plan de ieşire din criză propus de SUA şi monarhiile arabe din Golful Persic. Acest plan prevedea formarea de către opozanţi a unui guvern de reconciliere şi demisia cel târziu într-o lună a lui Saleh, în schimbul garantării imunităţii pentru el şi rudele sale, toate acestea urmând să se încheie cu alegeri prezidenţiale organizate în decurs de 60 de zile.

  • În plină răzmeriţă populară, Egiptul cere ajutorul FMI (VIDEO)

    Ministrul de finanţe Hazem el-Beblawi a declarat duminică pentru Reuters că va cere FMI să vină să negocieze, urmând ca discuţiile să se bazeze pe cele începute lunile trecute, când însă autorităţile militare ale ţării au renunţat la idee, din dorinţa de a evita îndatorarea externă a ţării.

    Declaraţiile ministrului vin într-un moment de maximă tensiune, în care pentru a doua zi consecutiv, poliţia egipteană se luptă cu protestatarii la Cairo. În preajma pieţei Tahrir, centrul manifestaţiilor din februarie pentru înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak, poliţiştii înfruntă circa 5.000 de protestatari, pe care îi combat cu bastoane, gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene.

    Sâmbătă, doi oameni au murit – unul la Cairo, altul la Alexandria – şi 676 au fost răniţi în cursul violenţelor care au marcat capitala egipteană şi alte oraşe din ţară. Un număr de 55 de manifestanţi au fost arestaţi, conform unui oficial din Ministerul de Interne care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Protestele sunt motivate de ritmul lent al reformelor democratice şi de faptul că generalii egipteni care i-au luat locul lui Mubarak nu mai vor să părăsească puterea în favoarea unui guvern civil.

    “Violenţele de ieri ne arată că Mubarak e încă la putere”, a declarat pentru AP un protestatar rănit la frunte de un glonţ de cauciuc. Manifestanţii, care au aruncat cu pietre şi sticle în poliţişti, au blocat piaţa Tahrir, strigând “Libertate, libertate!”, şi au încercat să campeze aici, la fel ca la manifestaţiile din februarie.

    La finele lui octombrie, o misiune a FMI care a vizitat Egiptul ca să studieze necesităţile de finanţare ale ţării a comunicat că instituţia n-a primit nicio cerere oficială de împrumut. La 16 noiembrie, guvernul a anunţat că Egiptul va primi o finanţare de 200 de milioane de dolari de la Fondul Monetar Arab, cu sediul în Abu Dhabi, urmând ca o nouă tranşă să fie furnizată în decembrie.

    Până acum, Egiptul a primit susţinere financiară în valoare de 1 miliard de dolari de la statele Golfului, pentru acoperirea deficitului bugetar care s-a mărit după înlăturarea lui Mubarak. Guvernul estimează un deficit de 8,6% din PIB în anul financiar care se va încheia în iunie 2012, în timp ce deficitul pentru anul financiar 2010-2011 a fost estimat la 9,5% din PIB.

  • Washington Post ridică pulsul în Orient: Ruşii i-au învăţat pe iranieni să detoneze bomba atomică

    Washington Post nu publică sursa raportului, dat informaţia vine la câteva ore după ce Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi-a publicat propriul raport potrivit căruia situaţia Iranului agravează îngrijorările legate de “posibilele dimensiuni militare ale programului nuclear iranian.”

    Documentul citează mii de pagini cu informaţii obţinute de la statele membre şi din satelit, AIEA susţinânt că Iranul face paşi către dezvoltarea unei bombe nucleare. Conform raportului, “Iranul a efectuat activităţi în vederea fabricării unui dispozitiv exploziv nuclear”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Si liderul sirian infiereaza “agenturile straine” care tulbura linistea in tara

    In tara este declarata situatie de urgenta si manifestatiile de
    strada au fost violent reprimate, insa comunitatea internationala
    pare deocamdata mai preocupata de situatia din Libia decat de cea
    din Siria, tara fara rezerve de petrol, dar cu o pozitie
    geostrategica importanta.

    Familia Al-Assad se afla la putere de 31 de ani in Siria, iar
    tatal lui al-Assad, Hafez, a reprimat sangeros in 1982 o miscare de
    contestare a pozitiei sale, producand 20.000 de victime.

  • Cum afecteaza conflictele din Orient economia romaneasca

    Pericolele sunt cat se poate de palpabile pentru sutele de
    romani aflati la munca in Libia in companii ca Lavalin, Rompetrol,
    Romconsult, ENI Nord Africa sau Bosch. Prea confortabil nu se simt
    nici miile de romani din tari precum Egiptul, regatul Bahrain,
    Algeria sau chiar Maroc. Situatia lor se inscrie in prima unda de
    soc.

    A doua unda de soc tine de pretul petrolului, care a atins deja
    maximul din ultimii doi ani din pricina situatiei incendiare din
    nordul Africii. La ora inchiderii editiei, pretul barilului de
    petrol se apropia de 120 de dolari, iar companiile din domeniul
    carburantilor anuntasera ca “este probabil” ca si la pompe sa
    creasca pretul carburantilor. In doar o saptamana, pretul
    petrolului tranzactionat la New York a crescut cu 8,6%, iar la
    Londra cotatia petrolului Brent s-a marit cu 15%. Libia, care avea
    saptamana trecuta cea mai tensionata situatie politica, are cele
    mai mari rezerve de petrol de pe continent, iar din pricina
    framantarilor sociale capacitatea de productie a scazut cu 350.000
    de barili, ceea ce reprezinta 22% din productia zilnica.
    Intreruperea livrarilor din Libia ar putea duce la o escaladare
    brusca a cotatiilor la nivel international.

    Dincolo de cresterea preturilor la carburanti, evenimentele din
    nordul Africii ar putea avea un impact direct asupra relatiilor
    comerciale dintre Romania si tari precum Egipt, Algeria, Libia,
    Tunisia si Siria. Exporturile romanesti spre aceste tari au ajuns
    anul trecut la peste 636 de milioane de euro, in crestere cu 10%
    fata de anul anterior. Relatiile comerciale cu tarile arabe au
    inregistrat, dupa Revolutie, un recul. “In trecut, Romania a
    acoperit o paleta larga a domeniilor de activitate in care era
    prezenta pe pietele tarilor arabe”, spune Vasile Sofineti,
    ambasador cu insarcinari speciale pentru relatiile romano-arabe. La
    ora actuala, sustine el, specialistii romani – mai cu seama in
    domeniul petrolului si al gazelor, dar si in tehnologia informatiei
    – sunt curtati pentru slujbe in tarile arabe, astfel incat “numarul
    romanilor care se orienteaza spre pietele arabe este in crestere”.
    In Oman, de pilda, comunitatea romanilor numara 1.300 de persoane,
    in Qatar fiind cam acelasi numar. Numai la Qatar Airways sunt peste
    300 de angajati romani, iar Sofineti spune ca ar urma sa mai fie
    recrutati inca 200, conform discutiilor pe care le-a avut cu
    conducerea firmei.


    Vezi aici cat exporta si cat importa Romania din Orientul
    Mijlociu si Africa de Nord

    In opinia ambasadorului, potentialul de afaceri dintre Romania
    si tarile din regiunea araba “depaseste in acest moment zece
    miliarde de dolari”, in domenii variate, de la energie, agricultura
    si turism si pana la constructii, IT si sectorul bancar. Pentru
    exploatarea acestui potential este nevoie insa de liniste. Or,
    turbulentele de acum afecteaza chiar si afacerile pe care
    companiile romanesti le au deja cu zona araba.

    “Semnalele negative au inceput sa apara dupa inceputul anului”,
    spune Ionel Dinu, CEO al Hidraulica Plopeni, producator de
    echipamente hidraulice care exporta peste trei sferturi din
    productie catre Egipt si Iran. Firma trebuia sa incaseze un avans
    pentru o comanda de pompe hidraulice, iar egiptenii au cerut o
    amanare, “spunand ca lucrurile se complica” – lucru care s-a si
    intamplat. “Amanarea a fost ceruta pana inspre ultima parte a lunii
    februarie, insa vestile bune au inceput deja sa apara.” Dinu
    considera interesant ca iranienii au profitat de situatia
    tensionata din Africa pentru a scapa de plati, insa crede ca “in
    cazul lor a fost mai mult o scuza”.

    Pentru ca tarile arabe sunt tarile catre care se indreapta trei
    sferturi din productie, seful Hidraulica Plopeni urmareste
    permanent evolutia situatiei politice. “Am fost putin ingrijorat de
    framantarile sociale, pentru ca acolo e o parte importanta a
    pietelor de export ale companiei. M-am simtit ca in 1989, cand
    voiam sa plece Ceausescu. Acum imi doream ca egiptenii sa scape cat
    mai repede de Mubarak si sa se reia afacerile.” In opinia lui Dinu,
    framantarile din nordul Africii sunt un episod trecator, “iar pe
    termen lung lucrurile se vor indrepta si vor intra in
    normalitate”.

  • Nasterea unei generatii

    Cand a inceput in Egipt am crezut ca e vorba despre Egipt. Cand
    s-a raspandit, m-am uitat pe harta si am crezut ca tinta pieselor
    de domino in cadere este Iranul, care s-a constituit intr-un soi de
    bau-bau mondial dupa caderea lui Saddam. Dar in timp dominoul s-a
    bifurcat, ca in aranjamentele acelea savante care transforma
    caderea in spectacol, iar la capat a aparut China, unde
    autoritatile au luat saua la fragezit din timp, ca sa scoata
    parfumul de iasomie din narile oricarui pasionat.

    Orientul Mijlociu si nordul Africii sunt terra mirabilis pentru
    adeptii jocurilor geopolitice: petrol in Libia si Algeria (petrolul
    libian asigura o buna parte din nevoile europene, cu precadere in
    Italia, dar, in acelasi timp, o importanta falanga chinezeasca este
    prezenta in zona), flota a 5-a americana in Bahrein, interese si
    legaturi economice majore intre Arabia Saudita si restul lumii,
    Israelul, Iranul. Sunt multe din spaimele omenirii aparute dupa
    momentul 1989 la un loc.

    Nu intamplator am pomenit momentul 1989, pentru ca o apropiere
    poate fi facil facuta: revolutii atunci, revolutii si acum; oameni
    in strada atunci si acum; dorinta de libertate clamata, atunci si
    acum.
    Dar o asemenea apropiere nu este chiar justificata. Revolutiile
    anului 1989 au avut loc intr-un alt sistem cultural. Lumea islamica
    este marcata profund de autocratie, de religie, de un sistem
    cultural complet diferit de occidentalele “democratie, drepturile
    omului, liberalism”. Spatiul civic este complet altul, si modul
    precar in care asa-zisa democratie s-a instalat in Irak este un bun
    exemplu pentru diferentele dintre culturi. De aceea, momentul este
    mai mult un moment 1848, adica al marilor elanuri revolutionare
    care pun in miscare mai mult idei decat sisteme.

    Si aici am ajuns unde ma intereseaza. Pentru ca momentul
    revoltelor din 2011 poate deveni un bun punct de inceput pentru
    adevarata schimbare care se petrece si care nu tine de religie, de
    spatiu civic, de democratie, drepturile omului sau liberalism
    economic. Este aparitia generatiei C.

    Pe langa dorinta oamenilor de a scapa de regimurile autoritare
    si de saracie mai exista ceva in comun in toate aceste miscari –
    este vorba de noile moduri de a comunica. Din Egipt si pana in
    China autoritatile au cautat nu numai sa imprastie demonstrantii,
    ci si sa controleze cu precadere internetul si telefonia mobila. Cu
    mai mult sau mai putin succes.

    De mai mult timp prezenta si prezentata in lumea occidentala,
    generatia C deriva din tinerii pe care i-am numit la un moment dat,
    chiar in Business Magazin, generatia multitasking – tineri care
    comunica altfel, care socializeaza altfel, capabili sa se ocupe de
    mai multe lucruri in acelasi timp, care nu pun mare pret pe
    intimitate. O dezordine in comunicare si interactiuni care sperie
    persoanele mature la fel cum au speriat rock ‘n’roll-ul sau pletele
    si fustele generatiei flower power. C vine de la comunicare,
    conectare, computerizare, click, comunitate online. Revista
    “Strategy-Business” ii defineste: realisti, materialisti, liberali
    din punctul de vedere cultural, dar nu musai progresisti, mobili,
    dar numai in aparenta, pentru ca locuiesc cu parintii mai mult timp
    decat generatiile trecute, dar calatoresc prin intermediul
    internetului, locul unde se simt liberi sa comunice si sa ia
    atitudine. De aceea, la revolutia egipteana au participat nu numai
    demonstrantii din piata Tahrir, ci mii si mii de tineri din lumea
    intreaga.

    Tinerii din generatia C sunt nascuti dupa 1990 si sunt
    omniprezenti in tarile occidentale, iar in spatiul BRIC (Brazilia,
    Rusia, India si China) sunt grupati in spatiul urban si la
    periferiile marilor orase. Reprezinta 40% din populatia Statelor
    Unite, Europei si zonei BRIC si 10% din populatia intregii lumi.
    Veti intelege mai bine schimbarea daca, in metrou sau pe strada,
    veti urmari usurinta fantastica cu care scriu mesajele text pe
    dificila (in opinia mea) tastatura a telefonului mobil – miscari
    precise, fluide si o repeziciune uluitoare.

    Scriu sms-uri la fel de usor cum pronunta cuvintele. Integrarea
    tehnicii in cotidian la un asemenea nivel va crea cu totul alte
    standarde de viata, o cu totul alta clasa medie si o noua, complet
    diferita generatie de consumatori, cu nevoi specifice. Putem banui
    si putem crea abia niste scenarii stangace si incomplete despre
    lumea pe care o vor croi.

    As putea spune acum ca numai companiile care vor intelege si se
    vor adapta la nevoile generatiei C vor rezista schimbarii, dar asta
    e doar o teorie invechita, complet depasita. Industrializarii nu
    i-au rezistat prea multe dintre structurile societatii rurale si la
    fel va fi si acum. Iar schimbarea va fi nu doar radicala, ci si
    mult mai rapida: in 2020 lumea va fi condusa de generatia C.

    Nu ganditi planuri de afaceri prea ambitioase si pe termen lung;
    mai bine dezvoltati-va abilitatea de a scrie un sms cu viteza cu
    care ganditi.

  • Marele Orient petrolier

    Vara trecuta, Arabia Saudita a finalizat cel mai mare proiect
    petrolier al sau, deschizand pentru exploatare un nou teren capabil
    sa produca 1,2 milioane de barili zilnic – mai mult decat toata
    productia din Texas. Terenul, denumit Khurais, facea parte dintr-un
    ambitios program de 60 de miliarde de dolari menit sa creasca
    productia regatului saudit pentru a raspunde cererilor de energie.
    Se pare ca Arabia Saudita nu putea alege un context mai
    nepotrivit.

    Pe masura ce s-a redus cererea din cauza recesiunii globale,
    Arabia Saudita a fost fortata sa scada cu aproape un sfert
    productia. Dupa ce si-a majorat capacitatea de productie la 12,5
    milioane de barili zilnic, Arabia Saudita pompeaza acum circa 8,5
    milioane de barili zilnic, cel mai de jos nivel din anii ’90
    incoace.

    “2009 a fost la fel de dureros si pentru noi ca pentru restul
    lumii”, afirma Khalid A. Al-Faith, presedinte si director executiv
    al Saudi Aramco, gigantul petrolier detinut de regatul saudit, si
    un veteran al companiei, promovat in acest post la inceputul anului
    trecut. “Am avut aceleasi probleme de cash flow pe care le-a avut
    toata lumea. Dar ne-am revenit repede si, cu siguranta, tot ce avea
    o importanta strategica pentru noi a ramas neatins.”

    Recesiunea a grabit atingerea unui nou prag pentru Arabia
    Saudita si piata globala de energie. In vreme ce politicile
    economice de succes ale Chinei au pregatit drumul pentru o
    redresare rapida in acea parte de lume, recesiunea a provocat o
    scadere mai profunda a cererii in Statele Unite, unde consumul de
    petrol a scazut cu 10% fata de varful atins intre 2005 si 2007. Ca
    urmare, anul trecut Arabia Saudita a exportat mai mult petrol catre
    China decat catre Statele Unite. Desi exporturile catre Statele
    Unite ar putea renaste in acest an, pe termen lung, declinul
    cererii din America si cresterea importantei Chinei ar putea marca
    o schimbare fundamentala in geopolitica petrolului.

    “Credem ca avem de-a face cu o tranzitie pe termen lung”, spune
    Al Falih. “China este piata de crestere pentru petrol. Tendintele
    economice si demografice sunt evidente, viitorul sta in acea parte
    de lume.”
    Oficialii sauditi au facut cunoscut ca le convine o cotatie de 80
    de dolari pentru un baril de petrol. In ciuda cererii slabe si a
    stocurilor ridicate, contractele futures pe petrol au variat in
    jurul a 75 de dolari in ultimele sase luni.

    In Statele Unite, unii experti cred ca masurile de eficienta
    energetica, ca si spriijnul manifestat de guvern pentru
    biocombustibili si presiunile facute asupra companiilor industriale
    de a-si limita emisiile de dioxid de carbon, pun tara pe calea
    reducerii pe termen lung a consumului de petrol.

    Discutiile din America despre independenta energetica i-au
    iritat pe oficialii sauditi, care continua sa sustina ca tinta este
    nerealista si ar putea da peste cap pietele de energie prin
    subminarea investitiilor actuale, prin urmare ducand la preturi mai
    mari in viitor. Al-Falih spune ca sunt binevenite masurile de
    eficientizare energetica, dar a insistat ca si pentru urmatoarele
    cateva zeci de ani, combustibilii fosili vor continua sa domine
    cererea de energie.