Intr-o prezentare recenta, facuta cu ocazia unei conferinte pe
tema energiei eoliene – aparent singurul lucru care mai misca in
energia romaneasca -, Alexandru Sandulescu, director general de
politici energetice din cadrul Ministerului Economiei, spunea ca in
urmatorii zece ani cam 28% din unitatile de producere a energiei
electrice existente trebuie inlocuite si pana in 2035 mai bine de
jumatate din vechile centrale ar trebui schimbate cu grupuri
noi.
In tot acest scenariu, care face parte din noua strategie
energetica a Romaniei pentru 2011-2035, menita sa inlocuiasca
defuncta strategie pentru 2007-2020, capacitatile nucleare ar
trebui sa se tripleze.
Pe hartie, lucrurile stau bine, graficele urmeaza o logica absolut
normala, in care vechile centrale termo vor fi inlocuite de
hidrocentrale noi si de reactoare mari. In realitate insa, patru
din sase investitori au decis sa spuna adio investitiei in cele
doua reactoare noi de 4 miliarde de euro de la Cernavoda.
Statul, reprezentatat de Nuclearelectrica, sta acum pe un munte
de actiuni nedorite, dupa ce a reusit sa mai aiba doar doi
parteneri in proiect – Enel si ArcelorMittal Romania -, dupa ce
cehii de la CEZ au plecat inca de anul trecut, iar RWE (Germania),
GDF Suez (grup franco-belgian) si Iberdrola (Spania) au anuntat in
comun ca se retrag din cauza incertitudinilor economice. Cu putin
inainte de acest anunt, RWE se mai retrasese dintr-un parc eolian
din cauza faptului ca procesul de autorizare dura nepermis de mult.
Totodata, centralele de mii de MW pe care au anuntat ca le fac
marile companii energetice straine alaturi de statul roman nu au
depasit faza de proiect, asta in cazul fericit in care inca se mai
lucreaza la ele.
Astfel de exemple completeaza un peisaj inghetat in care
reorganizarea sistemului de productie a energiei prin formarea
celor doi giganti energetici bate pasul pe loc, multi specialisti
spunand ca si acest proiect este mort. Ultimii ani arata insa ca
acesta nu ar fi primul proiect blocat, nici ideea crearii unui
singur campion national neavand mai mult succes, desi a pus pe foc
o piata intreaga.”Romania a dovedit pana acum ca-si poate permite
sa piarda multe lucruri. Proiectul reactoarelor 3 si 4 de la
Cernavoda nu ar fi primul. Problema este ca noi avem obligatii
asumate prin tratatul de aderare. Investitiile de mediu in
termocentrale nu au fost facute. Unele unitati se vor inchide, asa
ca putem deveni deodata importatori de energie.
Cine raspunde de aceste lucruri?”, se intreaba un specialist in
industria nucleara care prefera sa vorbeasca sub protectia
anonimatului. Pastrarea anonimatului in aceasta perioada este o
constanta cand vine vorba de Cernavoda, deoarece – avand loc
renegocieri si repozitionari ale companiilor – oamenii din domeniu
prefera sa nu fie asociati cu declaratii referitoare la proiect. La
randul lor, surse din marile companii care au fost implicate in
proiectul reactoarelor 3 si 4 sustin ideea ca tergiversarea unor
proiecte majore la infinit poate transforma Romania dintr-un
exportator net de energie intr-un importator: “Parcul de generare
al Romaniei este foarte vechi. Eficienta centralelor este scazuta.
Care este capacitatea Romaniei de a negocia o noua amanare pentru
indeplinirea obligatiilor de mediu? Uniunea Europeana se va uita
spre noi si va zice: fonduri europene nu ati luat, centrale nu ati
facut, drumuri nu aveti. De ce v-as mai pasui? Inchideti!”.
Cea mai mare problema este ca in 2012 va veni scadenta la marile
termocentrale in ceea ce priveste investitiile de mediu. In acel
moment, cei care au facut proiectele necesare vor merge mai
departe, iar cei care nu le-au facut vor fi obligati sa inchida in
cazul in care nu vor fi obtinute niste extinderi de termene.
Leave a Reply