BusinessMagazin

Tag: RWE

  • Germania va aproba vânzarea unei companii deţinute de RWE către un investitor din Rusia

    Consorţiul Letter One, deţinut de de un grup de investitori condus de magnatul rus Mikhail Fridman, a făcut o ofertă de 5,1 miliarde de euro companiei RWE pentru DEA în luna martie a acestui an. În iunie, Ministerul Economiei din Germania a anunţat că există o anchetă în desfăşurare pentru a se stabili dacă ar trebui să blocheze vânzarea unităţii DEA către Leter One.

    În urma înţelegerii, Fridman, al doilea cel mai bogat om din Rusia, şi ceilalţi investitori urmează să primească participaţii la licenţe de exploatare a petrolului şi gazelor naturale în aproximativ 190 de perimetre din Europa, Orientul Mijlociu şi nordul Africii.

    Guvernul german ar fi putut folosi un amendament din legea comerţului internaţional care îi permite să blocheze tranzacţiile care ameninţă “siguranţa şi ordinea publică”, ceea ce ar fi reprezentat o premieră în istoria recentă a Germaniei.

    Reprezentanţii ministerului şi ai celor două consorţii au refuzat să comenteze acest subiect.

    Anterior, reprezentanţii RWE au declarat că se aşteaptă ca înţelegerea să fie încheiată până la finalul anului. Mai mulţi politicieni de rang înalt din Germania au criticat tranzacţia, pe fondul deteriorării relaţiilor diplomatice dintre Rusia şi Uniunea Europeană din cauza crizei din Ucraina.

    Ţările din Uniunea Europeană, precum şi Norvegia, Statele Unite, Canada şi Australia au impus sancţiuni economice Rusiei, din cauza anexării de către guvernul de la Moscova a Peninsulei Crimeea şi a susţinerii separatiştilor proruşi din estul Ucrainei. În replică, Rusia a interzis importurile de alimente din ţările din Vest.

    În condiţiile în care Germania duce o politică de promovare a producţiei de energie din surse regenerabile în dauna energiei generate în centralele nucleare, iar cererea de energie a scăzut la nivelul Europei, RWE caută modalităţi pentru a reduce datoria de peste 30 de miliarde de euro, printre acestea numărându-se disponibilizări ale angajaţilor şi vânzarea de active.

  • Cine poate apăra Ucraina de haos

    Bruxellesul a aprobat un credit de cca 1 mld. euro pentru susţinerea balanţei de plăţi a Ucrainei şi a dispus scăderea tarifelor vamale pentru importurile ucrainene în UE până în noiembrie, măsură cu un efect estimat de 500 mil. euro. Ca prim pas spre diminuarea dependenţei Ucrainei de livările ruseşti de gaze, compania germană RWE a început livrările de gaz spre Ucraina, în baza unui acord-cadru din 2012 ce prevede posibilitatea unor livrări de până la 10 mld. mc de gaz pe an (faţă de un necesar al Ucrainei estimat la 55 mld. mc) şi care a stârnit la vremea respectivă protestul Rusiei, pe motiv că Germania ar putea folosi astfel gaz livrat de Rusia spre a-l reexporta spre Ucraina.

    În acelaşi timp însă, statul ucrainean trebuie să facă faţă ieşirilor de capital şi retragerilor de depozite: banca centrală de la Kiev a crescut dobânzile interbancare cu 3%, respectiv 7%, în condiţiile în care din băncile ucrainene au plecat de la începutul anului 10% din depozitele în grivne şi 14% din cele în valută. Vineri, banca centrală a limitat la 15.000 grivne (1.095 de euro) suma maximă care poate să fie retrasă zilnic de la băncile din ţară.

    Pe plan diplomatic, premierul interimar Arseni Iaţeniuk încearcă să se menţină cât mai conciliant, spre a convinge UE că noile autorităţi de la Kiev nu sunt nişte monştri extremişti care oprimă minorităţile, aşa cum îi prezintă mediile de informare ruseşti. În efortul lui Iaţeniuk contează atât reuşitele sale retorice (“Rusia a decis să ridice un nou zid al Berlinului”), cât şi încercările de a rezolva situaţia din teren altfel decât prin reprimarea separatiştilor. Ministrul de externe rus Serghei Lavrov l-a lăudat pe Iaţeniuk că a decis să înceapă negocieri cu separatiştii din sud-est, în pregătirea unei reforme constituţionale menită să satisfacă revendicările minorităţii rusofone.

    Până acum, în încercarea de a-i potoli pe separatişti, guvernul interimar de la Kiev a acceptat să ofere, în cadrul reformei constituţionale, o descentralizare “care va conferi largi prerogative regiunilor”, va acorda un statut special limbii ruse şi garanţii pentru protejarea dreptului de folosire a limbii ruse. Rămâne de văzut însă cât de profundă va fi această reformă: poziţia Rusiei este că Ucraina nu va avea pace decât dacă se transformă într-un stat federal – de unde şi referirile în presa rusă la separatiştii rusofoni drept “federalişti”.
     

  • Topul companiilor petroliere cu afaceri in Libia. OMV, printre cele mai expuse

    Alte companii care opereaza in regiune, insa au expunere mai
    mica sunt Hess Corp. (SUA), Suncor Energy Inc. (Canada) si Repsol
    YPF (Spania). Interese in zona au si Gazprom din Rusia,
    ConocoPhillips si Occidental Petroleum, ambele din SUA, Total din
    Franta, Statoil din Norvegia si Wintershall din Germania.

    Cele mai multe companii straine si-au intrerupt productia si si-au
    evacuat personalul in ultimele saptamani din cauza conflictului
    dintre rebeli si fortele guvernamentale. Wolfgang Ruttenstorfer, CEO al OMV,
    proprietarul Petrom, a fost printre putinii care au ramas pe
    pozitii, argumentand ca OMV nu face afaceri cu dictatorul Gaddafi,
    ci cu compania petroliera de stat a Libiei, NOC (National Oil
    Company). Ruttenstorfer a avut de infruntat critici din mediul
    politic austriac, in special din partea Verzilor, care l-au acuzat
    de iresponsabilitate si de cinism. Circa 20% din importurile de
    petrol ale Austriei in ultimii ani au provenit din Libia.

    Site-ul de informatii financiare Seeking Alpha a publicat un top al companiilor
    care realizeaza o parte din productia lor petroliera in Libia, dupa
    cum urmeaza:

    ENI – 12%
    Marathon Oil – 12%
    OMV – 10%
    Gazprom – 7,4%
    Hess Corp. – 5%
    Conoco-Phillips – 3,3%
    Total – 2,6%
    Occidental Petroleum – 2%
    Statoil – 0,20%

    Companii cu interese in zona, dar care nu fac productie, ci au doar
    contracte de explorare, sunt ExxonMobil, BP, PetroChina, Petrobras
    din Brazilia, Tatneft din Rusia, RWE din Germania, Shell GmbH,
    subsidiara a Royal Dutch Shell si mai multe companii japoneze (JX,
    Moeco, Mitsubishi Exploration, Japex).

    Intr-un raport difuzat joia trecuta, agentia Moody’s afirma ca, din punctul de
    vedere al ratingului, pierderile de productie ale acestor companii
    vor fi “mai mult decat compensate” de cresterile de pret al
    petrolului. Ratingul si actiunile companiilor ar putea avea de
    suferit insa, aprecia Moody’s, daca vor avea loc o deteriorare a
    situatiei din zona ca urmare a unui razboi civil, prelungurea
    sanctiunilor economice contra Libiei sau introducerea unor
    reglementari mai restrictive fata de producatorii straini.

    Libia realizeaza circa 2% din productia mondiala de titei si are
    cele mai mari rezerve de petrol de pe continentul african. Din
    februarie, de la inceputul conflictului dintre rebeli si fortele
    guvernamentale, preturile petrolului au crescut, de teama ca
    revoltele se vor extinde si in Arabia Saudita, apoi au coborat sub
    100 de dolari, dupa ce autoritatile saudite au asigurat Vestul ca
    tin situatia sub control. Dupa adoptarea rezolutiei ONU contra
    Libiei insa, pretul a reinceput sa urce: vineri, titeiul se tranzactiona la 101,07 dolari/baril
    la New York si 113,77 dolari/baril la Londra.

    Agentia Moody’s estimeaza ca mentinerea pretului peste 100 de
    dolari pe baril va incetini relansarea economiei mondiale dupa
    criza, scumpind alimentele si transporturile si reducand cererea de
    consum, ca si perspectivele de redresare pentru sectorul auto.

  • 4 miliarde de euro sau ce inseamna pentru Romania blocajul de la reactoarele 3 si 4

    Intr-o prezentare recenta, facuta cu ocazia unei conferinte pe
    tema energiei eoliene – aparent singurul lucru care mai misca in
    energia romaneasca -, Alexandru Sandulescu, director general de
    politici energetice din cadrul Ministerului Economiei, spunea ca in
    urmatorii zece ani cam 28% din unitatile de producere a energiei
    electrice existente trebuie inlocuite si pana in 2035 mai bine de
    jumatate din vechile centrale ar trebui schimbate cu grupuri
    noi.

    In tot acest scenariu, care face parte din noua strategie
    energetica a Romaniei pentru 2011-2035, menita sa inlocuiasca
    defuncta strategie pentru 2007-2020, capacitatile nucleare ar
    trebui sa se tripleze.
    Pe hartie, lucrurile stau bine, graficele urmeaza o logica absolut
    normala, in care vechile centrale termo vor fi inlocuite de
    hidrocentrale noi si de reactoare mari. In realitate insa, patru
    din sase investitori au decis sa spuna adio investitiei in cele
    doua reactoare noi de 4 miliarde de euro de la Cernavoda.

    Statul, reprezentatat de Nuclearelectrica, sta acum pe un munte
    de actiuni nedorite, dupa ce a reusit sa mai aiba doar doi
    parteneri in proiect – Enel si ArcelorMittal Romania -, dupa ce
    cehii de la CEZ au plecat inca de anul trecut, iar RWE (Germania),
    GDF Suez (grup franco-belgian) si Iberdrola (Spania) au anuntat in
    comun ca se retrag din cauza incertitudinilor economice. Cu putin
    inainte de acest anunt, RWE se mai retrasese dintr-un parc eolian
    din cauza faptului ca procesul de autorizare dura nepermis de mult.
    Totodata, centralele de mii de MW pe care au anuntat ca le fac
    marile companii energetice straine alaturi de statul roman nu au
    depasit faza de proiect, asta in cazul fericit in care inca se mai
    lucreaza la ele.

    Astfel de exemple completeaza un peisaj inghetat in care
    reorganizarea sistemului de productie a energiei prin formarea
    celor doi giganti energetici bate pasul pe loc, multi specialisti
    spunand ca si acest proiect este mort. Ultimii ani arata insa ca
    acesta nu ar fi primul proiect blocat, nici ideea crearii unui
    singur campion national neavand mai mult succes, desi a pus pe foc
    o piata intreaga.”Romania a dovedit pana acum ca-si poate permite
    sa piarda multe lucruri. Proiectul reactoarelor 3 si 4 de la
    Cernavoda nu ar fi primul. Problema este ca noi avem obligatii
    asumate prin tratatul de aderare. Investitiile de mediu in
    termocentrale nu au fost facute. Unele unitati se vor inchide, asa
    ca putem deveni deodata importatori de energie.

    Cine raspunde de aceste lucruri?”, se intreaba un specialist in
    industria nucleara care prefera sa vorbeasca sub protectia
    anonimatului. Pastrarea anonimatului in aceasta perioada este o
    constanta cand vine vorba de Cernavoda, deoarece – avand loc
    renegocieri si repozitionari ale companiilor – oamenii din domeniu
    prefera sa nu fie asociati cu declaratii referitoare la proiect. La
    randul lor, surse din marile companii care au fost implicate in
    proiectul reactoarelor 3 si 4 sustin ideea ca tergiversarea unor
    proiecte majore la infinit poate transforma Romania dintr-un
    exportator net de energie intr-un importator: “Parcul de generare
    al Romaniei este foarte vechi. Eficienta centralelor este scazuta.
    Care este capacitatea Romaniei de a negocia o noua amanare pentru
    indeplinirea obligatiilor de mediu? Uniunea Europeana se va uita
    spre noi si va zice: fonduri europene nu ati luat, centrale nu ati
    facut, drumuri nu aveti. De ce v-as mai pasui? Inchideti!”.

    Cea mai mare problema este ca in 2012 va veni scadenta la marile
    termocentrale in ceea ce priveste investitiile de mediu. In acel
    moment, cei care au facut proiectele necesare vor merge mai
    departe, iar cei care nu le-au facut vor fi obligati sa inchida in
    cazul in care nu vor fi obtinute niste extinderi de termene.

  • Cea mai proasta veste a anului

    Evenimentul, motivat de companii prin “incertitudinile economice
    si de piata care au inconjurat acest proiect, legate in cea mai
    mare parte de criza financiara actuala”, are loc dupa ce, toamna
    trecuta, anul trecut si cehii de la CEZ s-au retras din proiect,
    ceea ce lasa pe pozitii doar doi investitori straini – grupul
    italian Enel si ArcelorMittal, desi si despre acestia circa zvonul
    ca se vor retrage. Ministerul Economiei a facut deja cunoscut ca va
    cauta alti investitori, mai ales daca, asa cum s-a spus, si ultimii
    doi investitori privati vor pleca si ei, iar pana atunci a inceput
    sa ploua cu recriminari si comentarii despre cine e de vina.

    Sa observam insa ca, in ciuda incercarii de a atribui exclusiv
    autoritatilor romane vina esecului acestei investitii, fiecare
    dintre ex-investitori a anuntat tot in aceasta saptamana cate un
    proiect nou de mare calibru (si de mare valoare) in alte tari. CEZ
    a intrat pe piata slovaca a furnizarii de gaz si electricitate
    pentru consumatorii casnici, GDF Suez a anuntat ca va dezvolta in
    Franta un reactor Atmea de dimensiuni medii, un model bun de
    exportat si in alte piete (eventual in tari ca Iordania, unde pana
    acum n-a reusit sa se impuna pentru ca oferta sa nu includea decat
    reactoare de mari dimensiuni), iar Iberdrola a anuntat ca va plati
    nu mai putin de 2,4 miliarde de dolari pentru compania energetica
    braziliana Elektro, cea care furnizeaza energie in toata regiunea
    Sao Paulo.

  • RWE si E.ON au fost cei mai mari poluatori din Europa anul trecut

    Companii detinute integral sau partial de cele doua grupuri au
    emis in total 235 de milioane de tone de dioxid de carbon, peste
    volumul total provenit din Scandinavia in 2009.
    Emisiile colective ale Norvegiei, Danemarcei, Suediei si Finlandei
    au totalizat anul trecut circa 234 milioane de tone, potrivit
    estimarilor Reuters.
    RWE, cel mai mare producator de energie din Germania, conduce acest
    top, cu emisii de 141 milioane tone de dioxid de carbon, cu cinci
    milioane sub nivelul din 2008.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Polonia, o divizie a RWE

    Prima termocentrala va fi amplasata in sudul tarii, in orasul Wola si va fi finalizata in 2015. Aceasta va beneficia de cele mai noi tehnologii si va avea nevoie de 2,5 milioane de tone de carbune pe an pentru a functiona la capacitate maxima. Daca in prezent rata de eficienta a folosirii carbunelui in Polonia se situeaza intre 33 si 35%, noua unitate va avea o eficienta de 46%, ceea ce echivaleaza cu o reducere a emisiilor anuale de dioxid de carbon cu 1,3 milioane de tone.

    In perioada 2008-2013, Polonia are alocate drepturi de emisii de dioxid de carbon de 208,5 milioane de tone pe an, ceea ce creeaza presiune asupra sistemului energetic in directia modernizarii tehnologiilor si a orientarii spre surse nepoluante.

    Conform estimarilor, se asteapta ca proiectul sa revigoreze economia locala si sa creeze mii de locuri de munca. Jurgen Grossman, CEO al RWE, a precizat ca Polonia este una din cele mai importante piete unde opereaza grupul pe care il conduce; RWE controleaza deja 6% din piata poloneza de energie si intentioneaza sa-si majoreze cota prin constructia unei a doua termocentrale similare, reprezentantii companiei fiind in stadiul de analiza a posibilelor amplasamente. De asemenea, grupul german va investi pana in 2012 intr-un parc eolian in nordul tarii, care va avea o capacitate de 300 de megawati. In urmatorii cinci ani, RWE are programate investitii de 32 de miliarde de euro in Europa, din care 10 miliarde in Germania, iar restul in alte tari, inclusiv in Polonia.

    Conform declaratiilor lui Grossman, cererea de energie pe piata poloneza inregistreaza o crestere anuala situata intre 3 si 5%. Potrivit datelor Biroului de Reglementare in domeniul energetic, cererea anuala de electricitate a crescut in ultimii trei ani cu aproape o cincime, astfel incat sistemul energetic actual este folosit la capacitate maxima. Planuri privind investitii semnificative in noi capacitati de productie au fost anuntate si de compania belgiana Electrabel, de cea franceza EDF si de cea suedeza Vattenfall.
     

  • Enel se uita spre sudul Europei

    In anii trecuti, despre Romania se vorbea intr-un slide separat la prezentarea anuala a rezultatelor Enel. Din acest an, la anuntarea rezultatelor pentru 2007 ale companiei italiene, Romania a intrat la socoteala cu Bulgaria si Grecia.

    "Pietele din sudul si estul Europei (Romania, Grecia si Bulgaria) converg intr-o singura piata, datorita legaturilor dintre ele", spune Fulvio Conti, presedintele Enel. In prezentarea data publicitatii de catre Enel, cele trei tari sunt legate tocmai de conditiile de piata: liberalizarea in curs a pietei de energie, cresterea economica si integrarea progresiva in UE.

    Aceste trei tari au "mare nevoie", conform raportului Enel, si de o noua capacitate de productie in zona, estimata la 10 GW, precum si de retele care sa conecteze cele trei state intre ele.

    Cele trei tari au si strategia comuna, cu doua directii pe care Conti le considera esentiale pentru dezvoltarea aici: capacitatea de productie de electricitate avand ca materie prima carbunele si investitiile in energii regenerabile. Fulvio Conti nu a spus unde va fi construita noua centrala pe carbune, insa Enel se uita acum in Romania la mai multe proiecte pentru centrale, cel mai important fiind deocamdata cel care presupune constructia in colaborare cu germanii de la E.ON a unui grup de 700 MW nou la termocentrala de la Braila, aflata in proprietatea Termoelectrica. Grupul de la Galati ar avea insa 700 MW, departe de cei 10 GW despre care Enel ar avea nevoie in zona.

    Fulvio Conti spune insa ca, privind Europa de Sud-Est ca pe un intreg, si investitiile mai la sud ar ajuta aceasta intreaga piata: "In Maritza 3, unitate de productie termoelectrica din Bulgaria, suntem aproape de final cu o investitie imensa, iar acum ne uitam tot acolo sa vedem daca ar mai fi loc pentru o noua centrala". Cele trei tari sunt privite ca un intreg si datorita complementaritatii: in Grecia si Bulgaria grupul italian doar produce energie (avand capacitati instalate de 80 MW in Grecia si 660 MW in Bulgaria), iar in Romania are doar multi clienti (1,4 milioane).

    Acesti clienti vor fi mai multi din aprilie, cand Enel ar putea intra in sfarsit in posesia Electrica Muntenia Sud (EMS), companie pe care a castigat-o la licitatie din iunie 2006. O data cu preluarea EMS, numarul clientilor Enel in Romania se va dubla, la aproape 2,5 milioane.

    Centralele pe carbune nu sunt singura solutie prin care Enel se gandeste sa isi aprovizioneze clientii: compania a cumparat anul trecut Blue Line, o firma cu proiecte de energie eoliana de 175 MW – al carei potential de dezvoltare este de fapt de aproape 300 MW, conform celor de la Enel – si spera sa se implice in dezvoltarea urmatoarelor doua reactoare de la Cernavoda.

    "Nu pot sa spun ce valoare vom propune pentru a intra in afacerea Cernavoda, deoarece nu vreau sa afle competitorii mei", spune Fulvio Conti, care ar putea sa afle daca va intra sau nu in afacerea de 2,3 miliarde de la Cernavoda la sfarsitul acestei luni, cand Nuclearelectrica ar trebui sa anunte lista finala a investitorilor de la centrala nucleara.

    Pentru Cernavoda, Enel se afla in competitie cu cinci companii: CEZ (Cehia), RWE (Germania), Iberdrola (Spania), Electrabel (Belgia) si ArcelorMittal (Romania). Variantele de colaborare a companiilor care vor intra in proiect alaturi de Nuclearelectrica sunt mai multe, companiile putand primi intre 10 si 15% cota in investitie, urmand ca ulterior sa poata accesa electricitate din cele doua reactoare direct proportional cu cat au investit.

    Energia regenerabila si cea nucleara nu sunt directiile de dezvoltare doar pentru piata zonala. Enel intentioneaza sa investeasca in domeniu 7 miliarde de euro in urmatorii cinci ani in toata lumea, precum si sa se implice in mai multe proiecte de energie nucleara: in Franta (in urma unui acord cu Electricite de France), in Spania (prin preluarea proiectului Endesa de constructie a unui grup nuclear cu putere instalata de 2.441 MW), in Rusia (Enel a semnat un acord cu Rosatom pentru dezvoltarea in parteneriat de centrale nucleare), precum si in Slovacia (unde este vorba despre constructia reactoarelor 3 si 4 ale centralei Mochovce).

    Singura tara din zona unde ar fi putut investi in energie nucleara este Bulgaria, la Belene. "Am intrat pe lista scurta a proiectului nuclear din Romania si am ratat intrarea in Bulgaria, dar nu imi pare rau", spune Conti.

    Oricare ar fi proiectul de productie in care Enel va incepe sa investeasca, energia de acolo va fi disponibila in cativa ani – de la doi la cinci-sase. Atunci Enel va putea vorbi in Romania de dezvoltare pe verticala si de integrare a afacerilor de distributie cu cele de productie

  • Planurile Enel pentru Romania

    Din aprilie, cand ar putea intra in sfarsit in posesia Electrica Muntenia Sud, societate pe care a castigat-o la licitatie din iunie 2006, numarul clientilor Enel in Romania se va dubla, la aproape 2,5 milioane. Compania italiana detine in prezent doua distributii de electricitate, fostele filiale Electrica Banat si Dobrogea, care au intrat in portofoliul sau in 2004.

    Enel are in vedere mai multe proiecte de productie a electricitatii in Romania. In primul rand e vorba de noi centrale electrice pe carbune, cel mai important fiind deocamdata cel care presupune constructia in colaborare cu grupul german E.ON a unui grup de 700 MW nou la termocentrala de la Braila, aflata in proprietatea Termoelectrica.

    De asemenea, Enel a cumparat anul trecut Blue Line, o firma cu proiecte de energie eoliana, si spera sa se implice si in dezvoltarea urmatoarelor doua reactoare de la Cernavoda. La sfarsitul acestei luni, Nuclearelectrica ar trebui sa anunte lista finala a investitorilor de la centrala nucleara. Pentru Cernavoda, Enel se afla in competitie cu cinci companii: CEZ (Cehia), RWE (Germania), Iberdrola (Spania), Electrabel (Belgia) si ArcelorMittal (Romania).

    Anul trecut, compania italiana a derulat pe piata romaneasca investitii de 108 milioane de euro, dintr-un program de 2 miliarde de euro anuntat pana in 2015.

    Enel a inregistrat anul trecut venituri totale de 43,7 miliarde de euro si un profit net de 3,98 miliarde de euro, in crestere cu 31% fata de anul anterior.

  • Proiectul RWE pentru Polonia

    Lucrul la studiul de fezabilitate a inceput, in ianuarie urmand sa se stie cand si cum va fi dezvoltat noul proiect. In prezent, cea mai mare termocentrala din Polonia este cea din Belchatow, cu o capacitate de 4.400 MW. Potrivit expertilor, investitia necesara ar ajune la aproximativ 1,2 miliarde de euro.

    Grzegorz Pawlaszek, CEO al companiei poloneze, a admis ca este posibil ca suma sa fie apropiata de cea reala, dar a refuzat ca comenteze, motivand prin confidentialitatea contractului. Noua termocentrala ar urma sa consume anual 2,5 milioane de tone de carbune, cantitate ce reprezinta productia pe un an a unei exploatari miniere medii.
    Potrivit estimarilor realizate de Ministerul Economiei din Polonia, cererea de energie in tara va creste in urmatorul deceniu cu 50%. Pentru constructia unor centrale noi si pentru modernizarea celor existente vor fi necesare fonduri de 13,9 miliarde de euro.