Ieşirea unei cantităţi semnificative de energie eoliană din sistem, comparativ cu ultimele zile, a fost contrabalansată cu intrarea puternică a centralelor pe cărbuni, dar acest lucru nu a fost de ajuns astfel că în acest moment România aduce de peste graniţe 1.400 MW de capacitate, echivalentul celor două reactoare de la Cernavodă, pentru a putea acoperi consumul intern.
Tag: CERNAVODA
-
Industria din România care ar putea să genereze zeci de mii de locuri de muncă
Strategia ar trebui să cuprindă inclusiv instrumentele posibil a fi promovate pentru retenţia acestei forţe de muncă, spune Gheorge Lucaciu, Director Executiv al ROMATOM, în cadrul consultărilor lansate de Ministerul Energiei pentru definitivarea proiectului de Strategie Energetică 2018-2030, cu perspectivă anului 2050.
ROMATOM a transmis Ministerului Energiei o serie de propuneri şi comentarii privind proiectul strategiei, în cadrul procesului de consultare publică, propuneri ce au în vedere reflectarea corespunzătoare a factorilor cu potenţial impact asupra dezvoltării energiei nucleare în România, corelat cu necesităţile de energie prezente şi viitoare.
ROMATOM recomanda ca, într-o etapă ulterioară, să se realizeze un plan de măsuri instituţionale care să traseze cadrul concret de susţinere a investiţiilor, atragere de capital, dezvoltarea unor mecanisme echilibrate pe piaţă de energie pentru sursele de energie cu emisii reduse de carbon.
-
Vapoarele de mari dimensiuni, obligate să-şi schimbe traseul din cauza debitului scăzut al Dunării
Avizul AFDJ a intrat în vigoare marţi şi obligă convoaiele şi vapoarele de mari dimensiuni să ocolească aproximativ 100 de kilometri, pentru a evita zona Cernavodă unde sunt probleme din cauza debitului scăzut al Dunării.
„Debitul Dunării este în scădere, la Cernavodă sunt probleme. Se întâmplă frecvent. Navele care trec pe Dunăre trebuie să consulte avizul şi dacă au pescaj mare sunt obligate să meargă pe Borcea spre Giurgeni. Ocolul este de o sută de kilometri”, a declarat, pentru MEDIAFAX, directorul AFDJ, Dorian Dumitru.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Ce se întâmplă cu gazele din Marea Neagră, de ce nu se duc în România? La doi paşi de resursele din Marea Neagră, mai multe şcoli din Constanţa nu sunt racordate la gaze
„Dacă soba cu lemne încălzeşte fiecare cameră în parte, gazul încălzeşte toată locuinţa odată, este mult mai uşor“, spune Mariana Gâju, primarul comunei Cumpăna din Constanţa, cu peste 15.000 de locuitori.Numai nouă din cele 17 oraşe din Dobrogea şi numai zece din cele 104 comune sunt racordate la reţeaua de gaze. Astfel, în oraşe precum Cernavodă, Hârşova, Murfatlar, Techirghiol sau Babadag nu există racordare la reţeaua de gaze, în condiţiile în care cele două judeţe din această regiune au acces la Marea Neagră, un teritoriu în care resursele de gaz abundă, fiind supuse în acest moment exploatării. -
VESTE BUNĂ pentru şoferi. O TAXĂ ar putea fi desfiinţată, deoarece este aplicată „fără o justificare obiectivă”
Potrivit celor doi deputaţi liberali, taxa de utilizare a podurilor Giurgeni – Vadu Oii şi Feteşti – Cernavodă reprezintă o suprataxare a utilizatorilor drumurilor publice din România, „fără o justificare obiectivă”, pentru că banii colectaţi merg la bugetul de stat, iar podurile se află într-un stadiu avansat de degradare. deşi această taxă se colectează de peste un deceniu.
Ei spun că legislaţia comunitară nu impune o asemenea taxare, ci ea este rezultatul deciziei autorităţilor române, care au considerat de cuviinţă să mai impună o nouă sursă de venituri la bugetul de stat.
„Taxa de trecere peste aceste poduri a fost introdusă din raţiuni pur financiare, dar suntem în prezenţa unei duble impuneri, atâta timp cât utilizatorii drumurilor publice din România plătesc rovinieta, care reprezintă o taxă pentru utilizarea drumurilor şi podurilor amplasate pe drumurile naţionale şi autostrăzile din România. În statele traversate de Dunăre (Serbia, Ungaria, Austria), nu există taxe similare pentru trecerea podurilor peste Dunăre”, se arată într-un comunicat remis de cei doi liberali constănţeni.
În plus, ei susţin că această taxă este discriminatorie pentru locuitorii Dobrogei, puternic afectaţi fiind şi agenţii economici din aceste zone.
„Această taxă este plătită, într-o proporţie foarte mare, de cei care sunt nevoiţi să facă drumuri sau să tranziteze aceste sectoare de drum. Atât persoanele fizice, cât şi cele juridice care îşi au domiciliul/sediul pe raza teritorială a judeţelor Constanţa, Tulcea şi Ialomiţa, sunt obligate să plătească această taxă de trecere ori de câte ori au probleme de sănătate sau trebuie să rezolve probleme administrative, fie în Capitală, fie în alt oraş al ţării. Puternic afectaţi sunt agenţii economici care distribuie mărfuri în toată ţara. Taxa se regăseşte de cele mai multe ori în preţul final al produselor. Altfel spus, şi cine nu trece cu maşina peste cele două poduri tot plăteşte taxa de pod!”, susţin Bogdan Huţucă şi Robert Boroianu.
-
Corul pe care nu-l aude nimeni
Afirmaţia lui Binig porneşte de la două evenimente petrecute în sistemul energetic de la începutul acestui an. Primul este intrarea Transelectrica, monopol natural cu activitate reglementată, pe pierderi pentru prima dată de la înfiinţarea din 2000. Al doilea este ieşirea din funcţiune a unităţii 1 de la Cernavodă, pe 25 martie, urmată în aceeaşi zi de reducerea capacităţii la unitatea 2, o altă premieră. simple întâmplări sau primele semne că un sistem vital al României se clatină?
Ce vedem acum este acumularea unor decizii de management“, mai spune Binig, excluzând astfel scuza coincidenţelor pentru a explica un şir de evenimente nefericite.
Transelectrica este transportatorul naţional de energie electrică. Este o companie unică la nivelul întregului sistem energetic local, fiind garantul echilibrului permanent dintre cererea şi oferta de energie.
Energia nu se stochează deocamdată, astfel că funcţionarea pieţei de electricitate este condiţionată de acest echilibru perfect între producători şi consumatori. Transelectrica s-a înfiinţat în 2000 având o activitate bazată pe tarife reglementate, o astfel de activitate presupunându-se a fi şi mai ferită de riscuri.
Nu este cazul.
Privind retrospectiv evoluţia profitului net al companiei, se remarcă variaţii uriaşe de la un an la altul, fără ca acestea să fie însoţite de variaţii majore în consumul de energie.
De exemplu, dacă în 2012 compania înregistra un câştig de 34 de milioane de lei, anul următor Transelectrica sărea la 201 milioane de lei, pentru ca în 2015 să ajungă la 360 de milioane de lei, iar anul trecut la -47,9 milioane de lei. Acesta este primul rezultat negativ din istoria companiei, greu de înţeles pentru un monopol reglementat.
”Rezultatul negativ vine pe fondul unui an complex şi dificil la care a contribuit diminuarea veniturilor prin reducerile de tarif de la 1 iulie 2017. Un impact major l-a avut înregistrarea în situaţiile financiare ale anului 2017 a unor obligaţii suplimentare de plată, în valoare de 99 de milioane de lei, provenite dintr-o decizie de impunere ANAF emisă în 30 iunie 2017, ca urmare a închiderii unui control aferent perioadelor anterioare“, explică reprezetanţii Transelectrica.
De ce a fost 2017 un an complex pentru piaţa energiei? Ianuarie 2017 a devenit cea mai scumpă lună din ultimii zece ani, în anumite intervale orare electricitatea fiind tranzacţionată la uluitoarea valoare de 450 de euro/MWh, faţă de o medie de 30-40 de euro/MWh. Deşi la un an distanţă evenimentele din acea lună nu au fost complet elucidate, insolvenţele au rămas.
Potrivit datelor publicate pe bursa de energie OPCOM, media de preţ pentru anul trecut pe platforma de tranzacţionare spot (PZU – piaţa pentru ziua următoare), cea mai importantă din cadrul bursei de energie, a fost de circa 48 de euro/MWh, acesta fiind preţul pur al energiei schimbate între producători şi furnizori. Acesta este cel mai mare nivel de preţ din ultimii cinci ani, fără a depăşi însă recordul de preţ din 2008, de exemplu.
În contextul în care în ultimii ani a fost vizibilă o creştere a ponderii tranzacţionării de energie pe termen scurt, iarna anului 2017 i-a penalizat dur pe riscofilii din piaţa energiei. Potrivit datelor de pe bursa de energie OPCOM din lunile de la începutul lui 2017, au fost zile în care decalajul dintre cerere şi ofertă s-a ridicat şi la 60%.
Ce a însemnat pentru Transelectrica acest lucru? Ca garant al echilibrului sistemului energetic, Transelectrica a ieşit în piaţă, a cumpărat energia necesară de la unităţile care stau la comanda ei şi le-a dat-o celor cărora furnizorii nu le mai asigurau energia. În mod normal, echilibrarea sistemului trebuie să fie un joc cu sumă zero pentru Transelectrica. Problema a fost că unii dintre furnizorii pe care i-a echilibrat au intrat în faliment, pierderile rămânând în conturile Transelectrica, spune specialistul de la EY România.
Dar acesta nu a fost singurul factor care a dus Transelectrica pe pierderi, ci şi unele obligaţii suplimentare de plată evidenţiate de ANAF, dar ignorate de fostul management.
”Deşi în ultimii ani aspectele prezentate mai sus erau cunoscute la nivelul managementului companiei, fiind inclusiv formalizate în cadrul ultimului control ANAF, nu a fost efectuată nicio analiză economico-financiară în conformitate cu standardele specifice, în vederea constituirii unui provizion încă din anii trecuţi“, mai spun reprezentanţii Transelectrica.
Responsabilii ar fi greu de găsit în contextul în care, de la începutul anului 2011 şi până în prezent, Transelectrica a schimbat zece directori generali şi nenumărate consilii de administraţie, un loc în conducerea opertorului sistemului energetic local fiind extrem de apetisant prin prisma bugetelor de investiţii pe care compania le are. Doar pentru comparaţie, OMV Petrom, unicul producător de petrol şi gaze din România, a avut în ultimii 12 ani de zile un singur director general executiv, pe Mariana Gheorghe.
În prezent, compania este condusă prin intermediul unui consiliu de supraveghere intermediar, mandatele membrilor urmând să expire în mai, anul acesta. În contextul în care mandatele au o durată de câteva luni, membrii schimbându-se fără nicio legătură cu guvernanţa corporativă, asumarea unui plan de dezvoltare este aproape imposibilă.
Acum, de exemplu, în consiliul de supraveghere al acestei companii strategice se află procurori, consilieri judeţeni sau foşti bancheri, niciunul cu vreo legătură cu sistemul pe care-l gestionează.
Ţinând cont de această fluctuaţie masivă de personal în cele mai înalte structuri de conducere ale companiei, toate făcute pentru a putea acomoda schimbările din scena politică, proiecţiile financiare făcute de Transelectrica ridică şi ele multe semne de întrebare.
Potrivit planului de dezvoltare al companiei pentru perioada 2013-2017, compania trebuia să aibă un profit net cuprins între 29 şi 68 de milioane de lei. În realitate, profitul companiei a variat în intervalul 201 milioane de lei până la pierderea de aproape 48 de milioane de lei de anul trecut. Dacă proiecţiile privind evoluţia unui business reglementat nu au nicio legătură cu realizările, când în mai puţin de zece ani se schimbă zece şefi, iar mandatele în consiliile de supraveghere dureză câteva luni, coincidenţele nu mai au cum să fie sursa răului în evoluţia companiilor energetice locale.
Cazul Transelectrica nu este însă singular; funcţionarea Nuclearelectrica, operatorul centralei nucleare de la Cernavodă, a ridicat mari semne de întrebare de la începutul anului.
Nuclearelectrica este cel mai complex producător de energie local, unicul administrator de reactoare nucleare din România şi asigură aproape 20% din producţia naţională de energie.
Cu toate acestea, de la începutul anului, reprezentanţii centralei nucleare de la Cernavodă au emis opt comunicate de presă prin care anunţau oprirea sau pornirea neplanificată a unei unităţi, o situaţie absolut unică fiind înregistrată pe 25 martie, când ambele reactoare aproape au ieşit din funcţiune. Din cele opt comunicate, şase au fost date în perioada 25-30 martie, mai puţin de o săptămână.
Din rapoartele financiare ale companiei se remarcă un lucru. În ultimii cinci ani gradul de realizare a investiţiilor la centrala nucleară de la Cernavodă a scăzut de la 97% la 44%. Cea mai mare parte a banilor de investiţii ai Nuclearelectrica sunt direcţionaţi spre centrala de la Cernavodă, cea care funcţionează prin intermediul a două reactoare cu câte o capacitate de 700 MW fiecare.
Tot datele din rapoartele anuale ale companiei arată că dacă la nivelul anului 2013 bugetul de investiţii pentru centrala de la Cernavodă era realizat în proporţie de 96,72%, anul trecut procentul a fost de numai 44,4%.
Mai mult, ca urmare a accidentului de la Fukushima (Japonia), din martie 2011, Nuclearelectrica a demarat un proiect prin care se urmăreşte îmbunătăţirea reacţiei centralei de la Cernavodă la factori din afara bazei de proiectare a unităţii. Anul trecut, din banii alocaţi pentru acest scop s-au cheltuit numai 3,2%.
”Aş zice că una dintre principalele probleme (privind gradul redus de îndeplinire a programului de investiţii – n.red.) este legea achiziţiilor. De la primul demers până la încheierea unei licitaţii trec în medie 204 zile, energia nucleară neavând un regim special de achiziţii, aşa cum este în alte state. Acesta este unul dintre motivele pentru care, uneori, din motive obiective ce ţin de derularea unei investiţii sau necesităţi de achiziţie, am început să facem achiziţii de urgenţă, practic în cadrul unui contract mai mare să ieşim pe piaţă pentru anumite lucrări care trebuie îndeplinite mai devreme“, spune Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica.
Ghiţă a fost numit în funcţia de director general al Nuclearelectrica în vara anului trecut. Înainte de a veni la conducerea Nuclearelectrica, Cosmin Ghiţă a lucrat în domeniul dispozitivelor medicale, dar şi în cadrul unor companii petroliere, precum Chevron.
”Defecţiunile au fost pe partea clasică a centralei, dar vulnerabilităţile unităţilor sunt mereu adresate. La final, după această serie de întreruperi cred că trebuie să existe o aliniere la nivelul practicii de achiziţii publice între ce se întâmplă la noi şi cum sunt procedurile la nivel european.“
La fel ca în cazul altor companii, partea executivă de la Nuclearelectrica este avizată de un consiliu de administraţie. Dacă la Transelectrica în consiliul de administraţie sunt consilieri locali sau bancheri, la Nuclearelectrica exemplele sunt mult mai exotice.
Cristian Dima, de exemplu, este unul dintre administratorii companiei. Dima, înainte de a ajunge să gestioneze cel mai complex activ energetic din România, a fost administrator la Spitalul de Obstetrică Ginecologie ”Buna Vestire„ din Galaţi. Apoi a devenit consilier local la primăria din Galaţi. Acum veghează asupra deciziilor de management pentru o companie care asigură 20% din producţia de energie a României.
Alexandru Mirel Marcu are şi el un post asigurat în consiliul de administraţie al Nuclearelectrica, cel puţin până în aprilie 2018, deşi înainte de a veni să supervizeze activitatea managementului executiv al companiei fusese director de producţie la compania Seven Hills SRL. Firma a avut în 2016 o cifră de afaceri de 4.194 lei (mai puţin de o mie de euro), dar a lucrat la o marjă a profitului demnă de invidiat, de 67%. Dragoş Ionuţ Bănescu este şi el în consiliul de administraţie al companiei, după ce a colecţionat diverse funcţii în Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului sau Ministerul Muncii.
În 1977, sistemul energetic local a trecut prin cel mai delicat moment al său. Pe 10 mai, timp de 4-5 ore sistemul a picat complet pentru că nimeni nu se uitase la avertizările specialiştilor.
”Pagubele înregistrate au fost de patru ori mai mari faţă de cele produse de cutremurul din martie 1977. Totul a fost afectat. Au murit animale în ferme, oameni. Repornirea sistemului s-a făcut din termocentrala Doiceşti, despre care lumea a ajuns să spună acum că este cea mai proastă unitate“, spunea la rândul său, în urmă cu câţiva ani, un specialist în domeniul energetic, un om cu o experienţă de aproape jumătate de secol.
Potrivit datelor de la Banca Mondială, cutremurul din 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, a provocat pagube de
2 miliarde de dolari.Pe 31 martie 2018, trei membri noi au fost aduşi în consiliul de supraveghere al Transelectrica, firma care pentru prima data în istoria ei a înregistrat pierderi. Niciunul nu are experienţă în domeniul energetic.
Corul specialiştilor, care denunţă aceste decizii devine tot mai gălăgios.
Îl aude cineva?
-
Unitatea 2 de la Cernavodă a revenit la puterea nominală
Compania a oprit duminică, în mod controlat, şi Unitatea 1.
Reducerea de putere a Unităţii 2 CNE Cernavodă a fost cauzată de necesitatea înlocuirii unui rulment la motorul unei pompe de condensare, din partea clasică a centralei. Reducerea de putere până la 55% a fost necesară în vederea opririi echipamentului pentru reparaţii, a precizat Nuclearelectrica.
Tot duminică, Nuclearelectrica SA a anunţat că Unitatea 1 a centralei de la Cernavodă a fost oprită controlat, întreruperea funcţionării fiind estimată să dureze 48 de ore din momentul opririi centralei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Podul de la Cernavodă- construcţia care a uimit Europa
Începând din secolul al XIX-lea, toate podurile din lemn executate pe teritoriul ţării noastre, destul de numeroase, au avut un caracter provizoriu, ele urmând a fi inlocuite, mai devreme sau mai tarziu, cu poduri metalice sau din beton.
Construirea unui pod de cale ferată peste Dunare care să lege Ţara Românească de Marea Neagră devenise necesară încă din timpul domniei lui Barbu Ştirbei. În anul răscumpărării liniei Cernavodă-Constanţa (mai precis, la 10 decembrie 1882), guvernul român lansează un concurs internaţional pentru proiectarea a doua poduri mari peste Dunăre şi peste braţul Borcea, pe linia Cernavodă-Feteşti. Dar nici unul dintre cele opt proiecte prezentate comisiei de examinare, în anul 1883, de firme din Franţa, Germania, Elveţia şi Belgia nu a fost acceptat. După trei ani, in 1886, are loc un al doilea concurs, la care participă cinci firme, dar rezultatul rămâne acelaşi.
Într-un moment de stralucită inspiraţie, comisia îi propune lui Anghel Saligny să prezinte un proiect. În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, îl însărcinează oficial pe Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. E o decizie surprinzătoare, ţinând seama de faptul că numai cu câţiva ani în urmă acelaşi minister refuzase să ia asupra să răspunderea executării unor tabliere mici, lucrarea fiind preluată de firme particulare.
Inainte de a începe proiectarea, Anghel Saligny îşi formează o echipă de ingineri specialişti de la Şcoala Natională de Poduri şi Şosele, printre care Ion Băiulescu, N. Herjeu, Şt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade şi alţii, aduşi mai tarziu. O data rezolvate toate problemele de ordin tehnic şi economic, echipa de specialişti îşi începe practic activitatea de proiectare, reuşind, după o munca intensă, să termine, la 1 decembrie 1889, elaborarea formei finale a proiectului.
După numai un an (la 9 octombrie 1890), timp în care au fost repartizate şi demarate lucrările de pregătire, a început şi lupta pentru învingerea greutăţilor apărute în execuţie. Un lucru care nu trebuie omis ar fi faptul că terasamentele liniei ferate Feteşti – Cernavodă, care leagă între ele podurile lui Anghel Saligny, au constituit la vremea lor cea mai mare şi cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în ţara noastră. Una peste alta, lucrările la podurile dunărene au durat cinci ani. Ziarul Times scria: “o realizare surprinzatoare la Cerna-voda”, iar Ilustrazione Italia afirma: “e o lucrare care poate fi luată ca model chiar şi de alte ţări, cu mijloace tehnice mai înaintate”.
-
Anghel Saligny, inginerul care a testat cu preţul vieţii podul de la Cernavodă
Anghel Saligny este unul dintre cei mai importanţi ingineri români, iar meritele sale sunt recunoscute pe plan mondial datorită inovaţiilor pe care le-a adus în lumea construcţiilor civile.
S-a născut în data de 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci (actualmente, judeţul Galaţi) şi a murit la data de 17 iunie 1925, Bucureşti. Anghel Saligny a provenit dintr-o familie de origine franceză din Alsacia, iar tatăl său, pe numele lui complet Alfred Rudolf de Saligny, a fost pedagog şi s-a stabilit în România la începutul anilor 1850.
Pasionat de mic copil de astronomie, Anghel Saligny a urmat cursurile Universităţii din Berlin, însă ulterior a ajuns la Scoala Tehnică Superioară din Charlottenburg, iar în 1875 a revenit în ţară. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcţia căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder şi, sub conducerea lui Gh. Duca (în perioada 1877 – 1879), la construcţia căii ferate Ploieşti-Predeal.
-
Reactorul 1 de la Cernavodă a fost deconectat de la reţea, pentru a treia oară în acest an
“Această intervenţie se va efectua cu reactorul la putere şi nu va afecta securitatea nucleară a reactorului, a personalului de exploatare, a populaţiei şi a mediului înconjurător”, se arată într-un comunicat al companiei de stat.
Reconectarea reactorului la Sistemul Energetic Naţional se va realiza după remedierea defecţiunii şi efectuarea testelor în conformitate cu procedurile centralei.
Aceasta este cea de-a treia oprire a Unităţii 1 în 2015. Reactorul a mai fost oprit la 6 aprilie, pentru repararea unui sistem auxiliar din partea clasică a centralei, şi la 27 martie, pentru executarea unor lucrări punctuale de întreţinere preventivă la sistemele aferente părţii clasice a centralei.
Centrala din Cernavodă are în funcţiune două reactoare nucleare, care acoperă circa 18% din necesarul anual de energie electrică la nivel naţional.