Cand fabrica de la Jucu s-a deschis in 2008, majoritatea
angajatilor lucrau 12 ore pe zi si castigau mai putin de 300 de
euro pe luna. Parea evident de ce fi nlandezii de la Nokia
inchideau fabrica din Bochum ca sa-sI transfere aici productia.
Acum, seful local al Cartel Alfa sustine ca salariul a crescut la
Jucu la 400 de euro pe luna, mai mult decat castiga un doctor sau
un profesor din zona, programul de munca are sanse sa scada la 8
ore “in viitorul apropiat”, iar personalul fabricii a ajuns la
1.200 de angajati cu contractpermanent si 1.800 cu contract
temporar. In plus, fabrica Nokia si-a schimbat conceptul, de la
productia de telefoane mobile ieftine pentru pietele din Europa de
Est, Asia si Africa spre productia de telefoane inteligente.
Clujul ar putea deveni una dintre cele mai atractive destinatii
de investitii din Europa, in special in IT, conform KPMG, iar alte
companii, atrase de “efectul Nokia”, si-au extins deja afacerile in
zona, de la ING pana la Samsung, Daewoo si Emerson. Cele de mai sus
sunt ceea ce a remarcat reporterul Deutsche Welle, afl at in vizita
in tara unde s-au dus locurile de munca ale nemtilor de la Bochum
in urma cu doi ani.
Observatiile neamtului suna exact ca in articolele admirative de
acum 3-4-5 ani despre Romania cea ieftina, muncitoare si atractiva
pentru investitorii straini, desi acum tara e in recesiune, iar
investitiile straine vor scadea de la 9 miliarde de euro in 2008 la
mai putin de 4 miliarde anul acesta, conform estimarii UniCredit.
Dar materialul Deutsche Welle este adevarat. Pentru ca el se refera
la singura parte din economie care a mers bine de la inceputul
crizei si pana acum – exporturile. La jumatatea anului, Mihai
Ionescu, seful Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din
Romania (ANEIR), organiza o conferinta de presa unde anunta mandru
“iesirea exporturilor din recesiune”.
Dupa primele patru luni, exporturile crescusera la 10,82
miliarde de euro, de la 8,76 miliarde in aceeasi perioada a lui
2009, iar in martie siaprilie, exporturile fusesera chiar mai mari
decat in lunile corespunzatoare dinaintea crizei. Masinile,
echipamentele electrice, automobilele si alte vehicule au avut
partea leului din livrarile peste granite – la fel ca in ultimii
ani de boom economic.
Este, evident, “mana strainilor” si a companiilor mari si foarte
mari: cei mai importanti exportatori erau Automobile Dacia, Nokia
Romania, Rompetrol Rafinare, ArcelorMittal Galati si OMV Petrom,
adica firme cu actionari straini, iar in topul primilor 100 de
exportatori nu erau decat patru companii cu capital majoritar
autohton – Oltchim, Hidroelectrica, Interagro si Compa Sibiu. “Fara
discutie, a fost sansa producatorilor romani de a fi integrati in
multinationale. Daca ne uitam la producatori cum sunt Antibiotice,
detinut in majoritate de stat, si Labormed, al carui proprietar e
un fond de investitii, toate aceste companii incearca sa se extinda
pe piete externe”, comenteaza Dragos Damian, CEO al
Terapia-Ranbaxy, cel mai mare producator de medicamente generice
din tara, exemplificand cu situatia de pe piata farmaceutica.
“In ziua de azi, ideea de a vinde doar in piata ta nu mai
exista. Automat te plafonezi si risti sa te stingi la un moment
dat. Cand esti ancorat in supply-chain-ul unui grup multinational,
ai cea mai buna sansa de a continua sa te dezvolti: atat pe piata
interna, vorbind de operatiuni comerciale, cat si de a transfera
productia din alte tari catre Romania si de aici produsul finit sau
intermediar sa ajunga catre alte tari”, spune managerul.
Leave a Reply