Vedeti dumneavoastra, personaje de calibru ale politicii
americane s-au codit in repetate randuri sa faca ceva in legatura
cu manipularea de catre China a propriei monede, cel putin partial
din teama ca nu cumva chinezii sa se opreasca din cumparat
obligatiunile noastre. Si totusi, in actualul climat, achizitiile
Chinei nu ne fac bine, ci rau. Japonezii inteleg asta. Noi de ce
nu?
Putina istorie: daca discutia despre politica monetara chineza
pare confuza, este doar pentru ca multi nu sunt dispusi sa
priveasca in fata realitatea bruta si simpla, ca Beijingul
subevalueaza deliberat moneda nationala.
Consecintele acestei politici sunt si ele brute si simple: de
fapt, China suprataxeaza importurile, in vreme ce-si subventioneaza
exporturile, alimentand un urias excedent comercial. S-ar putea sa
vedeti teorii cum ca surplusul comercial al Chinei n-are nimic de a
face cu politica sa monetara; daca ar fi asa, ar fi o premiera in
istoria lumii. O moneda subevaluata promoveaza intotdeauna
excedentele comerciale, iar China nu face exceptie.
Si intr-o economie globala in depresiune, orice tara cu un
excedent comercial artificial fura altor state mult-necesarele
vanzari si locuri de munca. Din nou, oricine spune altceva sustine
ca de fapt China este cumva exceptata de la logica economica
aplicabila tuturor celorlalti.
Deci ce-ar trebui sa facem? Oficialii americani au incercat sa
se inteleaga cu omologii chinezi, sustinand ca o moneda mai
puternica ar fi in interesul Chinei. Au dreptate: o moneda
subevaluata promoveaza inflatia, erodeaza salariile reale ale
muncitorilor si risipeste resursele tarii. Dar in vreme ce
manipularea monedei este rea pentru China ca atare, ea e buna
pentru influenta politica a companiilor chinezesti, multe dintre
ele detinute de stat. Asa ca manipularea monetara merge
inainte.
Din vreme in vreme, oficialii americani au tot anuntat progrese
in problema monedei; de fiecare data s-a dovedit insa ca au fost
trasi pe sfoara. In iunie, Timothy Geithner, ministrul de finante,
a laudat anuntul Chinei ca va trece la un curs de schimb mai
flexibil. De atunci, yuanul a crescut cu un maret 1% (da, ati citit
bine) fata de dolar – mare parte din crestere petrecandu-se in
ultimele saptamani, inaintea anuntatelor audieri pe teme monetare
din Congres. Si de vreme ce dolarul a scazut fata de toate marile
valute, avantajul artificial de cost al Chinei a crescut, de
fapt.
Evident, nimic nu se va intampla pana cand sau daca Statele
Unite nu vor arata ca sunt dispuse sa ia acele masuri normale
atunci cand o alta tara isi subventioneaza exporturile: sa impuna
un impozit suplimentar temporar, care sa anuleze subventia. De ce o
astfel de masura nu a fost niciodata pusa in discutie?
Un raspuns, dupa cum am sugerat deja, este teama de ce s-ar
putea intampla daca Beijingul se opreste din cumpararea de bonduri
americane. Dar aceasta frica e complet nelalocul ei: intr-o lume ce
abunda de rezerve si economisiri in exces, n-avem nevoie de banii
Chinei – in special pentru ca Rezerva Federala ar putea si ar
trebui sa cumpere orice obligatiune pe care chinezii ar scoate-o la
vanzare.
E adevarat ca dolarul ar scadea daca Beijingul ar decide sa
renunte la unele dintre activele americane pe care le detine. Dar
asta ar ajuta de fapt economia americana, facandu-ne exporturile
mai competitive. Intrebati-i pe japonezi, care nu mai vor sa le mai
cumpere China obligatiunile, pentru ca aceste achizitii intaresc de
fapt yenul.
Pe langa nejustificatele temeri financiare, exista si o cauza
mai sinistra a pasivitatii americane: teama mediului de afaceri de
represaliile chinezesti.
Ganditi-va la o chestiune complementara: subventiile evident
ilegale oferite de statul chinez industriei sale de energie verde.
Aceste subventii ar fi trebuit sa duca la o plangere formala a
companiilor americane; in realitate, singura organizatie dispusa sa
inainteze o plangere a fost sindicatul metalurgistilor. De ce? Dupa
cum a relatat The New York Times, “companiile multinationale si
asociatiile comerciale din domeniul energiei verzi, ca si din alte
domenii, s-au codit sa inainteze plangeri, temandu-se de reputatia
oficialilor chinezi de a se razbuna pe joint-venture-urile din tara
lor si de a merge pana la interzicerea accesului pe piata pentru
orice companie care se pune contra Chinei”.
Intimidari de acelasi fel au ajutat cu siguranta la descurajarea
actiunilor de pe frontul valutar. Asa ca e un moment bun sa ne
aducem aminte ca ceea ce e bun pentru companiile multinationale e
adesea rau pentru America, in special pentru muncitorii ei.
Asa ca aceasta e intrebarea: se vor lasa decidentii americani
speriati de fantomele financiare si pacaliti de actiunile de
intimidare contra companiilor? Vor continua sa nu faca nimic in
fata politicilor ce favorizeaza interesele speciale ale Chinei,
deopotriva pe seama muncitorilor chinezi si a celor americani? Sau
vor lua masuri in cele din urma? Tineti aproape.
Leave a Reply