BusinessMagazin

Tag: krugman

  • Paul Krugman, laureat Nobel: criptomonedele au paralele “îngrijorătoare” cu creditele subprime

    Într-un articol de opinie publicat în The New York Times, Krugman a declarat că “vede paralele inconfortabile” între cripto şi criza subprime din SUA, care a îngenuncheat întreaga piaţă imobiliară şi a declanşat criza financiară globală din 2007-2008.

    “Există ecouri tulburătoare ale prăbuşirii subprime de acum 15 ani”, spune Krugman în articol.

    Criza subprime a fost, în esenţă, rezultatul faptului că băncile au acordat împrumuturi unor persoane cu un risc mai ridicat, într-o perioadă în care ratele dobânzilor erau scăzute şi preţurile locuinţelor erau în creştere. Odată ce piaţa a devenit saturată, proprietarii de locuinţe s-au trezit cu capitaluri proprii negative, în imposibilitatea de a-şi rambursa împrumuturile, ceea ce a dus la pierderi mari pentru creditori.

    Krugman susţine că investitorilor în criptomonede li se vând, în mod similar, produse financiare speculative fără a înţelege cu adevărat riscurile implicate. Este demn de remarcat faptul că Krugman este un cunoscut critic al bitcoin, comparând anterior criptomoneda cu o schemă Ponzi.

    Totuşi, laureatul Premiului Nobel nu este convins că criptomonedele reprezintă un risc sistemic: “Cifrele nu sunt suficient de mari pentru a face asta”.

    Întreaga piaţă cripto valorează aproximativ 1.700 de miliarde de dolari, potrivit datelor CoinGecko.

    Bitcoin şi alte monede digitale au scăzut puternic în ultimele săptămâni. La un preţ de puţin peste 37.000 de dolari, cea mai importantă criptomonedă din lume se află în prezent la aproximativ 46% de la maximul său record din noiembrie, de aproape 69.000 de dolari. La momentul de vârf, întreaga piaţă cripto valora în total 3.000 de miliarde de dolari.

  • Muncile lui Obama. Ce îl aşteaptă în al doilea mandat

    Comentatorul de la UBS anticipa însă că politicienii vor ajunge la un compromis în privinţa problemei nr. 1 – vârful de deficit bugetar care se profilează la anul (800 mld. dolari), acum că reducerile de taxe pentru americanii cu venituri mari, inaugurate în era Bush şi prelungite de Obama în 2010 vor expira, concomitent cu reducerile de impozite pe salarii instituite de Obama. În perspectiva negocierilor ce încep în această săptămână, democraţii invocă exit poll-urile care arată că majoritatea americanilor sunt în favoarea unor taxe mai mari pentru cei bogaţi. Republicanii, în schimb, care controlează şi în actuala legislatură Camera, speră şi acum ca majorarea veniturilor la buget să se facă pe seama reducerii cheltuielilor statului pentru programe sociale.

    Un compromis va fi greu de realizat însă, din moment ce Congresul rămâne cam cu aceeaşi configuraţie ca în legislatura precedentă, cu o Cameră dominată de republicani şi un Senat dominat de democraţi, ceea ce până acum a însemnat doar luni întregi de certuri chinuitoare, finalizate de obicei cu cedarea democraţilor în faţa ameninţărilor republicane cu blocarea completă a procesului legislativ dacă nu obţin ceea ce vor. Economistul Paul Krugman îl sfătuieşte pe preşedinte, într-un editorial din The New York Times, să nu mai cedeze, în numele sperietorii false că dacă nu se rezolvă chestiunea deficitului în sensul dorit de republicani (deci cu o nouă prelungire a tăierilor de taxe pentru americanii bogaţi), America ar intra în recesiune. De data aceasta nu mai avem de-a face cu un risc iminent de blocare a bugetului şi a cheltuielilor, ca în cazul negocierilor de anul trecut pe marginea majorării plafonului datoriei externe, astfel încât Obama are acum mai mult spaţiu de manevră şi ar trebui să-l folosească spre a pune capăt tacticilor de “şantaj” folosite de republicani, susţine Krugman.

    În politica externă, prima acţiune a lui Barack Obama a fost să anunţe sancţiuni contra unor miniştri şi instituţii din Iran suspecte că au persecutat ziarişti şi au blocat accesului la internet pentru iranieni. Analiştii estimează însă că prioritatea lui Obama în al doilea mandat nu va fi deloc Orientul Mijlociu, în ciuda speranţelor Israelului, rămase nesatisfăcute din vremea primului mandat, ci Asia, unde obiectivele Americii sunt construirea unei relaţii de cooperare cu China în locul uneia de confruntare, promovarea Indiei ca putere regională şi exploatarea oportunităţilor economice de pe continent.

    Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie cu un avantaj net în faţa contracandidatului său Mitt Romney. După anunţarea, sâmbătă, a rezultatelor din Florida, ultimul stat care mai rămânea să comunice bilanţul voturilor, Obama conduce cu 332 la 206 în cazul voturilor electorale şi cu 50,5% la 47,9% la votul popular.

  • China, Japonia, America

    Vedeti dumneavoastra, personaje de calibru ale politicii
    americane s-au codit in repetate randuri sa faca ceva in legatura
    cu manipularea de catre China a propriei monede, cel putin partial
    din teama ca nu cumva chinezii sa se opreasca din cumparat
    obligatiunile noastre. Si totusi, in actualul climat, achizitiile
    Chinei nu ne fac bine, ci rau. Japonezii inteleg asta. Noi de ce
    nu?

    Putina istorie: daca discutia despre politica monetara chineza
    pare confuza, este doar pentru ca multi nu sunt dispusi sa
    priveasca in fata realitatea bruta si simpla, ca Beijingul
    subevalueaza deliberat moneda nationala.

    Consecintele acestei politici sunt si ele brute si simple: de
    fapt, China suprataxeaza importurile, in vreme ce-si subventioneaza
    exporturile, alimentand un urias excedent comercial. S-ar putea sa
    vedeti teorii cum ca surplusul comercial al Chinei n-are nimic de a
    face cu politica sa monetara; daca ar fi asa, ar fi o premiera in
    istoria lumii. O moneda subevaluata promoveaza intotdeauna
    excedentele comerciale, iar China nu face exceptie.

    Si intr-o economie globala in depresiune, orice tara cu un
    excedent comercial artificial fura altor state mult-necesarele
    vanzari si locuri de munca. Din nou, oricine spune altceva sustine
    ca de fapt China este cumva exceptata de la logica economica
    aplicabila tuturor celorlalti.

    Deci ce-ar trebui sa facem? Oficialii americani au incercat sa
    se inteleaga cu omologii chinezi, sustinand ca o moneda mai
    puternica ar fi in interesul Chinei. Au dreptate: o moneda
    subevaluata promoveaza inflatia, erodeaza salariile reale ale
    muncitorilor si risipeste resursele tarii. Dar in vreme ce
    manipularea monedei este rea pentru China ca atare, ea e buna
    pentru influenta politica a companiilor chinezesti, multe dintre
    ele detinute de stat. Asa ca manipularea monetara merge
    inainte.

    Din vreme in vreme, oficialii americani au tot anuntat progrese
    in problema monedei; de fiecare data s-a dovedit insa ca au fost
    trasi pe sfoara. In iunie, Timothy Geithner, ministrul de finante,
    a laudat anuntul Chinei ca va trece la un curs de schimb mai
    flexibil. De atunci, yuanul a crescut cu un maret 1% (da, ati citit
    bine) fata de dolar – mare parte din crestere petrecandu-se in
    ultimele saptamani, inaintea anuntatelor audieri pe teme monetare
    din Congres. Si de vreme ce dolarul a scazut fata de toate marile
    valute, avantajul artificial de cost al Chinei a crescut, de
    fapt.

    Evident, nimic nu se va intampla pana cand sau daca Statele
    Unite nu vor arata ca sunt dispuse sa ia acele masuri normale
    atunci cand o alta tara isi subventioneaza exporturile: sa impuna
    un impozit suplimentar temporar, care sa anuleze subventia. De ce o
    astfel de masura nu a fost niciodata pusa in discutie?

    Un raspuns, dupa cum am sugerat deja, este teama de ce s-ar
    putea intampla daca Beijingul se opreste din cumpararea de bonduri
    americane. Dar aceasta frica e complet nelalocul ei: intr-o lume ce
    abunda de rezerve si economisiri in exces, n-avem nevoie de banii
    Chinei – in special pentru ca Rezerva Federala ar putea si ar
    trebui sa cumpere orice obligatiune pe care chinezii ar scoate-o la
    vanzare.

    E adevarat ca dolarul ar scadea daca Beijingul ar decide sa
    renunte la unele dintre activele americane pe care le detine. Dar
    asta ar ajuta de fapt economia americana, facandu-ne exporturile
    mai competitive. Intrebati-i pe japonezi, care nu mai vor sa le mai
    cumpere China obligatiunile, pentru ca aceste achizitii intaresc de
    fapt yenul.

    Pe langa nejustificatele temeri financiare, exista si o cauza
    mai sinistra a pasivitatii americane: teama mediului de afaceri de
    represaliile chinezesti.

    Ganditi-va la o chestiune complementara: subventiile evident
    ilegale oferite de statul chinez industriei sale de energie verde.
    Aceste subventii ar fi trebuit sa duca la o plangere formala a
    companiilor americane; in realitate, singura organizatie dispusa sa
    inainteze o plangere a fost sindicatul metalurgistilor. De ce? Dupa
    cum a relatat The New York Times, “companiile multinationale si
    asociatiile comerciale din domeniul energiei verzi, ca si din alte
    domenii, s-au codit sa inainteze plangeri, temandu-se de reputatia
    oficialilor chinezi de a se razbuna pe joint-venture-urile din tara
    lor si de a merge pana la interzicerea accesului pe piata pentru
    orice companie care se pune contra Chinei”.

    Intimidari de acelasi fel au ajutat cu siguranta la descurajarea
    actiunilor de pe frontul valutar. Asa ca e un moment bun sa ne
    aducem aminte ca ceea ce e bun pentru companiile multinationale e
    adesea rau pentru America, in special pentru muncitorii ei.

    Asa ca aceasta e intrebarea: se vor lasa decidentii americani
    speriati de fantomele financiare si pacaliti de actiunile de
    intimidare contra companiilor? Vor continua sa nu faca nimic in
    fata politicilor ce favorizeaza interesele speciale ale Chinei,
    deopotriva pe seama muncitorilor chinezi si a celor americani? Sau
    vor lua masuri in cele din urma? Tineti aproape.

  • Stirea zilei in Europa: Germania taie deficitul cu 80 mld. euro pana in 2014

    Deficitul bugetar va fi mentinut, ca efect al planului, sub 3%
    din PIB, dupa ce anul acesta este proiectat sa creasca de la 3,1%
    la 5% din PIB. Printre masurile aprobate se numara reducerea beneficiilor
    pentru someri, a subventiilor pentru companii, a celor pentru
    parinti, renuntarea la 15.000 de locuri de munca in urmatorii patru
    ani, impunerea unor taxe mai mari pe energia nucleara, pe
    calatoriile cu avionul si pe tranzactiile financiare si o reforma a
    cheltuielilor militare. Cabinetul Merkel a preferat reducerea de
    cheltuieli in locul unor majorari ale impozitelor pe venit sau ale
    TVA, insa nu va scadea cheltuielile pentru educatie si nici pe cele
    de sanatate. Guvernul a acceptat, de asemenea, sa amane
    reconstructia palatului municipal Stadtschloss, din centrul Berlinului, ceea ce ar urma
    sa produca economii de 440 de milioane de euro.

    “Germania, cea mai mare economie din Europa, are datoria de a da
    un exemplu bun”, a declarat Angela Merkel, sugerand clar ca se
    asteapta ca efectul sa fie o crestere a increderii in moneda
    europeana.

    Salutate de pietele financiare, atente exclusiv la masurile de
    austeritate luate de guvernele europene, masurile au fost privite
    insa cu scepticism de multi economisti, intre care laureatul Nobel
    Paul Krugman, cu ideea ca reducerile de cheltuieli sunt ultimul
    lucru de care are nevoie Europa. In plus, economistii sustin ca
    problema Germaniei acum nu este atat deficitul bugetar, cat
    excedentul comercial cu alte economii europene, care a contribuit
    la adancirea crizei datoriilor in special in tarile din sudul
    Europei. Or, daca firmele si consumatorii din Germania nu cresc
    cheltuielile, ci strang cureaua, atunci planurile bugetare ale
    guvernului nu vor face decat sa majoreze excedentul comercial.

    Atat moneda euro, care a incheiat
    la 1,948 dolari in tranzactiile din Europa, cat si bursa germana si
    alte burse din Europa, au recuperat luni din pierderile anterioare, indeosebi
    ca efect al stirilor pozitive privind cresterea comenzilor
    industriale in Germania cu 2,8% in luna aprilie, mult peste
    asteptarile pietelor. Comenzile industriale crescusera deja in
    martie cu 5,1%, reflectand foloasele aduse celei mai mari economii
    din Europa de slabirea euro, care a pierdut peste 12% in raport cu
    dolarul in ultimele trei luni, si masura in care redresarea globala
    se manifesta in Germania. In timpul crizei financiare din 2008,
    comenzile industriale scazusera cu 38%, iar acum sunt inca sub
    nivelul dinainte de criza cu circa 17%.