Bătălia contra defrişărilor în Brazilia preşedintelui extremist Jair Bolsonaro este o luptă împotriva reţelelor criminale şi corupţiei, contra politicienilor, miliţiilor şi cartelurilor de droguri. Este, de asemenea, o luptă contra capitalismului pur.
În frunte cu Franţa şi Germania, G7, grupul celor mai industrializate naţiuni din lume, s-a angajat să contribuie la protejarea pădurii amazoniene în timp ce incendiile continuau să distrugă unul dintre cele mai importante ecosisteme din lume.
Însă G7 nu poate finanţa cu succes protecţia pădurilor Amazoniei în timp ce băncile şi investitorii din aceste ţări continuă să finanţeze distrugerea lor, scrie EUobserver.
În timp ce Emmanuel Macron şi Angela Merkel au reuşit să strângă de la G7 un sprijin modest de 22 milioane de dolari, pe care Brazilia preşedintelui extremist Jair Bolsonaro l-a respins, companiile financiare din aceste ţări finanţează fermele de bovine şi culturile de soia la o scară de miliarde de dolari în fiecare an.
Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, BNP Paribas, una dintre cele mai mari bănci franceze, şi fondurile americane de investiţii BlackRock şi Vanguard deţin cumulat mai mult de 1,1 miliarde de dolari în datorii la cei mai mari cultivatori de soia şi la cei mai mari trei crescători de bovine şi au în portofoliu acţiuni în valoare de 6 miliarde de dolari la aceste companii. Preşedinţii BlackRock şi Vanguard sunt membri ai acum celebrei Business Roundtable, organizaţia liderilor din business din SUA care spune că responsabilitatea companiilor ar trebui să fie şi faţă de angajaţi, clienţi şi societate, nu doar faţă de acţionari.
Sute de alte instituţii financiare mari din ţările G7 sunt acţionari importanţi şi creditori la firme care schimbă peisajul în Amazonia. Prin aceste participaţii şi deţineri de datorii, companii financiare din Franţa, Germania, SUA şi alte state mari finanţează aceste afaceri care se bazează pe defrişarea padurii amazoniene şi pe alterarea ecosistemelor învecinate la o scară de 2.000 de ori mai mult decât oferta de sprijin a G7.
Zonele de pădure din Brazilia au fost incendiate intenţionat pentru a oferi terenuri pentru producţia agricolă. Totuşi, această producţie nu ar fi posibilă fără creditarea şi investiţiile venite din partea instituţiilor financiare de anvergură globală.
Finanţatori şi investitori de talia BlackRock, BNP Paribas şi Deutsche Bank continuă să finanţeze companiile care beneficiază de defrişarea Amazonului, în ciuda dovezilor privind legăturile companiilor cu defrişările şi planurile viitoare de extindere a producţiei în zonele forestiere.
Iată un exemplu: JBS, cel mai mare ambalator de carne din Brazilia, cu legături cunoscute cu despăduriri violente şi corupţia şi acuzat că foloseşte forţă de muncă în regim de sclavie, primeşte peste 20 miliarde de dolari sub formă de finanţare a datoriei de la instituţii financiare internaţionale. Numai Deutsche Bank deţine acţiuni în valoare de peste 38 mililoane de dolari la JBS.
Finanţarea operaţiunilor de bovine ale JBS continuă chiar şi în condiţiile în care JBS are în plan noi instalaţii de ambalare a cărnii, încurajând extinderea creşterii animalelor pentru sacrificare în Amazonia şi biomul – complex de ecosisteme vast – Cerrado, extrem de important pentru planetă.
Deşi producţia de bovine şi soia joacă un rol important în economia Braziliei, cercetările arată că există suprafeţe suficiente de terenuri potrivite pentru producţia agricolă, dar degradate, care ar putea permite o producţie extinsă fără a sacrifica pădurile sau savanele. Finanţarea continuă a companiilor precum JBS vine în ciuda angajamentelor băncilor investitoare de a rezolva problema defrişărilor pentru producţia de materii prime precum soia şi carnea de vită.
Spre exemplu, Deutsche Bank are un cadru de politică socială şi de mediu care arată că este „de preferat” ca producătorii de soia şi bovine să aibă operaţiuni durabile.
Însă o simplă preferinţă nu este suficientă. Atât timp cât activitatea de finanţare va continua să se îndrepte către companii care defrişează pădurea amazoniană şi alte zone valoroase pentru mediu, companiile vor continua să taie pădurile.
Larry Fink, directorul executiv al BlackRock, companie care are sub administrare investiţii de 6.000 de miliarde de dolari, ţine ca publicul să ştie că îşi foloseşte influenţa enormă pentru a presa companii să „servească unui ţel social”. El le-a scris anul trecut firmelor în care fondul său investeşte să ia în considerare „impactul pe care-l au asupra mediului” şi ameninţările schimbărilor climatice.
„Stakeholderii presează companiile să se implice în chestiuni politice şi sociale sensibile, mai ales când guvernele nu reuşesc să o facă eficient”, le-a comunicat investitorul firmelor.
Astfel, problema finanţării conservării ecosistemelor alimentate de Amazon şi a combaterii incendiilor devine cum să se definanţeze distrugerea pădurii. Băncile şi toate instituţiile de finanţare trebuie să adopte politici mai puternice pentru a solicita companiilor să funcţioneze sustenabil.
Profitând de nevoia de a avea acces la împrumuturi şi capital de afaceri fundamental, o bancă sau instituţie de finanţare poate face ca o companie să se confrunte cu presiuni pozitive pentru a adopta practici de aprovizionare şi producţie durabile.
De asemenea, consumatorii joacă un rol indirect în finanţarea acestor companii prin intermediul fondurilor de pensii. Fondul de Pensii Canadian, de exemplu, deţine o participaţie de 40% în Glencore Agriculture, un trader de materii prime imens care defrişează cu bună ştiinţă pentru a produce soia în Amazonia, conform Bloomberg.
A da vina doar pe fermieri pentru incendiile care distrug pădurea Amazonului înseamnă să ignori sistemul economic mai larg care închide ochii la, sau chiar recompensează, tăierea pădurilor.
Dacă finanţatorii şi, la rândul lor, companiile pe care le finanţează ar solicita sisteme de asigurare pentru a împiedica aducerea pe pieţe a produselor care au legătură cu defrişarea, implicaţiile ar fi resimţite pe întregul lanţ de aprovizionare, până la fermierii din teren.
Aceşti finanţatori au puterea nu numai de a lăsa fără finanţare activităţile de defrişare, ci pot oferi stimulente financiare pentru o producţie durabilă. În timp ce o acţiune internaţională este necesară, în special din partea G7, leadershipul ţărilor ca Franţa şi Germania trebuie să fie însoţit şi de acţiunea comunităţii financiare din aceste ţări. În caz contrar, istoria se va repeta.
După cum scrie Washington Post, crescătorii de bovine din Brazilia „şi-au împins efectivele în Amazon, defrişând complet şi arzând pădurea pe măsură ce avansează” pentru a răspunde cererii crescânde de carne de vită exportată de firmele braziliene în China, Iran, Egipt, Rusia şi Statele Unite.
Aproximativ o treime din carnea de vită este exportată de JBS. În SUA, unul din importatori este chiar guvernul. Dar, chiar dacă Fink a cerut public liderilor de afaceri să ia în considerare impactul lor asupra mediului, BlackRock şi-a mărit participaţia la JBS cu 41 de milioane de dolari între 2016 şi 2018, conform cercetărilor publicate de Prietenii Pământului.
Din documente reiese însă şi că BlackRock a votat contra alegerii a cinci din nouă directori ai JBS anul trecut în urma unui scandal de corupţie.
Biroul pentru Jurnalism de Investigaţie, The Guardian şi Repórter Brasil au arătat în februarie că o companie gigant de ferme de bovine a fost amendată pentru defrişări în pădurea amazoniană a livrat sute de animale crescute în Amazonia altor ferme pe care firma le deţinea pentru îngrăşat. Bovinele au ajuns apoi la abatoarele JBS.
BlackRock nu este singurul care a găsit oportunităţi de investiţii în fermele amazoniene. Cei mai mari 20 de investitori europeni şi americani ai JBS deţin aproape 500 de milioane de acţiuni la această companie, evaluată la 2 miliarde de dolari.
Însă, alături de BlackRock, Capital Group, Fidelity Investments şi Vanguard au cele mai importante participaţii.
În august, Business Roundtable, asociaţia executivilor multora dintre cele mai mari corporaţii americane, şi-a schimbat enunţul privind „scopul unei companii“. Astfel, spun liderii de business, deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat profit pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.
Amazonia a fost lovită de peste 74.000 de incendii de vegetaţie anul acesta, număr în creştere cu peste 80% faţă de aceeaşi perioadă din 2018. Multe dintre incendii sunt sezoniere, dar pentru o parte din ele au fost identificaţi ca vinovaţi crescători de vite care, încurajaţi de retorica anticonservaţionistă a preşedintelui Jair Bolsonaro, au folosit focul pentru a curăţa terenurile. Defrişările s-au accelerat de când Bolsonaro a preluat preşedinţia, notează Financial Times. De asemenea, de la venirea lui Bolsonaro agenţia guvernamentală care a amendat compania gigant pentru defrişare şi-a pierdut un sfert din finanţare. Preşedintele, fost ofiţer în armată cu înclinaţii de extremă dreapta, este poreclit „Căpitanul Drujbă”.
Tag: America
-
Pădurile amazoniene ard cu bani de la cei mai mari finanţatori ai lumii, care cer altora să fie mai responsabili
-
Morgan Stanley şi-a făcut intrarea pe piaţa locală
Proiectul care acum marchează intrarea americanilor a deţinut 11 ani recordul de cel mai scump proiect office tranzacţionat vreodată în România. Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, are active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline. Birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, au fost cumpărate de la francezii de la AEW, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii imobiliare din lume, parte a grupului financiar francez Natixis. America House are o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 28.000 de metri pătraţi, iar portofoliul de chiriaşi include companii precum Schlumberger, Ţuca Zbârcea & Asociaţii, McDonald’s, Ambasada Japoniei şi Mastercard. Clădirea beneficiază şi de una dintre cele mai mari zone de retail dintr-o clădire de birouri. Spaţiile de retail acoperă aproximativ 4.000 de metri pătraţi şi cuprind unităţi ale World Class, Starbucks, McDonald’s, Cooperativa FruFru sau Cărtureşti. Alături de vânzarea clădirii de birouri America House, situată în piaţa Victoriei din Bucureşti, AEW a finalizat şi vânzarea Promenada Mall, cel mai mare centru comercial din Târgu-Mureş, către Indotek, un grup de companii de administrare a investiţiilor deţinut de acţionari americani şi unguri.
Carte de vizită David Hay:
– a cumpărat alături de Morgan Stanley Real Estate Investing – divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline – birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, de la francezii de la AEW;
– deţine de circa un an şi jumătate firma ADD Value Management, o firmă de consultanţă în management şi în sectorul imobiliar;
– executivul israelian a condus timp de şapte ani operaţiunile din România ale dezvoltatorului imobiliar AFI Europe, el plecând din companie în primăvara lui 2018;
– anterior, timp de 12 ani el a ocupat diferite funcţii în cadrul AFI Europe, urmând alţi şapte ani în care a gestionat operaţiunile grupului din România;
– în timpul mandatului de CEO al lui David Hay, dezvoltatorul israelian a finalizat mallul AFI Ploieşti şi cele cinci clădiri de birouri de lângă AFI Cotroceni din Bucureşti, dezvoltate sub numele AFI Park. -
Morgan Stanley şi-a făcut intrarea pe piaţa locală
Proiectul care acum marchează intrarea americanilor a deţinut 11 ani recordul de cel mai scump proiect office tranzacţionat vreodată în România. Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, are active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline. Birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, au fost cumpărate de la francezii de la AEW, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii imobiliare din lume, parte a grupului financiar francez Natixis. America House are o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 28.000 de metri pătraţi, iar portofoliul de chiriaşi include companii precum Schlumberger, Ţuca Zbârcea & Asociaţii, McDonald’s, Ambasada Japoniei şi Mastercard. Clădirea beneficiază şi de una dintre cele mai mari zone de retail dintr-o clădire de birouri. Spaţiile de retail acoperă aproximativ 4.000 de metri pătraţi şi cuprind unităţi ale World Class, Starbucks, McDonald’s, Cooperativa FruFru sau Cărtureşti. Alături de vânzarea clădirii de birouri America House, situată în piaţa Victoriei din Bucureşti, AEW a finalizat şi vânzarea Promenada Mall, cel mai mare centru comercial din Târgu-Mureş, către Indotek, un grup de companii de administrare a investiţiilor deţinut de acţionari americani şi unguri.
Carte de vizită David Hay:
– a cumpărat alături de Morgan Stanley Real Estate Investing – divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline – birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, de la francezii de la AEW;
– deţine de circa un an şi jumătate firma ADD Value Management, o firmă de consultanţă în management şi în sectorul imobiliar;
– executivul israelian a condus timp de şapte ani operaţiunile din România ale dezvoltatorului imobiliar AFI Europe, el plecând din companie în primăvara lui 2018;
– anterior, timp de 12 ani el a ocupat diferite funcţii în cadrul AFI Europe, urmând alţi şapte ani în care a gestionat operaţiunile grupului din România;
– în timpul mandatului de CEO al lui David Hay, dezvoltatorul israelian a finalizat mallul AFI Ploieşti şi cele cinci clădiri de birouri de lângă AFI Cotroceni din Bucureşti, dezvoltate sub numele AFI Park. -
Când Silicon Valley nu mai e de ajuns
Dacă până acum un an consideram că tehnologia este businessul nostru, acum ne-am dat seama că obiectivul nostru este de a construi businessuri digitale, în condiţiile în care 80% dintr-o afacere este reprezentată de produsul acesteia”, explică Ioan Iacob, managing partner în cadrul Qualitance QBS, direcţia pe care compania locală a luat-o în urmă cu câţiva ani.
Qualitance a investit anual câteva sute de mii de euro, până la 0,5 mil. euro anul acesta, în dezvoltarea unei platforme tehnologice care va sta la baza creării propriilor produse software, precum şi la realizarea de soluţii pentru diferiţi clienţi – de la companiile foarte mari (una dintre principalele categorii de clienţi de până acum) şi până la start-up-uri. Am început să lucrăm şi în zona de venture capital şi private equity. Ceea ce facem este să le oferim fondurilor un kit de tehnologie pentru start-up-urile în care acestea investesc”, a punctat el, adăugând că în kitul oferit se regăsesc schelete şi componente de tehnologie reutilizabile pe care start-up-urile le pot folosi atunci când îşi dezvoltă produsul. Practic, kitul de tehnologie de la Qualitance rezolvă una dintre problemele cu care se confruntă start-up-urile din întreaga lume: viteza de punere pe piaţă a produsului (“speed to market”) şi stabilitatea şi durabilitatea acestuia.
„Un start-up este tot timpul sub presiunea de a livra şi sub presiune financiară şi de aceea de foarte multe ori se îndreaptă către outsourcing ieftin. Atunci, de cele mai multe ori produsul nu e livrat la timp, iar când este livrat nu este exact ce a dorit start-up-ul şi are probleme de scalabilitate, securitate ş.a.m.d.”, a subliniat Ioan Iacob.
Afacerea Qualitance a început să prindă viteză din 2009, când veniturile companiei au fost de 100.000 de euro, acestea depăşind pragul de un million de euro în 2012. De atunci, businessul Qualitance s-a multiplicat de peste 10 ori, anul trecut compania înregistrând o cifră de afaceri de circa 11 milioane de euro, cu 36% mai mare comparativ cu 2017. Totodată, echipa Qualitance a crescut şi ea odată cu dezvoltarea businessului, de la aproximativ 50 de persoane în 2012, la aproape 200 în prezent, din care 85% sunt specialişti IT.
Cum a reuşit însă Qualitance să-şi crească businessul atât de mult şi să se extindă pe 3 continente? De-a lungul celor 12 ani, compania a adăugat treptat noi linii de business. Astfel, pe lângă serviciile de consultanţă şi testare de software, Qualitance a adăugat şi partea de dezvoltare software, iar ulterior şi divizia de inovaţie. Aceasta din urmă a fost înfiinţată în urmă cu circa trei ani, după preluarea start-up-ului Launch Podium, fondat de australianul Mike Parsons. Odată cu achiziţia LaunchPodium, antreprenorul de origine australiană a devenit managing partner în cadrul Qualitance, iar astfel compania locală a ales deschiderea celui de-al doilea birou internaţional (după cel din Silicon Valley) în Sydney, Australia.
Divizia de inovaţie din cadrul Qualitance se axează pe noi tehnologii precum inteligenţa artificială, realitatea virtuală, machine learning sau internet of things (IoT).
„AI (inteligenţa artificială – n. red.) reprezintă cel mai important pariu pentru noi în prezent. Businessul nostru este să construim businessuri digitale cu ajutorul AI. Practic, acum AI este cea mai importantă componentă pentru noi în zona de tehnologie, alături de IoT şi big data. AI nu înseamnă doar un arbore de decizie, ci înseamnă o maşină capabilă să înveţe (machine learning). Înseamnă să creezi sisteme care să înveţe şi care să funcţioneze autonom şi nu pe care să le preprogramezi”, a explicat Ioan Iacob.
În prezent, Qualitance construieşte o platformă financiară proprie care se bazează pe AI.
„Sunt câteva zone unde AI va crea o diferenţă şi la care noi lucrăm – servicii financiare, pentru care am şi construit o platformă pe care o vom lansa în perioada următoare, proptech, retail, sănătate şi apărare”, a punctat el.
Anul trecut, divizia de inovaţie a generat 40% din afacerile Qualitance QBS SRL şi aceasta a stat totodată şi la baza creşterii businessului, iar ponderea s-a păstrat şi în prima jumătate a acestui an, când veniturile companiei s-au situat la 5 mil. euro.
Qualitance a vizat încă de la început colaborarea cu start-up-uri, primul birou din afara ţării fiind deschis în Silicon Valley (California, SUA), unde se găsesc cele mai multe start-up-uri pe metru pătrat. Recent, compania a inaugurat două birouri noi, unul în New York şi altul la Londra, acesta din urmă fiind axat tot pe zona de start-up-uri şi fonduri de investiţii.
„Anul acesta am deschis două birouri noi în New York şi Londra. Biroul din New York este orientat către zona enterprise, la fel ca şi cel din Sydney, în timp ce biroul de la Londra a ales să se axeze pe zona de start-up-uri şi fonduri de investiţii de tip venture capital şi private equity, la fel ca şi biroul pe care îl avem în San Francisco care a fost dintotdeauna orientat către start-up-uri”, a menţionat Ioan Iacob. De profesie inginer software, el, împreună cu partenerul său de business Radu Constantinescu (economist) au pus bazele Qualitance în 2007, compania specializându-se în consultanţă şi testare de software. Înainte de lansarea propriei afaceri, cei doi au lucrat pentru mai multe companii din IT.
Unul dintre cele mai importante proiecte finalizate de Qualitance anul acesta este platforma online pentru credite ipotecare Casa Mea, dezvoltată pentru BCR (Banca Comercială Română).„Qualitance a transformat radical procesul de achiziţie a unei locuinţe prin credit ipotecar – este o premieră în România. Ceea ce în varianta clasică era un proces extrem de stresant pentru clienţi, acum a devenit o experienţă plăcută prin funcţionalitatea intuitivă şi claritate”, a susţinut Ioan Iacob.
Qualitance a colaborat îndeaproape cu echipele din BCR – de la departamentul comercial, până la cel juridic şi GDPR, prima versiune a platformei Casa Mea fiind dezvoltată în circa 10 săptămâni.
„În 10 săptămâni, am realizat MVP-ul (produs minim viabil) – care a cuprins funcţionalităţile esenţiale pentru utilizatori. Am creat sute de prototipuri, le-am testat constant cu potenţiali utilizatori şi am obţinut feedbackul lor pe care l-am integrat în produs. În felul acesta, ne-am asigurat că experienţa pe care am creat-o se ridică la nivelul aşteptărilor clienţilor, menţinând un ritm accelerat de dezvoltare. În plus, prin rapid prototyping am eliminat scenariul în care construim în baza unor presupuneri greşite”, a explicat Bogdan Pascu, managerul de proiect din cadrul Qualitance pentru proiectul Casa Mea.
În total, peste 20 de persoane din cadrul Qualitance au lucrat la platforma realizată pentru BCR, din care jumătate programatori, iar împreună cu angajaţii BCR implicaţi în proiect, echipa Casa Mea a numărat circa 50 de persoane.
În prima etapă, în aplicaţie au fost introduse funcţionalităţile de bază precum autentificarea, scanarea de documente, primirea de notificări şi vizualizarea etapelor dosarului şi fazele în care se află utilizatorul în procesul de obţinere a creditului ipotecar. Apoi, a doua etapă de implementare a vizat introducerea funcţionalităţii de chat care permite iniţierea unei discuţii cu o persoană din bancă pentru a cere detalii cu privire la produsul ipotecar şi la dosarul clientului, în timp ce în ultima versiune a platformei software a fost adăugată şi funcţia prin care se pot invita colaboratori – notari, evaluatori, agenţi imobiliari şi vânzători, plus îmbunătăţiri legate de proces.
„Pentru următoarele două versiuni pe care le-am dezvoltat am făcut mii de teste cu utilizatorii (atât clienţi, cât şi angajaţi din bancă) – sesiuni de feedback în care am observat cu atenţie cum folosesc aplicaţia, unde se blochează, unde au nevoie de ajutor, ce e neclar şi de ce au nevoie ca să le facem viaţa mai uşoară”, a menţionat Mădălina Gheorghiu, senior UX designer în cadrul Qualitance.
Astfel, în prezent, un client al BCR care doreşte un credit ipotecar merge prima dată în sucursala băncii, semnează cererea pentru o anumită ofertă, iar apoi are acces la dosarul său de credit în orice moment şi de pe orice dispozitiv mobil, prin aplicaţiile dedicate pentru Android şi iOS, sau desktop/laptop, în versiunea web. Ca atare, procesul de acordare a unui credit ipotecar este transparent, clientul având mereu informaţii despre statusul dosarului său şi etapa în care se află, şi totodată este simplificat, utilizatorul de Casa Mea nefiind nevoit să mai facă atât de multe drumuri la bancă.
„Încă din etapa de prototipare am vrut să rezolvăm cele mai acute probleme ale clienţilor BCR: partea de analiză a dosarului, drumurile infinite la bancă, comunicarea cu banca şi faptul că nu înţelegeau procesul şi/sau termenii bancari”, a subliniat Elena Popa, business analyst lead în cadrul Qualitance.
„Înainte dura 1-2 luni sau chiar mai mult până la acordarea unui credit ipotecar, în funcţie de speţa dosarului, iar numărul de vizite la bancă era de 8 până la 15. După implementarea Casa Mea, toţi aceşti indicatori s-au redus la mai puţin de jumătate. Ai nevoie de circa patru vizite la bancă acum, iar tot procesul durează aproximativ două săptămâni”, a completat Bogdan Pascu.
Din punct de vedere tehnic, echipa Qualitance a dezvoltat partea de back-end a platformei cu ajutorul limbajului de programare Java, aplicaţii mobile cu ajutorul limbajelor de programare native pentru iOS şi Android, iar aplicaţia web prin intermediul Angular. În ceea ce priveşte modul de lucru al echipei tehnice Qualitance, abordarea a fost „agile” – presupune o muncă cu roluri dedicate, echipa fiind autonomă, iar iteraţiile de cod realizându-se în două săptămâni.
„În primele două luni după lansarea aplicaţiei către publicul larg, am avut zero defecte – ceea ce se întâmplă foarte rar în dezvoltarea de software”, a subliniat Bogdan Pascu.
Platforma Casa Mea este integrată în infrastructura IT BCR şi refoloseşte componente din sistemul informatic al băncii, aceasta comunicând direct cu aplicaţia pentru produsul ipotecar de bază al BCR. De asemenea, toţi clienţii BCR care folosesc aplicaţia George – asistentul virtual lansat recent de bancă, pot utiliza aceleaşi credenţiale şi pentru autentificarea în platforma Casa Mea.
Aplicaţia Casa Mea are deja 1.300 de utilizatori, din care 600 au finalizat procesul pentru acordarea creditului ipotecar.
„În decursul unui an de la lansarea platformei, estimăm că aproape jumătate din creditele ipotecare acordate de BCR vor parcurge procesul de creditare prin aplicaţia Casa Mea”, a punctat Dana Dima, vicepreşedinte executiv pe segmentele de retail şi private banking în cadrul BCR.
Realizarea platformei Casa Mea pentru BCR a fost unul dintre cele mai mari proiecte ale Qualitance din România în ultimul an, însă pe plan internaţional compania locală dezvoltă proiecte de inovaţie pentru jucători de talie mondială precum gigantul american Johnson and Johnson, compania de media News Corp din Australia, plus alţi jucători din sectorul financiar.Proiectele internaţionale din SUA şi Australia pe zona enterprise sunt gestionate de subsidiarele Qualitance din New York, respectiv Sydney. În prezent, Qualitance are patru subsidiare în afara României – două în SUA, în San Francisco şi New York, una în Australia (Sydney) şi una în Marea Britanie, la Londra. Dintre acestea, două au fost deschise în prima jumătate din 2019, iar compania se pregăteşte să inaugureze şi al treilea birou internaţional la finalul acestui an. Subsidiarele din străinătate vor genera anul acesta circa 2 milioane de euro pentru grupul Qualitance, care se vor adauga ţintei de afaceri de 11,5 milioane de euro estimate pentru România la finalul lui 2019.
„Estimăm o cifră de afaceri de 11,5 milioane euro pentru România în 2019, la care se adaugă 2 milioane euro de la subsidiarele externe. Din cifra de afaceri estimată pentru sfârşitul acestui an, 45% este reprezentată de proiectele de inovaţie, urmând să ne concentrăm eforturile pe dezvoltarea acestui segment”, a sumarizat Radu Constantinescu, managing partner în cadrul Qualitance.
Principalele funcţionalităţi ale platformei online ipotecare Casa MeaPrin intermediul platformei Casa Mea, clienţii BCR au posibilitatea de a:
¶ vizualiza informaţiile esenţiale despre creditul său: suma, durata, tip dobândă şi rata dobândă, valoare rată lunară, DAE, suma totală de rambursat şi avans;
¶ transmite instant către bancă documentele necesare analizei prin încărcarea în aplicaţie (scanare cu telefonul, încărcare din galerie, încărcare fişier pdf din memoria dispozitivului său din spaţiul virtual de stocare);
¶ comunica prin chat cu banca, dacă are întrebări;
¶ beneficia de sprijin pe tot parcursul procesului, fiind ghidat în aplicaţie (descriere pentru fiecare etapă, descrierea fiecărui document solicitat cu informaţii despre cum şi de unde îl obţine şi un model al documentului, formulare ce pot fi descărcate din aplicaţie pentru completare în cazul documentelor standardizate);
¶ primi notificări instant la încheierea fiecărei etape şi când sunt preluate documentele în analiza de către banca sau când se solicită o corecţie sau un document suplimentar;
¶ vedea istoricul acţiunilor pe fiecare document;
¶ invita colaboratori în aplicaţie (vânzători, agenţi imobiliari sau notari), care să ajute la finalizarea documentelor necesare analizei creditului. -
Povestea incredibilă a Pura Nacional, arborele de cacao dispărut mai bine de 200 de ani din care se face cea mai bună ciocolată. Cum a fost redescoperit
Acest arbore de cacao străvechi îşi are originea în jungla amazoniană şi deţine distincţia de a fi cel mai vechi şi mai rar soi; existenţa sa datează de cel puţin 5.300 de ani. Între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, arborele Pura Nacional a fost cultivat pe scară largă în Ecuador, unde a ajutat la alimentarea a ceea ce era atunci cea mai mare producţie de cacao din lume, scriu cei de la BBC.Dezastrul a lovit însă curând: o ciupercă s-a răspândit în pădurile de cacao din Ecuador, decimând arborele Pura Nacional. Prin creşterea încrucişată cu soiuri de cacao mai dure, fermierii au reuşit să oprească în cele din urmă răspândirea bolii, dar noii copaci cu rasă încrucişată nu mai produceau acelaşi tip de cacao de înaltă calitate.Până la începutul secolului XX, experţii au declarat că arborele Pura Nacional a dispărut şi se credea că fructul său s-a pierdut pentru totdeauna.În 2007, doi americani care furnizau echipamente şi hrană companiilor miniere din jurul Canyonului Marañón, în nordul Peruului, au dat peste un copac cu aspect ciudat; crezând că au descoperit o nouă specie, Pearson şi Horsley au trimis mai multe probe la Departamentul de Agricultură din Statele Unite (USDA) pentru a obţine câteva răspunsuri. Spre uimirea tuturor, s-a dovedit că probele aparţineau arborelui Pura Nacional.Găsirea acestor copaci a fost începutul călătoriei pentru Pearson şi Horsley în lumea ciocolatei. Folosind răsaduri din ceea ce ei numesc acum „copacul-mamă”, cei doi bărbaţi au fondat Ciocolata Marañón şi au început să cultive Pura Nacional. Lucrând cu fermierii din Peru, Pearson şi Horsley au învăţat cum să aibă grijă de copacii din pepiniera lor şi cum să fermenteze şi să usuce păstăile de cacao după ce au fost recoltate.Pearson a călătorit apoi în Elveţia pentru a afla cum poate transforma boabele în ciocolată. Acest ciocolatier, pe care Pearson a preferat să nu-l numească, i-a fost recomandat de Franz Ziegler, un premiat autor şi renumit bucătar de patiserie, şi de colegul său Paul Edwards, de la Chef Rubber, o companie de aprovizionare culinară.Astăzi, Pearson şi Horsley continuă să îşi cultive copacii Pura Nacional şi să recolteze boabele de cacao conform tradiţiei locale – un proces la care vizitatorii pot fi martori între mijlocul lunii ianuarie şi începutul lunii iunie. În timpul sezonului de recoltare, peste 400 de fermieri care furnizează se ridică în zori, pentru a tăia păstăile din copaci; ulterior, Pearson sau Horsley le achiziţionează de la fermieri la faţa locului, plătind cu aproape 50% peste preţul pieţei locale pentru susţinerea fermierilor. -
Povestea incredibilă a Pura Nacional, arborele de cacao dispărut mai bine de 200 de ani din care se face cea mai bună ciocolată. Cum a fost redescoperit
Acest arbore de cacao străvechi îşi are originea în jungla amazoniană şi deţine distincţia de a fi cel mai vechi şi mai rar soi; existenţa sa datează de cel puţin 5.300 de ani. Între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, arborele Pura Nacional a fost cultivat pe scară largă în Ecuador, unde a ajutat la alimentarea a ceea ce era atunci cea mai mare producţie de cacao din lume, scriu cei de la BBC.Dezastrul a lovit însă curând: o ciupercă s-a răspândit în pădurile de cacao din Ecuador, decimând arborele Pura Nacional. Prin creşterea încrucişată cu soiuri de cacao mai dure, fermierii au reuşit să oprească în cele din urmă răspândirea bolii, dar noii copaci cu rasă încrucişată nu mai produceau acelaşi tip de cacao de înaltă calitate.Până la începutul secolului XX, experţii au declarat că arborele Pura Nacional a dispărut şi se credea că fructul său s-a pierdut pentru totdeauna.În 2007, doi americani care furnizau echipamente şi hrană companiilor miniere din jurul Canyonului Marañón, în nordul Peruului, au dat peste un copac cu aspect ciudat; crezând că au descoperit o nouă specie, Pearson şi Horsley au trimis mai multe probe la Departamentul de Agricultură din Statele Unite (USDA) pentru a obţine câteva răspunsuri. Spre uimirea tuturor, s-a dovedit că probele aparţineau arborelui Pura Nacional.Găsirea acestor copaci a fost începutul călătoriei pentru Pearson şi Horsley în lumea ciocolatei. Folosind răsaduri din ceea ce ei numesc acum „copacul-mamă”, cei doi bărbaţi au fondat Ciocolata Marañón şi au început să cultive Pura Nacional. Lucrând cu fermierii din Peru, Pearson şi Horsley au învăţat cum să aibă grijă de copacii din pepiniera lor şi cum să fermenteze şi să usuce păstăile de cacao după ce au fost recoltate.Pearson a călătorit apoi în Elveţia pentru a afla cum poate transforma boabele în ciocolată. Acest ciocolatier, pe care Pearson a preferat să nu-l numească, i-a fost recomandat de Franz Ziegler, un premiat autor şi renumit bucătar de patiserie, şi de colegul său Paul Edwards, de la Chef Rubber, o companie de aprovizionare culinară.Astăzi, Pearson şi Horsley continuă să îşi cultive copacii Pura Nacional şi să recolteze boabele de cacao conform tradiţiei locale – un proces la care vizitatorii pot fi martori între mijlocul lunii ianuarie şi începutul lunii iunie. În timpul sezonului de recoltare, peste 400 de fermieri care furnizează se ridică în zori, pentru a tăia păstăile din copaci; ulterior, Pearson sau Horsley le achiziţionează de la fermieri la faţa locului, plătind cu aproape 50% peste preţul pieţei locale pentru susţinerea fermierilor. -
Statele Unite comemorează 400 de ani de la primul transport de sclavi ajuns pe tărâm american
Un vas care aducea aproximativ 20 de persoane de culoare răpite din regatul Ndongo, din Angola a ajuns în portul Point Confort, care era o coonie britanică din America, în a doua jumătate a lunii august a anului 1619.
Prizonierii aveau propria poveste deja tragică. La începutul călătoriei erau 350 de africani, înghesuiţi la bortul unei nave portugheze, San Juan Bautista. mai bine de jumătate dintre aceştia îşi pierduseră deja viaţa în timpul traversării Atlanticului. În largul coastei Mexicului, nava portugheză a fost atacată de piraţi englezi. Aceştia au luat 50 dintre prizonieri pentru a-i vinde la rândul lor. Cei 20 ajunşi în Virginia coborau de pe unul dintre cele două vase ale piraţilor, White Lion. Momentul a fost înregistrat de secretarul coloniei din Point Confort, John Rolfe. Celebrul văduv al băştinaşei Pocahontas. Căpitanul vaporului avea sarcina să schimbe prizonierii pentru alimente. În Mexic, San Juan Bautista a ancorat în apropiere de locul actual al oraşului Veracruz, pe 30 August. Doar 147 dintre africanii înghesuiţi sub punte mai erau în viaţă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Jamie Dimon, şeful JPMorgan Chase şi unul dintre cei mai puternici bancheri din lume, avertizează cu privire la datoriile studenţeşti: „Ce am făcut este o ruşine şi afectează America”
Jamie Dimon, unul dintre cei mai puternici executivi de pe Wall Street şi şeful gigantului bancar american JPMorgan Chase, atrage atenţia asupra datoriilor studenţeşti şi spune că SUA trebuie să „repare” situaţia, potrivit CNBC.
„Ce am făcut este o ruşine şi afectează America”, spune preşedintele şi CEO-ul JPMorgan, Jamie Dimon, cel mai bine plătit bancher american.
Cu o valoare totală de peste 1.600 miliarde dolari, datoriile studenţeşti reprezintă astăzi una dintre cele mai mari probleme ale americanilor. Media datoriilor per absolvent este de 30.000 de dolari în momentul în care finalizează studiile, în comparaţie cu 10.000 de dolari în 1990.
„Cred că trebuie să ne uităm la toate părţile problematicii creditării studenţeşti, să reparăm părţile defectuoase, să îi iertăm pe cei care au nevoie de iertare, şi apoi să îi ajutăm pe oameni să intre în şcoală, pentru a ne asigura mai apoi că şcolile îşi asumă responsabilitatea de a pregăti copiii aşa cum trebuie”, spune Dimon.
Datoriile studenţeşti reprezintă una dintre principalele probleme adresate de Democraţi în ceea ce se prefigurează a fi cursa prezidenţială pentru alegerile din 2020. Cel mai recent, senatorul american Bernie Sanders a anunţat luni un plan de a şterge cu totul datoriile studenţeşti.
Dacă o legislaţie asemănătoare cu ambiţiile lui Bernie Sanders ar intra în vigoare, circa 45 milioane americani nu ar trebui să îşi mai plătească datoriile. Senatorul democrat îşi propune ca aceste datorii să fie plătite din banii obţinuţi printr-o nouă taxă pentru specultaorii de pe Wall Street.
-
Cum arată apartamentul Margaretei Pâslaru din New York! Valorează 1,2 milioane de dolari
Familia artistei s-a stabilit la New York, dar Margareta şi partenerul ei de viataţă au revenit în ţară după 1989, în timp ce Ana Maria a preferat să rămână în America, mai ales că lucra în domeniul bancar, unde avea un post bine plătit.
La un moment dat, Margareta Paslaru a figurat ca proprietar al unui apartament din Brooklyn, unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale New York-ului, evaluat in prezent, pe site-urile de imobiliare, la 1,2 milioane de dolari, conform unui ziar monden.
Apartamentul are 111 metri patrati şi se afla intr-o cladire ridicata in 2007. Ulterior, locuinta a trecut pe numele fiicei Margaretei Paslaru si sotului acesteia, Juan Sanchez.Vezi imagini pe www.one.ro