Când a ajuns prima dată în Londra, Elena Ionescu visa să aibă o carieră uimitoare care să-i permită să poarte haine elegante şi să lucreze într-un birou. Dar lucrurile nu au ieşit aşa cum şi-a propus. “Londra m-a dezamăgit”, a spus ea pentru Financial Times.
Alarma ei sună la 4.30 dimineaţa, iar la 5.30 porneşte aplicaţia Uber. “Este prea periculoasă ca o femeie să conducă noaptea. Şase din şapte, sau câteodată şapte din şapte, dimineţi pe săptămână, ziua mea începe astfel”, a adăugat ea.
În România, Elena se ocupa de contractele clienţilor pentru compania de electricitate Enel. “Adevărul este că am avut o viaţă mult mai bună în România”, măsturiseşte ea.
Este adevărat că în Londra câştigă între 300 şi 600 de lire sterline pe săptămână (înainte de impozitare), faţă de salariul mediu lunar de 600 de lire sterline din România, dar în Londra, cheltuielile ei – chiria, maşina, benzina, mâncarea, contractul la telefon – sunt mult mai mari.
“Dacă ne pierdem locul de muncă (n. red. – ea şi iubitul ei), nu vom putea plăti pentru maşinile şi telefoanele noastre”.
Stres. Epuizare. Bani. Aceste lucruri nu sunt niciodată departe de multe dintre gândurile unui londonez. Dar pentru Elena este diferit. “Londra este un oraş al sclavilor. Se fac bani atât cât să supravieţuieşti. Şi nu mai mult.”
Leave a Reply