Tag: multumire

  • Cum a reuşit o absolventă de Medicină să creeze o afacere care i-a adus o avere de 1,4 miliarde de dolari

    Katie Rodan a avut rezultate strălucite în anii de studiu petrecuţi în cadrul şcolii de medicină pe care a urmat-o la universitatea Stanford, dar nu s-a mulţumit doar cu o carieră în domeniul medical. A ales să o îmbine cu lumea antreprenoriatului, punând bazele unui business care i-a adus recunoaştere internaţională şi o avere de aproape 1,4 miliarde de dolari.

    Katie Rodan s-a născut în 1954 în SUA, într-o familie de evrei, şi a crescut în Los Angeles. Bernardine, mama sa, era profesor de microbiologie, iar tatăl său, Harry Pregerson, judecător federal. Ea a primit, din partea Universităţii Virginia, o diplomă în istorie, urmată de titlul de doctor în medicină din partea din California de Sud. Pentru rezidenţiatul în dermatologie a mers la Şcoala de Medicină de la Stanford, unde a fost numită rezident-şef. În perioada rezidenţiatului, ea a întâlnit-o pe Kathy A. Fields, alături de care a dezvoltat, în 1995, Proactiv Solution, un tratament de îngrijire a pielii pentru combaterea acneei. Şapte ani mai târziu, în 2002, cele două au pus bazele companiei Rodan + Fields, cumpărată, în 2003, de Estée Lauder. În 2006, compania şi-a schimbat modelul de business, de la vânzări directe la vânzări de tip multi-level marketing. În 2007, Rodan şi Fields s-au hotărât să cumpere înapoi businessul din portofoliul Estée Lauder. Compania foloseşte consultanţi independenţi, majoritatea femei, pentru a-şi vinde produsele. Deoarece doar 2% dintre aceştia câştigă peste venitul minim, modelul de business a fost de multe ori criticat de avocaţii consumatorilor ca fiind mult prea apropiat de modelelele de business tip schemă piramidală.


    Cele două antreprenoare au scos şi o serie de cărţi pe teme asociate businessului pe care îl conduc. În 2015, Rodan a fost clasată de publicaţia internaţională Forbes în topul celor mai de succes 50 de antreprenoare din SUA care şi-au construit singure averea.
    În 2016, fondatoarele businessului şi-au vândut drepturile pentru tratamentul Proactiv Solution unui joint venture format de Guthy Renker şi Nestlé, care comercializează produsul. Veniturile companiei au crescut cu 50% în 2017, până la 1,5 miliarde de dolari. Businessul are în prezent o echipă de circa 300.000 de consultanţi.  În mai 2018, firma de capital privat TPG a investit 1 miliard de dolari pentru a cumpăra o participaţie de 25% din Rodan + Fields.
    În prezent, Rodan este profesor asistent de dermatologie la Universitatea Stanford şi are o avere de 1,4 miliarde de dolari. Antreprenoarea este căsătorită şi are doi copii cu Amnon Rodan. Cuplul locuieşte în San Francisco, California.

  • Va fi ucisă globalizarea de coronavirus?

    Criza financiară din 2007-2008 şi recesiunea mondială care i-a urmat nu au adus nicio atingere globalizării, dar au ajutat să ajungă la putere lideri precum Donald Trump, preşedintele SUA, care propovăduieşte inversarea acesteia. Coronavirusul dă şi mai multă putere argumentelor lor. Un think tank, Foreign Policy In Focus, aminteşte că gripa spaniolă a ajutat la prăbuşirea primului val al globalizării moderne.
    Tendinţele de deglobalizare erau vizibile înainte de izbucnirea epidemiei din China, notează The New York Times. Administraţia de la Casa Albă a ordonat multinaţionalelor americane să abandoneze China şi să-şi producă bunurile în fabricile americane. Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană, ceea ce va duce aproape sigur la reapariţia controalelor vamale de pe ambele părţi ale Canalului Mânecii. O creştere a numărului de refugiaţi care fugeau din unele dintre cele mai periculoase locuri de pe pământ – Siria, Afganistan, America Centrală – a produs o reacţie împotriva imigrării în multe ţări dezvoltate. În Europa, criza refugiaţilor a fost o trambulină pentru ascensiunea partidelor de extremă dreapta, care promit că vor închide porţile. Preşedintele Trump voia construirea unui zid de-a lungul graniţei cu Mexicul în timp ce căuta să-i împiedice pe musulmani să intre în ţară. Discursuri antimusulmani pot fi auzite şi în Europa. Premierul Ungariei, Viktor Orban, îşi creează imaginea de cavaler care apără cultura creştină de presiunile musulmane. Orban a construit chiar garduri la graniţe pentru a-i ţine pe refugiaţi afară din ţară. Coronavirusul a accelerat şi intensificat presiunile contra conexiunilor globale. Epidemia a semănat haos în lanţurile de aprovizionare globale care leagă fabricile peste graniţe şi oceane permiţând uzinelor de produse finite să aducă piese, componente şi materii prime din întreaga lume. Multe companii caută acum furnizori alternativi în ţări care par mai puţin vulnerabile la perturbări.

    Epidemia a oferit partidelor de dreapta ale Europei o nouă oportunitate de a suna alarma cu privire la frontierele deschise. Virusul ţine blocaţi milioane de oameni în comunităţile lor şi chiar în casele lor, oferindu-le timp să reflecteze dacă globalizarea este într-adevăr o idee atât de grozavă.
    „Întăreşte toate temerile legate de frontierele deschise”, spune Ian Goldin, profesor de globalizare şi dezvoltare la Universitatea Oxford şi autor al unei cărţi din 2014 care a anticipat un atac asupra liberalismului prin intermediul unei pandemii, „Defectul fluturelui (The Butterfly Defect): globalizarea creează riscuri de sistem şi ce să faci în acest caz“.
    „În America de Nord şi Europa există o recalibrare, o dorinţă de angajare pe o bază mai selectivă”, a explicat el. Goldin apreciază că virusul este doar ultima forţă care dezvăluie deficienţele globalizării aşa cum aceasta s-a dezvoltat în ultimele decenii – o formă de interconectare insuficient reglementată şi plină de complicaţii care a lăsat comunităţile vulnerabile la o serie de ameninţări puternice. De la criza financiară mondială din 2008 şi până la schimbările climatice, oamenii obişnuiţi au ajuns la concluzia că nu pot avea încredere în autorităţi pentru protejarea siguranţei lor. Acest lucru le-a permis politicienilor să atace probleme legitime cu soluţii simpliste, cum ar fi protecţionismul comercial şi blindarea frontierelor.
    Acum spaima creată de coronavirus a agravat tendinţa. „Nu cred că vreun perete nu poate fi suficient de înalt pentru a oferi protecţie faţă de o pandemie sau o schimbare climatică sau oricare dintre celelalte mari ameninţări cu care se va confrunta umanitatea în viitor”, a spus Goldin. Procesul de globalizare este departe de a se fi terminat. Legăturile comerciale care produc bunurile din epoca modernă, de la computere la automobile, implică atât de multe persoane care coordonează atât de multe procese încât o industrie doar locală pare acum de neimaginat la scară extinsă. Coronavirusul în sine nu respectă frontierele, necesitând coordonare internaţională, proces facilitat de infrastructura globalizării.
    Dar, pe măsură ce măştile chirurgicale devin obiecte tot mai rare şi dorite, în timp ce şcolile din Japonia şi până în Irlanda stau închise, pe măsură ce companiile aeriene suspendă zborurile internaţionale, show-urile comerciale sunt anulate şi pieţele bursiere se prăbuşesc, producând pierderi de miliarde de dolari, panica pare să modifice contururile globalizării.
    Cel mai evident impact este asupra comerţului. Epidemia a determinat o reexaminare a dependenţei lumii de China ca punct central pentru producţie, o tendinţă care se manifesta deja în timpul războiului commercial pornit de Trump contra Beijingului. Pentru Trump, orice produs importat din China în SUA înseamnă un muncitor american fără activitate.
    Războiul comercial nu a reuşit să creeze locurile de muncă promise de preşedinte, rezultând în schimb o încetinire a producţiei în Statele Unite. Unele companii multinaţionale au mutat producţia din China în Vietnam, Bangladesh şi Mexic.
    Oficialii administraţiei Trump au considerat epidemia de coronavirus ca fiind un impuls pentru a-şi creşte presiunea asupra companiilor de a părăsi China. „Va ajuta la accelerarea revenirii locurilor de muncă în America de Nord”, a declarat secretarul de stat pentru comerţ, Wilbur Ross, la sfârşitul lunii ianuarie. Zilele trecute, principalul consilier comercial al lui Trump, Peter Navarro, care a scris o carte numită „Moarte prin intermediul Chinei”, a folosit coronavirusul ca pe un avertisment că Statele Unite au permis prea multă producţie industrială să părăsească teritoriile americane. „O mare parte din ea este în China“, a spus el pentru Fox News. „Trebuie să o recuperăm.” Mesaje asemănătoare, dar mai moderate, au putut fi auzite şi de la oficiali francezi, frustraţi de faptul că Franţa importă măşti chirurgicale din China. Mulţi din lumea manufacturieră resping astfel de discuţii ca fiind demagogie politică cu aromă de politică economică. Indiferent de ceea ce se va întâmpla, este foarte puţin probabil ca americanii să se bată pe locuri de muncă în care vor sta în spatele maşinilor de cusut sau aplecaţi peste liniile de asamblare a plăcilor cu circuite electrice. Însă este posibil să accelereze o mutare marginală a muncii de la fabricile chineze la cele din alte ţări cu salarii mici.
    „Oamenii au înţeles din războiul comercial că nu se pot baza prea mult pe China”, spune Sebastien Breteau, directorul executiv al Qima, o companie din Hong Kong care inspectează fabrici de îmbrăcăminte, electronice şi de alte bunuri produse pentru mărci internaţionale importante. De la începutul anului, a explicat el, numărul inspecţiilor făcute de Qima a crescut cu jumătate atât în ​​Vietnam, cât şi în Bangladesh.
    Epidemia a evidenţiat că fabricile şi operaţiunile de retail din întreaga lume au devenit atât de dependente de China încât o criză acolo se poate transforma rapid în probleme aproape peste tot. Economiştii presupun că în săptămânile şi lunile următoare vor apărea penurii de piese după epuizarea stocurilor.

    Producătorii din India şi Japonia se bazează pe China pentru 60% din componentele lor electronice importate, potrivit Fitch Ratings. Producătorii americani cumpără din China aproximativ jumătate din piesele electronice importate. În Italia, autorităţile au pus în carantină comunităţile industriale de la sud de Milano deoarece coronavirusul s-a răspândit acolo, ameninţând să amplifice problemele lanţurilor mondiale de aprovizionare. Italia este un furnizor major de piese auto, ceea ce înseamnă că perturbările din fabricile sale vor fi probabil resimţite în Germania şi în restul Europei.
    Însă, spun economiştii, morala acestei poveşti nu este că globalizarea e în mod obligatoriu periculoasă, ci că forţele pieţei lăsate nesupravegheate au devenit un pericol. O parte a vulnerabilităţii lumii la întreruperea lanţului de aprovizionare provine din îmbrăţişarea excesivă a aşa-numitului mod de producţie just-in-time: în loc să păstreze depozitele pline cu piesele necesare, asigurând că există suficiente rezerve orice s-ar întâmpla, fabrica modernă foloseşte internetul pentru a comanda piese pe măsură ce apare nevoia, în timp ce se bazează pe reţele globale de transport aerian şi maritim pentru a le livra sincron cu producţia. La fel cum criza financiară a demonstrat că băncile împrumutau sume uriaşe de bani fără a păstra rezerve suficiente pentru acoperirea creditelor toxice, coronavirusul a evidenţiat modul în care producţia globală a funcţionat prea neatentă, fără a ţine cont de riscuri precum cutremure, epidemii şi altele dezastre. Această situaţie este rezultatul direct al supremaţiei intereselor acţionarilor în economia globală, cu tot ceea ce produce profituri pe termen scurt, lăsând pe plan secund consideraţiile prudente cu privire la riscurile pe termen lung.
    „Costă să ai pe stoc”, a spus Goldin, expertul de la Oxford. „Ai presiunea pieţei şi raportări trimestriale, iar analiştii îţi respiră în ceafă. Nu poţi spune: «Bine, avem profituri mai mici, dar mai multă rezistenţă».” Dar, dacă unii sunt înclinaţi să folosească coronavirusul ca o oportunitate pentru a scrie epitaful globalizării, alţii spun că acest lucru ar ignora faptul că focarul a apărut într-un centru de producţie global, a fost propulsat de călătoriile aeriene moderne şi răspândit de impulsul uman de a se deplasa. „Acesta e doar un indiciu că globalizarea este ceea ce este“, a declarat Maria Demertzis, economist şi director adjunct la Bruegel, o instituţie de cercetare din Bruxelles. „Oamenii vor dori întotdeauna să călătorească. Ei vor dori întotdeauna să facă comerţ. Răspunsul este să nu construiţi din nou ziduri. Aveţi nevoie de mai multă cooperare şi informaţii clare.”
    Pentru Will Hutton, editorialist la The Guardian, coronavirusul înseamnă că o formă de globalizare, de piaţă liberă nereglementată, cu predispoziţie la crize şi pandemii, este cu siguranţă pe moarte. Însă se naşte o altă formă care recunoaşte interdependenţa şi primatul acţiunii colective bazate pe dovezi.

  • Cronică (fără spoilere): Star Wars: The Rise of Skywalker

    The Rise of Skywalker vine după unul dintre cele mai controversate episoade, The Last Jedi, în care regizorul Rian Johnson a încercat să se îndepărteze de logica lui Lucas şi să aducă câteva elemente de noutate seriei. Unii fani au fost încântaţi de experimentele lui Johnson, alţii – printre care mă număr şi eu – nu.

    Prin urmare, cei de la Disney s-au gândit să îl aducă din nou pe Abrams, cel care regizase cu destul de mult succes episodul VII, The Force Awakens.

    Strategia e una discutabilă, pentru că Abrams e un regizor bun, dar nu unul extrem de creativ. Era de aşteptat, astfel, ca ultima parte a poveştii care a început în 1977 să fie una care să facă mai mult apel la nostalgie decât la momente neaşteptate.

    Personal, sunt mulţumit de modul în care (aproape) toate ideile se leagă pentru a pune punct dinastiei Skywalker. “I’m a sucker for nostalgia”, aşa că elementele (re)aduse de Abrams mi-au plăcut extrem de mult.

    Acestea fiind spuse, ritmul filmului e unul care nu te lasă, efectiv, să îţi iei privirea de la ecran. Filmul începe în mijlocul acţiunii şi rămâne acolo până la ultima scenă, ceea ce nu prea lasă timp spectatorilor să digere anumite momente extrem, extrem de importante.

    Efectele speciale sunt impecabile iar interpretarea actorilor e mai bună decât în primele două părţi ale trilogiei din era Disney; în mod suprinzător, geniul lui John Williams nu a părut să puncteze muzical momentele esenţiale.

    Aşa cum scriam încă din primele rânduri, majoritatea fanilor – în special cei care sunt în continuare îndrăgostiţi de epoca Lucas – vor părăsi sălile de cinema mulţumiţi. Ceilalţi s-ar putea să aibă un gust amar.

    Oricum ar fi, vă recomand să vedeţi Episodul IX, pentru că reprezintă încununarea a patru decenii de filme şi poveşti.

    Nota: 8,5/10

  • Ţara cu cele mai multe sărbători legale. Angajaţii câştigă echivalentul unui concediu şi jumătate

    Soluţia pentru a avea angajaţi mulţumiţi este să le dai cât mai multe zile libere, arată un studiu publicat recent de compania de cercetare Mercer LLC. Aceştia au realizat o analiză pentru a afla care sunt statele care oferă cele mai multe zile libere, respectiv sărbători legale.

    Cambogia este ţara cu cele mai multe sărbători legale din lume, respectiv 28; urmează Sri Lanka (25), India şi Kazahstan (21). Iată lista ţărilor cu peste 10 sărbători legale pe an:

    28 Cambogia
    25 Sri Lanka
    21 India, Kazahstan
    18 Columbia, Filipine, Trinidad şi Tobago
    17 China, Hong Kong
    16 Thailanda, Turcia, Pakistan
    15 Japonia, Malaezia, Argentina, Lituania, Suedia
    14 Indonezia, Chile, Slovacia
    13 Coreea de Sud, Austria, Belgia, Norvegia, Taiwan, Nepal
    12 Finlanda, Rusia
    11 Singapore, Italia, Danemarca, Franţa, Emiratele Arabe Unite, Maroc, Republica Cehă, Luxemburg
    În Europa, ţara cu cele mai multe sărbători legale este Turcia, cu 16, urmată de Suedia (15) şi Slovacia (14).

    Potrivit Codului Muncii, românii vor avea, în 2020, 15 zile libere – sărbători legale în care nu se lucrează. Patru dintre ele sunt însă în weekend, iar restul de 11 în timpul săptămânii.

    Zilele libere în România în 2020:

    1 ianuarie – Anul Nou – miercuri
    2 ianuarie – A doua zi după Anul Nou – joi
    24 ianuarie – Ziua Principatelor Române – vineri
    17 aprilie – Vinerea mare – vineri
    19 aprilie – Paştele Ortodox – duminică
    20 aprilie – A doua zi de Paşte – luni
    1 mai – Ziua Muncii – vineri
    1 iunie – Ziua Copilului – luni
    7 iunie – Rusalii – duminică
    8 iunie – A doua zi de Rusalii – luni
    15 august – Adormirea Maicii Domnului – sâmbătă
    30 noiembrie – Sfântul Andrei – luni
    1 decembrie – Ziua Naţională a României – marţi
    25 decembrie – Crăciunul – vineri
    26 decembrie – A doua zi de Crăciun – sâmbătă

  • Wimbledon 2019 | Prima reacţie a Simonei Halep, după ce a câştigat finala: “Îi mulţumesc ţării mele! Vă mulţumesc tuturor”. Cum s-a ajuns la acest moment istoric

    Simona Halep a devenit prima românca ce a câştigat titlul la Wimbledon, iar noua campioană a turneului britanic a oferit, la finalul meciului cu Serena Williams, primele reacţii. 

    “Niciodată nu am jucat un meci mai bun. A fost cel mai bun meci. Am lucrat mult pentru a ajunge aici, pentru a juca în faţa Curţii Regale. Am avut emoţii înainte de meci, dar am ştiut că nu e timp de aa ceva. Am intrat pe teren şi am dat tot ce am putut. E ceva special şi nu voi uita niciodată această zi. A fost visul mamei mele, spuneau că dacă vreau să fac ceva în tenis, trebuie să câştig Wimbledon. Îi mulţumesc mamei mele!

    Am lucrat mult pentru a schimba planul de joc, nu a fost uşor, aici nu prea pot alerga la fel de mult, dar am început să simt jocul, să ştiu ce să fac cu mingea. Abia aştept să mă întorc la anul. Părinţilot, familie… Vă mulţumesc! Nu aş fi aici fără voi. Fără voi, nici nu m-aş fi născut (n.r. – râde). Echipei mele, lui Darren Cahill. Vă mulţumesc mult! Aş vrea să-i mulţumesc ţării mele, pentru că mă susţine oriunde aş juca. A fost uimitor. Vă mulţumesc! Le mulţumesc şi celor din familia Regală. A fost o onoare să câştig la Wimbledon!”, a declarat Simona Halep, la finalul meciului cu Serena Williams. 

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • John Wick is back

    Personajul John Wick a intrat în atenţia publicului în 2014, atunci când asasinul interpretat de Keanu Reeves se răzbună pe toată lumea care îi iese în cale. A urmat partea a doua în 2017, primită la fel de bine de public şi de critici, iar acum Wick se întoarce în Parabellum.
    Acţiunea continuă imediat după evenimentele din John Wick 2: asasinul e acum urmărit de toată lumea, existând o recompensă de 14 milioane de dolari pentru cel sau cea care reuşeşte să îl elimine. Va reuşi să găsească şi de data aceasta o cale de scăpare?
    Franciza John Wick a apărut mai mult ca un experiment al lui Keanu Reeves, care a făcut echipă cu regizorul Chad Stahelski pentru a aduce în faţa spectatorilor un film extrem de alert, extrem de sângeros, dar totodată diferit de alte filme cu aceleaşi coordonate. Pariul a fost câştigător, dovadă stând nu doar încasările care au crescut cu fiecare film produs, ci şi reacţia criticilor, care au dat note din ce în ce mai mari pe măsură ce franciza avansa.
    E important de menţionat faptul că Stahelski este un fost cascador, iar asta l-a ajutat probabil să creeze unele dintre cele mai spectaculoase scene de luptă văzute pe marele ecran. Fiecare moment e diferit – fie că vorbim de arma folosită de John Wick (una dintre ele este o carte), fie de personajele care apar doar pentru a da mai multă culoare. Ca film de acţiune, John Wick e mult peste alte producţii lansate în ultimii ani.
    Este corect să spui că filmele sunt din ce în ce mai bune, iar asta e ceva ce puţine serii au realizat – exemple în acest sens ar fi Mission: Impossible şi episoadele Star Wars din anii ’70. Iar asta aproape că garantează faptul că John Wick se va întoarce şi în anii ce urmează, lucru care nu poate decât să mă bucure.
    Pentru Keanu Reeves, John Wick e fără îndoială cel mai de succes proiect de după Matrix, seria care l-a transformat într-un superstar. Actorul are destule calităţi şi era păcat că rolurile primite în ultimii ani nu reuşeau să-l pună în evidenţă. Sigur, Reeves este un actor care se remarcă în filmele de acţiune, aşa cum este – cel puţin în ultimul deceniu – şi Liam Neeson.
    În concluzie, vă recomand să vă faceţi timp pentru a urmări ultimele aventuri ale asasinului. Dacă nu aţi văzut până acum primele două părţi, ar fi indicat să o faceţi – deşi Parabellum poate fi urmărit şi ca film de sine stătător, unele elemente nu vor avea foarte mare logică pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu universul creat de Reeves şi Stahelski.

    Nota: 8,5/10

  • 3D pentru copii

    Printre aceştia se înscrie americanca Elly MacKay, care nu se mulţumeşte să deseneze imaginile care apar în cărţi, ci construieşte adevărate diorame pe care le apoi le fotografiază. Realizarea ilustraţiei tridimensionale pentru un singur moment din carte durează câteva zile, iar a celor necesare pentru toată povestea din ea poate dura şi trei luni, conform Washington Post. 

  • Unii fac poze în călătoriile lor, dar acest cuplu foloseşte acul şi aţa pentru a imortaliza locurile prin care cei doi trec

    Un exemplu în acest sens este cuplul de artişti franco-suedez Charles Henry şi Elin Petronella, care imortalizează arhitectura locurilor prin care trec sub forma unor imagini brodate. Cei doi s-au plimbat prin diverse locuri din Europa realizând peisaje brodate din Londra, Lisabona, Barcelona şi multe altele, care să le amintească de excursiile făcute. În caz că ar dori cineva să le calce pe urme, cei doi oferă şi cursuri de broderie arhitecturală sau de alte tipuri de broderie, fie în cadrul unor ateliere organizate în câte un oraş european, fie online pe site-ul propriu.

  • La pas prin tărâmul fermecat

    Unii însă, cum ar fi membri ai grupului suedez de artişti Anonymouse MMX, hotărăsc să se întoarcă într-un loc care le-a plăcut şi să lase în urmă ceva legat de specificul acestuia. În cazul acestora, sunt căsuţe de zâne şi mici castele amplasate din loc în loc pe Insula Man, din Marea Irlandei, în folclorul căreia zânele ocupă un loc important, scrie CNN.

    Pentru confecţionarea căsuţelor şi castelelor, artiştii s-au inspirat din cărţile pentru copii ale unor scriitoare ca Astrid Lindgren sau Beatrix Potter, precum şi din filmele de animaţie Disney. Până în prezent, publicul a descoperit doar câteva din creaţiile magice amplasate de Anonymouse MMX pe Insula Man, după cum au anunţat artiştii, care nu au dezvăluit unde anume se află restul.

  • Prima reacţie a Gabrielei Firea după eşecul referendumului: Voi lua cuvântul în cadrul Cex. Poporul are întotdeauna dreptate

    „Vom realiza o analiză în cadrul forului cel mai înalt, adică în Comitetul Executiv, unde îmi voi spune punctul de vedere. Cu siguranţă se vor trage nişte concluzii şi se vor lua nişte măsuri, aşa este şi statutar şi democratic (…) Voi lua cuvântul în cadrul Cex. Nu aş vrea să anticipez cele ce voi afirma în cadrul acestei întâlniri, pentru că ştiţi că au fost discuţii despre faptul că mai întâi orice opinie trebuie exprimată într-un cadru statutar”, a declarat, marţi, primarul general, Gabriela Firea.

    Întrebată dacă este mulţumită de rezultatul referendumului, Firea a răspus: „Poporul are întodeauna dreptate”.

    De asemena, Gabriela Firea a fost întrebată dacă au devenit românii mai toleranţi, iar edilul a afirmat că „este bine să nu ne întoarcem cu 20-30 de ani în spate”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro