BusinessMagazin

Tag: realitatea

  • Lecţiile libertăţii: Ce învăţăm de la Coreea de Sud, Germania şi China

    Noile cazuri de îmbolnăviri din Coreea de Sud, Germania şi China reliefează provocările cu care se confruntă guvernele lumii atunci când relaxează restricţiile sociale, în contextul în care milioane de europeni pregătesc diverse tentative de a-şi reporni economiile astăzi, potrivit FT.

    Francezii, spaniolii, danezii, norvegienii şi britanicii relaxează o parte dintre restricţiile impuse penru a limita răspândirea virusului mortal, întrucât liderii politici din regiune încearcă să repornească economiile intrate în criză.

    O parte dintre lecţii ar putea servi la modelarea scenariilor de ieşire din carantină chiar şi pentru ţările care au anunţat începerea relaxării pentru săptămâna viitoare, precum România.

    În Spania, jumătate din populaţie intră în aşa-numită „fază 1” a ieşirii din carantină, ceea ce înseamnă că le permite barurilor şi restaurantelor să servească în afara locaţiei, iar oamenilor le permite să stea în grupuri de până la 10 persoane.

    Cu toate acestea, restricţiile vor rămâne impuse în cea mai mare parte a ţării, inclusiv în Madrid şi Barcelona.

    Numărul de morţi noi cauzate de virus s-a situat la 143 duminică, cel mai redus din ultimele două luni.

    Ce fac alte ţări europene

    Elevii din clasele gimnaziale se vor întoarce la şcoală în Norvegia, în timp ce Danemarca le permite magazinelor să dea lacătele jos de pe uşi.

    În acelaşi timp, Franţa începe astăzi procesul de redeschidere a societăţii şi a economiei, renunţând la o parte din măsuri – precum necesitatea unei declaraţii atunci când părăseşti locuinţa.

    În mod oficial, majoritatea businessurilor se pot redeschide, doar dacă pot aplica măsurile de distanţare socială atât pentru angajaţi, cât şi pentru clienţi.

    În Marea Britanie, cea mai afectată ţară ca număr de decese după SUA, guvernul a decis că va face paşi mici înspre redeschidere săptămâna aceasta. Libertatea de a desfăşura activităţi fizice în exteriorul locuinţei fără o limită de timp este printre primele libertăţi pe care britanicii le primesc înapoi.

    Giuseppe Conte, premierul Italiei, a discutat duminică despre posibilitatea ca restricţiile să fie ridicate mai devreme, întrucât Roma plănuieşte să combată cât mai repede recesiunea brutală generată de îngheţarea activităţii economice.

    Însă, pe măsură ce mai multe părţi din Europa fac primii paşi spre libertate, în ţările care au ridicat restricţiile mai devreme în afara Europei apar deja creşteri ale numărului de cazuri noi, ceea ce determină autorităţile să impună din nou anumite restricţii.

    Ce s-a întâmpat în Coreea de Sud

    Autorităţile din capitala sud-coreeană Seul au fost nevoite să închidă barurile şi cluburile, din nou, după ce un nou val de îmbolnăviri a apărut în zona care concentrează cele mai multe astfel de locaţii din oraş.

    Ţara a raportat 34 de cazuri noi duminică, majoritatea cu transmitere locală, ceea ce reprezintă o creştere bruscă faţă de săptămâna trecută când ţara nu a înregistrat niciun caz timp de mai multe zile.

    Revenirea îmbolnăvirilor reprezintă o lovitură pentru Coreea de Sud, care a fost lăudată pe plan internaţional pentru strategia de testare în masă, pentru aplicaţia mobilă de urmărire a contacţilor, precum şi pentru măsurile de distanţare impuse pentru a combate ceea ce s-a prezentat pentru o scurtă perioadă de timp drept cea mai afectată ţară din afara Chinei.

    Moon Jae-in, preşedintele statului, a subliniat duminică „războiul prelungit” care se aşterne în faţă, chiar dacă modul în care Coreea de Sud a gestionat criza medicală a servit drept motiv de „mândrie naţională” la acel moment.

    „Seria recentă de îmbolnăviri ne atrage atenţia că pot apărea situaţii similară, chiar şi în etapa de stabilizare, oriunde, în orice spaţiu închis şi aglomerat”, a spus preşedintele.

    Cum evoluează Germania

    Germania a înregistrat o creştere a ritmului de reproducere a infecţiilor – adică numărul mediu de persoane infectate de către indivizii confirmaţi cu Covid-19 – la un nivel peste 1, la doar câteva zile după ce guvernul condus de Angela Merkel a deis să relaxeze restricţiile impuse asupra vieţii publice în cea mai mare economie din Europa.

    Conform institutului Robert Koch, rata de reproducere a fost de 1,1 duminică după-amiază.

    Trei districte au depăşit limita auto-impusă de guvern de 50 de infecţii la 10.000 de persoane doar în ultimele şapte zile, ceea ce înseamnă că aceste zone vor ieşi din carantină mai târziu.

  • Şi vacilor le plac gadgeturile. Experimentul inedit prin care o fermă din Rusia a crescut producţia de lapte

    O fermă din Rusia şi-a dotat vacile cu ochelari de Realitate Virtuală pentru a le reduce stressul. Setul pus pe capul vacilor e special conceput pentru anatomia animalelor. Sistemele înfăţişează un câmp de vară de o frumuseţe epică.

    Ministerul Rus al Agriculturii şi Alimentelor citează o cercetare în care se arată legătura dintre experienţele emoţionale şi producţia de lapte şi evidenţiază faptul că, cu cât acestea sunt mai liniştite, cu atât producţia de lapte e mai mare, iar laptele de o calitate mai bună.

    Din testele iniţiale reieşea că acest set de căşti a schimbat clar în bine emoţia generală a cirezii, deci şi-a probat eficienţa.

    Exemple de la fermele de lapte din diferite ţări au arătat că, într-o atmosferă calmă, cantitatea şi calitatea laptelui a crescut în mod remarcabil.

     

  • Cozmin Guşă revine în politică. Acţionarul Realitatea TV s-a reînscris în partidul unde a debutat, PSD

    ”Prieteni vechi, proiecte noi, muncă în echipă. #1pentrutoti #ReusimImpreuna #CozminGusa #PaulStanescu”, a scris Dan Tudorache pe Facebook. El a postat şi o fotografie în care apare alături de Cozmin Guşă şi de Paul Stănescu.
     
    La secţiunea comentarii Tudorache a postat şi o fotografie cu adeziunea lui Cozmin Guşă, datată 28 octombrie 2019.
     
    Cozmin Guşă a fost secretar general al PSD între 2001 şi 2003, în timpul guvernării Adrian Năstase.
     
    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Optică augmentată: probezi şi comanzi ochelarii din faţa PC-ului

    Alexandru Alecu, de profesie economist, a simţit în urmă cu opt ani potenţialul businessului de optică în mediul online, punând atunci bazele Videt.ro – unul dintre primele magazine online de optică din România  – cu o investiţie iniţială modică, de doar câteva sute de euro.

    „Mi-am dorit mereu să fiu antreprenor, iar în 2011, când urmam masteratul de consultanţă în afaceri, m-am hotărât pun bazele unui business de tip e-commerce, dacă nu chiar primul din industria de optică din România. Investiţia iniţială în Videt.ro a fost de doar câteva sute de euro, bani proveniţi dintr-o bursă de merit pe care o primeam la vremea aceea. Am început să lucrez la site la începutul anului 2011 şi am reuşit să îl lansez în vara aceluiaşi an”, povesteşte el.

    Demararea proiectului Videt.ro a fost posibilă cu o investiţie minimă datorită prietenilor lui Alexandru Alecu, care l-au ajutat în câteva segmente cheie de dezvoltare a platformei online. „Preţul lansării unui site la momentul acela era mult prea ridicat pentru capitalul pe care îl aveam la dispoziţie. Am avut însă prieteni, specialişti în web design, dezvoltare software şi fotografie de produs, care m-au ajutat să lansez site-ul cu un buget mult mai mic decât ar fi fost nevoie în mod normal”, a explicat fondatorul Videt.ro.

    În prezent, la opt ani de la lansare, Videt.ro a ajuns unul dintre cei mai mari retaileri online specializaţi în comercializarea de lentile de contact (cu prescripţie şi estetice), ochelari de vedere şi de soare. Noavidet SRL, compania care administrează atât businessul Videt.ro, cât şi alte două magazine online, contact-lentile.ro şi xlentile.ro, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de peste 5 milioane lei (aproximativ 1,1 milioane euro).

    Recent, compania a investit în deschiderea unui showroom nou în Bucureşti, pe Calea Dorobanţilor, pentru a le oferi clienţilor atât posibilitatea de a testa diferite rame de ochelari, cât şi pentru a face controale oftalmologice sau pentru a-şi ridica comanda făcută online. „Poţi proba sute de ochelari, îţi poţi verifica gratuit dioptriile, poţi face adaptarea la lentile de contact şi poţi beneficia de un consult oftalmologic gratuit de la personalul nostru specializat. Spaţiul este folosit de clienţi şi ca pick-up point – îşi pot ridica comenzile pe care le fac online pentru lentile de contact sau ochelari”, a precizat Alexandru Alecu.

    Clienţii Videt au în prezent la dispoziţie peste 1.500 de perechi de ochelari pe care îi pot proba, iar până la finalul anului numărul acestora se va dubla, dat fiind că în industria de optică disponibilitatea produsului este un factor esenţial. „Cu toate că am investit foarte mult în showroom, cred că, deşi astăzi este obligatorie prezenţa unui showroom fizic, în următorii cinci ani tot mai mulţi clienţi vor dori să probeze virtual ochelarii – lucrăm deja la metode care să le permită asta chiar pe Videt.ro”, crede antreprenorul.

    În urmă cu aproape un an, Videt.ro a început implementarea unei funcţionalităţi noi în magazinul online care permite probarea ochelarilor online pe baza tehnologiei de realitate augmentată (AR). „Softul suprapune imagini 3D cu ochelarii din magazin peste imaginile reale ale feţei persoanei care vrea să probeze virtual ochelarii, creând o fuziune între realitate şi virtual. Tot ce trebuie să faci este să laşi camera deschisă ca şi cum ţi-ai face un selfie şi vezi cum îţi vine o anumită pereche de ochelari. Momentan se pot proba doar de pe un calculator, dar, cât de curând, tehnologia va fi disponibilă şi pe mobil”, explică antreprenorul.

    Care este însă procesul din spatele acestei funcţionalităţi pentru probarea ochelarilor virtual? „Pentru ca ochelarii noştri să poată fi probaţi online cu ajutorul acestei tehnologii, trebuie să îi fotografiem cu o aparatură de ultimă generaţie, astfel încât să le creăm un model 3D. Acest proces durează, pentru că este unul care vrea să randeze ochelarii pe faţa celui care îi probează cât mai aproape de realitate, motiv pentru care, momentan, doar o parte din modelele de pe Videt.ro pot fi probate virtual”, spune fondatorul Videt.ro.

    El nu a oferit detalii despre costul implementării acestei funcţionalităţi bazate pe tehnologia AR, însă a precizat că investiţia este ridicată şi a fost realizată direct în platforma principală a holdingului de companii din care face parte Videt.ro.

    În 2016, în acţionariatul Videt a intrat compania cehă Alensa, specializată în distribuţia de lentile de contact şi accesorii aferente la nivelul întregii Europe. Mai exact, Alensa a cumpărat acţiunile asociaţilor Videt, iar Videt a cumpărat site-urile operate de compania cehă în România. Cum a ajuns însă compania cehă să deţină o parte din businessul local Videt?

    „Cu Alensa a fost un proces de merge and acquisition pornit dintr-o întâmplare şi dus la capăt după multe întâlniri şi discuţii în care am aflat că ne aliniem ca viziune de business, de a face industria de ochelari şi lentile mai accesibilă pentru orice consumator care îşi doreşte un produs de brand. Ei au fost cei care ne-au identificat pe piaţa din România. Avem aceeaşi gândire de business, suntem expansivi dar avem şi multă empatie faţă de client, iar scopul nostru nu este doar acela de a face profit în orice condiţii”, spune Alexandru Alecu.

    Dat fiind că Alensa este unul dintre cei mai mare distribuitori de lentile de contact la nivel european, Videt are acces la produse cu preţuri competitive.

    „Datorită parteneriatului cu ei avem şi o negociere foarte puternică asupra preţurilor de achiziţie.”

    Totodată, platforma software pe care rulează magazinul Videt.ro, atât partea de interfaţă, pe care o văd clienţii, cât şi partea de back-end pe care o vede echipa Videt, este furnizată de Alensa. „Platforma software oferită de Alensa ne-a ajutat să eficientizăm logistica şi operaţiunile interne, care în final se traduc într-un singur lucru: un preţ mai bun pentru client şi o experienţă de cumpărare mai rapidă. Este practic tot ce îşi doreşte orice client: un produs bun, la preţul corect, pentru care nu trebuie să aştepte. Cred foarte mult în managementul operaţional foarte bun, care a creat deja un avantaj competitiv.”

    Preţurile produselor comercializate de Videt sunt mai mici decât cele practicate în magazinele de optică din centrele comerciale din România, în unele cazuri diferenţa ajungând şi până la 50%, susţine Alecu. „Obiectivul nostru este acela de a uşura accesul pe plan naţional la ochelari de soare şi de vedere de calitate, de la brandurile pe care şi le doresc. Facem asta atât prin varietatea de produse pe care o oferim, cât şi prin preţurile competitive, care sunt mai mici, mai ales comparativ cu unităţile de optică din malluri”, punctează antreprenorul local.

    „Avem o gamă extrem de variată de ochelari de brand la preţuri mici, şi nu doar în timpul perioadelor de reduceri, ci permanent. Spre deosebire de alte magazine de eyewear din online, nu folosim tehnici de discount la toate produsele, afişând preţuri iniţiale foarte mari, reduse masiv în urma unor discounturi cu valoare de marketing. Suntem oneşti în relaţia cu clientul şi am ales o politică de preţ care permite oricui să aibă acces la ramele pe care aspiră să le poarte”, completează el.

    Videt.ro comercializează în prezent peste 40 de branduri de ochelari de soare şi de vedere fashion, printre cele mai populare fiind Ray-Ban, Polaroid, Tommy Hilfiger, Carerra şi Gucci. „Ne extindem constant portofoliul de branduri şi stiluri de rame, atât online, cât şi în showroom. În scurt timp vom începe şi parteneriatul cu Luxottica, cel mai mare producător de ochelari de brand din lume. Devenind reseller autorizat şi partener al Luxottica, selecţia noastră de rame se va extinde astfel încât să includă şi mai multe branduri din portofoliul Luxottica”, a precizat fondatorul Videt.ro.

    Pentru 2019, compania Noavidet mizează pe dublarea afacerilor, la aproximativ 2,2 milioane de euro. „Primul trimestru al anului a fost unul de investiţii şi de noi parteneriate care a avut rolul să susţină creşterile din restul anului. Vânzările din primele patru luni ale acestui an s-au situat la aproximativ 400.000 euro, adică o creştere de aproximativ 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Predicţia este ca în a doua jumătate a anului să creştem mai accelerat şi să ne atingem targetul pentru acest an de 2,2 milioane de euro, dublu faţă de anul precedent”, previzionează Alecu.

    Ţinta de creştere a vânzărilor Videt.ro de anul acesta se axează pe dezvoltarea segmentelor de ochelari de vedere şi de soare, în condiţiile în care în prezent cea mai mare parte a businessului său este generat de vânzările lentilelor de contact medicale.

    „Până acum ne-am axat pe vânzarea lentilelor de contact medicale, pe care am devenit în scurt timp cel mai bun magazin din piaţă. Ce înseamnă asta, mai exact: avem stocuri pentru orice tip de lentile de contact şi cel mai rapid timp de livrare din piaţă. Dacă pentru un anumit tip de lentile, cum ar fi cele multifocale sau torice poţi aştepta două-patru săptămâni la o optică normală sau chiar la concurenţi online, la noi ai acest produs în două – trei zile”, explică Alexandru Alecu, adăugând că atât lentilele de contact, cât şi ochelarii sunt produse de care clienţii au nevoie rapid, disponibilitatea acestora în cel mai scurt timp fiind esenţială. „Clientul final nu îşi permite să aştepte, pentru că în timpul în care nu are lentilele sau ochelarii nu poate «funcţiona».”

    Totodată, creşterea businessului va fi susţinută şi de infrastructura pe care o are Videt. „Chiar şi locaţia showroomului din Dorobanţi contribuie la creşterea cifrei de afaceri, pentru că ne oferă o expunere stradală foarte bună, care ajută creşterea vânzărilor în offline. Ţinem cont şi de faptul că faţă de restul Europei, unde clienţii sunt obişnuţi să cumpere un produs online, pe piaţa de la noi multe persoane se informează online, apoi finalizează cumpărăturile în offline, de aceea showroomul este un alt element care ajută la finalizarea tranzacţiilor, la fel cum sunt şi alte canale, dar nu un punct principal. Ne ajută, însă, să avem o vizibilitate foarte mare pentru potenţiali noi clienţi, iar clienţii noştri actuali pot ajunge şi mai uşor la noi.”

    Obiectivele Videt.ro de creştere se aliniază cu potenţialul de dezvoltare pe care îl are piaţa locală de optică în mediul online, estimată în prezent la aproape 200 milioane euro. Comparativ cu celelalte ţări din Europa, piaţa de profil din România este abia la 20% din potenţialul nivel pe care îl poate atinge.

    „Piaţa românească (de optică online – n. red.) va continua să crească foarte mult în următorii ani. România este ultima pe lista celor care fac cumpărături online, însă evoluţia comerţului electronic autohton este încurajatoare. Piaţa este foarte fragmentată, iar în online competiţia este acerbă, pentru că ne luptăm atât cu magazine locale, cât şi cu retaileri internaţionali. Cu toate acestea, nu există un lider al pieţei online de ochelari de brand”, a spus el.

  • Membru CNA, despre falimentul Realitatea Media: Nu CNA va opri emisia televiziunii Realitatea

    Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au decis, luni, infirmarea planului de reorganizare propus de S.C Realitatea Media S.A., în calitate de debitoare, şi a trimis cauza la judecătorul sindic în vederea intrării în faliment.

    Decizia instanţei este irevocabilă.

    Răsvan Popescu, membru al CNA, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX că decizia Curţii de Apel nu înseamnă că emisia Realitatea TV, postul de televiziune deţinut de Realitatea Media, va fi întreruptă imediat.

    Odată stabilit falimentul, se numeşte un lichidator, care va trece la lichidarea societăţii, respectiv, în principiu, vânzarea de active, inventarierea patrimoniului şi poate chiar oprirea activităţii, în funcţie de ce decide acesta, a declarat Răsvan Popescu, care a subliniat: “În orice caz, nu CNA va opri activitatea la Realitatea”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CNA menţine sancţiunea de suspendare a postului Realitatea TV, după ce un membru al consiliului a cerut reanalizarea

    Consiliul Naţional al Audiovizualului a discutat, în şedinţa de joi, o notă semnată de Alexandru Kocsis-Cristea, membru CNA, prin care s-a solicitat reanalizarea sancţiunii acordate postului Realitatea TV marţi.

    Alexandru Kocsis a explicat faptul că a vizionat imaginile din emisiunea Realitatea TV, dar nu a putut să voteze, nefiind prezent la şedinţa de marţi. Între argumentele cererii sale s-a numărat şi cel potrivit căruia faptele analizate sunt vechi de şase luni şi că, în acest interval, nu au mai avut loc evenimente violente despre care să se poată spune că ar fi generate de instigările de care este acuzat postul de televiziune.

    Membrul CNA Monica Gubernat a precizat că “deciziile de sancţionare nu constituie cenzură” şi că “motivul principal de critică la adresa CNA este acela că nu luăm măsuri”.

    Prezent la discuţii, deputatul PNL Pavel Popescu a solicitat dreptul de a interveni, dar i-a fost refuzat. “Am încercat să deschid un dialog”, a spus deputatul.

    “Puteţi să ne chemaţi la Parlament şi vom răspunde în faţa dumneavoastră”, a spus Monica Gubernat.

    Discuţia a continuat, deputatul insistând să i se permită să vorbească. Cu toate că unii dintre membrii Consiliului au repetat că nu există un cadru legal prin care cineva care nu reprezintă niciuna dintre părţile implicate să ia cuvântul, CNA a supus la vot cererea deputatului şi aceasta a fost respinsă.

    “Eu de două zile primesc ameninţări cu moartea pentru că aş fi închis Realitatea TV”, a spus Radu Herjeu. “Cu noi, aici, de faţă a minţit că nu i-am dat voie să vorbească, aşa că am supus la vot solicitarea domnului deputat”, a mai spus acesta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CNA a sancţionat Realitatea TV: Emisia, suspendată pentru 10 minute/ Lideri din opoziţie, reacţii vehemente

    Consiliul Naţional al Audiovizualului a adoptat sancţiunea cu şase voturi pentru din nouă, a declarat pentru MEDIAFAX Radu Herjeu, unul dintre membrii CNA care nu au susţinut decizia luată.
     
    Decizia a fost luată în baza paragrafului 2 din articolul 3 al Legii Audiovizualului nr 504/2002: “Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”.
     
    De asemenea s-au luat în considerare paragrafele 4 şi 5 din articolul 40 din Codul de reglementare al audiovizualului: “(4) Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea. (5) Moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă”. A fost indicat şi punctul 1 al articolului 34 din acelaşi document, “orice persoană are dreptul la propria imagine”.
     
    Au contat în decizia CNA şi subpunctele a şi b de la primul punct al articolului 64 din Cod, privind “a) asigurarea unei distincţii clare între fapte şi opinii” şi “b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă”.
     
    Rareş Bogdan a comentat pe Facebook: “Fără precedent, au decis suspendarea emisiei! Astăzi 15 ianuarie 2019 – Ora 10.15 – 13.00, Şedinţă CNA! Abuz fără precedent. Nu am crezut că voi trăi aşa ceva!”.
     

  • Reportaj din unul dintre cele mai emblematice oraşe din Statele Unite: Cum arată cu adevărat viaţa în Los Angeles, departe de iluzia Hollywood-ului

    Atunci când m-am decis să vizitez Los Angeles, prelungind pentru câteva zile călătoria pe care urma să o fac la Seattle, aveam în minte tot felul de imagini văzute în filme precum La La Land SAU City of Angels. Realitatea din Los Angeles e însă cu totul alta şi te loveşte încă de când cobori din avion.

    Primele peisaje pe care le vezi nu sunt cele cu plajele idilice din Malibu sau cartierele de lux din zona Beverly Hills, ci unele aride, fără prea multă culoare.

    Los Angeles, cel mai important oraş de pe coasta de vest a Statelor Unite, este un loc al contrastelor – am înţeles destul de repede asta, fiind cazat la doar câteva minute de mers pe jos de centrul financiar şi totuşi într-un cartier pe care probabil l-aş ocoli în timpul unei plimbări prin Bucureşti.

    Oamenii din Los Angeles vor parcă să confirme toate stereotipurile cu care s-au confruntat de-a lungul timpului: umblă pe stradă cu casetofoane, cu muzica dată la maximum, sau împânzesc oraşul de magazine cu specific sud-american. Vorbesc de minorităţi, evident, pentru că acestea sunt cele care contează în Oraşul Îngerilor.

    Din zgârie-nori în ghetouri

    Am profitat de apropierea de staţia de metrou de pe 7th Street, un fel de nod între majoritatea liniilor care străbat LA-ul, şi am plecat în explorarea oraşului. Ca orice turist bine informat, mi-am început aventura în LA cu o vizită la portul Santa Monica, punct de interes care atrage zeci de mii de oameni în fiecare seară.

    După un drum de aproape o oră, am ajuns pe plaja pe care localnicii o numesc „graniţa dintre partea bună a oraşului şi restul Los Angelesului“. Având în minte o replică memorabilă din Închisoarea îngerilor, m-am alăturat miilor de turişti şi am intrat pe pontonul principal: o nebunie de lumini, magazine şi tot felul de restaurante. Ceva mai în faţă, câţiva pescari stăteau şi ascultau melodii tradiţionale din Hawaii, interpretate de un domn care ţinea să mulţumească, după fiecare piesă, celor care îi aruncau în şapcă un dolar sau doi. Atmosfera era într-adevăr deosebită, aşa că m-am oprit şi eu să îl ascult timp de câteva minute.

    Santa Monica Pier e probabil locul care mi-a plăcut cel mai mult în Los Angeles; nu am ajuns, ce-i drept, în cartiere faimoase precum Beverly Hills sau Malibu, acolo unde vedetele îşi împart vilele de pe malul Pacificului.

    În următoarele zile am ajuns şi pe Venice Beach, plaja de care vă amintiţi desigur din multe filme americane. Nu e un loc pe care să îl recomand; închipuiţi-vă un Costineşti ceva mai gălăgios, ceva mai murdar şi ceva mai aglomerat şi vă veţi face o idee despre cum arată Venice Beach.

    Los Angeles e un oraş întins, iar sistemul de metrou nu e pus la punct la fel de bine ca în oraşele turistice din Europa. Sunt foarte multe locuri în care nu poţi ajunge decât după ce schimbi mai multe mijloace de transport în comun: metrou, tren, chiar şi unul sau două autobuze. E recomandat să mergi pe jos, dar distanţele şi temperatura de peste 40 de grade nu mi-au permis să acopăr suprafeţe foarte mari. Prin urmare, m-am întors la metrou, decis să parcurg celebra Walk of Fame şi să văd câteva repere importante ale cinematografiei americane, aşa cum ar fi Teatrul Chinezesc sau Sala Dolby, unde se decernează premiile Oscar. Zis şi făcut: de la 7th Street am luat-o spre bulevardul Hollywood, urmărind apoi numele înşirate pe asfaltul încins.

    Mă întrebam, în sinea mea, câte mii sau milioane de oameni trecuseră pe aici în căutarea faimei. Câţi veniseră cu visuri şi câte din acele visuri deveniseră realitate. V-aţi întrebat vreodată de ce Los Angeles e numit La La Land? Nu e un joc de cuvinte, ci asemănarea cu un loc de basm, un loc în care visul american se manifestă, poate, cel mai bine.

    Centrul financiar al oraşului este dominat de clădiri înalte, de sute de etaje, care afişează ostentativ numele unor bănci ca Wells Fargo, Bank of America sau HSBC. Lângă ele, legendarul Staples Center e păzit de statuile celor care au devenit legende în baseball sau baschet. E un loc care nu se potriveşte cu restul oraşului: oamenii sunt la costum, străzile sunt curate, iar fast-food-urile lasă loc restaurantelor cu pretenţii. Chiar şi 7-Eleven (lanţ de magazine nonstop din Statele Unite) are alte reguli aici, una fiind că nu comercializează alcool.

    Nu trebuie să te îndepărtezi însă prea mult ca să intri în contact cu adevăratul Los Angeles, un oraş murdar, cu case de maximum două etaje, cu magazine în care totul e scris în spaniolă şi în care mişună oameni care par să-şi fi pierdut minţile.

    Unul dintre obiectivele mele a fost, încă de la început, parcul de distracţii Six Flags Magic Mountain. Ca împătimit al senzaţiilor tari, ştiam că lanţul Six Flags propune unele dintre cele mai periculoase rollercoastere din lume, aşa că nu aş fi putut rata ocazia să urc în Goliath, Twisted Collossus sau Joker’s Revenge. Aş putea povesti mult şi bine despre sentimentul pe care îl ai atunci când te urci în X2, singurul rollercoaster din lume în care scaunele se rotesc 360 de grade, dar o să mă rezum la aventurile din Los Angeles.

    Trebuie totuşi să amintesc câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut în drum spre parc (Six Flags se află la aproximativ 80 de kilometri de LA), în primul rând oraşul-suburbie Santa Clarita. E unul dintre locurile care m-au impresionat în Statele Unite, aşa cum s-a întâmplat şi cu Kirkland, oraşul de pe malul lacului Washington unde am fost cazat în timpul evenimentului Imagine Cup, organizat de Microsoft. „Where the good life takes you” („Acolo unde te duce viaţa bună” – n. red.) era mottoul oraşului, prezent pe toate străzile, semafoarele şi chiar autobuzele care tranzitau localitatea. Şi asta era şi impresia pe care mi-a lăsat-o Santa Clarita: un loc unde ajungi atunci când totul a mers bine.

    Viaţa în suburbii

    Kirkland, un orăşel aşezat pe malul lacului Washington, se apropie cel mai mult de imaginea pe care o aveam despre Statele Unite. E o suburbie cu case la curte, îngrădite de garduri albe, cu oameni politicoşi şi o stare generală de mulţumire pe care o percepi aproape imediat. E un loc în care nu oricine îşi permite să locuiască, dovadă fiind şi zecile de bărci sau iahturi înşirate în port. Kirkland se află la 15-20 de kilometri de Seattle, un oraş cosmopolit în care se îmbină, armonios, vechiul şi noul: cinematografe Paramount stau la baza unor zgârie-nori de sute de etaje. Pontoane din lemn se află la doar câţiva metri de sediile unor companii care au redefinit ideea de tehnologie.

    Seattle nu are farmecul unui oraş european sau grandoarea unei capitale asiatice, aşa cum e Hong Kong, dar este totuşi un loc în care te plimbi cu plăcere. Mi s-a părut extrem de interesant turul campusului Microsoft, care mi-a dat ocazia să aflu câteva lucruri mai puţin ştiute despre Bill Gates. „Ştiţi cum s-au cunoscut Bill şi Melinda?”, ne-a întrebat ghidul nostru, arătând apoi cu mâna către o fereastră. „Bill se plimba seara pe lângă clădirea de birouri şi vedea, deseori, lumina aprinsă la acel birou mult după terminarea programului de lucru. A urcat într-o bună seară şi a găsit-o pe Melinda lucrând.”

    Am mai aflat, printre altele, că din campusul Microsoft lipseşte clădirea cu numărul 7; motivul e unul cât se poate de simplu: lui Gates i se părea un număr ce aduce ghinion, aşa că a trecut de la 6 direct la numărul 8. Complexul ce găzduieşte peste 40.000 de angajaţi e unul spectaculos, incluzând lucruri inedite precum spaţii de relaxare construite în copaci sau „căsuţe poştale” unde angajaţii pot lăsa cărţi care le-au plăcut, astfel încât şi alţii să le poată răsfoi. E o cultură diferită de cea cu care suntem noi obişnuiţi, una pe care am mai întâlnit-o doar în unele sedii ale Google.

    Am părăsit Statele Unite cu dorinţa de a mă întoarce, însă nu neapărat în locurile descrise mai sus.

  • Telegramă din America lui Trump

    Primele peisaje pe care le vezi nu sunt cele cu plajele idilice din Malibu sau cartierele de lux din zona Beverly Hills, ci unele aride, fără prea multă culoare.

    Los Angeles, cel mai important oraş de pe coasta de vest a Statelor Unite, este un loc al contrastelor – am înţeles destul de repede asta, fiind cazat la doar câteva minute de mers pe jos de centrul financiar şi totuşi într-un cartier pe care probabil l-aş ocoli în timpul unei plimbări prin Bucureşti.

    Oamenii din Los Angeles vor parcă să confirme toate stereotipurile cu care s-au confruntat de-a lungul timpului: umblă pe stradă cu casetofoane, cu muzica dată la maximum, sau împânzesc oraşul de magazine cu specific sud-american. Vorbesc de minorităţi, evident, pentru că acestea sunt cele care contează în Oraşul Îngerilor.

    Din zgârie-nori în ghetouri

    Am profitat de apropierea de staţia de metrou de pe 7th Street, un fel de nod între majoritatea liniilor care străbat LA-ul, şi am plecat în explorarea oraşului. Ca orice turist bine informat, mi-am început aventura în LA cu o vizită la portul Santa Monica, punct de interes care atrage zeci de mii de oameni în fiecare seară.

    După un drum de aproape o oră, am ajuns pe plaja pe care localnicii o numesc „graniţa dintre partea bună a oraşului şi restul Los Angelesului“. Având în minte o replică memorabilă din Închisoarea îngerilor, m-am alăturat miilor de turişti şi am intrat pe pontonul principal: o nebunie de lumini, magazine şi tot felul de restaurante. Ceva mai în faţă, câţiva pescari stăteau şi ascultau melodii tradiţionale din Hawaii, interpretate de un domn care ţinea să mulţumească, după fiecare piesă, celor care îi aruncau în şapcă un dolar sau doi. Atmosfera era într-adevăr deosebită, aşa că m-am oprit şi eu să îl ascult timp de câteva minute.

    Santa Monica Pier e probabil locul care mi-a plăcut cel mai mult în Los Angeles; nu am ajuns, ce-i drept, în cartiere faimoase precum Beverly Hills sau Malibu, acolo unde vedetele îşi împart vilele de pe malul Pacificului.

    În următoarele zile am ajuns şi pe Venice Beach, plaja de care vă amintiţi desigur din multe filme americane. Nu e un loc pe care să îl recomand; închipuiţi-vă un Costineşti ceva mai gălăgios, ceva mai murdar şi ceva mai aglomerat şi vă veţi face o idee despre cum arată Venice Beach.

    Los Angeles e un oraş întins, iar sistemul de metrou nu e pus la punct la fel de bine ca în oraşele turistice din Europa. Sunt foarte multe locuri în care nu poţi ajunge decât după ce schimbi mai multe mijloace de transport în comun: metrou, tren, chiar şi unul sau două autobuze. E recomandat să mergi pe jos, dar distanţele şi temperatura de peste 40 de grade nu mi-au permis să acopăr suprafeţe foarte mari. Prin urmare, m-am întors la metrou, decis să parcurg celebra Walk of Fame şi să văd câteva repere importante ale cinematografiei americane, aşa cum ar fi Teatrul Chinezesc sau Sala Dolby, unde se decernează premiile Oscar. Zis şi făcut: de la 7th Street am luat-o spre bulevardul Hollywood, urmărind apoi numele înşirate pe asfaltul încins.

    Mă întrebam, în sinea mea, câte mii sau milioane de oameni trecuseră pe aici în căutarea faimei. Câţi veniseră cu visuri şi câte din acele visuri deveniseră realitate. V-aţi întrebat vreodată de ce Los Angeles e numit La La Land? Nu e un joc de cuvinte, ci asemănarea cu un loc de basm, un loc în care visul american se manifestă, poate, cel mai bine.

    Centrul financiar al oraşului este dominat de clădiri înalte, de sute de etaje, care afişează ostentativ numele unor bănci ca Wells Fargo, Bank of America sau HSBC. Lângă ele, legendarul Staples Center e păzit de statuile celor care au devenit legende în baseball sau baschet. E un loc care nu se potriveşte cu restul oraşului: oamenii sunt la costum, străzile sunt curate, iar fast-food-urile lasă loc restaurantelor cu pretenţii. Chiar şi 7-Eleven (lanţ de magazine nonstop din Statele Unite) are alte reguli aici, una fiind că nu comercializează alcool.

    Nu trebuie să te îndepărtezi însă prea mult ca să intri în contact cu adevăratul Los Angeles, un oraş murdar, cu case de maximum două etaje, cu magazine în care totul e scris în spaniolă şi în care mişună oameni care par să-şi fi pierdut minţile.

    Unul dintre obiectivele mele a fost, încă de la început, parcul de distracţii Six Flags Magic Mountain. Ca împătimit al senzaţiilor tari, ştiam că lanţul Six Flags propune unele dintre cele mai periculoase rollercoastere din lume, aşa că nu aş fi putut rata ocazia să urc în Goliath, Twisted Collossus sau Joker’s Revenge. Aş putea povesti mult şi bine despre sentimentul pe care îl ai atunci când te urci în X2, singurul rollercoaster din lume în care scaunele se rotesc 360 de grade, dar o să mă rezum la aventurile din Los Angeles.

    Trebuie totuşi să amintesc câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut în drum spre parc (Six Flags se află la aproximativ 80 de kilometri de LA), în primul rând oraşul-suburbie Santa Clarita. E unul dintre locurile care m-au impresionat în Statele Unite, aşa cum s-a întâmplat şi cu Kirkland, oraşul de pe malul lacului Washington unde am fost cazat în timpul evenimentului Imagine Cup, organizat de Microsoft. „Where the good life takes you” („Acolo unde te duce viaţa bună” – n. red.) era mottoul oraşului, prezent pe toate străzile, semafoarele şi chiar autobuzele care tranzitau localitatea. Şi asta era şi impresia pe care mi-a lăsat-o Santa Clarita: un loc unde ajungi atunci când totul a mers bine.

    Viaţa în suburbii

    Kirkland, un orăşel aşezat pe malul lacului Washington, se apropie cel mai mult de imaginea pe care o aveam despre Statele Unite. E o suburbie cu case la curte, îngrădite de garduri albe, cu oameni politicoşi şi o stare generală de mulţumire pe care o percepi aproape imediat. E un loc în care nu oricine îşi permite să locuiască, dovadă fiind şi zecile de bărci sau iahturi înşirate în port. Kirkland se află la 15-20 de kilometri de Seattle, un oraş cosmopolit în care se îmbină, armonios, vechiul şi noul: cinematografe Paramount stau la baza unor zgârie-nori de sute de etaje. Pontoane din lemn se află la doar câţiva metri de sediile unor companii care au redefinit ideea de tehnologie.

    Seattle nu are farmecul unui oraş european sau grandoarea unei capitale asiatice, aşa cum e Hong Kong, dar este totuşi un loc în care te plimbi cu plăcere. Mi s-a părut extrem de interesant turul campusului Microsoft, care mi-a dat ocazia să aflu câteva lucruri mai puţin ştiute despre Bill Gates. „Ştiţi cum s-au cunoscut Bill şi Melinda?”, ne-a întrebat ghidul nostru, arătând apoi cu mâna către o fereastră. „Bill se plimba seara pe lângă clădirea de birouri şi vedea, deseori, lumina aprinsă la acel birou mult după terminarea programului de lucru. A urcat într-o bună seară şi a găsit-o pe Melinda lucrând.”

    Am mai aflat, printre altele, că din campusul Microsoft lipseşte clădirea cu numărul 7; motivul e unul cât se poate de simplu: lui Gates i se părea un număr ce aduce ghinion, aşa că a trecut de la 6 direct la numărul 8. Complexul ce găzduieşte peste 40.000 de angajaţi e unul spectaculos, incluzând lucruri inedite precum spaţii de relaxare construite în copaci sau „căsuţe poştale” unde angajaţii pot lăsa cărţi care le-au plăcut, astfel încât şi alţii să le poată răsfoi. E o cultură diferită de cea cu care suntem noi obişnuiţi, una pe care am mai întâlnit-o doar în unele sedii ale Google.

    Am părăsit Statele Unite cu dorinţa de a mă întoarce, însă nu neapărat în locurile descrise mai sus.

  • Opinie – Elena Călin, CEO UP! Your Service: “Poţi să te bucuri de furia clienţilor?”

    Doar 4 din 10 clienţi fac o reclamaţie unei companii atunci când sunt nemulţumiţi de interacţiunea cu aceasta sau de calitatea serviciilor pe care le oferă. Cel puţin aşa a arătat un studiu realizat recent de UP! Your Service în rândul a peste 1.900 de consumatori din România. Dar nu asta este vestea rea. Vestea rea e că 66,3% dintre clienţi nu fac reclamaţie atunci când experienţa lor este sub aşteptări, ci aleg să cumpere produse sau servicii similare de la o altă companie, cu o calitate mai bună a serviciilor.

    Mai mult, decizia este în multe cazuri imediată. 40% dintre români spun că este suficientă o singură experienţă negativă pentru a schimba furnizorul. Alţi 53% se arată mai îngăduitori, renunţând la produsele şi serviciile unei companii după două-trei situaţii în care experienţa lor a fost nefavorabilă. Şi vă mai las o cifră care merită digerată de orice manager: peste 42% dintre români au spus, în sondaj, că s-au găsit în ultimul an în situaţia de a renunţa la produsele şi serviciile unei companii şi la colaborarea cu aceasta din cauza calităţii slabe a serviciilor şi a experienţei nesatisfăcătoare.

    Reclamaţiile devin, în acest context, de-a dreptul dezirabile. De ce spun asta? Pentru că reclamaţiile sunt, de fapt, o şansă pentru orice companie să remedieze şi să inoveze. Să remedieze ceea ce este greşit şi să inoveze pentru a ţine pasul cu aşteptările tot mai mari ale clienţilor. Mai cu seamă că, de regulă, clienţii tind să dea feedback doar când sunt extrem de nemulţumiţi. Sau extrem de mulţumiţi, dar asta este o altă discuţie.

    Când sunt extrem de nemulţumiţi şi ajung să facă reclamaţii, pentru companie poate fi deja foarte dificil să remedieze problema într-un timp scurt, fără bătăi de cap şi investiţii consistente. În schimb, reclamaţiile clienţilor încă de la primele semne de nemulţumire reprezintă o oportunitate pentru companiile care urmăresc să se diferenţieze de competitorii lor prin servicii de calitate. Asta pentru că pot da indicii despre ce mai poate fi îmbunătăţit, indiferent că vorbim de produsul sau serviciul în sine, de felul în care angajaţii interacţionează cu clienţii, de procesele şi procedurile care se aplică în relaţia clienţilor cu compania sau de simpla comunicare cu aceştia.

    Mergând un pas mai departe, când relaţia cu clientul funcţionează în limitele normalului, managementul nu se preocupă în mod neapărat de îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi experienţei oferite clienţilor. Reclamaţiile, în schimb, aduc aceste aspecte mai sus pe agenda executivilor dintr-o companie şi sprijină sau chiar obligă respectiva companie să inoveze şi să dezvolte o cultură a serviciilor. Sau, cel puţin, să devină mai orientată către servicii de calitate şi să ia măsuri concrete în acest sens.

    De multe ori, motivele de nemulţumire ale clienţilor pot fi şi o sursă de inspiraţie pentru noi oportunităţi de business, întrucât cele mai bune idei pentru îmbunătăţirea afacerii vin aproape întotdeauna tocmai de la clienţi. Companiile care sunt foarte orientate către client fac foarte facil procesul de primire a reclamaţiilor de la clienţi. Clienţii sunt încurajaţi să se plângă angajaţilor, care, la rândul lor, sunt încurajaţi şi pregătiţi să asculte şi să rezolve imediat plângerile clienţilor, iar apoi să inoveze pentru a crea o experienţă superioară tuturor clienţilor.
    În concluzie, dacă nu avem reclamaţii, nu înseamnă în mod neapărat că totul funcţionează fără cusur şi clienţii sunt mulţumiţi, iar dacă avem reclamaţii, nu înseamnă doar că e de rău. Nevoile clienţilor se schimbă continuu şi dacă nu ţinem pasul cu ei, vor lua decizii pe care noi nu le vom mai putea influenţa. Dacă un client este nemulţumit şi îţi spune, ar trebui să fie un mare motiv de bucurie, pentru că el reprezintă vocea a încă trei sau patru clienţi care sunt nemulţumiţi, dar pleacă fără a mai spune ceva. Sau se plâng în locuri în care sunt consolaţi de alţi clienţi ca ei.

    Ştiaţi că aproape jumătate dintre respondenţii la sondajul UP! Your Service spun că au folosit în ultimul an social media pentru a critica, dar şi lăuda serviciile unei companii? Şi că doar 20% din ei au primit răspuns de fiecare dată, iar pentru 28% dintre ei răspunsul a venit rar sau chiar niciodată? Aşadar, dacă ai clienţi care insistă să te convingă că ai greşit, e semn bun. Iar dacă nu ai, n-ar strica să-i cauţi.