Liderii comunişti, care au condus România aproape jumătate din cei 100 de ani care au trecut de la revoluţia bolşevică din octombrie, nu fac excepţie de la această regulă: şi-au retuşat biografiile astfel încât să apară proiectaţi într-o lumină eroică, revoluţionară. Ei “n-au precupeţit niciun efort” în lupta lor, deşi au fost (spun ei) supuşi celor mai inumane tratamente de “ticălosul regim burghezo-moşieresc”.
Cărţile poştale din care reproducem fragmentele de mai jos au făcut parte dintr-un fond documentar al CC al PCR, unde au fost depuse, benevol, de către luptătorii comunişti, spre neuitarea sacrificiului ce-au făcut pentru propăşirea etc. etc. După întâmplările din decembrie 1989, fondul cu pricina a trecut în custodia Bibliotecii Academiei Române, apoi în custodia unei alte instituţii.
În biografia oficială (în fapt o ficţiune eroică) a luptătorilor comunişti, la loc de mare cinste stau stadiile pe care le-au petrecut în temniţele şi în lagărele în care au fost aruncaţi, pentru crezul lor, de “bestiile reacţionare şi retrograde”. În acele temniţe, adevărate “universităţi” ale luptei de clasă, fruntaşii comunişti au fost împilaţi, asupriti, chinuiţi.
Unul dintre lagărele cel mai des evocate în biografiile cosmetizate ale comuniştilor este cel de la Târgu Jiu.
Acolo şi-au efectuat stagiul, printre alţii, Ion Popescu-Puţuri, Ion Gheorghe Maurer, Atanase Joja, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, cel mai iubit fiu al poporului – Nicolae Ceauşescu.
Leave a Reply