BusinessMagazin

Tag: biografie

  • Care este povestea lui Klaus Iohannis, reales preşedinte şi care continuă linia de două mandate, după Iliescu şi Băsescu

    Klaus Iohannis (60 de ani), ales al patrulea preşedinte al României după 1989, continuă seria de şefi de stat ai României care au obţinut al doilea mandat la Cotroceni. El i-a urmat în funcţie în 2014 lui Traian Băsescu, aflat la al doilea mandat, de asemenea succesorul lui Ion Iliescu (2 mandate). 

    Singurul preşedinte al României care nu a avut două mandate a fost Emil Constantinescu, care a abandonat şi nu a mai candidat.

    Iohannis obţine al doilea mandat de preşedinte, potrivit estimărilor la ieşirea de la urne de la turul al doilea la preşedinţie din 24 noiembrie 2019.

    Primul mandat de preşedinte l-a obţinut în 2014 când a câştigat cu 54,43%, învingându-l pe candidatul PSD, prim-ministrul în funcţie Victor Ponta (45,57), pe fondul unei campanii negative privind obstrucţionarea votului din diaspora, lucru care i-a impulsionat pe românii din străinătate şi în 2019, când diaspora a beneficiat de o legislaţie nouă şi condiţii net îmbunătăţite de vot.

    Patru mandate la Primăria Sibiului

    Prima funcţie de demnitar pe care o obţinea Klaus Iohannis, fost profesor de fizică, era în urmă cu 19 ani când devenea primar la Sibiu, oraş unde a fost reales pentru patru mandate. Din punct de vedere electoral, Iohannis a reuşit performanţa să obţină mandatele de la prima candidatură, atât la Sibiu şi la Cotroceni în 2014. Mai puţin succes a avut la funcţiile în care era desemnat, nu a reuşit să ajungă premier în 2009 şi nici vicepremier în 2014.

    De etinie sas şi de religie creştin-protestant (evanghelic-luteran), Klaus Iohannis a fost membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) încă de la înfiinţare, din 1990, iar în perioada 2001-2013 a fost preşedintele formaţiunii, demisionând din această funcţie după înscrierea în PNL, în februarie 2013.

    Iohannis s-a lansat în politică în 2000, când FDGR a decis să aibă un candidat propriu la Primărie, cu scopul de a obţine mandate de consilieri locali. Ajuns întâmplător în acestă postură de candidat şi ulterior primar, după cum avea să recunoască el însuşi, Iohannis l-a învins pe social-democratul Ioan Cindrea, deşi în Sibiu mai locuiau doar câteva mii de saşi. Sibienii l-au votat masiv pentru că îşi doreau o schimbare în administraţia locală.

    În cel de-al doilea mandat de primar al lui Iohannis, în anul 2007, Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, eveniment care a atras în oraş peste un milion de turişti.

    Patru Guverne s-au succedat în mandatului de preşedinte al lui Iohannis. Referendumul pe justiţie din 25 mai 2019

    În timpul primului său mandat s-au aflat la putere patru guverne: Executivul de tehnocraţi al lui Dacian Cioloş, iar după ce social-democraţii au câştigat alegerile parlamentare din 2016 au urmat trei guverne PSD, conduse de Sorin Grindeanu, Mihai Tudose şi Viorica Dăncilă. În octombrie 2019, premierul Viorca Dăncilă a fost demis prin moţiune de cenzură, iar ulterior a fost învestit Cabinetul lui Ludovic Orban, premier din partea PNL care conduce un guvern minoritar, cu sprijin fragil în Parlament.

    În timpul primului mandat de preşedinte şi după o reformă netransparentă în justiţie pe care a făcut-o PSD, condus de Liviu Dragnea, contestat pentru dosarul de corupţie pentru care era judecat în instanţă, Iohannis a organizat referendumul pe justiţie din 25 mai.

    Consultarea populară a pornit de la protestele după adoptarea OUG 13 şi a fost validat după ce 41,28% dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Votul favorabil s-a dat celor două întrebări: dacă există acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie şi acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională.

    În timpul mandatului său, Iohannis a semnat decretul de revocare a Laurei Codruţa Kovesi de la conducerea DNA, potrivit deciziei CCR, anunţul fiind făcut în 9 iulie 2018 de către purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Mădălina Dobrovolschi.

    Pe 30 mai 2018, Curtea Constituţională a stabilit, cu majoritate de voturi, existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele României, generat de refuzul şefului statului de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA. Curtea a anunţat, în comunicatul ce a urmat, ce trebuie să facă preşedintele pentru a înceta acest conflict. Mai precis, pentru prima dată, a indicat clar o măsură: emiterea decretului de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi.

    Preşedintele a semnat, de asemenea, şi decretul prin care procurorul general, Augustin Lazăr, se pensionează. Augustin Lazăr înceta să mai fie procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la data de 27 aprilie 2019, după un scandal privind rolul său la penitenciarul Aiud.

    Ce avere are Klaus Iohannis: Cinci case, un cont de 250.000 lei şi venituri din chirii

    Klaus Iohannis deţine confor ultimii declaraţii de avere, cinci case şi un cont bancar în valoare de 250.000 lei. Totodată, şeful statului şi soţia lui au obţinut venituri în valoare de 61.658 lei prin închirierea unui imobil din Sibiu, potrivit declaraţiei de avere publicată de BEC.

    Astfel, potrivit declaraţiei de avere publicate pe site-ul Biroului Electoral Central, Klaus Iohannis deţine în prezent cinci imobile: Unul dobândit în 1997, prin cumpărare, de 84.60 mp, alt imobil obţinut prin cumpărare în 2001 de 253 mp, unul obţinut prin donaţie în 1992 de 377 mp. Totodată, şeful statului a cumpărat două case în 2007, de 76 mp, respectiv 64 mp.

    Klaus Iohannis deţine şi un cont în bancă deschis în 1999 în valoare la zi de 250.000 lei.

    Potrivit declaraţiei de avere, şeful statului a realizat un venit de la Administraţia Prezidenţială, în ultimul an fiscal încheiat, în calitate de preşedinte, de 165.100 lei.

    Soţia lui, Carmen Iohannis, a realizat un venit de profesor de 33.276 lei. Preşedintele a obţinut, totodată, potrivit declaraţiei de avere de pe site-ul BEC, 35.829 lei, din închirierea unui imobil din Sibiu. Şi Carmen Iohannis a obţinut acelaşi venit, respectiv 35.829 lei, prin închirierea unui imobil.

     

    Scandalurile din jurul caselor

    Scandalurile în care a fost implicat numele lui Klaus Iohannis a fost legat de faptul că ar fi câştigat câteva case din centrul istoric al Sibiului pe baza unor documente false, locatarii acestora judecându-se timp de câţiva ani cu primarul.

    Iohannis a fost anchetat de DNA, în 2009, pentru abuz în serviciu, pentru retrocedarea unor terenuri către persoane care nu îndeplineau condiţiile, dosarele fiind din anul 2005. În 2009, Agenţia Naţională de Integritate s-a autosesizat, în urma publicării unui articol într-un cotidian central, privind faptul că primarul Sibiului ar fi încălcat legea incompatibilităţii, prin ocuparea funcţiei de administrator, în 2003, la societatea Parcuri Industriale Sibiu – Şura Mică, în paralel cu cea de primar. Iohannis a atacat hotărârea în contencios administrativ şi a câştigat procesul, în 2010.

    În 24 aprilie 2013, Agenţia Naţională de Integritate anunţa că a constatat că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, se află din nou în incompatibilitate întrucât are şi calitatea de reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010, şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale. În septembrie 2013, Klaus Iohannis a câştigat procesul intentat ANI, după ce Curtea de Apel Alba-Iulia a admis contestaţia acestuia la raportul de evaluare al ANI şi a dispus anularea deciziei. Hotărârea a fost contestată de ANI la instanţa supremă, care se va pronunţa cu privire la admisibilitatea cererii marţi, 18 noiembrie.

    Iohannis a susţinut că şi-a cumpărat cele şase case prin “muncă cinstită” şi că banii pentru achiziţionarea acestora au provenit din salarii, meditaţii, chirii, din bani primiţi de la părinţii săi şi ai soţiei şi din împrumuturi de la prieteni.

    Întrebat la Gândul Live despre aceste case, Iohannis a dat un răspuns considerat a fi o gafă şi pentru care ulterior şi-a cerut scuze. Rugat să se pună în poziţia unui profesor care nu a reuşit să-şi cumpere şase case prin muncă cinstită şi meditaţii, Iohannis a răspuns: “Ghinion”, iar când moderatorul a întrebat “Ghinion pentru cine?”, el a completat: “Ghinion pentru mine”.

    Ulterior, el şi-a cerut scuze pentru această afirmaţie, spunând că a fost făcută într-o zi proastă. “A fost un răspuns foarte neinspirat şi… chiar cred că e momentul, dacă cineva s-a simţit jignit, să-mi cer scuze în public, ceea ce fac. Am avut, recunosc, o zi proastă şi dacă acea afirmaţie nefericită a supărat pe cineva îmi asum vina. Cer scuze, asta este. Însă, ghinionul există la dascăli”, a spus el

     

    Ascensiunea rapidă în PNL

    Klaus Iohannis s-a alăturat PNL în 20 februarie 2013. După trei zile, la Congresul PNL, Iohannis a fost ales prim-vicepredinte al partidului.

    În februarie 2014, Klaus Iohannis a fost nominalizat pentru funcţiile de vicepremier şi ministru de Interne, însă USL s-a rupt, PNL ieşind de la guvernare. Nominalizarea sa pentru Guvern nu a fost însă prima.

    În octombrie 2009, după căderea Guvernului Boc, Klaus Iohannis a fost propus premier, în schimb, preşedintele Traian Băsescu l-a preferat pe consilierul BNR Lucian Croitoru. După anunţarea rezultatelor alegerilor din 2009, care îl dădeau pe Traian Băsescu drept preşedinte al României, Klaus Iohannis declara că, pentru el, “acest parcurs de posibil premier” s-a terminat. Ulterior, după ce s-au încheiat cele două mandate legale de preşedinte ale lui Băsescu, Iohannis avea să devină noul preşedinte al României.

    În urma demisiei preşedintelui PNL, Crin Antonescu, după o înfrângere la alegerile europarlamentare din 2014, liberalii a decis conform statutului ca Iohannis să asigure interimatul funcţiei eliberate de Antonescu până la alegerea unui nou preşedinte. Pe data de 28 iunie 2014 Iohannis a fost ales preşedinte al PNL. Iohannis a obţinut 95% din voturile delegaţilor la congres (1.334 de voturi), iar contracandidatul său, Ioan Ghişe – 144 de voturi.

    Iohannis a fost ales candidat al PNL pentru funcţia de preşedinte a ţării în alegerile din noiembrie 2014, după ce s-a confruntat în această cursă cu fostul preşedinte PNL, Crin Antonescu.

  • “Bohemian Rhapsody” a depăşit pragul de încasări de 900 de milioane de dolari

    În decembrie anul trecut, “Bohemian Rhapsody”, de Bryan Singer şi Dexter Fletcher, devenea filmul biografic muzical cu cele mai mari încasări din istorie, după ce a depăşit pragul de 600 de milioane de dolari, la mai puţin de două luni de la lansare.

    Producţia care urmăreşte lansarea trupei britanice Queen a fost lansată pe 18 octombrie 2018, având parte de cronici amestecate.

    Pe 12 decembrie, biletele vândute în cinematografele din America de Nord au ajuns la o valoare totală de 175,7 milioane de dolari, depăşind succesul avut de biografia trupei N.W.A. “Straight Outta Compton”, care adunase 161 de milioane de dolari la scurt timp după lansarea în 2015.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tusk şi românii

    Donald Tusk s-a născut în data de 22 aprilie 1957 şi este originar din Gdansk, Polonia. Tatăl său a fost dulgher, iar mama sa a fost secretară într-un spital. Tatăl său a decedat când Tusk avea doar 14 ani, conform informaţiilor oficiale din biografia sa, oferită de Consiliul European.
    În 1976 a început să studieze istoria la Universitatea Gdansk, unde a devenit implicat în activităţi ilegale împotriva regimului comunist. La acel moment, Tusk a cooperat cu reţeaua subterană Uniunea Comerţului Liber şi l-a cunoscut pe viitorul lider al rezistenţei, Lech Walesa.
    În 1980, Donald Tusk a fondat Asociaţia Studenţilor Independenţi, NZS, care a făcut parte din mişcarea de rezistenţă. Acesta a devenit lider al rezistenţei la locul său de muncă şi jurnalist la ziarul publicat atunci de rezistenţă.
    După ce legea marţială a fost implementată în decembrie 1981, el a rămas ascuns. A lucrat apoi ca vânzător la brutărie, iar mai târziu, între 1984 şi 1989, a muncit ca lucrător specializat în activitatea la înălţimi mari – precum cei care lucrează în construcţii sau la repararea firelor de înaltă tensiune utilizând echipament de escaladare.
    În tot acest timp el a fost activist în fruntea rezistenţei. După ce a fost arestat pentru scurt timp, a fost eliberat în urma amnistiei pentru prizonierii politici anunţată de generalul Jaruzelski.
    În 1983, Donald Tusk a fondat o publicaţie ilegală, Political Review, în care a făcut propagandă cu politici economice liberale şi cu regulile democraţiei libere.
    După prăbuşirea comunismului, grupul de rezistenţă cunoscut drept Liberalii din Gdansk au format un guvern după primele alegeri libere din Polonia.
    În acelaşi timp ei au fondat primul partid probusiness şi pro-Europa din Polonia, Congresul Democratic Liberal, cu Tusk în fruntea partidului. Acesta a fost responsabil pentru demonopolizarea şi privatizarea trustului de presă deţinut de stat.
    Anul 1990 a reprezentat pentru Donald Tusk anul în care a fost ales membru al Parlementului. În continuare, el a publicat o serie de cărţi despre istoria Gdanskului, unele dintre ele devenind bestselleruri în Polonia, sau chiar pe plan internaţional.
    Peste 11 ani, la începutul mileniului, Donald Tusk a fost unul dintre fondatorii partidului de centru cunoscut drept Platforma Civică, iar în 2003 a devenit liderul formaţiunii.
    În 2007, după o campanie dură, a devenit premier şi a stat şapte ani în această poziţie. Astfel, Tusk a devenit premierul polonez cu cel mai lung parcurs în fruntea statului din istoria Poloniei democratice. Acesta este încă singurul premier care a câştigat şi al doilea mandat.
    În timpul perioadei de şapte ani, Polonia şi-a menţinut un ritm stabil de creştere economică, iar în timpul crizei economia ţării a crescut cu aproape 20%, o performanţă record în Europa.
    În 2014, Donald Tusk a fost ales în poziţia de preşedinte al Consiliului European, iar în 2017 a fost reales pentru încă un mandat de doi ani şi jumătate, poziţie în care s-a aflat şi anul acesta când a susţinut discursul de la Ateneul Român.
    Potrivit surselor oficiale, Donald Tusk şi-a scris singur discursul în care a făcut referire la Mircea Eliade, la prima maşină a familiei lui – Dacia 1300, la Simona Halep şi la Steaua lui Helmuth Duckadam, care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni. Aşa face cu fiecare discurs: de cele mai multe ori, ajutat de traducători, Tusk încearcă să susţină discursul în limba ţării în care se află, în special în cadrul ceremoniei de preluare a Preşedinţiei Consiliului.

  • După 75 de ani SECRETUL lui Ion Iliescu iese la iveală. SCRISORILE-DOCUMENT trimise de tatăl său din puşcărie

    Liderii comunişti, care au condus România aproape jumătate din cei 100 de ani care au trecut de la revoluţia bolşevică din octombrie, nu fac excepţie de la această regulă: şi-au retuşat biografiile astfel încât să apară proiectaţi într-o lumină eroică, revoluţionară. Ei “n-au precupeţit niciun efort” în lupta lor, deşi au fost (spun ei) supuşi celor mai inumane tratamente de “ticălosul regim burghezo-moşieresc”.

    Cărţile poştale din care reproducem fragmentele de mai jos au făcut parte dintr-un fond documentar al CC al PCR, unde au fost depuse, benevol, de către luptătorii comunişti, spre neuitarea sacrificiului ce-au făcut pentru propăşirea etc. etc. După întâmplările din decembrie 1989, fondul cu pricina a trecut în custodia Bibliotecii Academiei Române, apoi în custodia unei alte instituţii.

    În biografia oficială (în fapt o ficţiune eroică) a luptătorilor comunişti, la loc de mare cinste stau stadiile pe care le-au petrecut în temniţele şi în lagărele în care au fost aruncaţi, pentru crezul lor, de “bestiile reacţionare şi retrograde”. În acele temniţe, adevărate “universităţi” ale luptei de clasă, fruntaşii comunişti au fost împilaţi, asupriti, chinuiţi.

    Unul dintre lagărele cel mai des evocate în biografiile cosmetizate ale comuniştilor este cel de la Târgu Jiu.

    Acolo şi-au efectuat stagiul, printre alţii, Ion Popescu-Puţuri, Ion Gheorghe Maurer, Atanase Joja, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, cel mai iubit fiu al poporului – Nicolae Ceauşescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • După 75 de ani SECRETUL lui Ion Iliescu iese la iveală. SCRISORILE-DOCUMENT trimise de tatăl său din puşcărie

    Liderii comunişti, care au condus România aproape jumătate din cei 100 de ani care au trecut de la revoluţia bolşevică din octombrie, nu fac excepţie de la această regulă: şi-au retuşat biografiile astfel încât să apară proiectaţi într-o lumină eroică, revoluţionară. Ei “n-au precupeţit niciun efort” în lupta lor, deşi au fost (spun ei) supuşi celor mai inumane tratamente de “ticălosul regim burghezo-moşieresc”.

    Cărţile poştale din care reproducem fragmentele de mai jos au făcut parte dintr-un fond documentar al CC al PCR, unde au fost depuse, benevol, de către luptătorii comunişti, spre neuitarea sacrificiului ce-au făcut pentru propăşirea etc. etc. După întâmplările din decembrie 1989, fondul cu pricina a trecut în custodia Bibliotecii Academiei Române, apoi în custodia unei alte instituţii.

    În biografia oficială (în fapt o ficţiune eroică) a luptătorilor comunişti, la loc de mare cinste stau stadiile pe care le-au petrecut în temniţele şi în lagărele în care au fost aruncaţi, pentru crezul lor, de “bestiile reacţionare şi retrograde”. În acele temniţe, adevărate “universităţi” ale luptei de clasă, fruntaşii comunişti au fost împilaţi, asupriti, chinuiţi.

    Unul dintre lagărele cel mai des evocate în biografiile cosmetizate ale comuniştilor este cel de la Târgu Jiu.

    Acolo şi-au efectuat stagiul, printre alţii, Ion Popescu-Puţuri, Ion Gheorghe Maurer, Atanase Joja, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, cel mai iubit fiu al poporului – Nicolae Ceauşescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Leonardo DiCaprio va fi Leonardo da Vinci

    Filmul biografic despre viaţa lui Leonardo da Vinci are la bază cartea scriitorului şi jurnalistului american Walter Isaacson, un specialist al volumelor dedicate oamenilor celebri. Isaacson a publicat astfel de cărţi despre Steve Jobs, Albert Einstein, Benjamin Franklin şi alţii.

    La rândul său, Leonardo DiCaprio a întruchipat şi el pe ecran personaje celebre: Rimbaud, Howard Hughes, John Edgar Hoover, Jordan Belfort.

    Cu câţiva ani în urmă, DiCaprio a dezvăluit, într-un interviu, de ce a fost botezat Leonardo. Cu acel prilej, DiCaprio a povestit că părinţii săi şi-au petrecut luna de miere la Florenţa şi, pe când vizitau celebra Galerie Uffizi, în faţa unei picturi a lui Leonardo da Vinci, mama sa a simţit pentru prima data o mişcare a copilului pe care-l purta în pântece.

  • Detalii bizare despre viaţa unui dictator. A scris şase piese de operă în doi ani şi a susţinut că el a inventat hamburgerul

    Kim Jong-il a condus Coreea de Nord timp de 17 ani până la momentul morţii sale în 2011 la vârsta de 69 de ani.

    Potrivit Mirror, dictatorul a emis decrete bizare de-a lungul timpului şi a cultivat cultul personalităţii timp de 17 ani.

    1. Potrivit biografiei oficiale, naşterea sa a fost prevestită de o rândunică, iar la momentul naşterii au apărut pe cer două curcubee şi s-a născut o nouă stea în cosmos

    2. Kim Jong-il este cel mai bun jucător de golf din lume. La vârsta de 62 de ani, Kim a sărbătorit pe terenul de golf, completând un joc de 72 de găuri din 34 de lovituri, adică un record mondial. În plus, se pare că atunci a jucat pentru prima dată golf.

    3. În 2004, fostul chef al lui Kim a dezvăluit că liderul Coreei de Nord avea oameni în staff care aveau grijă ca dictatorul să mănănce boabe de orez uniforme ca mărime şi culoare.

    4. Pentru că era nemulţumit de calitatea filmelor regizorilor nord-coreeni, dictatorul a aranjat răpirea a doi regizori sud-coreeni pe care i-a obligat să turneze filme. Cei doi au relizat o serie de pelicule printre care şi Pulgasari, copie după Godzilla.

    5. În 2007, doctorul i-a spus lui Kim să renunţe la fumat. Acesta a făcut în tocmai, dar s-a gândit că ar fi mai bine dacă nu mai fumează nimeni în ţară, aşa că a interzis fumatul în Coreea de Nord.

    6. Avea o coleţie de peste 20.000 de filme străine. Printre favoritele lui se numără Rambo şi Friday 13th.

    7. După ce a suferit o accidentare la spate în urma unui accident de călărie, lui Kim i-au fost prescrise analgezice. Temându-se că ar deveni dependent, el a ordonat mai multor oameni din stafful său să primească aceeaşi doză de medicamente. Dacă tot devine dependent, măcar să nu fie singur.

    Şi acum urmează câteva şi mai ciudate

    8. În 2004, Kim Jong-il a susţinut că el a inventat hamburgerul

    9. A scris şase piese de operă în doi ani.

    10. Titulatura neoficială a lui Kim era “Creierul central”.

    Şi la final, în 1950 a construit un întreg oraş, Kijong-Dong, care a fost creat special pentru propagandă. Şi în ziua de azi oraşul a rămas nelocuit.

  • Fotografii uimitoare surprinse de prima femeie fotograf ucisă pe câmpul de luptă – GALERIE FOTO

    Dickey Chapelle a fost prima femeie trimisă ca fotograf pe câmpul de luptă; ea a imortalizat imagini din timpul celui de-al doilea război mondial, precum şi din timpul conflictului din Vietnam.
     
    În 1956, a fost capturată în Austria şi ţinută timp de 2 luni într-o închisoare din Ungaria; câteva luni mai târziu s-a întors la lucru, fotografiind rebeli din Algeria.
     
    “Poţi să faci orice îţi doreşti, dacă eşti dispus să renunţi la totul pentru asta”, a scris Chapelle în biografia sa.
     
    În cadrul ultimei sale călătorii în Vietnam, Chapelle a fost ucisă de explozia unei mine ascunse.
     
    sursa foto: Washington Post

  • Cine este tânărul de 36 de ani care o să conducă America impreună cu Trump

    Biografia ginerelui lui Trump, Jared Kushner, se aseamănă foarte mult cu preşedintelui. Amândoi au moştenit afaceri în imobiliare de la taţii lor şi amândoi s-au mutat în Manhattan de la periferia ieftină a New York-ului – Trump din Queens, Kushner din Jew Jersey. Şi niciunul nu are experienţă în politică.

    Dar acum, de când a preluat preşedinţia SUA, Trump i-a oferit tânărului Kushner un job de consultant senior, „trăgându-l” după el în politică. Trump, în vârstă de 70 de ani, s-a înconjurat până acum de consultanţi ai Partidului Republican. Fiind singura rudă într-o mare de străini, Kushner, în vârstă de 36 de ani, se află într-o poziţie privilegiată: ar putea fi consultantul de bază al celui mai puternic om din America. 

    Chiar dacă nu este la fel de influent în Manhattan cum este socrul său, Jared Kushner este şi el magnat imobiliar, fiind la conducerea unei companii fondate de tatăl său. Influenţa lui se extinde şi în presă, fiind proprietarul publicaţiei The New York Observer. Potrivit unor surse, Kushner şi-a făcut deja simţită influenţa în echipa de tranziţie, fiind implicat în efortul de renunţare la serviicile guvernatorului statului New Jersey, Chris Christie, care, în calitatea de procuror federal, a contribuit la condamnarea tatălui său, Charles B. Kushner, acum peste zece ani.

    Nu este clar care ar putea fi statutul lui Jared Kushner. Legea Antinepotism le interzice oficialilor federali americani să angajeze rude, subliniază publicaţia New York Daily News, explicând că, în cazul în care ginerele va fi consilier voluntar, ar putea intra sub incidenţa altei legi, care interzice activităţile de voluntariat la instituţii federale. Chiar dacă Jared Kushner ar deveni membru al noii Administraţii de la Washington fără a încălca vreo lege, acest lucru ar genera polemici de ordin etic.

    “Domnul Kushner probabil va exercita influenţă majoră asupra noului preşedinte indiferent dacă va deţine sau nu o funcţie oficială. Kushner, care nu are experienţă în politică ori în funcţii publice, are frecvent ultimul cuvânt în consilierea lui Trump”, notează NYT.

     

  • Cine este tânărul de 36 de ani care o să conducă America impreună cu Trump

    Biografia ginerelui lui Trump, Jared Kushner, se aseamănă foarte mult cu preşedintelui. Amândoi au moştenit afaceri în imobiliare de la taţii lor şi amândoi s-au mutat în Manhattan de la periferia ieftină a New York-ului – Trump din Queens, Kushner din Jew Jersey. Şi niciunul nu are experienţă în politică.

    Dar acum, de când a preluat preşedinţia SUA, Trump i-a oferit tânărului Kushner un job de consultant senior, „trăgându-l” după el în politică. Trump, în vârstă de 70 de ani, s-a înconjurat până acum de consultanţi ai Partidului Republican. Fiind singura rudă într-o mare de străini, Kushner, în vârstă de 36 de ani, se află într-o poziţie privilegiată: ar putea fi consultantul de bază al celui mai puternic om din America. 

    Chiar dacă nu este la fel de influent în Manhattan cum este socrul său, Jared Kushner este şi el magnat imobiliar, fiind la conducerea unei companii fondate de tatăl său. Influenţa lui se extinde şi în presă, fiind proprietarul publicaţiei The New York Observer. Potrivit unor surse, Kushner şi-a făcut deja simţită influenţa în echipa de tranziţie, fiind implicat în efortul de renunţare la serviicile guvernatorului statului New Jersey, Chris Christie, care, în calitatea de procuror federal, a contribuit la condamnarea tatălui său, Charles B. Kushner, acum peste zece ani.

    Nu este clar care ar putea fi statutul lui Jared Kushner. Legea Antinepotism le interzice oficialilor federali americani să angajeze rude, subliniază publicaţia New York Daily News, explicând că, în cazul în care ginerele va fi consilier voluntar, ar putea intra sub incidenţa altei legi, care interzice activităţile de voluntariat la instituţii federale. Chiar dacă Jared Kushner ar deveni membru al noii Administraţii de la Washington fără a încălca vreo lege, acest lucru ar genera polemici de ordin etic.

    “Domnul Kushner probabil va exercita influenţă majoră asupra noului preşedinte indiferent dacă va deţine sau nu o funcţie oficială. Kushner, care nu are experienţă în politică ori în funcţii publice, are frecvent ultimul cuvânt în consilierea lui Trump”, notează NYT.