ADRIANA SOHODOLEANU
(CĂLĂTOR PASIONAT, GASTRONOM ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE DESERTURI ŞI CADOURI WWW.BISCUIT.RO )
Capitala se înfăţişează ca un oraş cu prea mult soare şi prea puţine locuri de muncă, în care merită să mergi o zi pentru a-ţi plimba şlapii prin camerele locuite cândva de fiul lui Columb, ajuns guvernator al insulei, şi pentru a vizita primul loc sfânt al lumii noi – o catedrală impozantă în care familii bogate îşi pot cumpăra o „capela„ – un spaţiu pe laterala sălii principale în care să îşi găzduiască oaspeţii la slujbe şi nu numai.
Se spune că Papa Ioan Paul al II-lea a dormit aici pe un pat amenajat într-o capelă pe perioada vizitei în Dominicană, în 1992, la celebrarea – contestată de indigeni şi de populaţia de culoare – a 500 de ani de la descinderea lui Columb.
Navigatorul a fost iniţial în-mormântat în Spania, întâi în Valladolid, apoi în Sevilla, de unde legenda spune că fiul său Diego l-a luat pe ascuns şi l-a adus în Santo Domingo. Pentru a-l proteja însă, acesta nu a spus niciodată unde l-a îngropat ulterior, spun ghizii, patru oraşe din lume pretinzând că adăpostesc mormântul celui care nu a vrut nicio clipă să admită că a ajuns pe un continent nou, nu în India, unde îşi propusese. Desigur, povestea locală susţine că adevăratul mormânt este cel din Farul lui Columb, în Santo Domingo.
PĂPUŞILE FĂRĂ FAŢĂ. La început au fost indienii taino, parte din populaţia sud-americană Arawak şi care au locuit insula încă din secolul şapte; au pierit în mare parte odată cu venirea spaniolilor, lipsiţi de imunitate înfaţa bolilor pe care aceştia le-auadus cu ei.
Parte din trăsăturile lor a fost transmisă mai departe prin metisaj, după cum arată un recensământ din 1514, când 40% din bărbaţii spanioli aveau soţii taino. În secolele ce au urmat populaţia metisată s-a amestecat cu africani, ceea ce face ca astăzi dominicanii să se descrie ca fiind lipsiţi de trăsături faciale definitorii, identificabile ca aparţinând unui grup etnic. Din acest motiv un suvenir întâlnit la tot pasul pe tarabe este păpuşa de ceramică în culori vii, lucrată în detaliu, dar fără trăsături faciale. Ghizii le numesc „faceless dolls„ (păpuşi fără faţă) şi exprimă această diversitate a trăsăturilor; în Dominicană până şi statuile sfinţilor din biserici sunt negre, dar fără faţă.
CE ARATĂ ŞI CE NU ARATĂ UN RESORT. Republica Dominicană are şase aeroporturi turistice, pe care aterizează avioane din toată lumea la fiecare câteva minute. Este o insulă verde, locuită de două popoare. Povestea spune că regele Spaniei a decis ca stăpânirea spaniolă să se întindă pe suprafaţa care producea trestie de zahăr, nu pe întreaga insulă, ceea ce a făcut ca ulterior partea părăsită să ajungă sub stăpânire franceză şi să aparţină azi statului Haiti.
Punta Cana, cea mai promovată destinaţie în rândul turiştilor români interesaţi de Dominicană, se înfăţi-şează privirii la început printr-un aeroport modern cu acoperiş înalt din stuf şi miros apetisant de gogoşi de la chioşcul de lângă.
Este o staţiune, nu o localitate, fiind formată din aproximativ 65 de resorturi, multe de 4 şi 5 stele, cu terenuri de golf, vegetaţie luxuriantă şi o plajă la Atlantic din nisip alb de coral, fără urmă de ciob de scoică sau altceva. Hotelurile se înşiră ca mărgelele pe plajă şi în rest este teren verde. Nu există un orăşel sau viaţă în afara resort-ului.
Leave a Reply