Tag: bogati

  • De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

    Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparţin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart şi KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuşi, el şi alţi miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

    Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producţie şi inovaţie, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împăraţii de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care deţin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit şi ale corporaţiilor multinaţionale. Este învinovăţit pentru lărgirea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Mulţi oameni îl echivalează cu cronismul şi cu guvernele captive unor interese speciale.

    În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea şi valorile liberale şi au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

    Există o tabără care spune că soluţia pentru aceste dezechilibre este curăţarea capitalismului: stoparea subvenţiilor şi protecţiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor şi reducerea birocraţiei. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivaţia capitaliştilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societăţii.

    Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât şi mai rea. Inegalitatea dintre naţiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei şi a altor naţiuni care au adoptat capitalismul şi pieţele libere. În acelaşi timp, inegalitatea dintre bogaţii şi săracii unei ţări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deţine mai puţin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulţi deţin 47%. Capitalismul şi pieţele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât şi de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidaţi la preşedinţie ai Partidului Democrat, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, susţin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaţilor.

    În spectrul politic de dreapta, preşedintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” şi spune că vrea să restricţioneze imigraţia, chiar dacă fluxul liber de bunuri şi oameni este combustibil pentru creşterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulţumirea faţă de distribuirea inegală a avuţiei ar putea duce la revoluţie.

    Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privaţi. Persoanele fizice şi companiile deţin terenuri, maşini şi alte active şi angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse şi servicii destinate vânzării. În teorie – şi, de obicei, în practică – concurenţa pentru clienţi îi forţează pe capitalişti să progreseze, să aducă îmbunătăţiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieţei libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

    Economistul scoţian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne aşteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-şi urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acţionari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporaţiilor. Boardurile companiilor au îmbrăţişat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează aşa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporaţiilor să echilibreze interesele acţionarilor cu cele ale angajaţilor, clienţilor şi societăţii.

    În august 2019, Business Roundtable, o asociaţie a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susţinut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat şi maximizat profitul pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

    Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaţilor în consiliile de supraveghere ale marilor corporaţii, care iau decizii strategice. Remediul pieţei libere pentru capitalism este şi mai mult capitalism: spargerea giganţilor din tehnologie ar echilibra condiţiile de joc pentru concurenţi. Renunţarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuinţele să fie mai abundente şi mai accesibile.

    Restricţiile privind activităţile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic şanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecţii sunt susţinute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce priveşte impozitele, capitaliştii sunt împărţiţi. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creşterea şi prosperitatea. Alţii menţionează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănţuiţi antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiţi impozitele şi transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

    O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus faţă de îmbunătăţirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părţi ale economiei în care sistemul capitalist nu a reuşit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuinţe în loc să ofere pur şi simplu stimulente pentru construcţii private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forţei de muncă de fiecare dată când economia încetineşte. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
    În dreapta, mişcarea „conservatorismului naţional” ar ţine în frâu pieţele libere prin implicarea în planificarea industrială şi protejarea industriilor cheie împotriva concurenţei externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrăţişează capitalismul, iar alţii din dreapta nu au încredere în el.

    O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice şi specializat pe inegalitate şi avuţie. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice şi politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluţii radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

    „A venit vremea să ieşim din această fază unde proprietatea este sacră şi să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greşeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică şi ideologie – iar acest lucru o face mai uşor de abordat.

    Corecţiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

    Candidatul socialist pe care economistul l-a susţinut în alegerile din Franţa din 2017 s-a prăbuşit chiar în primul tur, deşi guvernul preşedintelui Emmanuel Macron cel puţin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, aminteşte Bloomberg.
    În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acţionar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deţine o participaţie mult mai mare.

    El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncaţi din elicopter. Ideea lui Piketty de „moştenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetăţenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franţei, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
    Apoi, economistul susţine aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franţa, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media naţională de 200.000 de euro până la 90%.

    „Sistemul pe care îl propun face posibilă deţinerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puţin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”

  • ŞOCANT. Cum au dus mofturile bogaţilor la o problemă de “proporţii epidemice”

    Aproximativ 300 de pui de ghepard sunt traficaţi, anual, dintr-o regiune a Somaliei – un număr echivalent cu întreaga populaţie protejată din zona Hornul Africii.
     
    Este o problemă de “proporţii epidemice”, potrivit celor de la CCF, organizaţie dedicată salvării gheparzilor din lumea întreagă.
     
    “Dacă facem calculele, e uşor de observat că în doi-trei ani nu vor mai exista gheparzi”, a declarat Laurie Marker, om de ştiinţă american şi fondator al CCF. În prezent, sunt mai puţin de 7.500 de gheparzi rămaşi în lume; alţi 1.000 sunt ţinuţi în captivitate în ţări din Orientul Mijlociu, transmite organizaţia, potrivit CNN.
     
    După ce sunt scoşi din Somalia, majoritatea puilor de ghepard ajung în Pensinsula Arabică. Aici, gheparzii sunt un simbol al bogăţiei, folosiţi pentru poze sau postări pe social media.
     
    Imaginile postate pe reţele sociale descriu, de multe ori, chinul prin care trec puii. Imaginile sunt, adesea, prea violente pentru a fi descrise în cuvinte.
     
    O anchetă realizată de CCF a scos la iveală aproape 1.400 de anunţuri de vânzare a gheparzilor, majoritatea pe Instagram şi YouTube.
     
    După o simplă căutare pe Google, cei de la CNN au descoperit un comerciant care vindea gheparzi, pe care l-au şi contactat. Puii care aveau două sau trei luni erau “la ofertă”, la fel ca gheparzii bătrâni. Preţurile variau, plecând de la aproximativ 6.600 de dolari. Pentru cei interesaţi să comande mai mulţi gheparzi, vânzătorul oferea şi discounturi.

     

  • Cele mai bogate familii ale lumii strâng cash de frica recesiunii

    Mulţi dintre membrii celor 360 de grupuri de investiţii controlate de familii chestionate pentru UBS Global Family Office Report, realizat în colaborare cu Campden Research, se aşteaptă ca economia mondială să intre în recesiune până în 2020, relatează Bloomberg.

    Aproximativ 42% dintre grupurile de investiţii controlate de familii la nivel mondial atrag rezerve de cash.

    Astfel de grupuri au devenit o forţă mai mare pe pieţele financiare.

    Campden estimează că astfel de firme administrează aproximativ 5.900 mld. $.

    Bogaţii au început să lase tot mai puţini bani în magazine, pe imobiliare, maşini sau artă. Consumul la cel mai înalt nivel începe să dea înapoi, ceea ce ridică deja un semnal de alarmă. 

    Acelaşi lucru nu este însă valabil deocamdată şi pentru clasa de mijloc. Marile sectoare de cosum au continuat să cheltuiască, însă unda de şoc rareori se propagă uniform.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Recesiunea globală se apropie cu paşi rapizi, iar bogaţii ar putea fi printre principalii vinovaţi de această criză

    Cei mai înstăriţi oameni din SUA au început cheltuie mai puţini bani în toate domeniile, de la real-estate la bijuterii, manifestând un comportament care ar putea declanşa  o recesiune la scară largă, scrie CNBC.

    Bogaţii au început să cheltuie tot mai puţini bani în magazine, pe imobiliare, maşini şi artă, iar cel mai slab segment al economiei americane a devenit s-a transformat în cel mai important segment al acesteia. În timp ce clasa de mijloc şi marile sectoare de cosum au continuat să cheltuiască bani, economiştii sunt de părere că din cauza comportamentului adoptat de cei bogaţi economia ar putea intra în recesiune.

    Piaţa de imobiliare de lux a înregistrat cel mai slab an de la criza financiară, iar piaţa din Manhattan a înregistrat o scădere continuă în ultimele şase semestre. Potrivit brokerilor imobiliari de la Redfin vânzările de imobile de lux cu preţuri ce depăşesc pragul de 1,5 mil dolari au scăzut cu 5% în SUA în cel de al doilea semestru al acestui an.

    Citiţi mai mult pe zf.ro.

  • Recesiunea globală se apropie cu paşi rapizi, iar bogaţii ar putea fi printre principalii vinovaţi de această criză

    Bogaţii au început să cheltuie tot mai puţini bani în magazine, pe imobiliare, maşini şi artă, iar cel mai slab segment al economiei americane a devenit s-a transformat în cel mai important segment al acesteia. În timp ce clasa de mijloc şi marile sectoare de cosum au continuat să cheltuiască bani, economiştii sunt de părere că din cauza comportamentului adoptat de cei bogaţi economia ar putea intra în recesiune.

    Piaţa de imobiliare de lux a înregistrat cel mai slab an de la criza financiară, iar piaţa din Manhattan a înregistrat o scădere continuă în ultimele şase semestre. Potrivit brokerilor imobiliari de la Redfin vânzările de imobile de lux cu preţuri ce depăşesc pragul de 1,5 mil dolari au scăzut cu 5% în SUA în cel de al doilea semestru al acestui an.

    Din ce în ce mai multe conacuri şi penthouse-uri de pe teritoriul SUA nu îşi găsesc proprietar. În cea mai rea situaţie se află locuinţele situate în staţiunile de lux din oraşele americane, cum ar fi Aspen, Colorado, Hamptons şi New York, pe care nimeni nu le-a cumpărat încă de acum trei ani.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bloomberg: Activele celor mai bogate familii din lume generează critici la adresa capitalismului

    “Cifrele sunt uimitoare: 70.000 de dolari pe minut, patru milioane de dolari pe oră, 100 de milioane de dolari pe zi. Atât de rapid a crescut averea familiei Walton, care deţine reţeaua de supermarkete Walmart, de când Bloomberg a realizat clasamentul de anul trecut al celor mai bogate familii din lume. (…) Averea familiei Walton a crescut cu 39 de miliarde de dolari, atingând nivelul de 191 de miliarde de dolari, de când a ajuns, în iunie 2018, pe primul loc în clasamentul celor mai bogate familii din lume”, notează Bloomberg, precizând că alte “dinastii americane” au performanţe asemănătoare. Spre exemplu, familia Mars, a cărei avere a crescut cu 37 de miliarde de dolari, atingând nivelul de 127 de miliarde de dolari.

    “Cei mai bogaţi 0,1% dintre americani au averi mai mari decât în orice altă perioadă de după anul 1929, dar performanţe asemănătoare se înregistrează în Asia şi Europa. La nivel mondial, 25 de familii bogate au averi totale de 1.400 de miliarde de dolari, cu 24% mai mult decât anul trecut. Pentru unii critici, aceste cifre sunt o dovadă că trebuie reglat sistemul capitalist, întrucât inegalităţile au devenit o problemă politică explozivă de la Paris la Seattle şi Hong Kong. Dar cum se poate micşora decalajul din ce în ce mai mare dintre bogaţi şi săraci?”, continuă Bloomberg.

    Pe măsură ce se accentuează tensiunile, chiar şi unii miliardari susţin măsuri precum taxarea suplimentară a averilor personelor bogate. “Dacă nu facem ceva de genul acesta, ce vom face, vom acumula averi într-o ţară care se destramă? Nu aceasta este America în care vrem să trăim”, spune Liesel Pritzker Simmons, a cărei familie este pe locul 17 în clasamentul Bloomberg.

    Din cauza modificării valorilor de-a lungul deceniilor, cifrele activelor nici măcar nu reflectă realitatea averilor. Spre exemplu, familia regală saudită, Al Saud, are o avere estimată la 100 de miliarde de dolari, deşi cifra nu reflectă cu adevărat valoarea activelor.

    Pe de altă parte, aceste cifre ar putea fi cel mai înalt nivel, în contextul în care escaladarea conflictului comercial dintre Administraţia Donald Trump şi China generează temeri privind o recesiune globală, constată agenţia Bloomberg.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea detectivului care îi SPERIE pe bogaţii lumii. El investighează cele mai negre secrete ale miliardarilor

    La 32 de ani, economistul francez Gabriel Zucman răsfoieşte mii de fişiere pentru a găsi conturile offshore ale miliardarilor lumii, începe Bloomberg Business Week o poveste a unui tânăr francez axat pe soluţii referitoare le inegalităţile mari dintre bogaţi şi săraci.

    El a început să lucreze pentru primul loc de muncă real într-o zi de luni, după prăbuşirea Lehman Brothers. La scurt timp după ce a absolvit Şcoala de Economie din Paris, a început un internship la firma de brokeraj Exane.

    A început să scrie răspunsuri clienţilor şi a primit o sarcină pe care a considerat-o absurdă: să explice prăbuşirea economiei globale. „Nimeni nu a ştiut ce se întâmpla”, îşi aminteşte el.

    La acel moment, Zucman se întreba de asemenea dacă să înceapă să studieze în cadrul unui program doctoral. Era deja sceptic în ceea ce privea economia clasică, teoririile elaborate păreau să nu aibă relevanţă, în contextul crizei. Într-o zi însă, a descoperit date referitoare la miliarde de dolari care se mutau în şi dinspre mari economii spre unele mici precum Bermude, Insulele Cayman, Hong Kong, Singapore.

    Nu văzuse niciodată studii referitoare la circulaţia banilor în acele direcţii până atunci. „Desigr, dacă petreceam suficient de mult timp puteam să înţeleg care este povestea din spatele modului în care circulau acei bani”, îşi aminteşte el modul în care se gândea.

    Un deceniu mai târziu, Zucman, la 32 de ani, este asistent universitar la Universitatea din California, Berkeley şi cel mai cunoscut expert al lumii referitor la modul în care bogaţii îşi ascund averile. Teza lui doctorală a expus evaziuna fiscală în valoare de mii de miliarde de dolari a bogaţilor lumii.

    Pentru cea mai cunoscută muncă a sa a făcut echipă cu un coleg de la universitate pe nume Emmanuel Saez. Lucrarea lor din 2016, „Inegalitatea averii în Statele Unite din 2013” a analizat un secol de informaţii pentru a răspunde la unul dintre cele mai mari mistere ale capitalismului modern: Câţi de bogaţi sunt bogaţii celor mai bogate naţiuni? Răspunsul este că erau mult mai bogaţi decât îşi imaginau oamenii înainte de cercetările celor doi.

    Estimările lui Zucman şi Saez apreciază că 0,1% dintre plătitorii de taxe de top – aproximativ 170.000 de familii dintr-o ţară de 330 de milioane de persoane – controlează 20% din averea Americii. Primii 1% de oameni controlează 39% din averea Statelor Unite, iar ultimii 90%, doar 26%. Jumătatea inferioară a plătitorilor de taxe din Statele Unite, au, combinat, o avere netă negativă.

    Cei doi plănuiesc să lanseze şi o carte, anul viitor, Triumful Injustiţiei, în care vorbesc modul în care se poate lupta împotriva inegalităţilor extrem de mari legate de avere.

     

  • Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume: “Oamenii săraci sunt săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi”

    Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume, are o poziţie radicală atunci când vine vorba de oamenii ce trăiesc la limita sărăciei. Ea spune că oamenii ajung săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi: “Dacă eşti gelos pe cei care au mai mulţi bani, nu trebuie să stai şi să te plângi. Găseşte o soluţie ca să câştigi şi tu mai mulţi bani – nu mai pierde timp cu băutura sau ieşirile în oraş; mai bine foloseşte timpul muncind.”

    Declaraţia făcută în urmă cu patru ani nu a fost foarte bine primită de ministrul de finanţe australian la acea vreme, Wayne Swan. “Astfel de comentarii reprezintă o insultă la adresa milioanelor de australieni care trag de ei zi de zi, încercând să câştige bani pentru mâncarea celor mici”, a răspuns acesta.

    Gina Rinehart, din Australia, a moştenit o avere de peste 30 de miliarde de dolari, devenind peste noapte una dintre cele mai bogate femei din lume.

  • Ţara unde milioanarii se îmbogăţesc mai repede ca oriunde în lume, deşi oamenii de rând sunt în strada şi protestează pentru salarii şi pensii mai mari

    Prima jumătate a anului a adus tot mai multe nemulţumiri şi proteste ale oamenilor care cer salarii şi pensii mai mari. Pentru bogaţii Franţei, povestea e cu totul alta.
     
    Cei 14 miliardari francezi prezenţi în indexul Bloomberg, care îi cuprinde pe cei mai bogaţi 500 de oameni ai lumii, au agăugat 78 de miliarde averii lor cumulate – o creştere de aproximativ 35% de la sfârşitul anului.
     
    Este un ritm aproape dublu faţă de cel din China, care a înregistrat o creştere de 17%. În Statele Unite, procentajul a fost de 15%.
     
    Cele mai apropiate ritmuri de creştere din afara Franţei au fost cele din Thailanda, cu 33%, şi Singapore, cu 31%.
     
    Cele mai mari creşteri au venit în cazul lui Bernard Arnault şi Francois Pinault, cei care conduc imperii în domeniul modei. Acţiunile LVMH (Louis Vuitton), spre exemplu, au crescut cu 45% anul acesta, crescând considerabil averea lui Bernard Arnault şi ducându-l în clubul exclusivist al celor cu peste 100 de miliarde, unde se mai află doar Jeff Bezos şi Bill Gates.