BusinessMagazin

Blog

  • NICIO STAVILA PENTRU CREDIT

    In 2007, cresterea creditului neguvernamental fata de anul precedent s-ar putea situa undeva in jur de 30% (in termeni reali), estimeaza presedintele Bancpost, Mihai Bogza. Si aceasta dupa un an in care, in pofida restrictiilor impuse de banca centrala, acesta s-a majorat cu mai bine de 46% fata de 2005, ajungand in decembrie 2006 la un sold de 93,28 miliarde de lei (echivalentul a 27,58 miliarde de euro). Cifrele sunt insa deformate in minus din cauza „exportului“ masiv de portofolii practicat de bancheri, dupa ce BNR a impus masuri de plafonare a creditului in valuta.

     

  • Mall-uri in toata tara

    Compania israeliana de investitii in real estate Gazit Globe va aloca in urmatorii cinci ani peste 200 de milioane de euro pentru dezvoltarea in Bulgaria a 15-20 de centre comerciale.

     

    Pana in prezent, firma a cumparat terenuri in valoare de 20 de milioane de euro si este pe cale sa finalizeze achizitionarea a inca unui teren de 10 milioane de euro, a anuntat Ronen Ashkenazi, directorul executiv al Gazit Globe, citat de Reuters. Firma israeliana a cumparat doua terenuri agricole in vecinatatea capitalei Sofia, unde intentioneaza sa ridice doua centre comerciale care sa includa si spatii de birouri, in suprafata totala de 150.000 de metri patrati. Gazit Globe a mai cumparat pana acum un teren in Plovdiv unde va ridica un centru comercial de 25.000 de metru patrati, precum si o cladire in Sofia, unde isi va stabili sediul central.

  • Zentiva accelereaza in Ungaria

    Producatorul ceh de medicamente Zentiva a achizitionat in Ungaria un portofoliu de 23 de produse generice de la grupul francez Sanofi-Aventis. Anul trecut acestea au generat o cifra de afaceri pe piata ungara de 11 milioane de euro.

     

    Pretul tranzactiei nu a fost dat publicitatii. Prin aceasta miscare, Zentiva vrea sa-si majoreze prezenta pe piata ungara, cu precadere prin vanzarea de produse generice catre sistemul public de sanatate. Piata ungara a medicamentelor a ajuns anul trecut la 1,5 miliarde de euro, in crestere cu 10% fata de valoarea din 2005. Medicamentele generice detin aproximativ un sfert din vanzari. Reprezentantii Zentiva estimeaza ca in acest an ritmul de crestere a pietei va fi mai redus, din cauza masurilor de austeritate bugetara luate de guvernul de la Budapesta si care se vor rasfrange si asupra sistemului sanitar. 

  • Tigrul portocaliu

    Economia ucraineana a intrecut in 2006 toate asteptarile, inregistrand un ritm de crestere de 7,1%. Dupa ce Rusia a dublat preturile la gazele naturale, atat guvernul, dar si institutii internationale precum Banca Mondiala sau Fondul Monetar International au prognozat o crestere economica pentru 2006 de doar 2,5%, sub nivelul de 2,7% din 2005.

     

    Nivelul ridicat al investitiilor, majorarea pretului la otel si sporirea cheltuielilor de consum au dat peste cap insa estimarile pesimiste. Productia industriala s-a majorat anul trecut cu 6,2%, impinsa puternic de cresterea pretului la otel, care asigura 40% din exporturile ucrainene. Pentru acest an, guvernul se asteapta la o crestere economica de 6,5% si la o inflatie de 7,5%. Banca Mondiala si FMI anticipeaza insa o crestere de doar 4,5%.

  • LIBER LA CREDITE

    Vestea ca banca centrala renunta la conditia avansului minim la credite a starnit reactii in lant. In banci se pun la cale noi planuri de bataie, iar vanzatorii de electrocasnice, case sau automobile calculeaza cat de mult ar putea castiga de acum inainte.

     

    Criticate la unison de banci sau de magazinele care isi vand produsele in rate, restrictiile de creditare impuse de trei ani incoace de banca centrala au fost ridicate. Luni, 12 martie, Consiliul de Administratie al BNR a trimis la Monitorul Oficial noul regulament privind conditiile de creditare pentru persoanele fizice, care elimina obligatia ca pentru orice credit sa existe un avans minim si desfiinteaza limitele maxime pana la care clientii se pot indatora.

     

    Libertatea data de BNR bancherilor comerciali (o aliniere, de fapt, la regulile normale pe pietele europene, unde institutiile financiare isi stabilesc singure regulile de creditare) ar trebui sa echivaleze pentru clienti cu posibilitatea de a lua imprumuturi mai mari si in conditii mai bune pentru ei. Desi atrag deja atentia ca nu toata lumea va beneficia in mod unitar de noile conditii si ca vor continua sa evalueze atent raportul dintre veniturile clientilor si creditul acordat, bancherii spun aproape in unanimitate ca vor accepta o diminuare a avansului minim solicitat si un grad de indatorare mai mare (fata de fostele limite de 30% in cazul creditelor de consum si 35% pentru cele imobiliare si ipotecare). Conform fostelor reglementari ale BNR, avansul minim necesar pentru un credit ipotecar era de 25% din suma imprumutata, in timp ce la creditele de consum urca la 30%, dar acum ar putea sa scada la un nivel mediu de 10-15%, aprecia Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania. Diferenta nu e deloc de trecut cu vederea, in conditiile in care, pentru a da numai un exemplu, la un credit de 50.000 de euro destinat achizitiei unei locuinte, avansul necesar scade de la 12.500 de euro la 5.000-7.500 de euro.

     

    „Vor aparea probabil oferte diferentiate pe subsegmente“, este de parere Sorin Mititelu, director directia de retail de la Banca Romaneasca. In opinia sa, de regula avansul pentru un credit ipotecar ar putea ramane in jur de 20%, dar pentru anumite situatii (in functie de garantii, de exemplu), ar putea scadea si spre 10%. „Vor aparea probabil si oferte la care pretul va fi diferentiat in functie de marimea veniturilor, de garantii si de alti factori similari“, crede Mititelu.

     

    Si reprezentantii institutiilor financiare nebancare (ce au functionat pana de curand dupa reguli proprii, intrand doar de anul trecut sub supravegherea BNR) se gandesc la schimbari. „Probabil vom ajunge la 50%, dar n-as trece de acest nivel“, spune Traian Baicu, general manager la TBI Credit, o institutie financiara nebancara ce ofera credite de consum de mica valoare (maxim 5.000 de euro). Baicu subliniaza insa ca, in cazul firmei pe care o conduce, nivelul mediu de venituri al clientilor este destul de redus, „pentru noi 1.000-1.500 de lei fiind deja peste medie“. Iar relaxarea o vor simti mai ales clientii cu venituri mari si foarte mari, crede el, adaugand ca probabil in piata vor exista si firme ce vor accepta si grade de indatorare de 60% pentru acestia.

     

    De fapt, acesta este si mesajul bancherilor: diferentierea se va face in functie de venituri, iar la salarii de 1.000-1.500 de euro pe luna, procentul va urca proportional spre 60-70%. La venituri mai mici, chiar daca va exista o ajustare, ea va fi doar marginala, cei mai multi avansand doar o usoara relaxare a nivelului maxim de indatorare peste cel actual.

     

    Chiar daca bancherii romani se feresc inca sa dea o dimensiune exacta a schimbarilor, situatiile de pe alte piete europene pot da un reper. In Cehia, spre exemplu, „nu exista limite stricte din acest punct de vedere (al indatorarii maxime – n.red.)“, spune Simona Muckova, ofiter de presa la Ceska Sporitelna. In general, adauga ea, suma optima a tuturor imprumuturilor ca procent din veniturile pe gospodarie este intre 40 si 50%.

     

    In Ungaria, adauga Illes Adrienn de la Erste Bank, nu exista o reglementare unitara, practica bancii stabilind totusi ca rata lunara sa fie in jur de 30% din venituri. In cazul clientilor cu venituri mai mari, adauga Illes, procentul poate urca pana la 50-80%. „Banca are intreaga responsabilitate de a decide“, incheie reprezentantul Erste Bank Ungaria.

     

    In Belgia, explica pentru BUSINESS Magazin Stef Leunens, ofiter de presa al KBC Group, „stabilirea capacitatii de rambursare a unui credit este total in sarcina bancii“. Leunens spune ca gradul de indatorare maxim al clientilor nu se stabileste ca procent din veniturile lor disponibile, ci „ca o suma anume, stabilita printre altele in functie de salariul minim garantat in Belgia“.

     

    Si totusi, chiar daca bancherii romani isi vor (re)capata libertatea de a decide singuri ce risc pot sa-si asume si in raport cu ce categorie de clienti, „nu se stie inca daca libertatea va fi chiar atat de mare pe cat pare in teorie“, puncteaza presedintele Bancpost, Mihai Bogza. Mai precis, chiar daca bancile pot sa-si stabileasca singure normele interne de expunere fata de clienti, acestea vor fi aprobate de Directia de  Supraveghere a bancii centrale, in functie de profilul de risc al fiecarei institutii in parte. Motiv pentru care, apreciaza Bogza, chiar daca vor exista banci care vor incerca sa „sara calul“, exista suficiente mecanisme in mana BNR pentru a preveni exagerarile (adica asumarea unui risc prea mare, in lupta pentru a castiga cota de piata).

     

    „In goana dupa clienti, vor exista fara doar si poate banci care isi vor asuma riscuri prea mari“, este de parere Gabriel Cretu, directorul de vanzari al diviziei de retail de la OTP Bank. In ceea ce priveste banca pe care o reprezinta, „vom modifica produsele pentru a fi cat mai atractive pentru potentialii nostri clienti“. Mai precis, la creditele ipotecare avansul va fi redus, spune Cretu, si cel mai probabil vor exista diferentieri in functie de gradul de risc al clientului, al proprietatii. Gradul de indatorare pentru majoritatea clientilor va creste cel mai probabil spre valori osciland intre 50% si 60%. „Evident va trebui mai intai sa vedem forma finala a regulamentului BNR, deoarece pana in acest moment (vineri, 10 martie – n.red.) toata lumea face numai speculatii pe marginea acestui subiect“, incheie directorul de vanzari de la OTP Bank.

     

    Pe de alta parte, Doru Lionachescu, partener in cadrul Capital Partners, spune ca nu se asteapta ca eliminarea acestor limitari „sa scoata acum la iveala mari portofele“, explicand ca patura de clienti cu venituri mari si foarte mari nu e cea mai consistenta. Asadar, „nu vor fi foarte multi cei ce vor simti schimbari semnificative“, apreciaza Lionachescu, in conditiile in care „marii debitori sunt in segmentul low (cu venituri mici – n.red.)“.

     

    Presedintele Bancpost, Mihai Bogza, este totusi de alta parere: si pentru clientii cu venituri de peste 1.000-1.500 de euro poate fi mai convenabil „sa cumpere azi si sa plateasca maine“. Pe de alta parte, subliniaza Bogza, veniturile cresc, la randul lor, largind segmentul celor care pot beneficia de efectele relaxarii.

     

    Bogza semnaleaza si o alta consecinta a eliminarii restrictiilor BNR: „probabil ca vom asista la diminuarea scadentelor pe anumite categorii de credite“. Mai precis, este vorba de creditele de consum „intinse“ de bancheri si pe 5-10 ani pentru ca rata lunara, ca pondere in veniturile clientilor, sa le permita acestora accesul la imprumutul respectiv. „Sarisera deja putin calul (creditele de consum pe 10 ani – n.red.), apreciaza Bogza, adaugand ca acest lucru este evident si din rata mare de rambursari anticipate.  

     

    Si Sergiu Oprescu, presedintele Alpha Bank, vorbea de aceeasi anomalie, in cadrul unei intalniri organizate recent de BUSINESS Magazin: „Din cauza pragului de 35-40%, am ajuns sa avem credite de consum pe 15 sau chiar 25 de ani. Ajungi sa te gandesti: in ce lume traim, pana la urma?“. In plus, din cauza avansului mare impus la contractarea unui imprumut pentru locuinte, romanii au preferat sa-si cumpere case prin credite de nevoi personale cu garantie imobiliara, ce nu mai lipseste de ceva vreme din oferta nici uneia dintre banci. Situatie care, atragea atentia Oprescu, creeaza o puternica distorsiune a statisticilor si a pietei. „Eu nu stiu in clipa de fata cat din cele 8,6 miliarde de euro ce apar in statistici drept credite de consum sunt cu adevarat de acest fel si cate sunt de fapt credite ipotecare“. In opinia sa, aceasta distinctie este importanta, in conditiile in care adevaratul reper de dezvoltare si de stabilitate a pietei de retail banking este reprezentat de cresterea creditului ipotecar si nu a celui de consum. Toate tarile care au intrat in UE si la care se raporteaza Romania au avut, spune Oprescu, un prim val de crestere a creditului de consum, dupa care un al doilea, al creditului ipotecar. „Noi, in Romania, nu stim – suntem in al doilea val? Suntem inainte de al doilea val?“

     

    Potrivit statisticilor BNR, la finele anului trecut, volumul creditelor de consum acordate de banci populatiei se ridica la peste 30,3 miliarde de lei (8,9 miliarde de euro), fata de putin peste 8 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) credite imobiliare si ipotecare.  Pe de alta parte, limitarea la 35% a gradului maxim de indatorare in cazul creditelor destinate achizitiei de locuinte a diminuat si valoarea medie a acestor imprumuturi. Din spusele bancherilor, valoarea medie a creditelor ipotecare se situeaza in jurul a 20-30.000 de euro, total insuficient pentru o piata imobiliara in care preturile la locuinte au explodat in ultimii ani. Spre comparatie, valoarea medie a creditelor destinate achizitiei de locuinte variaza in Cehia in jur de 54.000 de euro (Ceska Sporitelna), in Ungaria intre 19.600-27.450 de euro (Erste Bank Ungaria), in Slovacia de peste 25.000 de euro (Slovenská sporitelna), iar in Belgia este de peste 106.000 de euro (KBC Group).

     

    De altfel, piata imobiliara este una dintre cele care vor resimti cel mai puternic relaxarea conditiilor de creditare. Practic, lupta pentru sumele in plus ce vor fi disponibile (cel putin teoretic) pentru romani se da pe cateva piete, unde consumul se face in mare parte cu bani de la banca: imobiliara, auto, a echipamentelor electronice si electrocasnice etc.

     

    „Renuntarea sau diminuarea avansului solicitat la acordarea creditelor ipotecare de catre banci va avea ca rezultat cresterea ritmului de finantari pentru locuinte“, considera Victoria Linca, consultant senior in cadrul departamentului rezidential al DTZ Echinox. Piata imobiliara va fi mai dinamica, consecinta fiind cresterea cererii atat pe segmentul de apartamente noi, cat si pe cel de apartamente din blocurile vechi. Reversul medaliei, semnalat de altfel de toti analistii pietei imobiliare, poate fi o crestere a  preturilor, estimata de Linca de „pana la 15%“. Aceasta crestere e justificata de dezvoltatori, in opinia sa, si de intrarea Romaniei in UE, deci un grad de risc mai mic pe tara.

     

    Ca piata imobiliara e influentata direct de evolutia politicilor de creditare s-a vazut constant in ultimii doi ani, adauga si Irina Petrescu, manager al departamentului de vanzari rezidentiale al companiei Esop. Astfel, este posibil ca anuntul  BNR sa fie urmat de o crestere a cererii. Intr-o prima etapa, crede Petrescu, avantajate de aceste reglementari vor fi tot persoanele cu venituri mai ridicate si, ca atare, o crestere a cererii mai semnificativa se poate astepta pe segmentul apartamentelor noi, a celor in complexuri rezidentiale sau a celor construite mai de mult, insa in zone foarte centrale (cum ar fi cele din zona Unirii sau Piata Alba-Iulia din Capitala). Reprezentanta Esop estimeaza ca aproximativ 80% din tranzactiile de cumparare de locuinte se deruleaza in urma unei forme de creditare si se asteapta ca procentul sa creasca in noile conditii.

     

    „Cu siguranta se va simti o crestere cererii, dar nu va fi foarte mare“, adauga si Iulian Manailescu, assistent manager la agentia Eimobiliare, a carei activitate este in mare concentrata pe tranzactii cu apartamente in blocuri vechi. Deja preturile sunt foarte ridicate la toate categoriile de imobile si ca atare cresterea se va face simtita mai ales la imobilele (apartamentele si terenurile) cu preturi accesibile, crede el. In privinta preturilor la imobile, constatarea lui Manailescu este una pe care o simte, de fapt, oricine incearca sa-si ia o casa: preturile cresc, incet si sigur, chiar si fara noile norme BNR. „Cresterea va fi de maximum 15-20%, alimentata si de noile norme BNR, care va fi speculata de investitori, dar si de cererea mare de pe piata.“

     

    Orice modificare in sensul imbunatatirii conditilor de creditare are ca efect o crestere a cererii solvabile: toata lumea vrea sa ia case, vile, terenuri, sa traiasca mai bine, comenteaza Adrian Crivii, director general al companiei de evaluare clujene Darian. Imbunatatirea conditiilor de creditare (avans, dobanda, perioada) produce un acces mai usor pe piata creditului si, prin urmare, mai multa lume se afla in situatia de a avea o cerere solvabila. Pe de alta parte insa, in prezent oferta creste mult mai lent decat cererea, pentru ca bunurile imobiliare, cu exceptia terenurilor, apar greu. Casele, blocurile, vilele, complexurile rezidentiale nu se pot face chiar peste noapte.

     

    Prin urmare, spune Crivii, desi e greu de facut o estimare, „ma astept ca preturile pietei imobiliare sa creasca in perioada imediat urmatoare liberalizarii pietei cu 10-15%. Maxim 20%“.

     

    Exista, spune el, si un factor de contrabalansare a ofertei – aparitia proiectelor rezidentiale. Livrarea de apartamente noi va creste anul acesta de cateva zeci de ori fata de anul trecut, pentru ca acum sunt dezvoltatori care nu mai au proiecte doar pentru 150-200 de apartamente, ci pentru 3.000, spre exemplu. Noile proiecte inseamna unitati locative mai mari si mai multe si deci o imbunatatire semnificativa a ofertei. Circa 80% dintre locuinte sunt cumparate acum pe credit, estimeaza si directorul companiei de evaluare – „si nici nu cred ca acest procent va mai creste, pentru ca o parte din cumparatori au bani fie din vanzarea de terenuri, fie din schimbarea locuintelor“.

     

    O alta zona ce ar putea resimti exploziv relaxarea conditiilor de finantare este piata auto. „Este clar ca dupa casa, masina este cea mai dorita achizitie pe care o au in vedere romanii“, apreciaza Brent Valmar, presedintele Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA). Lucru care se vede si pe strada, dar si in statisticile pietei. Sistemele de finantare, fie leasing sau credite au stat la baza exploziei pietei auto in ultimii cinci ani, interval in care vanzarile s-au triplat, ajungand la nivelul anului trecut la 300.000 de automobile noi, autoturisme si vehicule comerciale cu o valoare de aproximativ 3 miliarde de euro.

     

    Practic, spun jucatorii din domeniul auto, mai mult de trei sferturi din achizitiile de masini se fac in prezent prin credite si leasing, ponderea fiind in crestere an de an. Leasingul a fost pana acum vioara intai, numai anul trecut acest sistem de finantare fiind preferat de jumatate din cei care si-au cumparat o masina noua.

     

    „Creditul auto nu a mers pana acum chiar asa cum ne asteptam noi, chiar daca este o tendinta de crestere“, spune Valmar. In aceste conditii, eliminarea restrictiilor BNR ar putea da un nou avant pietei auto. Chiar daca sustine ca este prematur sa avanseze cifre, el mizeaza pe o crestere a cererii pentru masini odata cu renuntarea la restrictiile BNR. „Finantatorii vor da dovada de acum de o flexibilitate mai mare, chiar daca vor pune sub lupa pacientul care vine pentru a-si finanta achizitia unei masini. Ce pot spune sigur este ca o astfel de decizie ne-ar confirma estimarile de crestere a pietei de masini noi, pe care eu o vad la 275.000 de unitati in acest an“, crede Valmar.

     

    Anul trecut vanzarile de autoturisme noi au trecut de pragul de 250.000 de unitati, rolul principal avandu-l masinile de import, care se afla intr-o puternica ofensiva de mai multi ani. Primele doua luni ale anului au confirmat ritmul mai alert de crestere a importurilor – vanzari mai mari cu peste 15%, potrivit statisticilor, fata de o scadere in cazul masinilor din productia nationala. Importurile isi vor creste in aceste conditii cota de piata in continuare, adauga Valmar. Tocmai la masinile de import este mai probabila achizitia prin sisteme de plata amanata, fie credit sau leasing, avand in vedere ca preturile lor sunt superioare masinilor din productia nationala.

     

    Fara doar si poate, piata produselor electronice si electrocasnice va simti acum impactul pozitiv al ridicarii restrictiilor BNR, pe masura impactului negativ pe care aceste restrictii l-au avut pana acum. „Prin eliminarea restrictiilor impuse de BNR vom avea posibilitatea sa acceptam un numar mai mare de clienti care pana acum au fost respinsi“, spune Dorina Badea, director general si CFO al Credex, compania de finantari infiintata de Altex in parteneriat cu Raiffeisen Bank. Practic, adauga ea, se va vedea o relaxare a pietei din punctul de vedere al gradului de indatorare, procedura de acordare de credite fiind mult mai facila.

     

    Pana acum, Credex a avut, potrivit propriilor date, o rata de respingere de 34% dintre clientii care incercau sa contracteze un credit, insa estimarile directorului general arata ca anul acesta va scadea undeva la 28-30%. Pe termen scurt, in cazul electronicelor si electrocasnicelor se va inregistra o crestere a numarului de credite acordate, crestere care va veni in primul rand din randul clientilor respinsi anterior care vor solicita din nou un credit, dar si de la clientii care vor contracta credite noi. „Cred ca numarul celor dispusi sa se indatoreze pe partea de bunuri de larg consum va fi destul de mare, cel putin in primul an, iar dupa aceea piata se va aseza“, incheie Dorina Badea.

     

    Si vicepresedintele Flamingo International, Dragos Simion, vede „o usoara tendinta de accelerare pe termen scurt“, incepand cu momentul la care piata va intelege fenomenul de reducere/eliminare a avansului. Ulterior, acest efect se va mixa insa cu celelalte forte care actioneaza asupra pietei, precum cresterea veniturilor, prioritatile de cumparare etc. Cel mai probabil, estimeaza el, efectul major se va vedea in primul rand in zona imobiliara, apoi la masini si abia pe locurile urmatoare alte produse ori servicii.

     

    Directorul de marketing al Whirlpool Romania, Mioara Bolozan, aduce in discutie si un alt aspect, cand evalueaza impactul pe care l-ar putea avea relaxarea restrictiilor pe piata in care activeaza: componenta portofoliului. Practic, spune ea, toti producatorii de electrocasnice au simtit impactul normelor BNR intr-o masura mai mare sau mica, in functie de componenta portofoliului de produse. Whirlpool este prezent pe piata cu multe categorii de produse, inclusiv medium low, dar mai ales electrocasnice premium.

     

    „Posibilitatea de a achizitiona electrocasnice prin intermediul creditelor de consum va impulsiona si vânzarile de produse premium“, crede Bolozan. Judecand dupa evolutia vânzarilor din 2006, când cresterea pe segmentul premium a fost de peste 100% si cu 25% pe segmentele considerate de nisa, cum ar fi masinile de spalat vase, reprezentantul Whirlpool spune ca se asteapta ca si 2007 sa se inscrie in acelasi trend. „Piata arata oricum o tendinta de achizitie a electrocasnicelor complexe, iar finantarea nu poate decât sa impulsioneze si mai mult acest segment.“

     

    Exista, la polul opus, si opinii mai rezervate, potrivit carora, chiar si in cazul unei relaxari a conditiilor generale de creditare, nu sunt multe motive pentru o explozie a cererii. Monica Iavorschi, director de marketing la Arctic, este de parere ca in general oamenii sunt mult mai rationali cand e vorba sa ia credit fata de cum erau in urma cu cativa ani. Pe atunci, „accesul brusc la ceva ce nu ti-ai permis te facea sa reactionezi emotional, ceea ce nu cred ca mai e cazul“.

     

    In privinta potentialului de crestere a pietei, in special pe frigidere si aragazuri, aceasta a ajuns deja la un nivel care „ar trebui sa corespunda nivelului de venit din Romania“ – ceea ce il face pe directorul de marketing al celui mai mare producator de electrocasnice din Romania sa spuna ca „nu suntem foarte optimisti“.

     

    Asa cum nu e de altfel nici Dan Sucu, directorul general al Mobexpert, compania lider pe piata locala de mobilier. Pe termen imediat, spune el, nu va exista niciun impact asupra afacerii pe care o detine prin ridicarea restrictiilor de creditare, iar pe termen mai lung, impactul va fi redus: doar cateva procente in plus fata de cresterea prognozata. Motivul tine, in opinia lui Sucu, de faptul ca nu vor fi brusc mai multe case de mobilat, iar ceea ce urmeaza sa se construiasca nu va fi gata peste noapte. Abia in circa 1,5-2 ani va exista un impact mai semnificativ, pentru ca dezvoltatorii vor fi incurajati mai mult sa construiasca si, prin urmare, livrarile de locuinte vor genera abia atunci nevoia clientului de a-si mobila casa.

     

    „Oricum, nu cred ca se va vedea pe piata o schimbare dramatica nici in sensul creditarii“, apreciaza Sucu, pentru ca bancile vor prefera sa „joace“ sigur si isi vor impune, cel putin in prima faza, conditii similare cu cele la care tocmai a renuntat BNR (care, crede directorul Mobexpert, nici nu erau exagerate). „Ulterior, piata va hotari care este directia spre care va trebui sa se indrepte bancile“. In cazul Mobexpert, arata statisticile companiei, vanzarile pe credit nu sunt semnificative: ponderea creditelor acordate direct in magazin este de circa 5-6% din totalul vanzarilor. Totusi, o estimare mai exacta e greu de facut, pentru ca cei mai multi dintre clienti au credite de nevoi personale pe care le cheltuiesc cum cred de cuviinta. Tragand linie si adunand, afirma Sucu, „vanzarile datorate creditelor, pe ansamblu, se plaseaza intre 20% si 25% din totalul vanzarilor“.

     

    Bulgarele rostogolit de oficialii bancii centrale cand au anuntat intentia de a ridica restrictiile privind avansul minim si limita de indatorare a creat deja o avalansa de asteptari si de planuri. Dupa ani buni in care au asteptat acest moment, si au scornit varii cai de a ocoli restrictiile bancii centrale, bancherii sunt pusi acum in fata unei intrebari esentiale: unde se echilibreaza balanta intre dorinta de a castiga cota de piata si riscul de a supraestima solvabilitatea clientilor. Numai ca, in esenta, sustine Adrian Crivii, societatea de consum in care traim acum functioneaza dupa un mecanism foarte sanatos, pentru ca un tanar capabil care isi termina studiile nu trebuie sa mai astepte, ca in comunism, 20 de ani ca sa-si ia casa si masina, din moment ce are acces aproape imediat la credite. Si este cu atat mai motivat sa performeze la serviciu, cata vreme cat pentru bunurile cumparate pe credit este legat de rate vreme de 20 de ani. Creditele responsabilizeaza.  Au invatat-o in urma cu ani buni americanii, de ce n-ar invata-o acum si romanii?

  • Experiment cu fonduri UE

    Ceska Sporitelna, banca ceha membra a grupului austriac Erste, va deschide o noua entitate, specializata in atragerea de fonduri europene.

     

    Petra Masinova, viitorul director al noii companii, citata de saptamanalul ceh Euro, a spus ca banca se afla in negocieri pentru achizitionarea unei firme locale de consultanta specializata in acest domeniu. In perioada 2007-2013, Cehia va primi de la Uniunea Europeana fonduri anuale de aproape 3 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructura, protectie a mediului, resurse umane sau dezvoltare regionala. Ceska sporitelna este prima banca din grupul Erste care va deschide o astfel de divizie. Banca ceha ar urma sa devina un centru al acestor tipuri de activitati pentru toate bancile din grupul austriac. 

  • Unde e bataia pestelui

    Temasek Holdings, compania de investitii a guvernului din Singapore, isi va dubla fondurile ce vor fi investite in firmele rusesti, avand in vedere randamentele net superioare fata de cele care pot fi obtinute pe piata interna.

    Russia New Growth Fund, fondul infiintat pentru Rusia, a pornit in 2005 cu un capital de 115 milioane de euro si si-a propus sa atraga un randament de 35% din investitii in comert, industria de divertisment si in domeniul financiar (randamentele aduse de investitiile Temasek pe piata din Singapore au depasit cu greu 3% in ultimii ani). Pana in aprilie, suma disponibila pentru Russia New Growth Fund va creste la 230 de milioane de euro. Anuntul a fost facut de Ruben Vardanian, presedintele bancii de investitii Troika Dialog, implicata in managementul fondului. Acesta a spus ca in urmatoarele luni Russia New Growth Fund va incheia trei sau patru tranzactii, cel mai probabil in domeniul financiar sau in comert. Temasek, care administreaza fonduri de 64,5 miliarde de euro, a achizitionat in 2004 actiuni in valoare de 229 de milioane de euro la Mobile TeleSystems, cea mai mare companie de telefonie mobila din Rusia. In iulie 2005, impreuna cu Alfa Bank, cea mai mare banca privata din Rusia, a cumparat 12% din actiunile Amtel-Vredestein, al treilea producator de anvelope din tara, pentru 53 de milioane de euro.

  • Prietenii lui iPod

    Cu peste 90 de milioane de playere vandute in lumea intreaga de la lansarea sa in 2001, iPod a dat startul unei industrii de accesorii aducatoare de bani. Cel putin 3.000 de feluri de accesorii pentru iPod au primit binecuvantarea producatorului Apple – cele mai multe fiind articole simple: cutii, casti si sisteme de amplificare a vocii, inclusiv linia SoundDock de 300 $ produsa de Bose.

     

    Dar o alta tendinta incepe sa se manifeste, una mai ludica si nu intotdeauna cu aprobarea sau cu stirea Apple. Spuneti-i iProstii, un numar din ce in ce mai mare de produse in care distractia primeaza asupra functionalitatii si aspectul dragut sau uneori ireverentios te lasa cu gura cascata. Toate aceste obiecte, unele care costa doar in jur de 10 dolari, au fost create ca sa se conecteze la un iPod sau, in multe cazuri, la orice sursa audio care are o mufa audio standard de 3,5 mm.

     

    Toamna trecuta, KNG America a lansat un DJ robot, animat cu pupitre rotative si boxe stereo cu leduri albastre. Botezat FUNKit, dispozitivul, care costa cam 100 de dolari, este special creat pentru iPod. Cand playerul ii este atasat, el se transforma in jumatatea superioara a unui DJ care vibreaza in ritmul muzicii si turuie fraze ca „Prinde ritmul“, in vreme ce cu mana dreapta zgarie un disc de vinil.

     

    „Oamenii au vazut popularitatea iPod si au incercat sa vada cum pot profita de ea, cam cum fac pestii paraziti care inoata pe sub rechini“, spune Shelly Hirsch, specialist in marketingul industriei de jucarii si director executiv al Beacon Media Group.

     

    Greg Joswiak, vicepresedinte pentru marketingul produselor iPod la Apple, spune ca numarul crescand de produse create ca sa se conecteze la un iPod sustine ideea ca respectivul player a devenit un „fenomen cultural“. „Daca privesti din punctul de vedere al consumatorilor, acestia au un produs electronic de consum ce devine tot mai valoros cu trecerea timpului“, spune Joswiak. „Adaugam aceste accesorii, adaugand si capacitati noi.“

     

    Orice accesoriu cu boxa care se ataseaza la un iPod prin intermediul mufei speciale de la baza playerului trebuie sa fie licentiat de Apple, precizeaza Joswiak. Cele ce au obtinut aceasta aprobare, inclusiv FUNKit, permit de obicei si controlul total la iPod, prin sistemul de boxe, si pot incarca si bateriile iPod.

     

    Cele care nu primesc aprobarea si care nu sunt socotite in randul accesoriilor oficiale iPod sunt „mai putin interesante“, spune Greg Joswiak. Aceasta nu i-a descurajat insa pe producatori de jucarii precum Lee Schneider, presedinte al Commonwealth Toy & Novelty Company, un producator major de jucarii din plus si de papusi. „Noi ne uitam nu numai la industria de jucarii, dar si la ce se intampla in lume si tendintele din piata, dintr-o perspectiva a modei, dintr-o perspectiva tehnologica“, a spus Schneider, inconjurat de rafturile din showroom-ul din New York al companiei, pline cu flora si fauna actionate pe baza de baterii. „Apoi luam si vedem cum putem interpreta aceste tendinte, prin obiecte pe care copiii si adolescentii sa vrea sa le aiba.“

     

    Anul trecut, spune el, „iPod-urile au devenit hit-ul mondial“. Schneider spune ca el si directorii lui s-au intrebat un singur lucru: „Cum putem sa facem ceva care sa poata fi folosit impreuna cu iPod?“.

     

    La inceput, spune el, compania a inventat un nume care sa lege de iPod posibila sa linie de produse. Rezultatul a fost iPrieteni (iPals), denumire pe care Commonwealth a inregistrat-o si autorizat-o deindata. In continuare, compania a cautat sa defineasca personalitatea unui iPrieten.

     

    Primul iPrieten, lansat anul trecut, a fost o creatura paroasa de plus care semana cu un extraterestru cu boxe in loc de ochii mari si flexibili. Parosul iPal se conecteaza la orice player audio cu o mufa standard, ocolind astfel nevoia de licenta iPod. Schneider spune ca iPrietenul original, care costa in jur de 25 de dolari, a fost proiectat pentru „pustoaicele care vor sa aiba ceva cool si distractiv in camera“.

     

    Apoi au aparut liniile Movin’ si Groovin’ de plante in ghivece, tot la 25 de dolari – „probabil cea mai buna lansare din istoria companiei mele“, spune Schneider. Plantele, dintre care unele purtau ochelari de soare si altele o poseta roz peste o ramura acoperita cu frunze, se miscau in ritmul muzicii care izvora dintr-o boxa ascunsa in ghiveciul plantei.

     

    Mai exista, de asemenea, si o linie de serpi care danseaza (ce urmeaza sa fie completata cu dragoni dansatori), ambele la 25 de dolari, la fel ca si boxe de plus pentru copii, numite Smonsters si Plumpers, la circa 15 dolari si Mini iPrieteni care vor costa 10 dolari. Tot in lucru se afla si o planta dansatoare de marimea unui pusti de clasa a treia („o piesa pentru decorarea camerei“) la 80 de dolari.

     

    „Le consider un fel de Lava Lite (celebre lampi lansate in anii ‘60, folosite mai ales ca decoratiuni interioare – n.red.) ale anilor 2000“, spune Schneider despre creatiile sale. Lantul de retail Sharper Image prezinta si o linie de sisteme audio pentru iPod. Unul este un model la scara, galben ca lamaia, al unui Volkswagen Beetle. Boxele sunt ascunse in roti si iPod-ul ar trebui sa „calatoreasca“ pe scaunul din spate. La 100 de dolari, Beetle-ul este si ceas cu alarma digital, radio cu frecvente AM-FM cu telecomanda wireless si faruri care functioneaza.

     

    Sharper Image ofera, de asemenea, si un ursulet la 40 de dolari, cu luminite incastrate in labute, care se aprind in ritmul muzicii. Un buzunar pe burtica ursuletului este pozitionat strategic ca sa adaposteasca un iPod. Sharper Image vinde si o statie integrata iPod cu un curcubeu de leduri colorate, ce pulseaza in ritmul muzicii redate de dispozitiv. Sistemul stereo vine in doua versiuni, una pentru 100 de dolari si una similara, care include si un subwoofer, la 150 de dolari.

     

    Hirsch, expertul in marketing al industriei de jucarii, spune ca iPod-urile au devenit intr-atat de mult o parte a vietii de zi cu zi, incat – la fel ca si cu un ceas de mana – tehnologia care le sustine e considerata ca bun comun. „E aproape ca o magie“, spune ea.

     

    Printre primii care au intrat in aceasta magie a fost simpaticul catel I-DOG Interactive Music Companion al celor de la Hasbro. La 30 de dolari, este un dispozitiv robotic de o palma, cu boxa incorporata, care se misca in ritmul muzicii atunci cand este conectat la un player de muzica. Hasbro produce de asemenea o menajerie intreaga de I-animale, inclusiv catelusi, pisici si pesti. Luna aceasta a adaugat un pinguin la 20 de dolari, numit I-CY, care bate din aripi in timp ce burtica i se misca in ritmul muzicii.

     

    Fara sa se lase mai prejos, producatorul papusilor Barbie, Mattel, a lansat papusile interactive Chat Divas Barbie la 30 de dolari. Papusa poate sa vorbeasca la telefonul mobil tinut intr-o mana si sa faca karaoke cu un microfon tinut in cealalta. Aparatul de karaoke cu baterii functioneaza ca o boxa pentru playerul de muzica, in timp ce Barbie isi misca buzele si capul in ritmul muzicii.

     

    MGA Entertainment a luat-o intr-o directie diferita. Compania a creat jucaria i-Bratz i-Petz Piggy la 25 de dolari – un porcusor de plastic actionabil prin comenzi tactile, care danseaza pe muzica pe care o reda. Se aprinde, isi intoarce capul si chiar bate din aripile lui de porc cu potential de zbor.

     

    Si chiar daca nu s-ar putea califica drept jucarie, Atech Flash Technology a venit cu un accesoriu care ar putea starni totusi un zambet. Este suportul de hartie igienica Stereo Dock pentru iPod. Vandut pentru 100 de dolari (130 de dolari, cu tot cu acumulatorul reincarcabil), poate fi inclusiv detasat de perete si folosit ca sistem audio portabil. George Yang, directorul de marketing de la Atech, cu birouri in Taiwan si Fremont, California, spune ca produsul, licentiat Apple, a fost bine primit la expozitiile de profil. „Toti rad sanatos cand il vad“, spune el. Cat despre Apple, adauga el, „este un PR bun pentru ei“.

     

    Traducere si adaptare Mihai MitricA

  • BRANDURI: In cautarea aromei primei cafenele Starbucks

    Se poate sa fie doi Howard Schultz (miliardarul american, presedintele lantului de cafenele Starbucks) care sa dea tarcoale sediului central al Starbucks din Seattle? Eu cred ca da. 

     

    Primul Howard Schultz este omul caruia ii curge cafea prin vine. El este cel care a cumparat in 1987 micuta companie Starbucks si a transformat-o intr-unul din brandurile dominante ale epocii. Cafeaua Starbucks era cu un pas inaintea oricarui alt fel de cafea si oferea si o experienta de consum care i-a facut pe clienti sa fie dispusi sa plateasca 4 dolari pentru ceva ce in mod normal ii costa 60 de centi.

     

    Starbucks era un loc in care oamenii puteau sa stea, sa citeasca ziarul si sa lege prietenii cu barmanii („baristas“) de dupa tejghea; Schultz obisnuia sa numeasca Starbucks „al treilea loc“, o pauza intre frontul de la locul de munca si cel de acasa. Starbucks avea propria lui limba si propria lui cultura. Angajatii part-time aveau optiuni de cumparare de actiuni si asigurare de sanatate. Nu-i exploata pe cultivatorii de cafea. Avea un program vast de implicare sociala. Iar Schultz, presedintele Starbucks, s-a mandrit teribil cu toate lucrurile care au facut din compania lui una speciala.

     

    Acest Schultz a iesit puternic la iveala cand un memoriu intern pe care el l-a scris oamenilor din top managementul firmei a ajuns, de curand, pe site-ul Starbucksgossip.com. Acest memoriu este un apel disperat, o lamentatie pentru ceea ce s-a pierdut pe masura ce Starbucks s-a extins, ajungand de la sase cafenele in 1987 la peste 13.000 astazi. Schultz s-a referit, spre exemplu, la decizia din urma cu cativa ani a companiei de a instala automate de cafea – care, dupa cum scrie el, „au rezolvat o problema majora in ce priveste viteza si servirea“, dar au facut cumpararea unei cesti de cafea de la Starbucks o experienta impersonala, aseptica.

     

    Schultz s-a plans de pierderea aromei, pentru ca barmanii au incetat sa mai scoata boabe proaspete de cafea din cutii ca sa le macine in fata clientilor. El a spus ca eficientizarea designului a facut sa se piarda „sufletul trecutului“ si cafenelele sa arate „ca un lant de magazine, fara atmosfera calda a unei pravalii de cartier“. Schultz a mai scris ca atmosfera Starbucks devine pur comerciala si a cerut echipei de executivi sa „mearga inapoi la radacini“.

     

    Acest memoriu a fost apreciat de multi ca un exemplu despre cum un antreprenor care a inteles importanta recastigarii, pana nu e prea tarziu, a ceea ce i-a facut afacerea sa fie deosebita. „Desi n-as zice ca brandul Starbucks e cu un picior in groapa, as zice totusi ca eficientizarile si economiile extinse au introdus un virus care cere un tratament serios“, spune Mike Neiss pe site-ul Tom Peters Company. „Si se pare ca Howard Schultz ar putea fi chiar vindecatorul de care e nevoie.“ Warren Bennis, un guru al leadership-ului care a fost pentru Schultz un fel de mentor informal, spune ca „treaba asta e ceva ce oricare CEO de succes ar trebui sa faca din cand in cand“.

     

    Dar mai este si celalalt Howard Schultz, cel care a girat exact aceleasi compromisuri de care se plangea in memoriu, tocmai pentru ca acestea urmau sa ajute compania sa creasca mai repede. Acest al doilea Howard Schultz poate vorbi limba de pe Wall Street: el se duce la conferintele trimestriale si prezinta datele de vanzari ale acelorasi magazine, profitul pe actiune si, mai presus de toate, cresterea. Desi in ultima vreme au stagnat, actiunile companiei sale au crescut cu 5.000% de la listarea companiei in 1992, in mare parte pentru ca Schultz a fost atat de fanatic in ce priveste cresterea.

     

    „Starbucks este povestea celei mai rapide cresteri din retail din intreaga istorie“, spune John Glass, analist la CIBC. „A crescut mai repede decat a facut-o McDonald’s vreodata.“

     

    Acest al doilea Howard Schultz nu arata vreun semn ca s-ar opri in curand. „Vreau sa spun asta cat de tare pot“, i-a spus el Mariei Bartiromo pe postul CNBC, in noiembrie anul trecut, dupa ce Starbucks a publicat rezultatele ultimului trimestru. „Intre trei si cinci ani, o crestere a veniturilor cu 20%, o crestere a profitului pe actiune cu 20-25%. Si ne indreptam spre 40.000 de magazine.“ Acestea sunt tinte surprinzatoare pentru o companie de talia Starbucks: nicio companie din istorie nu a construit vreodata 40.000 de unitati proprii de retail. (McDonald’s, spre exemplu, are 30.000 de restaurante in toata lumea.) Iar un salt cu 25% al profitului pe actiune este o tinta spre care aspira doar cele mai agresive dintre companiile in crestere.

     

    Dilema cu care se confrunta Schultz, presupunand ca avem de-a face doar cu un singur Schultz, este ca vrea doua lucruri care sunt incompatibile. Daca vrea sa recapete aerul vechiului Starbucks, atunci trebuie s-o lase mai moale cu cresterea companiei. Dar daca incetineste cresterea, actiunile se vor prabusi. Trebuie sa aleaga. Si adevarul e ca Schultz a ales deja.

     

    Odinioara, poate cu zece ani in urma, Bennis l-a intrebat pe Schultz de ce era atat de important pentru el ca Starbucks sa creasca repede. „A spus ceva de genul ca daca n-o face el, Starbucks ar putea fi inghitita de un alt lant, care ar fi maturat-o de pe piata“, mi-a spus Bennis.

     

    Asa cum am descoperit dupa ce am intrebat de jur imprejur, Schultz este un om de afaceri extrem de competitiv; am ajuns sa ma gandesc ca ideea unei cresteri neobosite este pentru el o forta conducatoare la fel de puternica precum cafeaua insasi. In memoriu, Schultz se plangea ca acum competitorii Starbucks au prins curaj sa-i tinteasca pe clientii Starbucks. „Asa ceva trebuie retezat de la radacina“, au fost cuvintele dure pe care le-a spus.

     

    Dar ca sa-i recunoastem ce-i al lui, Schultz s-a luptat tot timpul sa incerce sa ramana fidel principiilor de baza ale companiei. „In octombrie sau noiembrie trecut, la o cina cu investitorii, Schultz a facut comentarii foarte asemanatoare cu cele din memoriu“, spune Glass. Si, potrivit lui Anne Saunders, senior vicepresedinte al Starbucks pentru strategia globala de brand, ceea ce a scris in memoriu nu era ceva de care executivii Starbucks sa nu mai fi auzit de la el pana atunci si inca de multe ori. „Howard ne pune deseori la incercare“, spune ea.

     

    „Am crescut ca firma pentru ca am ales sa facem afaceri intr-un mod distinct“, a continuat Annie Saunders. „Atunci cand cresterea vine de la lucruri nepotrivite cu ceea ce suntem, atunci nu e tipul de crestere care ne trebuie.“ Saunders spune ca ea, ca si restul managerilor companiei, considera ca firma a crescut in directii care au ramas compatibile cu cultura sa. Posibil. Dar consultantii industriei alimentare si cei de brand cu care am vorbit au fost unanimi in perceptia ca Starbucks si-a facut rau extinzandu-se cu mult dincolo de conceptul sau originar de cafenea – si ca trebuie sa se intoarca la radacini. „Are dreptate ca Starbucks isi pierde sufletul“, spune Harvey Hartman, care conduce Hartman Group din Bellevue, Washington. „Ei s-au construit pe ideea de atmosfera de cafenea si daca se duc dincolo de asta, pun in pericol tot restul.“

     

    Robert Passikoff, presedinte al firmei de consultanta de brand Brand Keys, spune ca Starbucks a pierdut din vedere brand-ul. „Incercand sa migreze de la un brand de cafenea la unul de lifestyle, s-a produs cu siguranta o diluare de brand.“ El a fost de acord ca oamenii nu mai gandesc Starbucks drept „experienta completa a unei cafenele europene“, ceea ce este in detrimentul companiei. Atat Passikoff, cat si Hartman considera ca memoriul este cat se poate de intemeiat.

     

    Oamenii de pe Wall Street cu care am stat de vorba totusi au vazut acelasi memoriu intr-un mod diferit – ca pe un fel de dorinta de intoarcere la o amintire care nu se mai intoarce.

     

    „Cand cresti asa de mare si atat de repede pe cat au facut-o ei, trebuie sa faci compromisuri“, spune Howard Penney, care se ocupa de analiza Starbucks pentru fondul de investitii Prudential. „Complexitatea meniului s-a schimbat radical fata de cum era la inceput“, spune el. Iar aceasta complexitate a cerut automatizare si alte tehnici, ca sa nu-i tina pe oameni la coada asteptandu-si prea mult cafeaua.

     

    Pentru iubitorii Starbucks, presupun ca e reconfortant sa stie ca Schultz si echipa lui de management se ingrijoreaza cu privire la diluarea experientei de consum Starbucks. Dar ar fi si mai reconfortant daca ei chiar ar lua masuri. Pentru ca intr-o zi, cresterea se va incetini si actiunile vor scadea – asta e inevitabil. Si cum s-ar simti clientii daca, atunci cand se va intampla asta, faimoasa experienta de consum se va fi transformat intr-o fereastra unde poti fi servit in masina, la fel ca la McDonald’s.

     

    Ah, am uitat. Starbucks a inceput deja sa instaleze ferestre de unde se poate servi in masina.

     

    Traducere si adaptare Mihai MitricA

  • Discurs despre discurs

    „Obiectivele noastre sunt aceleasi: sa avem un sistem corect al economiei si politicii, sa lasam oamenii din intreaga lume sa se bucure de dezvoltare, pace, libertate personala si de beneficiile rezultate din folosirea corecta a resurselor. Credem in imbunatatirea drepturilor omului. Credem ca trebuie sa extindem, ca natiuni independente, libertatea propriilor noastre popoare.“

     

    Fragmentul de discurs de mai sus, pe care l-am gasit intr-un colt mai prafuit al Internetului, m-a facut sa ma gandesc, saptamana trecuta, chiar la discursuri in sine. Se leaga si de faptul ca am vazut „An Inconvenient Truth“, documentarul care l-a adus pe Al Gore pe scena decernarii premiilor Oscar.

     

    Acuma, sigur ca a vorbi despre discurs intr-o Romanie care nu cu mult timp in urma a fost terorizata de discursuri lungi si plicticoase, asta ca sa folosesc cele mai cuminti epitete care imi vin in minte, ar parea exagerat. Situatia nu s-a schimbat prea mult nici in perioada A.C., adica „after communism“: s-au schimbat vorbitorii (cei mai multi dintre ei, as spune cu o urma de zambet), dar lungimile si plictisul au ramas cam aceleasi.

     

    Dar nu ar trebui sa uitam ca un discurs rostit de fostul presedinte american John F. Kennedy in septembrie 1962 a trasat pentru NASA un obiectiv clar  – sa fim prima natiune care ajunge pe Luna, obiectiv care i-a supravietuit si care a si fost realizat (de remarcat si faptul ca urmatorul obiectiv – ceva de genul „sa fim primii in explorarea spatiului cosmic“ – a inmuiat evident entuziasmul agentiei spatiale americane; avem aici confirmarea unei teorii din management, inlocuirea unui obiectiv clar, precis si motivant cu unul defensiv, care nu reuseste niciodata sa genereze creativitate si rezultate pozitive).

     

    Winston Churchill le-a oferit englezilor, la 13 mai 1940, sange, lacrimi si durere; oferta premierului i-a mobililizat intr-atat pe insulari, incat au rezistat cu indarjire in timpul Bataliei Angliei.

     

    3.500 de cuvinte rostite de acelasi Kennedy in discursul „Ich bin ein Berliner“ a trasat linii nete intre capitalism si comunism. Un alt presedinte american, Ronald Reagan, a ramas cunoscut drept „The Great Communicator“; simpla propozitie „Goliatul totalitarismului va fi daramat de David al microcipului“ il asaza confortabil in respectiva pozitie.

     

    Discursul, daca este scurt, la obiect, bine scris (de regula discursurile proaste sunt elaborate ca si cand s-ar adresa cititorilor si nu unor ascultatori) si daca nu contine foarta multa informatie si nu este foarte stufos, reprezinta cea mai buna, eficienta si corecta cale de comunicare. Sa ne intoarcem in Romania; cel mai facil enunt legat de discurs este simplu: in Romania discursul nu exista.

     

    Exista cuvantari ale politicienilor. Nu putine. In cele 1.000 de zile de mandat presedintele Basescu a avut 124 de felurite cuvantari, daca e sa am incredere in pagina de net a presedintiei, care nu functiona prea corect. Eu am numarat cam 40 pana m-am plictisit (ma plictisisem pentru ca incepusem cu Calin Popescu-Tariceanu – 184 de discursuri numai in 2006 si deja 23 in 2007).

     

    Verificati daca din tot acest noian de cuvantari v-a ramas in minte macar o fraza memorabila, un indemn, un enunt intelept, ghidus sau motivant. O propozitie intreaga, cu gramatica completa si nu franturi de genul „grupuri de interese“ sau „Mafia pe masa Guvernului“. Extrapolati la ultimii 15 ani, cand e adevarat ca n-am avut Batalia Angliei, dar am avut batalia de la Costesti, n-am fost berlinezi, dar am devenit europeni, si n-am trimis oameni pe luna, dar am trimis oameni la cules capsuni. Nu-mi vin in minte decat franturi – „sinergia faptelor…“, „…proprietatea e un moft…“, „..m-a dovedit Securitatea..“, „..va multumesc dragi mineri…“, nu cred ca sunt foarte exact, dar nici nu vreau.

     

    Comunicarea in Romania este o problema reala. Nu putem depasi sintagmele simple, nu exista specialisti in comunicare, accesul la informatiile publice nu este simplu, formarea unei imagini publice nu depaseste stadiul manipularii simple, brute. Si acestea nu numai la nivel politic, ci si in cea mai mare parte a economicului.

     

    Am pomenit de „An Inconvenient Truth“ pentru ca documentarul mi se pare a fi urmatoarea forma, mai evoluata, in comunicare, nascut de „Fahrenheit 9/11“, documentarul care l-a erodat pe Bush. Incalzirea globala si ideile lui Al Gore despre aceasta, chiar atacabile si atacate, cum sunt deja, prezentate in documentar l-au repozitionat pe acesta mai mult, mai sus si mai bine decat orice alt plan mediatic coerent.

     

    Nu v-am lamurit cui apartine citatul cu care am deschis acest text; este vorba de un fragment din discursul cu care presedintele american Jimmy Carter l-a salutat, in 1978, pe presedintele roman Nicolae Ceausescu.

     

    Stiti, discursurile sunt si periculoase.