BusinessMagazin

Tag: NOUTATI

  • Noutati

    Eternul W

     

    „Blugi, sigur ca da! Pai poate cineva sa-si imagineze o viata fara blugi? Blugii sunt cei mai nobili pantaloni din lume. Pentru blugi puteam sa renunt in fond la orice, in afara poate de cel mai frumos lucru. Si de muzica. Nu ma refer acum la nu-s‘ ce Handelsohn Bacholdy, ci la muzica adevarata, fratilor!“ Iata una dintre cugetarile tanarului W. (Edgar Wibeau, pe numele lui intreg), care, pe la jumatatea anilor ‘70 ai veacului trecut, ridica in picioare publicul romanesc in salile de la Bulandra. Dramatizarea romanului lui Ulrich Plenzdorf facea figura unui veritabil manifest al rebeliunii tinerei generatii fata de tabuurile, prejudecatile si gusturile unei lumi crepusculare. Humanitas editeaza o traducere a textului care a stat la baza acestei minirevolutii, facandu-ne sa-i descoperim o noua prospetime, o vitalitate si o forta de seductie vadit neconjuncturale.

     

    Ulrich Plenzdorf, Noile suferinte ale tanarului W,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

     

     

    Carlos the Kid

    Maestru al dialogului, Elmore Leonard a fost poreclit „Dickens din Detroit“. Ca sa nu mai spunem ca, in 1998, Martin Amis, finul editor si admirabilul autor satiric britanic, spunea: „Proza lui il face pe Raymond Chandler sa para stangaci“. Specializat, in prima tinerete, in westernuri, Leonard pare a-si aminti, in acest al 40-lea roman al sau, de norii de praf din Oklahoma, pe care ii muta insa in vremurile lui Bonnie si Clyde si in lumea gangsterilor americani ai anilor ‘30, pe cand pachetul de Lucky Strike costa doar cincisprezece centi. Personajul principal este Carlos Webster, un tanar care se trezeste pentru prima oara implicat intr-un schimb de focuri la varsta de 15 ani, varsta la care este jefuit de talharul Emmet Long. Dupa circa 7 ani, devenit ajutor de serif, are prilejul sa-l infrunte pe talhar de pe o pozitie oficiala si sa-si atraga simpatia neconditionata a publicului american.

     

    Elmore Leonard, Hot Kid, Trag ca sa ucid,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Eternul W

     

    „Blugi, sigur ca da! Pai poate cineva sa-si imagineze o viata fara blugi? Blugii sunt cei mai nobili pantaloni din lume. Pentru blugi puteam sa renunt in fond la orice, in afara poate de cel mai frumos lucru. Si de muzica. Nu ma refer acum la nu-s‘ ce Handelsohn Bacholdy, ci la muzica adevarata, fratilor!“ Iata una dintre cugetarile tanarului W. (Edgar Wibeau, pe numele lui intreg), care, pe la jumatatea anilor ‘70 ai veacului trecut, ridica in picioare publicul romanesc in salile de la Bulandra. Dramatizarea romanului lui Ulrich Plenzdorf facea figura unui veritabil manifest al rebeliunii tinerei generatii fata de tabuurile, prejudecatile si gusturile unei lumi crepusculare. Humanitas editeaza o traducere a textului care a stat la baza acestei minirevolutii, facandu-ne sa-i descoperim o noua prospetime, o vitalitate si o forta de seductie vadit neconjuncturale.

     

    Ulrich Plenzdorf, Noile suferinte ale tanarului W,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

     

     

    Carlos the Kid

    Maestru al dialogului, Elmore Leonard a fost poreclit „Dickens din Detroit“. Ca sa nu mai spunem ca, in 1998, Martin Amis, finul editor si admirabilul autor satiric britanic, spunea: „Proza lui il face pe Raymond Chandler sa para stangaci“. Specializat, in prima tinerete, in westernuri, Leonard pare a-si aminti, in acest al 40-lea roman al sau, de norii de praf din Oklahoma, pe care ii muta insa in vremurile lui Bonnie si Clyde si in lumea gangsterilor americani ai anilor ‘30, pe cand pachetul de Lucky Strike costa doar cincisprezece centi. Personajul principal este Carlos Webster, un tanar care se trezeste pentru prima oara implicat intr-un schimb de focuri la varsta de 15 ani, varsta la care este jefuit de talharul Emmet Long. Dupa circa 7 ani, devenit ajutor de serif, are prilejul sa-l infrunte pe talhar de pe o pozitie oficiala si sa-si atraga simpatia neconditionata a publicului american.

     

    Elmore Leonard, Hot Kid, Trag ca sa ucid,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Tinerete vesnica

    Cronicarul de la The Times (Andrew Taylor) o spune de-a dreptul: „Initiatul“ lui Robert Finn este „un impresionant volum de debut, care combina romanul politist cu thrillerul ocult. Este varianta britanica a marilor succese «Codul lui da Vinci» si «Misterul manuscrisului» («The rule of four»)“. Cartea ne plaseaza in fata unei spargeri atipice: nu lipseste nici un obiect din locul intruziunii, iar singurele pagube sunt cele indurate de spargatori (criminalii sunt cei care sunt gasiti morti). David Braun (angajat al unei firme de asigurari) si Susan Milton (experta in antichitati) descopera ca adevaratul hot, cel care s-a ascuns indaratul aparentei spargeri, intentioneaza sa puna mana pe un nepretuit obiect care, potrivit unei stravechi credinte chinezesti, pare sa inchida in sine secretul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte.

     

    Robert Finn, Initiatul,

    Editura RAO, Bucuresti, 2006

     

     

    Indreptar de ghicit

    Specialist in istoria literaturii sarbe, doct cunoscator al poeziei baroce, eseist si poet, Milorad Pavic s-a afirmat mai ales prin operele sale de fictiune, a caror constructie este cu totul neobisnuita: „Dictionarul khazar“, este un roman lexicografic care ia, de fapt, forma a trei dictionare sau trei viziuni sau trei chei religioase (crestina, islamica si ebraica) ce pot da seama de viata ciudatilor khazari; „Peisajul pictat in ceai“, a carui grila de intelegere este un careu de cuvinte incrucisate, si, in sfarsit, acest recent tradus volum „Ultima iubire la Tarigrad“, ale carui 22 de capitole sunt, de fapt, cele 22 de arcane ale tarotului. Ca sa aduca lucrurile la scara 1/1 sau ca sa-si delecteze cititorii excentrici, autorul a tinut ca toate editiile cartii sale sa aiba anexate 22 de carti de tarot. Ceea ce s-a si intamplat.

     

    Milorad Pavic, Ultima iubire la Tarigrad,

    Editura Paralela 45, Pitesti, 2006

  • Noutati

    Nevoia de sacru

    Intr-un recent articol din L’Express, Christian Jacq era numit „scribul best-seller“. „Scrib“ – pentru ca este autorul a peste 40 de volume despre Egipt si „best-seller“, pentru ca a declansat o veritabila pasiune la nivel planetar pentru Osiris, Isis sau Ra, dar si pentru personaje din panteonul istoric al anticului Egipt – Tutankamon, Ramses etc. In acest volum se arata drept adept si analist al Francmasoneriei. Ferindu-se sa formuleze judecati personale, Jacq realizeaza o istorie prescurtata a fenomenului, o istorie ale carei singure pretentii sunt onestitatea si dorinta de initiere a cititorilor. „Dupa mai multe secole in care a starnit pasiuni, aceasta fraternitate pare ca intra acum intr-o perioada mai linistita in care simbolisti, istorici si sociologi o studiaza ca pe o expresie a unei dorinte de sacralizare inerenta omului“, spune autorul incercand sa justifice urgenta unei prezentari obiective.

     

    Christian Jacq, Francmasoneria,

    Editura Lucman, Bucuresti, 2006

     

    Fericiri urbane

    Tudor Calin Zarojanu (jurnalist cu prezente notabile in majoritatea cotidianelor romanesti de prestigiu, activitate care a dus si la tiparirea unui volum – „Tia, Cristoiu, Nistorescu si altii“) se intoarce aici la prima dragoste – proza scurta – cu care a debutat intr-un volum incununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor („Viata ca troleibuz“). Spatiul urban e ocolit de multi scriitori, care prefera sa evadeze in teritorii exotice, fantastice sau isi cauta radacinile ancestrale. Copiii asfaltului sunt nascuti si crescuti pe asfalt, intre ziduri de beton, cu radacini adanci, infipte in asfalt. Le-a oferit viata mai putina aventura sau romantism decat celor care, fiind baieti, paduri cutreierau? La intrebare raspunde – negativ – volumul de fata, a carui „actiune“ se intinde pe ultimele patru decenii.

     

    Tudor Calin Zarojanu, Copiii asfaltului,

    Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Batranul si marea de femei

    Yasunari Kawabata (laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1968) isi atinge in acest scurt roman un varf al maiestriei. Intr-o locuinta ciudata, cu perdele stacojii, niste batrani obisnuiesc sa-si petreaca noaptea, ca un fel de consolare iluzorie pentru tineretea lor demult apusa, in preajma unor superbe tinere, neatinse si de neatins, cufundate in somn. Impins la inceput de curiozitate, Eguchi, precum ceilalti, trece pragul casei crezand ca-i va afla apasatoarele taine, dar se lasa prins in acest joc. In preajma straveziilor trupuri de nimfe, Eguchi isi reface traseul vietii, isi aminteste de toate femeile din viata sa si spune retoric interogativ, intr-un tarziu: „Nu este oare frumusetea atinsa de sanii femeilor stralucirea cea mai desavarsita a evolutiei umanitatii?“

     

    Yasunari Kawabata , Frumoasele adormite,

    Editura Humanitas, 2006

     

    Mistere medievale

    Misterele nu denumesc, aici, celebrele puneri in scena prilejuite, in Evul de mijloc, de sarbatorile crestine si devenite una dintre primele forme de expresie dramatica europene, ci un gen de literatura politista cu tot mai multi adepti, in anii din urma. Personaje pline de istetime sunt coborate in cotloanele istoriei si puse sa desluseasca crime tenebroase. Este cazul lui Crowner („colonelul“) John, erou al romanelor galezului Bernard Knight. Acest al doilea roman din seria aventurilor sale publicate de editura RAO ne plaseaza in regiunea Exeter, in decembrie 1194. Doua sunt evenimentele pe urma carora acest detectiv sui generis incepe sa scormoneasca: Christina Rifford, fiica unui negustor bogat, este violata, iar Lady Adele de Courcy este gasita moarta intr-unul dintre cele mai sarmane cartiere ale orasului.

     

    Bernard Knight, Potirul otravit,

    Editura RAO, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    URSS via Ernu

    Rezonanta la care isi supune Vasile Ernu pacientul (URSS-ul), unul dintre cei mai masivi si mai dificili ai tuturor timpurilor, nu este una magnetica decat in sens afectiv. Tumorile pe care i le descopera, cu un ton cand neutru, de medic savant, cand amuzat, ca un felcer diagnostician, fistichiu si jucaus, nu sunt niciodata doar obiect de contemplatie, ci devin prilej de cugetare si divagatie eseistica, aproape mereu de bun-gust, intotdeauna cu un umor mucalit, infundat, dar nu mai putin contagios. Ernu s-a nascut in URSS. A parasit Imperiul in 1990 si s-a mutat in Ardeal, dupa care s-a stabilit pe malurile Dambovitei. Aici el isi aminteste de curgerea Moscovei, dar si de vremea comsomolului, de Maiakovski, de Ceapaiev, prezervative, Mosfilm sau Bulgakov intr-o viziune caleidoscopica si, chiar daca a starnit iritari, stenica.

     

    Vasile Ernu, Nascut in URSS,

    Editura Polirom, Colectia Egografii, Iasi 2006

     

    Iubire in clarobscur

    O amintire a unui trecut reinviat imagineaza Marguerite Duras in scenariul unui film care a facut cariera: „Hiroshima mon amour“. Inainte sa inceapa povestea propriu-zisa, pe ecran se deruleaza cateva secvente din timpul catastrofei nucleare. Apoi ne trezim in 1957, in penumbra unei camere, in care se pot ghici siluetele a doi tineri goi, inlantuiti. Ne aflam la Hiroshima. Ea este o frantuzoaica de vreo 30 de ani, venita sa joace intr-un film despre pace. El este un arhitect japonez. In „frame“-ul imposibilei lor povesti de dragoste intervin secventele unei memorii pasive – ea reviziteaza cateva picaturi dintr-un noian al istoriei, clipele celui de-al doilea razboi, cu tot ce a insemnat el pentru o europeanca – si cele ale unei memorii dinamice, active, care tinde sa unifice trecut, prezent si viitor. Din intunericul camerei, pe masura ce doi isi dezvaluie pulsiunile si trasaturile de caracter, personajele incep sa intre in lumina, iar chipul lor incepe sa prinda contur.

     

    Marguerite Duras, Hiroshima dragostea mea,

    Editura RAO, Bucuresti, 2006

  • NOUTATI

    O alta lume

    Mihai Sorin Radulescu face parte din acea rara spita de obstinati carora profesia le absoarbe viata, sufletul diurn si ratacirile nocturne. Lasand metaforele la o parte, M.S. Radulescu este istoric, specialist in genealogii, cautator de vestigii carora le explica sensul si rostul, un cercetator care recompune lumi periclitate de uitarea sau de nepriceperea contemporanilor nostri. Ce uneste articolele si interviurile din acest volum? Ne-o spune insusi autorul: „Este vorba de nostalgia profunda pentru o societate de care ne indepartam in timp si care s-a aflat la un incredibil nivel de cultura si rafinament.“ Luminand, prin studiu arhivistic, niste biografii cvasinecunoscute (Nicolae Ghika-Budesti, Cassien Bernard, Ernest Dubois si altii, multi altii), M.S. Radulescu restituie in detaliile sale semnificative un spatiu cultural privilegiat, dar devenit, in ultima jumatate de veac, aproape opac.

     

    Mihai Sorin Radulescu, Cu gandul la lumea de altadata, Editura Albatros, Bucuresti, 2006

     

    Corabiile imparatului

    Un alt fel de a patrunde in istorie incearca Maria Grazia Stilato, care, pornind de la documente si probe irefutabile, ajunge sa faca literatura de buna calitate. Cartea dezvaluie cateva aspecte stranii ale vietii unuia dintre cei mai excentrici imperatori romani, Caligula. Odata devenit caesar, acesta are prilejul sa razbune moartea mamei si a celor doi frati ai sai. Intr-o buna zi, amintindu-si o discutie avuta cu tatal sau, tanarul imparat hotaraste sa construiasca pe un lac in apropierea Romei un monument in memoria acestuia: doua corabii sacre, cu temple din aur si marmura, aidoma celor pe care le vazuse in Egipt, in vremea copilariei sale. Spiritul sau vizionar si „faraonismul“ constructiilor ii ingrozesc pe adversarii sai politici, care ii pun la cale uciderea.

     

    Maria Grazia Stilato, Caligula, Editura Polirom, Iasi, 2006

  • Noutati

    Clara si Claire

     

    Noaptea este prostituata si raspunde la numele Clara, ziua isi zice Claire si e o fiinta retrasa care-si mascheaza fragilitatea citind. Cam acesta e personajul scindat, cu doua chipuri si directii de personalitate carora Catherine Locandro se straduie sa le surprinda nuantele psihologice si sa le confere consistenta si verosimilitate („Zilele mele erau negativul noptilor mele. Fara alcool, fara sex, fara barbati. Numai rigoarea cu care respectam  orarele pe care mi le fixasem lega cei doi versanti ai vietii mele“). Se vor contopi finalmente cele doua fete intr-una singura? In urma unei experiente ciudate (intr-o noapte, un barbat o plateste nu pentru obisnuitele ei servicii erotice, ci pentru a-i citi, pur si simplu, o scrisoare), Clara se indragosteste si pare a da uitarii meseria pe care o practica de la varsta de 17 ani. Sau, cel putin, asa crede.

     

    Catherine Locandro, Clara Noaptea,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

     

    Iubire pana la moarte

     

    David Kepesh, protagonistul septuagenar al acestui roman al inepuizabilului Roth, produce o cugetare care rezuma perfect starea de spirit din care apar toate intelesurile acestei fictiuni: „Am o erectie, deci exist“. Preocupat de amor si traindu-i voluptuoasa povara cu intensitatea unui cantec de lebada, Kepesh, intelectual rasat, reinnoada un episod erotic frant cu opt ani inainte. Partenera de atunci, tanara cubaneza Consuelo Castillo il contacteaza in preajma noptii Mileniului, oferindu-i batranului „satir“ prilejul unor dizertatii ironice asupra conditiei sale de „animal pe moarte“, dar si asupra devastatei stari de sanatate a amantei sale. Moartea intrepatrunde viata la fiece pagina si stigmatizeaza pornirile spre extaz ale personajelor, intr-un ritm ale carui densitate si asurzitoare proliferare de sensuri au fost numite de critici „Rock’n Roth attitude“.

     

    Philip Roth, Animal pe moarte,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

  • NOUTATI

    Pedeapsa fara crima

     

    Fiu al unor emigranti rusi, Bernard Malamud a primit, pentru volumul „Carpaciul“, National Book Award si premiul Pulitzer pentru fictiune. Cartea reia un faimos incident  antisemit din Kievul anilor dinaintea Marii revolutii, in care evreul Mendel Beilis a fost acuzat si condamnat pentru uciderea unui copil crestin ortodox. In roman, personajul principal capata trasaturile lui Yakov Bok, un mester evreu liber cugetator, care isi paraseste satul de obarsie, dupa ce fusese inselat de nevasta. Ajunge in Kiev, unde soarta sa cunoaste o brusca intorsatura, dupa ce resusciteaza un individ (de fapt beat crita), apartinand unei notorii organizatii locale antievreiesti, care ii ofera o slujba si o locuinta. In momentul in care autoritatile ii descopera originea, ii pun in carca moartea unui adolescent de 11 ani, acuzandu-l de o crima rituala.

     

    Bernard Malamud, Carpaciul, Editura Leda,

    Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2006

     

    Povestiri chinezesti

     

    László Darvasi scrie de parca si-ar fi muiat pana in cernelurile stravechilor caligrafi chinezi. Finetea detaliului, gingasia cuvintelor atent alese si lipsite de zorzoane par inspirate de vechile povestiri sapientiale extrem orientale. Daca numele nu i-ar dezvalui obarsia, ai crede ca s-a nascut in cine stie ce provincie din preajma Fluviului Galben si ca, in copilarie, a domesticit dragoni: „Academia Cin angaja un pictor care pretindea ca e in stare sa vopseasca picaturile de ploaie. Nu mintea. Gesturile artistului erau atat de rapide si de precise, incat era capabil sa coloreze, cu varful minuscul al pensulei, picaturile de ploaie care-i picurau in fata ochilor in minuni verzi, galbene, negre“. Nu trebuie crezut ca autorul s-a cantonat in exercitii de scriitura exotica. El este si autorul unui roman istoric – „Legenda risipitorilor de lacrimi“ -, care descrie un secol de ocupatie otomana a Ungariei.

     

    László Darvasi, Vanatorii de caini din Loyang,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2006

  • NOUTATI

    Sfantul Cristofor

    Reactualizare a epopeei homerice, romanul lui Carpentier il are in centrul atentiei pe Cristofor Columb. Construit din trei sectiuni distincte (Harpa, Mana si Umbra), romanul recompune figura marelui genovez, pornind de la demersul viitorului papa Pius al IX-lea care, aflat intr-o calatorie in Chile, in anul 1824, doreste sa-l canonizeze pe explorator. A doua parte, cea mai semnificativa in ordine literara, este constituita de confesiunea navigatorului, aflat pe patul de moarte. Ultima sectiune dezlantuie un adevarat iures al imaginatiei si spiritului fantastic: ne aflam in plin proces ipotetic de sanctificare al lui Cristofor, in care scriitorul Léon Bloy ii pledeaza cauza, iar Jules Verne devine avocatul diavolului. Carpentier ajunge sa refaca odiseea columbina (datorita faptului ca este intemnitat in 1927, pentru ca a semnat un manifest impotriva tiranului Machado), stabilindu-se in Europa, unde participa asiduu la miscarea suprarealista franceza.

     

    Alejo Carpentier, Harpa si umbra,

    Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2006

     

    Povestea lui Phi

    Fascinand spiritele vreme de milenii, numarul de aur a fost desemnat prin litera greaca phi, ca o trimitere la sculptorul Phidias care l-a folosit in momentul in care a realizat statuia zeitei Atena, care decora Partenonul. Numit si „proportie divina“ sau „sectiune de aur“, phi este principiul natural al armoniei, elementul caruia pictorii, arhitectii si sculptorii i-au aplicat coordonatele privilegiate in operele lor, iar scriitorii, filosofii sau matematicienii au incercat sa-i desluseasca misterul. Folosit de egipteni pentru constructia marilor piramide, pomenit de Euclid in cartea a VI-a a „Elementelor“, utilizat in edificarea catedralei Notre Dame, numarul de aur isi vede povestita istoria de catre Mario Livio, un prestigios astrofizician, profesor si cercetator in Statele Unite ale Americii, nascut in 1945, in Romania.

     

    Mario Livio, Sectiunea de aur,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2005