Noutati

Iubire in clarobscur

O amintire a unui trecut reinviat imagineaza Marguerite Duras in scenariul unui film care a facut cariera: „Hiroshima mon amour“. Inainte sa inceapa povestea propriu-zisa, pe ecran se deruleaza cateva secvente din timpul catastrofei nucleare. Apoi ne trezim in 1957, in penumbra unei camere, in care se pot ghici siluetele a doi tineri goi, inlantuiti. Ne aflam la Hiroshima. Ea este o frantuzoaica de vreo 30 de ani, venita sa joace intr-un film despre pace. El este un arhitect japonez. In „frame“-ul imposibilei lor povesti de dragoste intervin secventele unei memorii pasive – ea reviziteaza cateva picaturi dintr-un noian al istoriei, clipele celui de-al doilea razboi, cu tot ce a insemnat el pentru o europeanca – si cele ale unei memorii dinamice, active, care tinde sa unifice trecut, prezent si viitor. Din intunericul camerei, pe masura ce doi isi dezvaluie pulsiunile si trasaturile de caracter, personajele incep sa intre in lumina, iar chipul lor incepe sa prinda contur.

Marguerite Duras, Hiroshima dragostea mea,

Editura RAO, Bucuresti, 2006