Blog

  • Presedintele, jucator si arbitru

    Desi nu o recunoaste sau o face in mod indirect, aruncand in fata argumentul legitimitatii populare si al increderii de care se bucura in randul electoratului, presedintele Basescu se plaseaza uneori la limita Constitutiei.

     

    Nu este vorba neaparat de incalcari ale legii fundamentale sau de gesturi neconstitutionale, ci mai degraba de atitudini si comportamente care pun la incercare elasticitatea Constitutiei. Cu siguranta se pot spune multe despre Traian Basescu, dar a afirma ca seful statului incalca in mod flagrant Constitutia si a aduce argumente irefutabile in acest sens reprezinta mai degraba un demers politic si mai putin unul juridic. Planurile nu trebuie confundate. In conditiile in care ni se spune in fiecare zi ca presedintele Basescu „a incalcat“, „este vinovat“, „constituie un pericol“, „comite abuzuri“ etc. ajungem sa credem ca lucrurile stau chiar asa, desi, cel putin pentru moment, nu avem argumente juridice pentru a da verdicte. Instanta suprema – Curtea Constitutionala – inca nu s-a pronuntat.

     

    Este adevarat, a fi presedinte jucator presupune mai mult decat un rol de mediator, asa cum prevede legea fundamentala. Dar, in acelasi timp, un astfel de statut este inferior celui de presedinte arbitru, dupa cum este el definit in regimul constitutional francez. Daca se comporta ca un presedinte jucator, Traian Basescu poate fi cel mult un sef de stat aconstitutional. Dar daca vrea sa si arbitreze, atunci intr-adevar problema neconstitutionalitatii poate fi ridicata cu cea mai mare seriozitate si responsabilitate.

     

    Cele mai importante probleme ale presedintelui Basescu nu deriva neaparat din rolul pe care acesta si l-a asumat si care pare a fi acceptat de catre populatie. Conflictul in care seful statului s-a angajat nu doar cu premierul, ci si cu Parlamentul (cu partidele politice) este mai degraba rezultatul unei disponibilitati scazute din partea acestuia de a accepta si responsabilitatile pe care un astfel de statut le implica. Ce-i drept, Constitutia fixeaza responsabilitati pentru un presedinte care mediaza si nu pentru unul care se implica in joc. Astfel, fisa postului de presedinte jucator contine o serie de drepturi si de atributii, dar in acelasi timp, ea implica si asumarea unor riscuri si a unor obligatii. Respectarea regulilor jocului, fair play-ul, riscul de a fi accidentat, suspendat sau sanctionat sunt cateva dintre acestea, iar ele nu pot fi trecute cu vederea doar pentru ca publicul spectator te sustine si te aclama, cu o mai mica sau mai mare frenezie. La toate acestea se adauga tendintele presedintelui de a se transforma din jucator in arbitru, adica de a sanctiona alti actori politici, participanti la joc, de a da cartonase galbene sau rosii, de a indica lovituri de pedeapsa etc.

     

    Sursa actualei crize politice nu este reprezentata de conflictul dintre presedinte si premier. Aceasta este doar o forma de manifestare a ei, care in anumite imprejurari politice, cum ar fi coabitarea, existenta unui guvern de coalitie minoritar, inexistenta in Parlament a unei majoritati prezidentiale, se manifesta acut. In realitate, esenta acestei probleme este reprezentata de arhitectura sistemului institutional. Angrenati in dispute politice sterile si ghidati in actiuni de interese imagologice si electorale, nici unul dintre actorii politici nu este dispus sa abordeze frontal (nu doar discursiv) tema regimului politic si a reformei institutionale. Concentrarea asupra efectelor si nu asupra cauzelor pune in evidenta anumite carente la nivel de competenta sau de expertiza a clasei politice. In egala masura, poate fi adusa in discutie tema responsabilitatii de care da dovada elita politica. Aceasta deoarece amanarea constanta a declansarii procesului de reconfigurare a relatiei dintre autoritatile publice nu face decat sa perpetueze criza sau sa favorizeze aparitia altor situatii tensionate. Stabilirea unei compatibilitati intre tipul de legitimitate cu care este investit presedintele si atributiile sale constitutionale devine un imperativ pentru buna functionare a sistemului politic romanesc.

     

    Increderea cu care institutia Parlamentului este investita de catre populatie (fapt ce exprima fractura existenta intre societate si clasa politica), comparativ cu atitudinea si modul de raportare sociala la institutia prezidentiala constituie variabile ce permit anticiparea deznodamantului unei consultari populare pe aceasta tema. Cu toate acestea, trebuie avut in vedere faptul ca acordarea unor atributii sporite sefului statului atrage dupa sine si responsabilitati mai mari pentru titularul postului de la Cotroceni. In acest sens, indiferent de modelul agreat – cel american sau cel francez – presedintele va fi nevoit sa iasa din registrul imagologic in care evolueaza in prezent. Sporirea atributiilor executive creeaza responsabilitati directe, fapt care il va determina pe seful statului sa-si asume guvernarea si-i va limita posibilitatea de a folosi arma discursului doar pentru a puncta in plan imagologic (ceea ce se intampla in prezent, cand presedintele adopta public pozitii agreate de catre populatie, dar nu raspunde in mod direct de gestionarea domeniilor asupra carora se pronunta, cel mai adesea critic).

  • Spatiul in forma de tirbuson

    Cineva ar putea considera incorect ca eu sa fac o recenzie unei carti careia i-am scris prefata. Numai ca, daca o recenzie trebuie sa fie obiectiva, aceste editoriale sunt expresia unor preferinte personale.

     

    Daca am scris prefata la o carte a fost pentru ca mi-a placut, asadar vorbesc despre ea. Este vorba despre „Elementar, Wittgenstein!“ de Renato Giovannoli, care, in pofida titlului malitios, este o carte foarte serioasa si dificila.

     

    …

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 18 aprilie.

     

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Grand Effie: Headvertising

    Headvertising a castigat marele premiu la cea de-a patra editie a festivalului Effie cu campania „Smaller but handier“, realizata pentru Gazeta Sporturillor. Acest premiu este un argument in plus pentru demersul agentiilor de a convinge clientii sa aiba curajul de a paria pe idei indraznete care se dovedesc si eficiente.

     

    „Lasati agentiile sa faca lucrurile pentru care le platiti“, este indemnul  spus de Serban Alexandrescu (director de creatie in cadrul Headvertising) la primirea premiului si una dintre cele mai aplaudate replici spuse la gala. Pe langa Grand Effie, Headvertising si-a mai adaugat in portofoliu doua premii gold, pentru Gazeta Sporturilor si pentru HVB Tiriac Bank  si doua bronzuri, pentru Grania – „Never stops growing“ si pentru Dolce – „When are you dolce?“.

     

    In cursa pentru finala Grand Effie au mai intrat Next Advertising si CAP, pentru campania Salonta, si Graffiti BBDO, pentru campania „The guide“, facuta pentru Banca Romaneasca.

     

    Cele mai eficiente agentii din industrie au fost premiate cu Gold Effie: agentiile Next Advertising, pentru campaniile „Salonta“ (categoria „Food Products I“), Leo Burnett & Target cu campaniile „Super Mame“ pentru Tide (categoria „Non Food Products“), „Equity campaign 2006“ pentru Bergenbier (categoria „Alcoholic Beverages“), „New q-pack shape for smart guys“ tot pentru Bergenbier, aceeasi categorie. La categoria „David vs. Goliath“, aurul a fost castigat de Graffiti BBDO pentru campania „The guide“, pentru Banca Romaneasca. Aur au mai primit agentia GMP cu campaniile „Gabriel has a solution for Rosia Montana“ (categoria „Image, Social Nonprofit Campaigns“), „The towels invasion“ pentru Cocolino (categoria „Promotions FMCG Non Food“) si „Cooked chicken doesn’t harm“ pentru UCPR (categoria „Others“), agentia Cohn & Jansen/ Ashley & Holmes cu campania „Coverage“ pentru Cosmote (categoria „Telecommunications“), agentia Engines Servicii de Comunicare cu campania „Dero summer edition“ pentru Dero Surf (categoria „Promotions FMCG Non Food“), agentia Propaganda cu campania „The bribe on the radio?“ pentru Radio Guerrilla (categoria „Promotions Non FMCG Services“).

     

    Anul acesta, din 71 de campanii inscrise s-au calificat in finala 51. O singura categorie nu a avut inscrieri, „Non Alcoholic Beverages“. La categoriile „Food Products II“, „Retail“, „Durables“, „Promotions FMCG Food“, „Promotions Non FMCG Products“, „New Product and Service Introduction“ si „Renaissance“ nu s-a acordat Gold Effie.

     

    Ajuns la cea de-a patra editie, Effie este un festival destinat industriei de advertising din Romania, care premiaza reusita in atingerea si depasirea obiectivelor de marketing si comunicare. Festivalul Effie 2007 este organizat in Romania de IAA si UAPR, aceasta editie fiind organizata si cu ajutorul agentiei Millenium Communications.

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Vodafone intelege „necazurile“ tinerilor

    CLIENT: Vodafone

    AGENTIA: McCann Erickson

    CANALE: TV, presa scrisa, web & OOH

     

    Campania Vodafone „Youth“ ruleaza pana la sfarsitul lunii aprilie si isi propune sa comunice o oferta creata pentru tineri.

     

    „Cinci telefoane in buzunar, un mp3 player, 200 de prieteni, doua intalniri in acelasi timp, cursuri de copiat, examene de dat, sala si club, toale si SMS-uri de trimis, interviul pentru un job part time, bani de buzunar care nu ajung si alergat de colo colo…“ sunt „necazurile“ cu care se confrunta tinerii zi de zi, dupa cum spune Bogdana Butnar, senior strategic planner la McCann Erickson.       

  • Lumea dupa standardul lor

    Japonezii au gasit un numitor comun pentru toate electronicele pe care le produc, formatul high definition. E directia in care merg toti ceilalti concurenti, dar Sony o face in stilul propriu.

     

    Sony e HD (high definition, n.red.) si HD inseamna Sony“, isi incepea discursul Fujio Nishido, presedintele corporatiei pentru tarile din Europa, in fata a 400 de jurnalisti si analisti europeni, adunati saptamana trecuta cu ocazia Sony Media Experience, evenimentul bianual de prezentare a directiei in care merge compania. „De la scaunul regizorului pana la fotoliul consumatorului de entertainment, suntem implicati in fiecare pas al acestei calatorii“, a zis Nishido, facand aluzie la faptul ca Sony este producator de electronice, dar si de continut, ca detinator al casei hollywoodiene de filme Sony Pictures.

     

    Nu e o directie neaparat noua; toti marii producatori de electronice au venit cu aceasta noua formula de a atrage consumatorii prin claritatea de detalii a imaginilor statice sau in miscare, de cateva ori mai buna decat cea de pana acum. In spatele acestui standard de imagine, Sony vine cu cateva tehnologii proprii pe care spera sa le impuna. Sony, pana nu de mult regele incoronat al electronicelor, a pierdut teren in fata unor concurenti care au mutat atentia consumatorilor de la hardware-ul avansat tehnologic la usurinta utilizarii, spre online sau la posibilitatea de a folosi produse complementare de la alti producatori. Sony s-a inconjurat de standarde tehnologice proprii – strategie motivata de unii prin aroganta uneia din cele mai vechi organizatii din industrie, dar justificata mai realist de faptul ca in acest fel un consumator prinde o oarecare dependenta de o singura marca sau ca alti producatori trebuie sa plateasca daca se folosesc de proprietatea intelectuala a inventiilor Sony. Fiindca una dintre interpretarile sloganului companiei, „like no other“, este ca Sony inventeaza formate pe care incearca sa le impuna in fata celorlalti producatori. Sony a refuzat formatul mp3, incercand sa impuna Atrac, este in continuare in razboiul noilor DVD-uri dintre HD-DVD si Blu Ray si pana si unitatile de stocare a fotografiilor digitale folosesc un standard mai putin popular fata de universalul SD (secure digital).

     

    Consola de jocuri PlayStation 3, lansata acum doua saptamani in Romania in acelasi timp cu lansarea europeana, este o suma de interpretari proprii ale Sony. Discurile de pe care pot fi citite jocurile in formatul de inalta definitie sunt Blu Ray, formatul concurent al HD-DVD. Una din functiile aparatului este ca se poate conecta la Internet, navigand ca de pe orice alt calculator printr-un browser special, iar biblioteca de productii cinematografice poate fi completata accesand un magazin online de muzica si filme al Sony – o concurenta la mult mai cunoscutul iTunes al celor de la Apple. Utilizatorii din Romania nu pot momentan accesa nici unul dintre aceste doua magazine, unul din oficialii Sony motivand lipsa serviciului in Romania prin penetrarea scazuta a Internetului in banda larga. O alta atractie a consolei o reprezinta „Home“, o lume virtuala similara concurentei „Second Life“, in care orice posesor al consolei poate patrunde. Muzica poate fi ascultata, dar cu conditia ca piesele sa fie in format Atrac3, Sony oferind un software pentru transformarea lor.

     

    La workshop-ul dedicat solutiilor video HD, participantii erau primiti intr-o camera in intuneric complet, in care se auzea doar vocea inregistrata vorbind despre istoria Sony in domeniul tehnologiilor video, in speta VHS si DVD. La finalul celor cateva minute, cortina care acoperea restul salii era data la o parte pentru a deschide accesul la o zona luminata puternic, cu oglinzi pe toata suprafata peretilor, scaune de plastic transparente si cateva produse ale companiei asezate pe socluri. Astfel sugereaza Sony trecerea de la experienta vizionarii de casete sau DVD-uri clasice la cele din zona High Definition. O zona pe care presedintele european al companiei o vede drept cheie in dezvoltarea viitoare a companiei, sprijinind aceasta afirmatie cu cateva cifre. In 2005, 35% dintre produsele vandute de companie ca valoare din cifra totala erau produse care afisau imagini HD. In 2008, compania estimeaza ca va ajunge sa dubleze acest procent. Iar majoritatea produselor Sony prezentate la eveniment afiseaza, ruleaza sau produc imagini HD. PlayStation 3 lansat vine cu jocuri la calitate HD, toata seria Bravia de televizoare LCD a Sony este compatibila cu acest standard, camera video pentru amatori inregistreaza la aceasta calitate, la fel ca si video player-ul cu discuri DVD Blu Ray.

     

    Cu acesta din urma, Sony pretinde ca a castigat prima runda a controversei. Informatiile prezentate de companie spun ca in Japonia 97% dintre video playerele din noua generatie vandute sunt pentru formatul Blu Ray, iar in Statele Unite, cu toate ca au fost lansate doar la sfarsitul anului trecut, au acaparat in decembrie in jur de 20%. O versiune speciala numita BDP S1E va fi lansata in Europa in mai si va ajunge, au spus reprezentantii Sony, simultan si in Romania. 

     

    Tot la acest eveniment a fost prezentat un video player de buzunar, NW A800 Walkman, la un an si jumatate distanta dupa ce Apple a lansat iPod-ul video. Cu gama walkman, Sony are ocazia sa vada insa acum si cum e de partea cealalta, a concurentilor care lupta sa ajunga liderul – in cazul de fata Apple. „Walkman“ insemna in anii ’90 ceea ce reprezinta in zilele noastre numele iPod – un nume generic dat oricarui aparat, indiferent de producator. Un oficial al Sony deplangea insa faptul ca persoanele care aud acest nume se gandesc la aparatele cu caseta sau cel mult la acelea mari si rotunde care ruleaza muzica de pe CD-uri, nicidecum la iPodurile Sony.

  • Replica Sony

    Video player – BDP S1E, primul DVD player Sony destinat pietei europene care foloseste formatul Blu Ray va ajunge in Romania din luna mai. Samsung ofera deja playere cu acest format, iar Panasonic are oferta formatului concurent, HD DVD.

     

    Consola de jocuri – Play Station 3 este principalul concurent al consolei Microsoft Xbox  si Nintendo Wii si vine cu jocuri la o calitate a imaginii de inalta definitie, posibilitatea de a fi folosit ca video player Blu Ray si accesul la o lume virtuala similara Second Life.

     

    Aparat foto – Anul acesta, Sony va lansa doua noi aparate din gama SLR. Unul dintre modele va fi pentru „amatorii pretentiosi“ si unul in zona high-end pentru fotografii profesionisti.

     

    Music player – NW A 800, un concurent pentru iPod cu o capacitate cuprinsa intre 2 GB si 8 GB. Aparatul poate fi folosit si pentru vizionarea filmelor, ecranul cu care este echipat fiind de doua ori mai mare ca acela al modelului Nano de la Apple.

  • Se strang randurile

    Investitiile in tehnologie sunt considerate indispensabile pentru orice afacere din serviciile financiare. Dar sumele investite sunt in scadere, iar investitorii sunt tot mai prudenti cu plasamentele lor.

     

    Daca in anii ‘90, investitiile in diverse proiecte noi din IT erau la ordinea zilei si era de ajuns sa apara un start-up cu o idee pentru ca imediat sa apara si banii necesari pentru ea, acum bancile sau companiile de brokeraj analizeaza mult mai atent lucrurile. Expertii sunt de parere ca euforia in materie de investitii din vremea boom-ului dot-com nu se va mai repeta in viitorul apropiat, intrucat majoritatea companiilor care investesc in tehnologie nu mai sunt dispuse sa se implice financiar in aproape orice proiect IT care le este prezentat, ci cauta sa faca numai investitii sigure, dupa analiza atenta a celor trei conditii de baza – recuperarea investitiei, reglementarile in vigoare si riscurile.

     

    „Institutiile financiare se orienteaza acum catre investitii mai sigure, urmarind sa aloce resurse doar in segmentele din industria IT unde rezultatele proiectelor sunt previzibile si se vad intr-un timp relativ scurt“, constata Gary Curtis, director in cadrul companiei de consultanta si outsourcing IT Accenture.

     

    In primul rand, companiile se axeaza pe dezvoltarea si productia de aplicatii software, segment care presupune o investitie mult mai mica decat in alte sectoare IT. Iar in interiorul acestei zone, cauta nise prin care sa-si recupereze investitia intr-un timp mult mai scurt si sa iasa si pe profit: aceasta explica de ce in ultimul an s-a remarcat tendinta investitiilor de a viza in primul rand aplicatiile software pentru servicii cu clientii. Pana acum s-au investit miliarde de dolari in sisteme de management al relatiei cu clientii (Customer Relationship Management) si investitorii mizeaza pe acest domeniu pentru urmatorii cativa ani.

     

    Totodata, pentru anul acesta se preconizeaza investitii semnificative in virtualizare – tehnica prin care o singura resursa (server, sistem de operare, aplicatie, sistem de stocare) este facuta sa functioneze ca si cand ar fi vorba de mai multe, respectiv mai multe echipamente functioneaza ca si cand ar fi unul singur, accelerand in acelasi timp procesele rulate. Sub aceeasi umbrela poate fi incadrat si procesul prin care mai multe aplicatii permit unui computer sa ruleze virtual mai multe sisteme de operare si aplicatii aferente. Virtualizarea inseamna deci crearea de softuri care permit realizarea unor economii la investitiile necesare pentru echipamente.

     

    „Tendinta catre virtualizare s-a resimtit inca de anul trecut, iar investitiile pe acest segment vor creste foarte mult in urmatoarele 12 luni“, estimeaza Darshan Chandarana, consultant pentru servicii financiare in cadrul grupului de software BEA Systems. Analistii companiei de cercetare IDC estimeaza ca piata mondiala a virtualizarii va ajunge la 15 miliarde de dolari (aproximativ 11,2 miliarde de euro) in 2009, in conditiile in care in prezent investitiile de-abia incep sa se vada, iar pana acum nu s-a putut vorbi despre o piata in sine.

     

    Intel, de exemplu, pregateste pentru anul acesta o serie de microprocesoare dedicate virtualizarii si colaboreaza cu BEA Systems pentru crearea computerului virtual, cu tehologie Java, care sa foloseasca in mod optim resursele hardware, de la consumul zilnic de energie al sistemului si pana la costurile cu mentinerea temperaturii in mediul de lucru. „Toti acesti indicatori conteaza pentru optimizarea utilizarii resurselor. Recuperarea investitiei intr-un astfel de proiect se face in aproximativ sase luni sau chiar mai putin“, a explicat Darshan Chandarana.

     

    O alta destinatie a investitiilor in tehnologie de anul acesta va fi arhitectura datelor, concept care se regaseste tot mai mult printre interesele directorilor din IT. Arhitectura datelor, arhitectura tehnologica si cea a aplicatiilor sustin eforturile companiilor, inclusiv ale celor din sectorul financiar, de a face outsourcing, co-sourcing sau de a dezvolta joint-venture-uri, optimizand astfel serviciile pe care le ofera, a explicat Andy Stewart, managing partner in cadrul companiei de consultanta Morse.

     

    Ingrijorator poate parea insa faptul ca, din totalul cheltuielilor pentru software ale companiilor, numai aproximativ 10% sunt indreptate catre idei inovatoare, care sa schimbe un proces de business, conform companiei de software Arcontech. O parte din ce in ce mai mare a bugetului de investitii pentru IT este alocata pentru conformarea cu standardele impuse de autoritatile de reglementare a pietei, ceea ce nu se intampla in niciun caz acum cativa ani. Pentru institutiile financiare din UE, principala reglementare de care trebuie sa tina cont, introdusa in noiembrie trecut, este directiva MiFID (Markets in Financial Instruments Directive), destinata sa creeze o singura piata si un singur regim de reglementare pentru serviciile financiare pe ansamblul UE.

     

    In fine, o alta destinatie pentru investitii in IT ramane asigurarea securitatii sistemelor – pentru banci, firme de brokeraj sau de asigurari, aceasta inseamna in primul rand protectia datelor si a identitatii in raport cu tentativele de frauda. Deocamdata raman la ordinea zilei tehnologiile de protectie a PIN-ului pentru carduri, dar ceea ce ar trebui sa urmeze ca tendinta in domeniu este legat de tehnologiile biometrice.

     

    Una peste alta, daca investitorii sunt mai atenti cu privire la tehnologiile in care investesc si aleg doar anumite genuri de proiecte IT, in schimb aloca pe ansamblu sume mai mari, pe seama unui numar mai redus de proiecte. „Se merge pe ideea ca se pot investi mai multi bani, dar pentru mai putine proiecte“, considera A.S. Laksminarayanan, seful diviziei din Marea Britanie a companiei de consultanta Tata Consultancy Services, care numara printre clienti si grupuri financiare ca Deutsche Bank sau Merrill Lynch.

     

    „Majoritatea companiilor care investesc in tehnologie mizeaza initial sume mai mici, intre 500.000 si un milion de dolari, si asteapta sa vada primele rezultate inainte sa investeasca din nou, dar la final, bugetul alocat de companie este mai mare“, spune Laksminarayanan. „Nu se mai poate pune problema sa investesti intr-un proiect care se desfasoara pe o perioada de doi ani si apoi sa astepti inca doi ani primele rezultate, asa cum se intampla inainte.“

  • Noul glasnost

    Anuala selectie a celor mai „trendy“ 40 de companii realizata de revista Wired nu aduce mari noutati: Google si Apple conduc in continuare. Insa printre cele cinci tendinte majore, prima este chiar surprinzatoare.

     

    Ne-am obisnuit cu companiile „secretoase“. Comunicarea lor cu publicul se reduce la comunicate de presa anoste, intr-un limbaj „de plastic“ standard care, de cele mai multe ori, nu spune absolut nimic. Toata aceasta comunicare trece printr-un departament unificator care are menirea s-o depersonalizeze, s-o curete de orice urma de „uman“. Angajatii sunt amenintati de „clauze de confidentialitate“, iar cei mai multi executivi nu sunt capabili sa scrie un e-mail.

     

    Dar Internetul schimba „ca de obicei“ regulile jocului. Oricum, intr-o lume atat de interconectata ca cea in care am intrat „nu mai poti sa ascunzi nimic“, afirma Don Tapscott, coautor al unei carti care se numeste „The Naked Corporation“ si care vorbeste despre o epoca a transparentei care va revolutiona lumea afacerilor. Totul se afla, iar cateva exemple vorbesc de la sine. Unul este cel al companiei Sony, cu celebrul ei „rootkit“ – un sistem secret de tip spyware plantat pe CD-urile muzicale cu scopul de a asigura protectia impotriva copierii. Desigur ca secretul a fost descoperit si, mai mult, s-a dovedit ca piesa respectiva deschidea o bresa de securitate in computerele care redau astfel de CD-uri. Puterea de influenta a blogurilor care au dezbatut subiectul s-a vazut atunci cand Sony a fost chemata in instanta si s-a supus umilintei de a retrage de pe piata toate CD-urile astfel echipate. Un alt scandal notoriu are ca subiect un alt gigant, Microsoft, care a platit oameni care sa „corecteze“ articolul dedicat companiei in enciclopedia libera Wikipedia. Iar exemplele ar putea continua…

     

    Ceea ce este insa de remarcat este combinatia exploziva pe care o formeaza comunitatea informala a bloggerilor („blogosfera“) si atotputernicul Google. Cand doi bloggeri au relatat despre tratamentul mizerabil de care au avut parte din partea serviciului de suport al firmei Dell, postarile lor au fost atat de des referite din alte bloguri, incat articolele respective apareau pentru o vreme in primele pozitii ale oricarei cautari cu Google pe subiectul „Dell“. La fel a patit Jason Goldberg, seful serviciului de recrutare prin web Jobster. Cand cateva bloguri au inceput sa speculeze pe tema unui eventual val de concedieri la Jobster, Goldberg a negat, dar in curand concedierile au survenit cu adevarat, iar ziarul International Herald Tribune a relatat incidentul. Articolul online a fost atat de des referit in bloguri, incat Google intorcea articolul respectiv la cautarile avandu-l ca subiect pe Jason Goldberg. Este cel putin neplacut ca in prima referinta legata de numele tau oamenii sa afle ca esti mincinos. E chiar mai mult decat neplacut, pentru ca mai nou reputatia se construieste online, iar Google devine mai mult decat un motor de cautare – devine un veritabil „broker de reputatii“.

     

    Cum se petrece fenomenul? Se impune o scurta explicatie tehnica: forta unui motor de cautare nu consta atat in numarul referintelor returnate, cat in ordonarea lor dupa relevanta, iar in aceasta privinta Google se bazeaza pe numarul referintelor catre o anumita pagina (algoritmul PageRank). Iar cum obiceiul prin bloguri este ca autorii sa plaseze link-uri catre sursa unei informatii (adesea intr-un alt blog), este usor de inteles influenta majora pe care blogosfera a inceput s-o exercite asupra rezultatelor produse de cel mai utilizat motor de cautare din Internet.

     

    Cum se poate construi o buna reputatie in aceste conditii este o chestiune spinoasa, dar raspunsul care incepe sa se profileze este transparenta totala si caracterul mai „omenesc“ al comunicarii dintre companie si public. Astfel a reusit Glenn Kelman sa salveze serviciul de tranzactii imobiliare Redfin cand agentii au inceput sa-l boicoteze datorita reducerii comisioanelor. Kelman si-a folosit blogul pentru a arata publicului dedesubturile afacerilor si i-a castigat increderea si, mai cu seama, simpatia. Tot mai multe companii incep sa schimbe tactica si sa permita angajatilor sa tina bloguri personale in care au libertatea sa vorbeasca despre firma in care lucreaza, cu bune si cu rele. Ceea ce pana de curand era un principiu redus la web 2.0 intra acum in tratatele de management: clientii devin parteneri de lucru. Pana si Microsoft – celebra si prin numarul rapoartelor confidentiale care „au scapat“ in Internet – merge pe noua cale.

     

    Ultima tendinta: actionarii incep sa devina din ce in ce mai interesati de aptitudinile literare ale managerilor pe care-i vizeaza. Blogurile lor vor fi extrem de importante.

  • Cu toti prietenii mei

    O eleva din Statele Unite a inventat o metoda de a imparti cu prietenii apropiati (la propriu si la figurat) muzica stocata pe playerul audio, folosind undele radio.

    Sistemul inventat de tanara de 16 ani din San Francisco impreuna cu tatal ei emite muzica ascultata pe iPod-ul propriu catre orice alt tip de player audio aflat in apropiere. Singura conditie e ca ambele aparate sa poarte un mic receptor-transmitator in banda de frecvente FM. Sistemul a fost botezat NoeStringsAttached si poate fi folosit drept canal de comunicare intre mai multe aparate de ascultat muzica aflate la o distanta mai mica de 15 metri unul de celalalt. Receptorul se cupleaza la jack-ul de casti al oricarui produs electronic si apoi ramane de ales doar daca mp3 player-ul urmeaza sa caute alte frecvente in zona sau sa functioneze el insusi intr-una din cele 5 benzi disponibile. Ascultatorii se pot lipsi chiar si de unitatea de redat mp3 in sine, tot ce au nevoie fiind receptorul si o pereche de casti. Fata spune ca a ajuns la aceasta solutie ca sa poata asculta alaturi de prieteni melodiile preferate. Pana atunci, impartea o pereche de casti cu colegii sau folosea un adaptor pentru a folosi doua perechi de casti in acelasi aparat. Tot ea mai spune ca a ales solutia comunicarii prin unde FM din cauza ca este o solutie tehnica ieftina. Folosirea unui sistem Wi-Fi sau Bluetooth ar fi avut acelasi rezultat, dar cu un pret prea mare pentru publicul de 15-22 de ani. „Cei mai multi oameni de aceasta varsta nu si-ar fi permis altceva“, spune co-inventatoarea aparatului, care ar costa in magazine circa 60 de dolari.

    Daca stam sa ne gandim, un mp3 player la care se adauga o solutie de impartit muzica este aproape definitia Zune, player-ul scos de Microsoft. Doar ca Zune are mai multe restrictii, printre ele numarandu-se faptul ca o melodie impartita cu un prieten va putea fi ascultata doar de trei ori inainte de a se sterge singura, iar schimbul de melodii se realizeaza doar intre produse Zune. NoeStringsAttached poate fi folosit cu orice tip de mp3 player, fara restrictii. Punctele tari ale inventiei, faptul ca foloseste comunicarea in spectrul FM pastrand costurile jos si disponibilitatea in aproape orice conditii, au ca revers dezavantajul unei calitati a sunetului inferioara transmisiei Bluetooth sau Wi-Fi. Oricum, tanara inventatoare a devenit cu aceasta ocazie CEO al propriei companii, numita Passive Devices, iar in ultima declaratie oficiala spune ca pregateste un nou produs care ar trebui sa se gaseasca pe eBay inainte de Craciun. A declarat-o pe postul american de televiziune NBC, in timpul jurnalului principal de stiri.

  • Carti de vizite pe site

    Un nou serviciu aspira sa ajunga cel mai mare clasor de carti de vizita din lume, unul in care toata lumea poate gasi pe oricine, iar informatiile sa fie accesibile oricui foloseste Internetul.

     

    Cartile de vizita au inceput sa fie folosite in China secolului al XV-lea, in special de catre nobili, care inmanau servitorilor, atunci cand veneau in vizita intr-o alta casa nobila, cartoane cu blazonul familiei si numele pentru a le fi anuntata vizita in gura mare. Putine s-au schimbat de atunci, poate doar ca Internetul a inlocuit cartoanele cu unele virtuale. Nevoia anumitor companii si in special a departamentelor de vanzari de a ajunge la clienti a fost speculata, intre altele, de site-ul lyro.com. Site-ul este unul de mica publicitate personala, fiecare persoana care il foloseste completandu-si informatiile care apar in mod normal si pe cartile de vizita, pentru a fi indexate si apoi gasite foarte usor la o cautare a cuiva interesat de o persoana anume sau de un gen de afacere. Proprietarii site-ului spun ca pe viitor vor fi introduse noi functii, care vor permite realizarea unui adevarat dosar de autoprezentare. Controlul informatiilor aparute pe site apartine in totalitate utilizatorilor, inclusiv schimbul de e-mail-uri intre membrii acestei comunitati fiind facut printr-o solutie interna care nu permite aflarea adresei de e-mail a corespondentului. Cu toate acestea, Lyro se numara printre cele mai deschise baze de date cu contacte ale membrilor: spre deosebire de serviciile de comunitati online sau cele de relationare pe baza de recomandare in cercuri restranse, baza de date a Lyro este „scanata“ de motoarele de cautare. Ceea ce inseamna ca, daca scopul utilizatorului de Lyro este promovarea afacerii descrise pe cartea de vizita electronica, site-ul este cea mai buna solutie de acest fel. Cei pretentiosi cu imaginea cartii de vizita nu vor sta insa foarte mult pe site: aplicatia nu permite introducerea de fonturi speciale, ca sa nu mai vorbim de caracterele in relief ale unei carti de vizita obisnuite. Totul este intr-un singur ton coloristic, ca si cum toti membrii inscrisi ar lucra la aceeasi companie.

     

    Mai departe, pana la momentul cand site-ul va putea fi numit cel mai mare depozitar de carti de vizita din lume, asa cum isi propune sa ajunga, paginile cu contacte utile din Romania lipsesc cu desavarsire. E drept, site-ul a fost lansat foarte recent. Pana cand va aparea acolo baza de date cu contacte din Romania, puteti lua totusi legatura cu John Doe; are si numarul de mobil personal scris pe cartea de vizita.