Blog

In centrul Capitalei, intr-o seara de joi, la ora 22, masinile adunate in intersectie nu trec de la primul verde al semaforului. E aglomerat: multa lume se indreapta de la birou spre casa, dar cel putin la fel de multa lume iese de la film, de la teatru, de la concert sau se indreapta catre un club. Cam la aceeasi ora, altii transpira la sala, iar altii iau cina in oras. Expansiunea clasei de mijloc (care, conform estimarilor dintr-un articol al BUSINESS Magazin aparut luna trecuta, inseamna 4-5 mil. oameni) a fost si cauza, si efectul dezvoltarii afacerilor din zona asa-numita de leisure – cheltuielile cu petrecerea timpului liber. Cei cu varsta de 24-40 de ani, cu studii de la medii in sus, cu venituri peste medie, cu aspiratii personale si profesionale bine definite reprezinta targetul preferat al tuturor marketerilor, indiferent ca e vorba de vanzarea de credite, abonamente la piscina sau bilete la concerte. „Astfel de consumatori alcatuiesc clasa mijlocie din Romania si ei tind sa se dezvolte pe modelul actual european, adica sa le pese din ce in ce mai mult de timpul lor liber“, declara pentru BUSINESS Magazin sociologul Sebastian Lazaroiu, directorul Centrului de Sociologie Urbana si Regionala (CURS).

Din nefericire, nu toti acestia reusesc sa iasa seara sau in weekend in oras sau pur si simplu sa se relaxeze acasa. Teoretic, sociologii si psihologii spun ca zilnic ar trebui sa ne ramana, in afara orelor de somn, doua-trei ore libere. In practica, uneori nu e nici atat. „A avea aceste doua-trei ore de timp liber pe zi nu inseamna sa renunti la cariera, ci pur si simplu sa te organizezi mai bine“, explica Octavian Pantis, managing director la TMI Romania, firma specializata pe traininguri de time management. „Ideea de baza este nu sa te intrebi neputincios «Cand am eu timp sa merg la film?», ci «Ce vreau sa fac atunci cand am timp liber, in weekend sau in serile cand pot sa ies mai devreme de la serviciu?»“, explica Pantis principiul de baza al cursurilor de time management pe care le tine TMI. Cu alte cuvinte, oamenii fac ceea ce si-au scris in agenda ca au de facut: teren, intalniri, telefoane, semnari de contracte. „Dar daca oamenii si-ar trece in agenda, pe langa programul de la serviciu, ca vor sa vada vineri seara spectacolul «Elizaveta Bam» la Teatrul Bulandra si trec asta in agenda, facand si programare la teatru, sansele sa ajunga in foaier la ora 19 cresc foarte mult“, sustine Pantis. „Daca nu exista un echilibru intre viata particulara si cea profesionala, intotdeauna partea care merge prost o va influenta negativ pe cealalta“, explica Octavian Pantis, adaugand ca asta le spune mereu celor peste 2.000 de persoane, predominant cu functii de la middle management in sus in companii, care vin anual din 1999 incoace la cursurile de time management.

Pana la ideal insa apar piedici, legate mai ales de orele suplimentare de munca. Cu toate acestea, furnizorii de servicii de leisure nu au de ce se plange: cei care ies in oras s-au inmultit considerabil in ultimii ani, „ajungand la aproape o treime din clasa de mijloc“, estimeaza Lazaroiu: „Numarul celor care ies in oras a crescut mult in ultimii patru-cinci ani, cam cu 70-100% pe an, iar cei care se relaxeaza astfel sunt in principal cei ce castiga peste medie si ating nivelul profesional care sa le permita sa nu mai fie sclavii serviciului“.

In serile cand ora 22 il prinde la birou, modul prin care Radu Ionescu (27 ani, manager al Kinecto Permission Marketing) se razbuna pe situatie este sa se gandeasca la faptul ca maine seara la aceeasi ora se va intoarce acasa dupa doua ore de tenis, sau ca vineri seara va merge intr-un club. Radu Ionescu munceste 12-14 ore pe zi, dar are o metoda sigura sa se revanseze – in serile cand reuseste sa se rupa de serviciu, cheltuie cat mai mult: „Nu am calculat nici in valori absolute, nici in procent cat cheltui cu timpul meu liber – stiu insa sigur ca dupa ce trag atat de mine, incerc sa recuperez prin «investitii» in timpul liber, tocmai ca sa simt ca traiesc“. Fara sa mearga la cursuri de time management, Ionescu a inteles ca daca nu isi programeaza iesirile, isi va petrece mult prea multe seri la birou: „Merg la tenis de doua ori pe saptamana – am abonament, ies cam in doua seri pe saptamana in baruri/cluburi, iar vara incerc sa ies macar un weekend pe luna din Bucuresti“.

Tendinta de a comprima timpul petrecut la birou si a rupe cateva ore pentru sine a facut ca afacerile cu restaurante, cafenele, agentii de turism sau baze sportive sa creasca in ultimii ani cu cel putin doua cifre pe an: vedeta este de departe piata de food service, care a ajuns in 2006, conform  Euromonitor, la 2 mld. euro (fata de 1,3 mld. euro in 2004), adica aproape doua treimi din intreaga piata de leisure, estimata de BUSINESS Magazin la 3,3 miliarde de euro.

Estimarea a luat in calcul cifra de afaceri cumulata a pietei de food service, a spectacolelor (teatru si film), a pietei agentiilor de turism, a bazelor sportive si a tot ce inseamna home entertainment – conform unui studiu AC Nielsen, conceptul de „home entertainment“ include sistemele de home cinema, vanzarea de carte si segmentul din FMCG. Evident, sunt si alte afaceri care se bazeaza pe timpul liber al consumatorilor – pensiunile si hotelurile, vanzarile de echipamente sportive; insa extragerea unui procent exact care sa arate cat din hoteluri este ocupat de segmentul business si cat de turismul de recreare ori cat din echipamentele sportive sunt cumparate de sportivii amatori si cat de cei profesionisti e mai dificila.

VENITURI SI TIMP LIBER. Sebastian Lazaroiu crede ca exista o relatie direct proportionala intre veniturile unei persoane si disponibilitatea sa de a-si folosi constructiv timpul liber. „Daca avem o familie in care veniturile sunt de 3.000 de lei pe luna si mai bine de jumatate din bani vor merge pe facturi si mancare, atunci timpul liber va reprezenta maxim 10% din venituri.“ Datele INS arata ca romanii cheltuie in medie lunar 4,8% din venituri pe „recreare si cultura“ si pe mersul la restaurante. Categoriile cu venituri mici stau acasa si prefera televizorul ca modalitate de recreare – „cam 2,5 ore pe zi“, spune directorul CURS. Conform INS, numarul abonamentelor TV aproape s-a dublat din 2000 pana in 2005 (de la 3,4 mil. la 5,9 mil.), iar cresterea probabil va continua, deoarece inca mai sunt gospodarii in Romania, din cele peste 7 mil. numarate de Statistica, care nu au abonament TV.

Veniturile reduse nu sunt singurul motiv pentru preferinta acordata televizorului; sociologii spun ca e vorba si de o problema de sociabilitate: „Indicele de sociabilitate e inca scazut la noi, putina lume iese cu prietenii. Este vorba de societatea atomizata, construita in jurul familiei, o reminiscenta a perioadei comuniste“, sustine Lazaroiu. In schimb, intr-o familie cu venituri de la 4.000 de lei pe luna in sus, proportiile se schimba: categoria care isi permite la noi sa aloce 33% din venituri pentru recreare este acum cam de 15% din populatia tarii, conform directorului CURS. In timp insa, cand toate casele din Romania vor avea cablu si veniturile vor fi mai mari la nivelul intregii populatii, „trade-off“-ul se va face prin scaderea progresiva a timpului de vizionare TV si prin cresterea cifrei de afaceri a restaurantelor. 

FOOD SERVICE. Cele 6.000 de restaurante, cafenele, fast-food-uri si baruri din Romania vor face in acest an afaceri de 2 mld. euro, dupa cum arata un studiu Euromonitor, „Consumer Services in Romania“, urmand ca in 2009 cifra de afaceri a sectorului sa ajunga la 2,9 mld. euro.  Afacerile cu restaurante, care absorb cea mai mare parte a bugetelor de timp liber, au avut cresteri cel putin atractive in ultimii ani, multumita faptul ca oamenii iau din ce in ce mai mult masa in oras. Cea mai buna dimensiune a profitabilitatii in restaurante este, in limbaj profesionist, „tranzactia“, adica nota pe care o platesc consumatorii; aceasta a crescut considerabil in ultimii ani, astfel ca tranzactia medie la o masa de restaurant este de 30 de euro (fiind luata in considerare o masa de trei persoane), fata de 15-18 euro cat era in 2003.

Intre 2003 si 2006 s-au schimbat si alte lucruri: numarul meselor luate acasa a scazut cu peste 25%, iar numarul restaurantelor a crescut de la 800 la peste 1.000 (cu toate acestea, Bucurestiul are un restaurant la 2.000 de locuitori, pe cand Parisul, de exemplu, are unul la 300 de locuitori – comparatia rezista insa doar pana la un punct, avand in vedere ca Parisul este una din principalele capitale turistice ale lumii).  Cresterile afacerilor din aceasta zona i-au uimit pana si pe intreprinzatori: cei care au inceput sa dezvolte lanturi cu restaurante sau cafenele cu doi-trei ani in urma s-au trezit ca planurile initiale au fost depasite inainte de termene: „In cei doi ani care au trecut de la deschiderea primului restaurant, am mai inaugurat inca noua restaurante si cafenele si avem in proiect pentru viitorul apropiat deschiderea a inca doua unitati in Constanta, una in Carrefour si alta in Bucuresti, intr-o zona centrala“, spune Daniel Mischie, directorul de dezvoltare al lantului City Grill.

Principala preocupare a lui Mischie in ultimii doi ani (de cand Dragos Petrescu, fondatorul si directorul City Grill, s-a despartit de partenerul sau de afaceri, Catalin Mahu, cu care infiintase lantul de restaurante „La mama“, pentru a-si face propriul business) a fost sa lucreze cateva luni in fiecare nou restaurant deschis, „pentru a-l pune pe picioare“. Acum, Daniel Mischie se ocupa de restaurantul din centrul istoric al Capitalei, cel mai mare de pana acum al lantului, deschis pe o suprafata de 600 mp si cu o investitie initiala de 450.000 de euro, dar si de crearea unei cote cat mai bune pe piata a „Carului cu bere“, redeschis in septembrie 2006 dupa o investitie de 1,5 mil. euro.

Ideea initiala a brandului City Grill a fost aceea de a se pozitiona pe un consumator cu venituri minime de 4-500 euro: „Clientii pe care mizam noi sunt din ce in ce mai multi (piata de clasa medie creste, tot mai multi oameni castiga peste 500 de euro pe luna) si pot fi recunoscuti dupa faptul ca merg cel putin o data pe an in concediu in strainatate, conduc sau au in familie o masina peste 6.000 de euro si au pretentii de la ambient, de la modul in care le este prezentata mancarea sau bautura“, explica Daniel Mischie.

Pentru niste oameni care lucreaza de ani de zile in domeniul restaurantelor, diferenta dintre consumatorii de azi si cei din urma cu 10 ani este enorma: „Cu opt ani in urma, cand am deschis «La mama», oamenii veneau la restaurant la ocazii speciale, zile de nastere, aniversari, ocazii gen Ziua Indragostitilor si eventual in weekend. Ne-am dezvoltat datorita expatilor“, isi aminteste fondatorul City Grill. Acum, optica e vizibil alta: restaurantele sunt la fel de ocupate la pranz, seara sau in weekend, cu „varfuri de sarcina“ intre orele 12,30-15,30 si 18,30-22.

Ca nu se mai mananca acasa este aproape normal: oamenii nu mai au timp sa gateasca si ajung astfel sa combine utilul cu placutul. Insa aceeasi crestere, cu rezultate financiare mai bune si recuperare mai rapida a investitiei, e de consemnat si in segmentul cafenelelor, unde numarul consumatorilor creste de la luna la luna, iar lanturile de profil asemenea. La trei ani de la deschiderea primei cafenele Turabo, Tudor Dragomir Niculescu isi aminteste ca a avut un ritm de crestere pe care nu si-l imagina: „La un an si jumatate de la deschiderea primei cafenele, am deschis-o pe urmatoarea in Brasov (investitie de 200.000 de euro), iar apoi au urmat celelalte, intr-un ritm foarte rapid: doua in Iasi, alte doua in aceeasi zi la Timisoara, apoi a venit a saptea deschisa cu BCR in Piata Romana din Bucuresti, apoi cea de la Sibiu. Tinta este sa avem 10 cafenele la sfarsitul acestui an“.  Deoarece afacerea a crescut, Tudor Dragomir Niculescu s-a extins pe piata organizarii de evenimente: cu o investitie de 500.000 de euro a transformat o hala din Pipera in doua sali de evenimente, Turabo Grand Ballroom – si intentioneaza sa deschida acolo un restaurant, iar mai tarziu un hotel de lux. Motivul consta in cresterea numarului celor ce prefera produse premium si care isi gasesc timp sa bea, o data pe zi, o cafea. Ei au facut ca numarul cafenelelor „ca la carte“ sa creasca in ritm alert, de la circa 100 in Bucuresti cu doi ani in urma, la aproape 400 acum. Iar piata inca e in formare. 

TEATRU SAU FILM? Cui i s-a intamplat sa vrea sa mearga la teatru de cand a inceput stagiunea 2006-2007 (mai precis, sa se hotarasca marti sa mearga vineri) ii va fi mai usor sa inteleaga cat de mult a crescut teatrul: majoritatea teatrelor au jucat prima luna cu casa inchisa, biletele fiind achizitionate cu minim o saptamana inainte. Dimensiunile culturale ale timpului liber au cunoscut o crestere importanta in ultimii ani, dar cea mai importanta revenire este cea a teatrului. Mersul la teatru a avut o cadere in anii ‘90, „cu o adevarata criza in anii ’96-’99“, spune directorul Teatrului de Comedie, George Mihaita. In 2002, o initiativa a Primariei Capitalei schimba fata teatrelor (atunci au fost renovate toate teatrele din Bucuresti), iar directorii, in mare parte schimbati, au adus cu ei repertorii mai vaste si incercari de parteneriate care sa le imbunatateasca imaginea.

Teatrul Bulandra a atras 60.000 de spectatori anul trecut (in 2002 fusesera 43.000 de spectatori, in 2003 au fost 49.000, in 2004 au fost 54.000). „Cand am venit la conducerea teatrului, in 2002, erau patru titluri in repertoriu, acum sunt 21 de titluri. Atunci se vindeau bilete de 16 milioane de lei vechi pe luna, acum vindem si de 60 de milioane pe zi“, spune regizorul Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra. Regizorul spune ca sunt mai multe segmente de consumatori de teatru, cei mai importanti fiind cei de varsta medie: „Elevii si studentii, nu foarte multi, sunt caracterizati prin veniturile reduse si apetenta pentru piese interesante, spre care ii atrage tema sau titlul piesei. Un alt segment, cel intre 25-40 de ani, e selectiv, dar cu toate astea foarte activ, vine des la teatru. In fine, un alt segment este cel al spectatorilor de 40-65 de ani, aici fiind vorba de persoane atrase de un actor mare sau de o piesa celebra“. 

Segmentul 25-40 de ani nu este intamplator cel mai activ, explica regizorul transformat peste noapte in manager: „Pe langa faptul ca este un segment tanar, cu chef de viata, isi permite iesiri mai dese la teatru, gratie veniturilor mai mari“. Alexandru Darie spune ca, desi biletul la teatru in Romania este mult mai ieftin fata de cel din Vest (medie de 4 euro fata de 15-30 de euro – tinand cont de faptul ca nivelul de trai din Romania este la mai putin de o treime fata de vestul Europei), o iesire la teatru poate costa un cuplu in jur de 20-25 de euro (luand in calcul eventual benzina consumata sau o cafea dupa spectacol), respectiv 100 de euro lunar daca se merge la teatru saptamanal. Cu toate acestea, cresterea numarului de spectatori se simte la toate teatrele, iar directorii de teatre motiveaza evolutia prin faptul ca oamenii s-au plictisit de TV si prin faptul ca s-au schimbat generatiile de actori, iar actuala generatie face si altceva decat teatru (canta, joaca in filme, castigand notorietate).

Cresteri au avut si Ateneul Roman si filarmonicile din tara, dar si Opera Romana, unde numarul spectatorilor a crescut cu aproximativ 8% pe an, din 2000 incoace. Aici insa cresterile nu sunt la fel de vizibile, deoarece numarul salilor a ramas acelasi si deocamdata sunt folosite cu grade de ocupare de la 90% in sus. Daca numarul de spectatori la teatru a crescut, nu acelasi lucru se poate spune despre cinefili, al caror numar a scazut in ultimii ani. Tendinta de scadere a numarului de spectatori la cinema se inregistreaza insa in toata lumea (cu exceptia Marii Britanii), statele Uniunii Europene inregistrand anul trecut cu 115 milioane de spectatori mai putin fata de 2004 (ceea ce reprezinta o scadere de 11,4%), iar Statele Unite sau Japonia au inregistrat scaderi intre 6 si 9% ale numarului de spectatori la film. Anul trecut, in Europa a fost inregistrat cel mai mic numar de spectatori (892 de milioane) de la inceputul deceniului. Romania si Polonia sunt tarile care au cunoscut insa cea mai mare scadere a numarului de spectatori de cinema in 2005 fata de anul precedent, scaderea fiind de 29% in ambele tari.

Desi un consumator urban de film s-ar intreba, la vederea acestor date, de ce trebuie sa faca rezervare la film si sa mearga sa ia bilete mai devreme, exista o explicatie: „Societatea este mai stratificata, persoanele cu venituri mai mari isi permit sa mearga des la film in salile renovate din mall-uri sau din oras, unde biletele sunt mai scumpe“, spune Sebastian Lazaroiu. In afara acestor sali renovate insa, numarul salilor de cinema este in scadere. Faptul ca salile renovate sunt adeseori ocupate de consumatori interesanti pentru o categorie importanta de marketeri este demonstrat din plin de promotiile si campaniile care se desfasoara predominant in spatiile acestor cinematografe. Un exemplu este programul Orange Film (care a inceput in septembrie 2005 si presupune vanzarea a doua bilete la pretul unuia singur, catre clientii Orange), care atrage in zilele de miercuri aproximativ 6.000 de spectatori. „Cele mai multe cereri le primim de la multiplexuri, iar la cinematografele din tara, in functie de numarul de bilete vandute, avem ordinea urmatoare: Republica Cluj, Arta Sibiu, Patria Craiova, Capitol Timisoara si Arta Cluj“, spune Amalia Fodor, director de comunicare al Orange Romania. Ea precizeaza ca, in urma unui sondaj, au aflat ca spectatorii Orange Film au folosit programul de cel putin doua ori si ca intentioneaza sa mai mearga miercurea pentru aceasta promotie la film si in urmatoarele luni.

PROGRAMUL DE ACASA. Principalul motiv care a dus la scaderea numarului de spectatori de cinema este posibilitatea, mult mai accesibila in ultimul timp, de achizitionare a unui sistem home cinema sau macar a unui DVD-player. Ca urmare, pe fondul declinului cinematografelor de stat si al inchirierii de casete video, au crescut vanzarile de DVD-uri, de circa doua ori si jumatate in 2005 fata de anul precedent. Pentru vanzatorii de echipamente, cifra suna normal: „S-au ieftinit si au crescut foarte mult vanzarile de DVD-playere. Foarte multa lume are acum un astfel de player si se fac reduceri de pret cu toate ocaziile: de Paste, de Craciun, de 1 iunie, cand acestea se vand cu preturi in jurul a 100 de euro“, a declarat pentru MEDIAFAX Daniela Grigorescu, Brand Manager al Prooptiki. Ea crede ca vanzarile au avut de castigat si de pe urma lansarii unor blockbustere, dar si a promovarii. Statul acasa nu exclude socializarea: invitarea prietenilor si urmarirea unui film la sistemul home cinema atrage cresteri in doua segmente: sistemele audio-video (piata estimata in 2004 la 620 mil. euro) si segmentul FMCG aferent pietei de „home entertainment“ – cafea, dulciuri si ceai, unde vanzarile sunt estimate anul acesta la 300 de milioane de euro. 

Acasa se si citeste cel mai mult, lectura fiind modul de relaxare preferat de o treime din consumatori, conform CURS. Vanzarile de carti au crescut in anii 2004 si 2005, cifra totala de afaceri inregistrata in 2005 de cele mai importante 22 de edituri fiind in jurul valorii de 21,5 mil. euro. Anul trecut, Humanitas a editat cu 45% mai multe titluri, cu tiraje care au ajuns la peste 4.000 de exemplare, iar editura Polirom a tiparit 450 de titluri (72% titluri noi) si un milion de carti, cifra de afaceri fiind de patru milioane de euro.

IN MISCARE. Sportul sau macar activitatile de fitness sunt invocate de o categorie destul de restransa a celor care izbutesc sa nu munceasca peste program. A face sport e mai ales o ocupatie amanata pentru viitor, de care mai toata lumea sustine ca se va apuca „in curand“. Deocamdata, pasionati de sport merg mai ales la sali de fitness, joaca tenis sau fotbal. Salile de fitness au avut o buna crestere in anii 2004-2005, ani in care s-au dezvoltat si francize, precum Fitness Academy, dezvoltata de Asociatia Nationala de Fitness. Conform lui Eugen Driga, reprezentantul Fitness Academy, un roman din 25 din Bucuresti si unul din 50 din mediul urban merg, regulat sau sporadic, la fitness.

Numarul celor care joaca insa tenis este deocamdata mai mic in valoare absoluta, pentru ca tenisul este un sport mai scump, iar terenurile, insuficiente (mai ales iarna), sunt destul de scumpe. Aceasta face ca profitul celor care isi deschid baze sportive sa nu fie deloc de neglijat: „Investitia intr-un teren, de aproximativ 7.000 de euro, o poti recupera in doi-trei ani daca il inchiriezi doar pentru joc si nu faci si cursuri de initiere“, spune Marian Sotae, proprietarul si directorul Tenis Club 2000, care a inceput cu un singur teren cu opt ani in urma, iar acum detine o baza sportiva cu cu zece terenuri, hotel cu 60 de camere, restaurant si doua piscine. Sotae spune ca cei mai activi jucatori au 27-40 de ani, vin tarziu sa joace (de aceea a extins programul pana la 23,00) si joaca in medie doua ore. Adica dau cam 10 euro de fiecare, daca joaca la simplu. Cererea de terenuri de tenis si de fotbal a facut ca investitorii, de cele mai multe ori pasionati de sport, sa creasca oferta: numarul terenurilor de tenis doar din Bucuresti trece acum de 300, iar al celor de fotbal (luand in calcul terenurile echipate adecvat) se apropie de 150.

VACANTE DE WEEKEND. Acelasi segment de consumatori, cu venituri medii si peste medie, e preferat si de agentiile de turism, dar si de hotelieri. Acestia din urma, vazand ca in ultimii ani apetitul pentru vacantele de weekend a crescut (pentru unii, aceste vacante au inceput sa tina locul concediilor anuale), au inceput sa lanseze pachetele de weekend, care includ doua-trei nopti de cazare, trei mese pe zi si diverse activitati de divertisment, la preturi cuprinse, in functie de numarul de stele ale hotelului, intre 70 si 250 de euro de persoana.

Aceste pachete se vand fie cu rezervare, fie chiar de la receptia hotelului, dar persoanele cu venituri mai mari le cumpara din agentiile de turism: „Clientii nostri pe acest segment sunt tineri (care cumpara pachete mai  ieftine), dar si familisti (pachete mai scumpe), cu venituri medii si peste medie. Cei cu venituri mici nu solicita acest gen de pachete de la agentii, ci isi fac singuri programele“, spune Cristian Balcescu, director al agentiei de turism CMB Travel.

Pachetele „mai ieftine“, cumparate predominant de tineri, sunt cel mai des procurate din agentie (asadar, de catre clienti care se grabesc sau care au cumparat suficiente vacante incat sa devina clienti fideli ai unei agentii) si inseamna weekend-uri – mai ales pachete de 2-3 stele, in zonele Bran-Moeciu, Sinaia si Predeal, la preturi cuprinse de 25-30 de euro pe noapte, respectiv circa 70-100 euro/weekend, dupa cum spune Balcescu.

Intre cei care merg la munte mai des si cei care prefera sa combine weekend-urile in tara cu city-break-uri (vizite de weekend in orase europene), diferenta apare tot la nivelul veniturilor: „Structura clientelei noastre face ca raportul munte Romania/city-break extern sa fie de 1 la 2-3“, mai spune Cristian Balcescu, care diferentiaza cele doua categorii de clienti prin faptul ca la munte merg predominant familistii (cu copii, cu batrani, care prefera sejururi de odihna, mai statice decat scurtele vacante in afara tarii), iar in city-break-uri merg „tinerii cu venituri medii si peste, dispusi sa se deplaseze mult ca sa vada orasele, sa faca sejururi culturale sau  cu obiective precise – concerte, diverse evenimente, intalniri“. Problema timpului apare si aici, deoarece daca un weekend la munte in Romania dureaza in medie 1-2 zile, unul in strainatate dureaza cam 2-4 zile.

In ceea ce priveste cumparatorii, numarul celor care cumpara pachete de vacanta a crescut cu 30-35% anul trecut fata de 2004, o singura agentie de turism ajungand sa vanda de la 6.000 pana la 12.000 de pachete pe an. Cine cumpara? „Cel mai activ segment de cumparatori este cel intre 32 si 49 ani, cu venituri de la  400-800 de euro in sus. Sunt mai ales oameni care lucreaza in zona de middle management sau care aspira spre aceasta zona“, spune Adriana Goicea, director al Cocktail Holiday (marca a Prompt Service Travel). La categoria buget de vacanta, distanta la care zboara avionul si numarul de stele ale hotelului cresc direct proportional cu varsta turistilor si cu veniturile lor: „Cuplul cu venituri medii merge de doua ori pe an in vacanta (un city-break si o vacanta de 7-10 zile) si aloca intre 1.900 si 3.500 de euro anual pentru aceasta“, socoteste Adriana Goicea. Pentru cuplurile cu venituri mai mari, vacanta deja are o alta dimensiune: „Acestia merg o data in concediu (dar stau mai mult, intre 10-30 de zile), dar mai merg in medie si trei weekend-uri pe an in strainatate, la cumparaturi sau la diverse alte evenimente. Bugetul alocat: intre 5.500 si 8.000 de euro anual“, mai spune directorul de la Cocktail Holiday.

Daca nu va recunoasteti in nici una din ipostazele enumerate mai sus, sociologii v-ar incadra in acel segment de persoane care sunt confiscate aproape complet de munca lor, cel mai probabil fiindca se afla in plina ascensiune pe scara profesionala si nu-si permit sa trateze timpul liber ca pe o categorie aparte in viata lor, cu buget si organizare specifice. Sociologii sustin insa ca, mai devreme sau mai tarziu, „workaholicii“ isi revin si incep sa puna pret pe viata personala. Daca nu cumva e vorba in cazul lor doar de o iluzie optica si de fapt acestia nu fac decat, cum zicea Radu Ionescu, „sa traga tare acum“ ca sa poata mai apoi sa-si savureze mai bine timpul liber.