Blog

  • Extraterestrii

    Membrii unei foste trupe care i-a inspirat, printre altii, si pe Radiohead s-au regrupat sub o titulatura noua si incearca sa inoate impotriva curentului.

     

    In 1998, a spune ca-ti plac Beta Band re­pre­­zenta modalitatea suprema de a im­pre­­siona lumea. Imi aduc aminte ce in­can­­tat am fost cand un pusti indie super tare, vecin de palier cu mine la uni­ver­si­ta­te, mi-a cerut cu imprumut primul lor al­bum, in­ti­­tulat „The Three EPs“. Ah, ce vre­muri, sfar­si­tul perioadei britpop, cand daca prin­tre in­fluentele tale se numara altci­neva de­cat The Kinks, The Who sau The Beatles, in­sem­­na ca erai „experi­men­tal“ sau „eclectic“.  Acest lucru i-a facut pe Beta Band atat de in­ci­tanti: britpop-ul – cand­va un val de aer proas­pat intr-o lume statuta dominata de rock-ul din SUA – se prabusise si el in sfera sabloanelor si a con­servatorismului. Pe atun­ci, Beta Band sunau ca veniti de pe alta planeta. Folo­­seau ritmuri hip-hop, sunau ca un grup englez de folk, iar cand cantau live, um­pleau scena cu tot felul de instrumente de per­cutie improvizate. Mai mult, intr-un moment cand unii ca Oasis se transfor­ma­sera irevocabil intr-o trupa rock de stadion prea serioasa, acestia pareau sa se dis­tre­ze la nebunie.

     

    „Three EPs“ (deloc surprinzator, o com­­pi­latie a celor trei EP-uri anterioare) le-a adus fani bine plasati. Culmea ironiei, Oasis le-au devenit fani si chiar Radiohead ii men­tio­­nau printre sursele care le in­flu­en­ta­­sera sound-ul. Dar daca Thom Yorke si fra­tii Gal­la­gher au ajuns sa castige o gra­ma­da de bani, Beta Band nu numai ca nu au reu­sit din punct de vedere comercial, dar au cunoscut si o scadere serioasa a ca­li­­tatii materialelor pro­­duse. Primul lor LP ade­varat a deza­ma­git, intr-o oarecare ma­su­ra. Al doilea a fost de calitate indo­iel­nica, iar al treilea, „Zeroes to Heroes“, a sunat ca o mu­zi­ca facuta cu cine s-o gasi, de parca n-ar fi avut incotro. Mai mult chiar, vocalistul lor, Gordon An­der­son, a fost nevoit sa para­seas­ca trupa din cauza unor probleme psi­hice destul de gra­ve, ajungand sa faca un tratament cu socuri elec­­trice. Un final nefericit, din cate se parea.

     

    Tocmai de aceea, vestea despre reu­ni­rea fostilor membri ai Beta Band intr-o trupa numita The Aliens m-a facut sa ciu­­lesc urechile. Noul lor album, „Astro­no­my For Dogs“, s-a lansat pe 19 martie si deja pre­sa, de la NME (New Musical Express – n.tr.) pana la Loaded, scrie critici entuziaste.

     

    La fel ca muzica facuta de Beta Band, „Astro­nomy for Dogs“ e plin de sound-ul  Brian Wilson, ale carui armonii marca Beach Boys apar peste tot pe album. Surf-rock, mad­­chester, country & western si elec­tro, toate acestea se regasesc in  ca­drul acestui al­bum de debut cat se poate de eclectic, desi, daca e sa cautam o tema do­minanta, ace­ea ar fi psihedelia, sound-ul rockului dro­gat cautator la stele al anilor ‘70. Piese ca „She Don’t Love Me No More“ sunt balade de moda veche, pe cand „Set­ting Sun“ suna a surf-rock care a luat-o razna. Exista si o pie­sa marturie a luptei cu de­presia clinica prin care au trecut mem­brii trupei, intitulata „The Happy Song“ (n-am sa mentionez ca, de fapt, e cea mai mare dezamagire de pe album).

     

    Ma simt, partial, de parca am fi din nou in 1998. NME este iar plin de baieti in tru­pe care poarta blugi imposibil de stram­ti, care canta o muzica din ce in ce mai neinspirata si conservatoare, prinsa in cama­sa de forta a termenului ingust de „sound-ul prezen­tu­lui“.  Singura diferenta e ca pe atunci artistii voiau sa sune ca Beatles, iar acum ii imita pe The Clash sau vreo trupa pop-funk din 1979. The Aliens, cu referintele lor muzicale ciudate si simtul apar­te al umorului, pur si simplu nu cores­pund tiparului. Incearca sa promoveze un sound mult mai interesant decat al ma­jo­ri­ta­tii trupelor carora li se face publicitate exagerata in ziua de azi. La fel ca Beta Band in 1998, vor face valva.

     

    Traducere de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Fitness cu Amadeus

    Medicul neuropsihiatru Richard Restak, profesor la Facultatea de Medicina a Universitatii din Washington, este o autoritate de prim rang in domeniul stiintelor creierului.  A publicat zece carti pe aceasta tema, gratie carora a adunat multe premii si recorduri de vanzari.

    Carte dupa carte, autorul incearca sa inteleaga activitatea cerebrala, intrebandu-se retoric: „Cum sa-ti poti oare face o idee, cat de marunta, despre functionarea unui organ care are circa 50 mld. neuroni si un milion de sinapse si care, probabil, inregistreaza aproximativ 10 milioane de miliarde de impulsuri pe secunda?“. Randamentul celor mai puternice computere neuronale, constata Restak, reprezinta doar a zecea mia parte din capa­ci­tatea mentala a unei muste, iar „creierul uman este cel mai complex obiect din intreg universul“.

    Cartea de fata isi propune sa demonstreze ca ne putem pastra o excelenta sanatate mentala, ba chiar ne si putem ame­lio­ra inte­li­genta si memoria pe masura ce inaintam in vars­ta, daca practicam exercitii regulate. Datorita acestora si altor retete imaginate sau doar actualizate de Restak, expuse cu mult umor si cu spirit de prozator in toata puterea cuvantului, ne vom putea controla starea sanatatii mintii cu aceeasi precizie cu care o facem atunci cand e vorba de nivelul de colesterol din organism. Iata cateva tipuri de fitness men­tal, daca se poate spune asa: dezvoltarea memoriei folosind un sistem mnemotehnic, igiena mentala (inactivitatea inte­lec­tuala duce la an­xie­tate, plicti­seala sau depresie), dezvol­tarea memoriei emotionale, intarirea capaci­ta­tii de concentrare (de aici modelul pilotului pe avionul de vanatoare), antrenarea puterii de a gandi logic, dezvoltarea acui­tatii mentale prin lecturi bogate si variate. Pornind de la teoria ca muzica sporeste capacitatea creativa a creierului, Restak ne recomanda nu sa invatam sa cantam la un instrument, ci, mult mai sim­plu, sa ascultam muzica. Si cu precadere muzica lui Mozart, despre care nu e prima data cand se spune ca favorizeaza functionarea optima a creierului celor care o asculta. Este ceea ce a facut si autorul, care spune ca a ajuns sa scrie aceasta carte de-abia dupa indelungi auditii din creatia geniului din Salzburg.

     

    Richard Restak, „Creierul lui Mozart si pilotul avionului de vanatoare“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Nostalgiile Nordului

    Un specialist in istoria artei (naratorul evenimentelor) ajunge la un moment de cotitura al existentei sale atunci cand Astrid, sotia sa, paraseste brusc si aproa­pe fara explicatie domiciliul conjugal dupa optsprezece ani de existenta comuna. Acest eveniment traumatizant declan­seaza in narator un flux de amintiri si de reflectii, care iau forma unei istorisiri „in care timpurile si locurile se misca urmand niste meandre rebele“. O dragoste de tinerete lipsita de orice speranta, intalnirea cu Astrid, casatoria si copiii, viata mondena in mijlocul burgheziei intelectuale din Copenhaga, calatoriile la Paris, Lisabona sau New York – asa s-a desenat, putin cate putin, o viata cu aparenta de tihna. „Acum insa – spune povestitorul – trebuie sa reinventez totul. Brodandu-mi istoria, imi dau seama cat de mult ramane viata incarcata cu umbre si taceri. Cum de a luat forma asta? De ce s-a indreptat oare in aceasta directie?“

     

    Jens Christian Grondahl, „Liniste in octombrie“,

    Editura Niculescu, Bucuresti, 2007

     

     

    Intoarcerea la Camelot

    Marion Zimmer Bradley (1930-1999) a fost o autoare prolifica in spatiul fantasy si science fiction, operele sale situandu-se adesea la frontiera celor doua genuri. Feminista declarata, scriitoarea a patronat aparitia multor nume feminine noi in arena literaturii. Celebrul sau ciclu „Avalon“, nascut odata cu aparitia prezentului roman („Negurile“ – „The Mists of Avalon“, adaptat pentru televiziune intr-un miniserial de catre postul TNT), este de fapt o res­crie­re a mitului regelui Arthur, cu precadere, din punctul de vedere al zanei Morgaine (Morgan le Fay). Imensul succes de care s-a bucurat primul volum a facut-o pe autoare sa continue cu reinterpretarea miturilor legate de Masa Rotunda, de Merlin, Uther, Igraine sau Guinevere si sa reconstruiasca, la sfarsitul secolului al XX-lea, acel Camelot in care oamenii traiau laolalta cu magii, zanele si spiridusii.

     

    Marion Zimmer Bradley, „Negurile“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Viitor milionar cumpar actiuni

    Companii, cele mai multe fara perspective clare, cu productia in continua scadere si care activeaza in domenii aflate in deriva, se transforma in mainile investitorilor de pe piata bursiera in adevarate mine de aur, terenurile sau amplasarea buna determinand investitorii sa le cumpere actiunile.

     

    Cresteri procentuale cu patru sau chiar cinci cifre i-au imbo­-ga­tit pe unii dintre investitorii de la bursa, in special pe cei care vaneaza actiunile mai putin urmarite pe pe piata RASDAQ si care au avut curajul si rabdarea sa caute sau sa cum­pere actiuni in astfel de companii.

     

    Companii precum Tesatoriile Reunite sau Matex despre care ma­jo­ritatea investitorilor nici nu au auzit sunt doar doua exemple de actiuni care puteau transforma un investitor cu cateva mii de euro intr-un milionar.

     

    „Sunt multe societati cu active valoroase pe RASDAQ, cum ar fi terenuri sau cladiri si a caror valoare nu se regaseste in ca­pi­ta­lizarea bursiera a acestora. Dar vine un moment in care piata le des­copera sau apare un investitor important interesat si atunci pre­tul actiunilor se apropie de valoarea reala. Din pacate, din cau­za lipsei de transparenta asemenea societati sunt foarte greu de gasit,“ spune Adrian S., investitor pe piata de capital care a vandut recent un pachet de actiuni cu un profit de 3.000%.

     

    Fabricile de textile precum Matex sau Tesatoriile Reunite ra­sufla cu greu sub invazia importurilor din China; nu acelasi lucru se poate spune insa despre actiunile acestor societati.

     

    Actiunile societatii Matex, listate pe RASDAQ, au crescut in ultimele 12 luni de peste 300 de ori, aducand un randament actio­narilor de 31.900%, castig care ar face invidios si un castigator la lo­terie. In timp ce actiunile Tesatoriile Reunite au crescut cu 10.316% in ultimul an.

     

    Ce impulsioneaza cresterile spec­ta­cu­loase ale acestor ac­ti­uni, daca profitul si productia societatii sunt in scadere si nu amin­tesc cu nimic de performantele bursiere ale actiunilor?

     

    In opinia lui Catalin Mitu, director general al societatii de bro­keraj IEBA Trust, trei sunt factorii care stau in spatele cresterilor spectaculoase ale acestor actiuni. Primul factor este legat de avansul inregistrat de piata imo­bi­liara in ultimul timp. Terenurile pe care sunt amplasate sediiile sau unitatile de productie ale acestor societati pot deveni extrem de valoroase in perspectiva deschiderii unui centru comercial sau pur si simplu a vanzarii. Astfel ca investitorii cumpara pachetul ma­jo­ritar de actiuni, determinand o crestere fabuloasa a actiu­nilor, in scopul detinerii controlului total asupra societatii.

     

    Cu peste 2.000 de companii listate pe RASDAQ, multe dintre ele companii cu probleme reale, astfel de mine de aur sunt greu de gasit, iar informatiile exacte privind activele imobiliare pe care stau companii ale caror rapoarte financiare nu le dau mari sanse de supravietuire pot valora milioane de euro.

     

    Actiunile Tesatoriile Reunite, cu o crestere de peste 10.000%, au drept actionar majoritar SIF Moldova, care a cumparat in ulti­mele luni actiuni de pe piata punand umarul la cresterea pretului. Reprezentantii SIF spun ca au cumparat pentru a-si „consolida po­zitia“ si „a se implica in gestiunea costurilor“

     

    „Am cumparat actiuni Tesatoriile Reunite pentru a ne conso­li­da pozitia de actionar pe care o detinem in ca­drul societatii Tesatoriile Reunite. Deti­nem un portofoliu istoric la aceasta socie­ta­te si intentionam sa ne implicam in reor­ga­nizarea si restructurarea activitatii te­sa­to­riilor, in gestiunea costurilor pentru a obtine un randament cat mai bun pe piata“, spune Cos­tel Ceocea, director general adjunct la SIF Moldova.

     

    La finalul lui septembrie compania inre­gis­tra o cifra de afaceri de sub un milion de euro si un profit de circa 60.000 de euro. Ca­pi­ta­lizarea bursiera este in prezent de 9 mi­li­oane de euro, adica de 150 de ori profitul pe care l-a facut in noua luni.

     

    Compania este constituita din doua unitati de productie, una de tesatorie si alta de finisaj textil, amplasate in Bucuresti pe stra­da Spataru Preda si pe strada Eufrosina Popescu, la circa 12 km una de alta. Tesatoria, unde se afla si sediul firmei in sectorul 3, cu­prin­de o preparatie pentru tesatorie, tesatoria si activitatile auxiliare.

     

    Compania a aprobat in aprilie anul trecut „demararea procedurii de disponibilizare a personalului ca urmare a incetarii activitatii de productie“, o veste care nu pare la prima vedere de bun augur pentru un actionar. Din acest moment a inceput insa cresterea puternica a actiunilor.

     

    Descoperita de investitori anul trecut, cresterea actiunilor Tesatoriile Reunite, despre care multi investitori stiau ca „face pulovere“, o depaseste si pe cea a actiunilor clasice din sectorul imobiliar, aflat in plin avant, actiunile magazinului Cocor urcand de exemplu cu 181% in ultimul an. Tesatoriile Reunite a transmis saptamana trecuta pietei RASDAQ informatia ca intentioneaza sa se divizeze. Informarea adresata investitorilor nu precizeaza insa care ar fi justificarea unei asemenea masuri, in cate companii intentioneaza sa se divi­zeze, cu ce ar urma sa se ocupe companiile rezultate sau daca acestea vor mai fi listate pe piata de capital.

     

    Al doilea factor al cresterii unor actiuni mici de pe RASDAQ enumerat de Catalin Mitu de la IEBA Trust este legat de impor­tanta sectorului petrolier si continua scumpire a utilitatilor. „Exista investitori pentru care sectorul petrolier repre­zinta un punct fierbinte, astfel ca achizitionarea de actiuni la o societate de domeniu este primul pas in punerea in aplicare a in­tereselor de investitii. Chiar daca la o privire mai putin avizata acestea pot parea neprofitabile“, spune Mitu.

     

    Actiunile emise de societatea Me­can­petrol Gaesti (MEGY), cu activi­tate in domeniul utilajelor petro­liere, au avut o crestere de 8.300%. Actionarul majoritar este International Lazar Company din Pitesti, societate de transport in­tern si international de marfa. Nu­mitorul comun al camioanelor de marfa din Pitesti si al utilajelor de la Gaesti este fara niciun dubiu petrolul.

     

    Cel de-al treilea factor enu­me­rat de Catalin Mitu este „interesul ma­nifestat de anumiti investitori de a se implica in restructurarea sec­toa­relor de activitate care au mare nevoie de o mana de ajutor din partea unor finantatori cu dare de mana. Acestia cumpara acti­unile de pe RASDAQ, pentru a avea libertatea de decizie in pri­vin­ta viitorului companiilor. Pre­tul actiunilor explodeaza sub acti­u­nea achizitiilor masive“, este de parere Mitu.

     

    Cum poate un investitor sa ga­seasca astfel de chilipiruri pe piata de capital? Din cele peste 2.000 de ac­tiuni tranzactionate la RASDAQ, in­cer­carea de a le gasi pe ade­va­ratele mine de aur si de a cum­para aceste actiuni care aduc cas­ti­guri fabuloase „este un efort mult peste puterile unei persoane fizice. Exista firme de consultanta in domeniu care analizeaza per­s­pec­tivele de crestere ale actiunilor, astfel ca de unul singur e cam mica probabilitatea de a descoperi actiuni care cresc vazand cu ochii“, este de parere Catalin Mitu.

     

    In plus, chiar daca este descoperita o astfel de actiune la RASDAQ, apare nesansa de a nu mai exista posibilitatea de a cum­para, pentru ca ele au ajuns deja in mainile unui actionar majo­ritar, care detine cvasitotalitatea actiunilor si nu are nicio in­ten­tie de a le vinde. „Aceste actiuni nu sunt lichide, sunt cumparate doar pentru a fi detinute si de a beneficia de calitatea de actionar majoritar al so­cietatii“, spune Mitu. Cea mai mare parte a actiunilor listate la RASDAQ, care au cres­cut insutit in ultimele 12 luni, nu au facut obiectul unor tran­zactii numeroase, media situandu-se sub 100 de tranzactii.

     

    Un criteriu important in luarea deciziei de achizitionare a actiu­nilor este, potrivit lui Catalin Mitu, informarea despre rezul­ta­tele financiare ale societatii si despre obiectivele de dezvoltare ale conducerii.

     

    „Achizitiile de actiuni sunt precedate de analize atente ale acti­vitatii economice pe care societatea emitenta o desfasoara. Astfel, decizia de a deveni actionar majoritar este facuta in cu­no­stinta de cauza, bazata pe infor­matii suficiente incat sa nu existe riscuri majore. Asa incat cine de­ti­ne informatia face diferenta“, spune el.

     

    Lipsa de transparenta si de in­for­matii legate de activitatile pe care le desfasoara sunt din pa­ca­te caracteristici ale acestor societatii.

     

    Presedintele Tesatoriile Reu­nite, Aurel Hoffman,  nu a fost dis­po­nibil timp de mai multe sap­ta­mani pentru a comenta cresterea ex­po­nentiala a actiunilor com­paniei pe care o conduce.

     

    Daca pe piata reglementata a Bursei de Valori Bucuresti in 2006 cel mai mare randament, de 721,43%, l-a avut actiunea Mech­tel Targoviste, pe piata electro­nica Rasdaq, actiunile fabricii de in­caltaminte Pretim Timisoara au cres­cut cu 6.300%.

     

    Daca la inceput emiterea de actiuni avea savoarea procesului de privatizare in masa, astazi, dupa mai bine de zece ani de la eliberarea primelor certificate de actionar, actiunile au prins gustul profitului.

     

    Topul celor mai mari cres­teri la RASDAQ include actiunile emi­se de societatea Retezat din Sibiu si pe cele ale fabricii Precizia din Bucuresti, care au crescut cu 2.711%, respectiv cu 2.275% in ultimele ulti­mele 12 luni.

     

    Actiunile Gastroserv, com­pa­nie detinatoare de spatii co­mer­cia­le,  au adus un randament de pes­te 2.100%, iar  actiunile socie­ta­tii Petrocart o crestere de 1.828%.

     

    Actiunile de pe piata RASDAQ in general au revenit la moda in ultimul an, astfel ca investitorii nu se pot plange nici de castigurile aduse de companiile cele mai urmarite de pe piata. Dintre primele 25 de companii din punctul de vedere al lichiditatii de pe RASDAQ nu mai putin de noua au triplat cel putin banii investiti. Cele mai cunoscute din acestea sunt Albalact, care a adus un castig de 384%, daca se ia in calcul si majorarea de capital operata de companie, sau producatorul de elicoptere IAR Brasov, cu un profit de 325% pentru investitori in ultimul an.

  • Cele mai mari castiguri de pe RASDAQ*

    Companie

    Castig**

    Tranzactii**

     

     

    Valoare (mil. euro)

    Numar

    Matex SA Deva

    31.900%

    1,32

    43

    Tesatoriile Reunite SA**

    10.317%

    2,07

    406

    Mecanpetrol SA Gaesti**

    8.344%

    0,03

    88

    Pretim SA Timisoara**

    6.300%

    0,04

    79

    Matcon Bistrita SA

    3.882%

    0,01

    37

    Prospectiuni SA Buc.**

    3.229%

    0,51

    480

    Retezat SA Sibiu**

    2.711%

    1,91

    69

    Precizia SA Buc.**

    2.275%

    0,07

    165

    Gastroserv

    2.116%

    5,55

    51

    Petrocart SA P. Neamt**

    2.043%

    0,07

    39


    * au fost luate in calcul companiile cu actiunile carora s-au derulat cel putin 10 tranzactii in ultimele 12 luni
    ** in ultimele 12 luni

     

  • Si actiunile mari* fac profit

    Companie

    Castig**

    Tranzactii**

     

     

    Valoare (mil. euro)

    Numar

    Marub SA** Brasov

    1.111%

    5,72

    189

    Albalact SA Alba Iulia*

    384%**

    17,19

    9.887

    Matricon SA

    380%

    3,87

    91

    Ipromet SA Buc.**

    364%

    3,28

    553

    IAR SA Brasov*

    325%

    3,82

    5.699

    Conpet SA Ploiesti*

    299%

    4,03

    3.827

    SOCOT SA

    295%

    2,44

    377

    Remarul 16 Februarie SA

    293%

    3,77

    2.631

    Generalcom SA Buc.**

    206%

    3,33

    93

    Mittal Steel Roman SA*

    181%

    11,41

    4.401


    * cele mai mari castiguri dintre cele mai lichide 25 de actiuni pe RASDAQ        

    ** in ultimele 12 luni

    *** inclusiv castigul din drepturile de subscriere la majorarea de capital derulata de companie

  • HOTELURI: De ce sa facem camere? Nu mai bine facem o gradina?

    Se da un hotel, un spatiu suficient de generos in jurul lui si un concept foarte in voga la ora actuala, acela de „green hotel“. Cum investim?

     

    La nivel mondial, conceptul de „green hotel“ a aparut cam prin 1997, in sen­sul larg de incorporare a unor ele­men­te prietenoase pentru mediu, de la incal­zi­rea cu energie solara sau „adoptarea“ unei ferme catre care se duc resturile de man­ca­re si pana la vecinatatea unor gradini unde sunt amenajate spa-uri naturale in aer liber ori a unor parcuri naturale valabile ca atrac­­tii turistice in sine. Unde avantajul unui cadru natural spectaculos lipseste, ho­­te­lierii au recurs la construirea unor gra­dini pe acoperis, ca in cazul Orchard Garden Hotel din San Francisco, de pilda, deschis toamna trecuta, care in plus a bifat conceptul de „green hotel“ prin politica de eco­nomisire stricta a electricitatii, uzul unor produse ecologice de curatat, folo­si­rea exclusiva de hartie reciclata si inter­zi­cerea fumatului in tot arealul hotelului.

     

    La noi, in special hotelurile care au spatiu suficient imprejur au considerat ca ar putea sa foloseasca acest spatiu pentru ame­najarea unei gradini. Crowne Plaza este cel mai central hotel cu gradina, spa­tiul din spatele hotelului, programat initial pentru constructia unui aparthotel de cinci stele, fiind amenajat in aceasta primavara ca o gradina japoneza, careia i s-a adaugat si un sistem nou de irigatie. „Spatiul este foarte potrivit acum pentru realizarea unor petreceri in aer liber, dar si pentru nunti in corturi speciale, pe care le putem aseza in gradina“, spune Octavian Stoica, ban­que­ting manager la Crowne Plaza.

     

    Si alte hoteluri, care au putin spatiu in jurul hotelului, au preferat sa il speculeze prin amenajarea de gradini. Un exemplu ar fi JW Marriott, care a amenajat pe spatiul liber o gradina cu terasa. Alte exemple vin din partea proprietarilor de sali de con­fe­rin­te: fiecare dintre cele doua sali ale  Tura­bo Grand Ballroom este incadrata intr-o gradina japoneza, astfel ca invitatii din cele doua sali sa nu se intalneasca.

     

    Un plan coerent de integrare a tuturor investitiilor hoteliere intr-un ansamblu de gra­dini are familia Lazar, proprietara com­ple­xului Caro din Bucuresti. Com­ple­xul, compus acum din trei hoteluri – Caro Horoscop (2 stele – 11 camere), Caro Parc (3 stele – 54 de camere) si Caro Golf (4 stele – 97 de camere) -, urmeaza sa fie extins cu inca o cladire de birouri, inca un hotel, o sala de conferinte, cu galerie comerciala, parcare si un spa. Bugetul pentru proiectele in curs (sala de conferinte, spa-ul si extinderea hotelului actual) este de 8 milioane de euro. Toate cladirile, cele actuale si cele care urmeaza sa fie construite, vor fi incadrate de o gradina englezeasca, unitar con­ceputa. „Vom relansa hotelul sub ideea de «green hotel», conform tendintei actuale la nivel mondial. Preferam aceasta varianta afi­lierii la un lant extern“, spune Octavian Lazar, care conduce, alaturi de tatal sau, Ioan Lazar, complexul Caro.

     

    „Avem un avantaj pe care il mai au rela­tiv putine hoteluri din oras – terenul foar­te mare, ceea ce ne permite sa cons­truim ori­ce concept ne dorim“, spune Octavian Lazar. La momentul actual, hotelurile Caro se in­tind pe mai putin de o treime din cele cinci hectare de teren pe care familia le con­tro­leaza in zona Lacul Tei-Pipera. Fiul conduce hotelurile, iar tatal coor­do­neaza investitiile, ce includ pentru acest an finisarea salii de conferinte, a unei noi aripi a hotelului Golf si inceperea cons­truc­tiei unui imobil de birouri, a unui spa si a unui hotel de cinci stele, pentru a in­tregi ideea de lant cu toate ni­ve­lurile de servicii.

     

    Prima investitie, inaugurata partial sap­tamana trecuta, a fost sala de conferinte. Este vor­ba de o cladire de sine sta­tatoare in cur­­tea complexului, cu o capa­ci­tate de 500 de per­soa­ne in sala prin­ci­pala, modulara (se poate imparti in doua, trei sau patru sali mai mici) plus inca 100 de persoane in sala mai mica de la etaj. Investitia pentru constructia salii a fost de 4 mil. euro, dintre care 200.000 de euro au fost folositi pentru cen­tra­la de tri­ge­­nerare, care va acoperi necesarul de ener­gie al complexului. O alta in­vestitie in curs, ce va fi inau­gu­rata in ur­ma­toa­rele luni, este o noua aripa, de 58 de ca­me­re, a hotelului Caro Golf, costurile fiind estimate la 2,5 mil. euro. De­ci­zia extinderii ho­telului Caro a venit din gra­dul bun de ocupare pe care l-a avut aceasta aripa de la infiintare (media gra­dului de ocupare a fost de 65% pentru tot complexul si de 78% pen­tru hotelul Caro).

     

    „Cand vom termina santierul de la Caro, vom incepe alte investitii, ca sa am si eu o ocupatie“, glumeste Ioan Lazar, care, de cand l-a numit director general pe fiul sau, se ocupa de dezvoltarea complexului.

     

    Dat fiind ca prima cladire de birouri din complex a avut succes inca de acum mai bine de 10 ani (fiind inchiriata de Uni­le­ver pen­­tru o perioada de 15 ani, pentru suma de 13 mil. $), Ioan Lazar considera ca langa a­ceas­ta ar fi oportuna constructia a inca unei cla­­diri de birouri clasa A, unde vor fi si restaurante, dar si o galerie comerciala „Va fi o cons­truc­tie cu parter si 11 etaje, cu 40.000 mp de birouri de inchiriat, iar inves­ti­tia ne­ce­sara va fi de 45 mil. euro“, spune Ioan Lazar, care cauta un partener pentru dez­voltarea acestui proiect. Daca pana acum ceea ce s-a dezvoltat a fost in „curtea din fata“ a primului hotel din com­­­plex, Horoscop, Ioan Lazar vrea sa in­cea­­pa sa exploreze si o bucata din tere­nul din spate. Primul pas va fi cons­truc­tia unui spa (de 2.000 de metri pa­trati, a carui cons­truc­tie si dotare vor costa 1,5 mil. euro), iar urmatorul – o par­care su­pra­terana cu opt niveluri.

     

    Cea mai mare investitie planificata de proprietarii Caro nu este deocamdata cal­cu­lata in planul de investitii. Este vorba despre un hotel de cinci stele, cu 200 de camere, pe care familia Lazar vrea sa il cons­truiasca pen­tru a intregi paleta de servicii hoteliere (pentru a avea, cu re­cep­tii si toate dotarile dife­rite, hoteluri de la doua la cinci stele). Ioan Lazar nu a calculat deocamdata care va fi investitia in acest hotel, aflat acum in sta­diul de proiect, dar o estimeaza in jurul valo­rii de 12 mil. euro (luandu-se in calcul o investitie de 60.000 de euro pe camera).

  • Afacere de familie

    PROFIT. Hotelul Caro, detinut de Ioan si Octavian Lazar, a avut anul trecut un profit de 1,2 milioane de euro, la o cifra de afaceri de 4,6 milioane de euro, in crestere cu 23% fata de 2005.

    RESURSE. Anul trecut, 60% din venituri au venit din cazare, 25% din food & beverage, iar restul din servicii conexe (shuttle, laundry, room service).

    ISTORIC. Primul hotel Caro, Horoscop, a fost deschis in 1994, pe structura fostei Fabrici de Glucoza, aflandu-se in pro­prie­ta­tea firmei Editura Adevarul. Numarul came­re­lor a crescut de la 110 la 160 in 2005, iar gradul mediu de ocupare s-a mentinut la 65%.

  • Coama leului nu se vede bine dinafara

    Aprecierea leului in raport cu moneda europeana este excesiva si nesustenabila pe termen lung, iar dezechilibrele economiei si nesfarsitele discutii politice vor genera curand o depreciere abrupta. Cat de realist este acest scenariu?

     

    Tendinta de apreciere vertiginoasa a monedei nationale in fata celei euro­pe­ne nu mai poate dura prea mult, in opinia economistilor ungari de la OTP Bank. „Nu ne asteptam sa vedem pe viitor un trend sustinut de apreciere a leului“, declara pentru BUSINESS Magazin Eszter Gargyan, economist in depar­ta­mentul de cercetare al grupului ungar, anticipand pentru finele acestui an o paritate de 3,45 lei pentru un euro.

     

    O asemenea concluzie este, de altfel, deja un laitmotiv in comentariile facute de ana­listii romani si straini in ultima vreme. Cu totii pun degetul, din ce in ce mai apa­sat, pe aceleasi rani – deficitele tot mai mari (cu perspective firave de imbunatatire in vii­torul apropiat) sau interminabilele fra­man­tari politice (cu in­doiala „daca Roma­nia este sau nu locul potrivit pentru in­ves­titii in acest moment“, dupa cum spunea ambasadorul american Ni­cholas Taub­man). Pentru ca tendinta de apreciere sa continue, ar fi necesar si ca investitiile sa se traduca intr-o contributie mai im­por­tan­ta la cresterea economica decat la consum, cum se in­tam­pla in prezent, considera seful departamentului pentru cercetari de piata de la KBC Bank, Piet Lammens. Neindeplinirea acestei conditii il face sa fie „mai precaut in privinta potentialului de crestere pe ter­men scurt al monedei romanesti“. La argumentele care tin de situatia locala se adauga cele care tin de con­junc­tu­ra externa si care ar putea sa duca la acelasi rezultat: o depreciere (sau cel putin o stopare a aprecierii) a monedei nationale in fata euro. „Diferenta dintre dobanda la euro si cea la leu este din ce in ce mai mica“, puncteaza eco­nomistul Esz­ter Gargyan. La inceputul lui martie, Banca Centrala Europeana (BCE) a majorat dobanda de referinta pentru moneda euro­pea­na, de la 3,5% la 3,75%. Iar asteptarile ana­listilor sunt, si pentru viitor, de cres­te­re a dobanzii. Pe de alta parte, printr-o miscare ce a surprins intreaga piata (si nu doar pe cea locala), BNR a redus la 26 mar­tie dobanda de politica monetara cu jumatate de punct procentual, pana la 7,5% pe an. Tragand linie si adunand, de la ince­putul anului si pana in prezent, BNR a taiat 1,25% din dobanda de politica monetara. Diferenta tot mai mica intre dobanda la euro si cea la leu face, cel putin teoretic, pla­samentele pe piata romaneasca mai putin interesante pentru investitorii de portofoliu. Revenind in plan extern, si in­ce­ti­nirea economiei americane poate genera o scadere a apetitului derisc si o iesire a capitalurilor de pe pietele emergente cu grad mai mare de risc, asa cum este si cea romaneasca, sustine Gargyan. Iar cum piata valu­tara romaneasca este inca relativ mica si nelichida, adauga ana­listul bancii de investitii Dresdner Kleinwort (DKIB), Ivailo Vesse­linov, „este vulnerabila la schim­barea sentimentelor investi­torilor“. Practic, un exod al acestora ar echivala pe piata valutara lo­cala cu o cerere mare pen­tru moneda europeana si, in con­secinta, cu o depreciere a leului.

     

    Din partea analistilor straini au aparut deja opinii privind probabilitatea unor noi ma­jorari ale dobanzii BNR. In raportul anual al agentiei de rating Moody’s cu pri­vire la Romania, publicat la finele sapta­ma­nii trecute, se vorbeste deja despre vii­toa­re cres­teri ale dobanzii in acest an, „mai ales daca guvernul efectueaza toate chel­tu­ie­lile programate“. In raport este semna­la­ta „pozitia foarte dificila a bancii centrale“ ca urmare a unei combinatii de fac­tori cum sunt persistenta inflatiei, cresterea rapida a cre­di­telor, aprecierea monedei si politica fiscala expansionista. Ca do­ban­da ar putea creste spre finele anului este de acord si Pascaline della Faille, analist la Fortis Bank. Cresterile salariale si cheltuielile gu­­ver­namentale mai mari dupa aderarea Roma­niei la Uniunea Europeana vor peri­cli­ta „foarte probabil“ tinta de inflatie a bancii centrale, iar reactia acesteia va fi o inta­rire a politicii monetare, afirma repre­zen­tantul Fortis.

     

    Si Lammens de la KBC Bank subli­nia­za „situatia dificila“ in care se gaseste banca centrala romaneasca. Pe de o parte, spune el, probabil ca BNR vrea sa ince­ti­neasca sau chiar sa stopeze aprecierea leului, motiv pentru care are nevoie de o reducere a dobanzii. Pe de alta parte, cres­te­rea mare a consumului intern si nivelul ridicat al deficitului de cont curent suge­reaza ca nu mai este nevoie de o relaxare a politicii monetare in aceasta etapa. „Din acest punct de vedere, credem ca BNR a fost extrem de agresiva in miscarea re­cen­ta de reducere a dobanzii“, spune eco­no­mistul bancii belgiene, adaugand ca alte reduceri suplimentare ar creste riscul unei cresteri economice si mai nesustenabile sau chiar instabile.

     

    Nici italienii de la Unicredit Group nu anticipeaza reduceri viitoare de dobanda, cel putin pana la finele anului: intr-un ra­port pu­blicat luna trecuta, previziunile vor­besc despre un nivel al doban­zii de politica monetara de 7,5% pentru decem­brie. In privin­ta cursului de schimb euro/leu, italienii se asteapta la o evolutie rela­tiv constanta, cu un raport de 3,38 la finele lui iunie, res­pec­tiv septembrie si 3,37 in ultima luna a anului. Si, chiar daca va mai exista o reducere de dobanda, ea nu va fi mai mare de 0,5% si va veni cel mai devreme in a doua jumatate a anului, crede Ivailo Vesse­linov de la Dresdner Kleinwort. Si cercetatorii de la OTP Bank vorbesc despre „cateva posibile reduceri“, dar in nici un caz in lunile imediat urmatoare si doar daca evolutia inflatiei va cores­pun­de asteptarilor formulate de BNR. Pentru acest an, banca cen­trala si-a stabilit o tinta de inflatie de 4%, cu un interval de variatie de plus sau minus un punct procentual.

     

    Pentru sanatatea monedei nationale, cea mai acuta problema ramane insa cea a defi­­citelor, dublata de probabilitatea unei sca­deri a investitiilor straine, adica a sur­sei de acoperire a golului din vistierie. O cres­tere peste masura a deficitului de cont curent ar ridica in ochii inves­ti­torilor intre­bari privind riscul de a-si plasa banii aici, din cauza dezechilibrelor ma­croe­conomice. Iar aceasta inseamna un posi­bil motiv de exod al capitalurilor si, implicit, de cadere abrup­ta a monedei natio­nale. Iar asteptarile, la acest capitol, nu sunt deloc optimiste. Esti­marea bancii ger­mane Deutsche Bank vorbeste de un deficit de cont curent de circa 12,5% din PIB anul acesta, fata de 10,3% anul trecut. Fondul Monetar International, pe de alta parte, avertiza de curand ca adancirea defi­citului (anticipat de FMI sa ajunga la 12%) devine periculoasa. In acelasi timp, anti­cipeaza bancherii germani, investitiile straine vor fi de aproximativ 5,2-5,3 mili­ar­de de euro, in scadere de la 9,1 miliarde de euro anul trecut (cand au asigurat o aco­pe­ri­re a deficitului de cont curent in pro­portie de 90%). Din partea italienilor de la Unicredit, estimarile privind investitiile straine directe se situeaza cam in jurul acelorasi valori: anul 2007 ar urma sa adu­ca investitii straine de circa 5,6 miliarde de euro, iar in urmatorii doi-trei ani nivelul acestora se va stabiliza „undeva in jur de cinci miliarde de euro“, aprecia recent Fabio Mucci, economist in cadrul depar­ta­mentului de cercetare pentru Europa Centrala si de Est al Unicredit.

     

    La nivel macroeconomic, riscurile pe termen scurt raman scazute, considera Pas­caline della Faille, in conditiile in care anticipeaza ca investitiile straine directe vor continua sa fie importante. Totusi, apre­ciaza ea, „eco­nomia deja se supra­in­cal­zeste“, iar intr-un astfel de mediu orice schim­bare de atitudine din partea inves­ti­torilor si o iesire brusca de capitaluri poate pune presiune pe cursul de schimb. O de­pre­ciere brusca a leului ar afecta capac­i­ta­tea de rambursare a celor ce s-au impru­mu­tat in euro – iar numarul acestora nu e deloc mic. Ana­listul de la Fortis atrage aten­tia si asupra faptului ca o apre­ciere excesiva a monedei nationale ar putea dauna exportatorilor, con­secinta fiind o crestere si mai puternica a importurilor si deci o accentuare a dezechilibrului din ba­lanta comerciala. Pentru fe­brua­­rie 2008, belgienii de la Fortis Bank anticipeaza un raport euro/leu de 3,373, asadar, o usoara depreciere a monedei romanesti.

     

    In tot acest tablou, factorul politic a fost citat la randul sau ca unul ce poate influenta evolutia leului. „Agitatia politica este o problema continua in Ro­ma­nia“, afirma economistul OTP Bank, adaugand insa ca nu se asteapta ca aceasta sa aiba vreun efect semnificativ asupra inves­ti­to­ri­lor. Cu o singura exceptie: cea in care „ar exista sem­nele unei politici fiscale popu­lis­te ce ar de­teriora balanta fiscala semni­fi­cativ si s-ar adau­ga exploziei consumului si presiunilor infla­tioniste“. In conditiile actuale insa, Ro­ma­nia ramane o piata atractiva pentru inves­ti­torii straini, iar riscul unei iesiri de capitaluri (si implicit al unei deprecieri a leului) ramane limitat. Pe de alta parte, investitiile straine di­recte raman stabile, in opinia lui Eszter Gargyan, acoperind cea mai mare parte a deficitului contului curent in anii ce vin.

     

    Mai mult, pentru Romania apartenenta la UE si o „eventuala in­trare in Uniunea Monetara Euro­peana sunt ancore puternice, care vor im­pie­dica un colaps al sentimentului inves­ti­torilor si o retra­gere catastrofala de fonduri“, adauga si Vesse­linov de la Dresdner Klein­wort.  Astfel ca, in opinia lui, daca va exista o cri­za pe piata valutara romaneasca, ea va veni mai degraba din cauza unor eveni­men­te globale si fi­nan­ciare adverse si nu din cauza unor factori in­terni. Motiv pen­tru care Vesselinov anticipeaza, optimist, un curs euro/leu de 3,2 pentru finele lui 2007. Aceleasi sunt motivele pentru care, expri­mand un mesaj aproa­pe general in randul analistilor straini, Piet Lammens de la KBC Bank spune ca acum „nu dam prea mare importanta impac­tu­lui potential ne­gativ pe care il poate avea un deficit ridi­cat“ si cu atat mai putin „turbulentelor poli­tice“. Cel putin, adauga Lammens, nu in aceasta etapa.

  • Nicio veste buna

    Previziunile analistilor in privinta deficitului de cont curent al Romaniei in 2007 arata in unanimitate o majorare fata de anul trecut, cand deficitul a fost de 10,3% din PIB.

    Comisia Nationala de Prognoza

    10,4%

    Raiffeisen Bank

    11%

    OTP Bank

    11%

    UniCredit

    11,5%

    FMI

    12%

    Deutsche Bank

    12,5%