Omul bolnav al Europei are din nou nevoie de medicamente, dar de
data asta ar cam trebui sa-si scrie singur reteta. Dupa ce anul
trecut finantatorii internationali – Banca Mondiala, Fondul Monetar
International si Comisia Europeana – au pus in fata Greciei un
pachet de 110 miliarde de euro ca sa nu ajunga in incapacitate de
plata, in 2011 Atena trebuie sa stranga si mai mult cureaua pentru
a primi urmatoarele transe din programul de credit, dar si pentru a
putea incepe sa-si plateasca o parte din datoria totala de circa
300 de miliarde de euro – peste 150% din Produsul Intern Brut.
Guvernul condus de Giorgios Papandreou urmeaza sa anunte pana la 15
aprilie un plan de masuri fiscale pe termen mediu, care trebuie sa
arate cum isi propune sa faca rost, intre 2012 si 2015, de 22 de
miliarde de euro, ca sa mai echilibreze bugetul statului.
Pe hartie, zerourile se insira de la sine si socotelile par
simple: din aceste 22 de miliarde de euro, 15 miliarde vor veni din
reducerea cheltuielilor (circa 150.000 de posturi din sectorul
public vor fi reduse in aceeasi perioada; nu va speriati, hartia
suporta orice – Romania a redus 107.230 de posturi intre decembrie
2008 si octombrie 2010), iar restul de 7 miliarde din cresterea
veniturilor. In plus, anul acesta cheltuielile vor fi reduse cu 1,8
miliarde de euro, pentru ca bugetul sa se incadreze in tinta de
deficit de 7,5%. Daca asta vi se pare accesibil, tineti cont ca in
urmatorii patru ani guvernul s-a mai angajat sa obtina alte 50 de
miliarde de euro din privatizarea de active ale statului, nivel
considerat cel putin prea optimist de aproape toti analistii
externi.
Ca ilustrare a faptului ca rabdarea pietelor internationale a
ajuns aproape de punctul de fierbere, agentia de rating Standard
& Poor’s a redus saptamana trecuta ratingul Greciei de la BB la
BB- cu perspectiva negativa, ceea ce inseamna ca urmatoarea
reducere va duce Atena nu doar cu o treapta, ci cu doua sub nivelul
de “investment grade”, considerat acceptabil pentru creditarea
externa; asa s-a ajuns ca dobanda la obligatiunile grecesti cu
scadenta la doi ani sa ajunga la 15,5%, dublu fata de Portugalia,
privita in ultima perioada ca urmatoarea victima a neincrederii
pietelor. De asemenea, asigurarea in caz de incapacitate de plata a
datoriilor Greciei a ajuns la ametitorul nivel de 9,75%, ceea ce
inseamna ca polita pentru 10 milioane de dolari datorie a Greciei
in urmatorii cinci ani costa 975.000 de dolari.
Agentiile de rating se uita nu la promisiunile guvernului
socialist condus de Papandreou, ci la indicatorii macroeconomici si
la ce se ascunde in spatele lor. Spre exemplu, la prima vedere,
evolutia PIB in 2009 si 2010 a fost oscilanta, dar nu
inspaimantatoare: dupa o crestere de 1,4% a urmat un recul de 1,4%;
insa raportand PIB din ultimul trimestru din 2010 la cel din
ultimul trimestru al lui 2009 rezulta o scadere abrupta de 6,6%,
care a venit de mana cu reducerea cu 20% a vanzarilor din comert,
ca urmare a masurilor de austeritate impuse de la jumatatea anului
trecut. De asemenea, potrivit unor date preliminare referitoare la
deficitul bugetar, guvernul a ratat binisor tinta de 9,4% pentru
2010 si a ajuns cam la 10% din PIB, ceea ce a contribuit si mai
mult la cresterea neincrederii in capacitatea guvernului atenian de
a duce la capat orice alte promisiuni fiscale.
Paradoxul face ca vestea proasta a coborarii ratingului (primita
de altfel cu explozii de indignare si la Atena, dar si la Comisia
Europeana) sa vina dupa si din cauza unei vesti bune: liderii
europeni reuniti la Bruxelles la 24-25 martie au decis nu doar sa
dubleze maturitatea creditului Greciei, pana la peste 7 ani, si
sa-i reduca dobanda, dar si sa schiteze modelul Mecanismului de
Stabilitate Europeana (ESM), succesorul actualului Fond de
Stabilitate (EFSF) creat anul trecut dupa salvarea Greciei. Agentia
de rating Fitch, care inca nu luase o decizie referitoare la
Grecia, a explicat ca prin coagularea formei viitorului ESM (care
va intra in vigoare din 2013) cresc sansele ca investitorii sa fie
descurajati sa mai cumpere datoriile statelor cu credibilitate
indoielnica si sa prefere titlurile europene, cu rating maxim.