BusinessMagazin

Blog

  • Pariul cu Internetul

    Din 2010, comandarea unui pasaport, obtinerea unui permis auto sau inregistrarea unei proprietati imobiliare in Rusia se vor putea face online.

     

    Guvernul rus a aprobat un program de e-guvernare in valoare de 965 de milioane de euro, care va permite ca zece din serviciile guvernamentale cel mai frecvent utilizate de public sa poata fi realizate pe Internet. In cadrul programului, fiecare agentie federala si regionala va avea un centru de servicii telefonic, de unde se vor putea obtine informatiile necesare, precum si un site cu descrieri detaliate ale serviciilor disponibile. Pana in 2008 urmeaza sa fie infiintat si un portal federal. In 2009, in a doua parte a programului, cetatenii vor putea completa formularele pe Internet, folosind semnatura electronica. Leonid Reiman, ministrul rus pentru IT si comunicatii, spune ca programul va economisi anual, din momentul in care va deveni operational, fonduri guvernamentale in valoare de 282 de milioane de euro, iar in plus va fi redus si riscul de coruptie.

  • <u>TOP 100 COMPANII</u><br/>AU INVATAT SA FACA BANI

    In urma cu doi ani, prima analiza a BUSINESS Magazin asupra celor mai mari companii private din Romania genera un rezultat surprinzator: un sfert din Produsul Intern Brut (PIB) statea in 25 de companii. Doi ani mai tarziu, afacerile primelor 25 de companii private aduc tot un sfert din PIB, numai ca intre timp PIB a ajuns la aproape 100 de miliarde de euro, iar profiturile companiilor au crescut de doua ori mai rapid decat ritmul cu care a crescut economia in ansamblu.

     

    Trei miliarde de euro profit. Atat au reusit anul trecut sa stranga la un loc cele mai mari 100 de companii private din Romania, potrivit topului realizat de BUSINESS Magazin pe baza datelor publicate pe site-ul Ministerului Finantelor.

     

    Insa una dintre legile de baza ale jurnalismului spune ca orice cifra este relevanta pentru un cititor doar daca este pusa intr-un context. Daca acest context este reprezentat de profiturile pe care le-au realizat in anul 2005 cele mai mari 100 de companii private din Romania – mai putin de 1,7 miliarde de euro -, atunci se poate considera ca anul trecut a reprezentat un tur de forta pentru marile companii, fie ca a fost vorba de operatori de telefonie mobila, producatori de materiale de constructii sau importatori de masini.

     

    Pe de alta parte, daca reperul este grupul Exxon, cea mai profitabila corporatie din lume, potrivit editiei din acest an a topului publicat de revista Fortune – 39,5 miliarde de dolari (peste 31,5 miliarde de euro) -, atunci suma profiturilor realizate de cele mai mari companii din Romania ar fi dus cu siguranta la debarcarea imediata a directorului executiv.

     

    Chiar si asa, companiile multinationale din Romania se declara an de an multumite de profiturile realizate de filialele de aici, ale caror rezultate depasesc in mod regulat an de an estimarile initiale, indiferent ca este vorba de comercianti precum Metro sau Carrefour, operatori de telefonie mobila precum Orange sau Vodafone si chiar firme de materiale de constructii precum Lafarge sau Holcim.

     

    De altfel, Lafarge Romcim, Carpatcement Holding si Holcim Romania au fost anul trecut companiile cu cea mai mare rata de profitabilitate in topul BUSINESS Magazin, daca excludem operatorii de telefonie mobila Orange si Vodafone, activi intr-o industrie cunoscuta pentru ratele mari de profitabilitate.

     

    „Cel mai dinamice sunt domeniile cu volume de vanzari mari, precum retailul, domeniile consolidate – cu un numar restrans de jucatori importanti, precum telefonia si domeniile cu potential de export“, crede Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants.

     

    Intr-adevar, cea mai notabila modificare intre gigantii de pe piata romaneasca – am numit aici cele mai putin de zece companii care au trecut de un miliard de euro cifra de afaceri – a fost scaderea Mittal Steel Galati si a Rompetrol Rafinare, care a permis producatorului de automobile Dacia sa ajunga cea de-a treia companie privata din Romania ca marime. Iar cresterea cu peste 30% a afacerilor, pana la aproape 1,6 miliarde de euro, a fost determinata aproape exclusiv de cererea mare de Logan la export.

     

    Spre deosebire de alti ani insa, nu toate firmele din top 100 au inregistrat cresteri de venit si de profituri. Chiar daca afacerile cumulate ale firmelor din top 100 au crescut cu 22%, pana la aproape 39 de miliarde de euro (sau 40% din PIB), una din zece companii a anuntat anul trecut afaceri mai mici. Si la profituri, indicator ce a crescut in medie cu aproape 60% fata de anul precedent, evolutia companiilor e departe de a putea fi considerata liniara. Chiar daca jumatate au anuntat profituri mai mari cu cel putin 20%, au existat 13 companii care au cunoscut un regres al profitului, iar alte 13 au fost si mai ghinioniste si au inregistrat pierderi.

     

    La polul celalalt, 16 companii au trecut in 2006 pe profit dupa un an 2005 incheiat cu pierderi, cel mai notabil exemplu fiind Mittal Steel Galati, a doua companie privata ca marime de pe piata romaneasca, sau Petrotel Lukoil si Lukoil Romania, prin care grupul rusesc Lukoil deruleaza activitati pe piata locala.

     

    Chiar daca aproape 90% dintre companiile din topul realizat pe baza cifrelor de afaceri de anul trecut au fost prezente si in editia anterioara, exista si cateva exceptii importante. Printre acestea se afla atat firme fondate si detinute de antreprenori romani, precum reteaua de magazine de materiale de constructii Ambient (intrata direct pe locul 79), cat si filiale ale unor retaileri internationali precum Kaufland (locul 43) si Bricostore (locul 83). De altfel, comerciantii reprezinta una dintre cele mai bine reprezentate industrii in topul companiilor private, alaturi de petrol si gaze, productia de bunuri de larg consum si materialele de constructii.

     

    Constructiile au contribuit din plin la cresterea economica din ultimii ani, ritmul de crestere a sectorului depasindu-l permanent in ultimii trei ani pe cel al PIB. Cea mai mare diferenta a fost in 2006, anul in care producatorii de materiale de constructii au ajuns sa fie la fel de profitabili ca operatorii de telefonie mobila. Potrivit datelor Institutului National de Statistica, in timp ce PIB a inregistrat anul trecut o crestere de 7,7% in termeni reali, sectorul constructiilor a crescut cu mai bine de 19%. „Sectorul constructiilor va fi in urmatorii ani unul dintre cele mai dinamice. Este o consecinta directa atat a investitiilor straine directe, cat si a evolutiei sectorului de real estate, unde diferenta intre cerere si oferta este inca mare“, este de parere Stelian Marian, managing director al Synergon Consulting.

     

    In acest context, ce alte companii s-ar mai putea strecura in top in urmatoarea perioada? Radu Stoicoviciu, de la PricewaterhouseCoopers si Bogdan Belciu, director general al AT Kearney, mizeaza pe firmele de retail pe termen mediu si lung, dar pe masura ce economia va continua sa se dezvolte, ponderea acestora va scadea in favoarea altor sectoare. Este cazul industriei petroliere, precum si al altor domenii legate de prelucrarea metalelor si minereurilor, care au fost sustinute de evolutiile spectaculoase ale preturilor anumitor materii prime si minereuri la nivel mondial.

     

    „Industria  – cu motorul dat de domeniul auto –  va creste ca aport in PIB in urmatorii doi ani. Daca se va finaliza contractul de privatizare a uzinei Daewoo cu Ford, va fi un succes care va putea determina aparitia unui al doilea hub auto in zona Olteniei“, este de parere Stelian Marian.

     

    Piata de aviatie ar putea aduce in atentie in urmatorii ani alte doua companii romanesti – Blue Air si Carpatair, care cocheteaza cu nivelul de 100 de milioane de euro cifra de afaceri.

     

    Industria media a depasit deja de anul trecut granita celor 100 de milioane de euro, prin Pro TV SA, care opereaza canalele de televiziune Pro TV, Acasa TV, Pro Cinema, Pro TV International si Sport.ro. Cu 118 milioane de euro afaceri, Pro TV SA a fost, alaturi de Orange Romania, compania cu cea mai mare marja a profitului net din cele aproximativ 200 de firme analizate de BUSINESS Magazin.

     

    Cel mai mare profit absolut a fost insa realizat anul trecut de Petrom, care cu 648 de milioane de euro este departe de companiile aflate pe locurile urmatoare – Orange (401 milioane de euro) si Vodafone (324 de milioane de euro). In schimb, cel mai mare profit pe angajat (851.000 de euro) a fost obtinut de Spedition UMB, una dintre firmele omului de afaceri Dorinel Umbrarescu. Intre firmele din top 100 cel mai bine s-a situat Renault Nissan Romania, importatorul pe piata locala al grupului francez Renault, cu aproximativ 640.000 de euro pe angajat.

     

    Indiferent de domeniu insa, analistii spun la unison ca este foarte probabil ca urmatorii ani sa aduca o consolidare a pietei, loc pentru nou-intrati fiind doar in masura in care acestia vor aloca investitii importante. „In schimb, multe firme private romanesti vor fi achizitionate de firme concurente din alte tari“, puncteaza Bogdan Belciu.

     

    Energie

    Veniturile din piata de energie electrica au crescut in 2006, in special pentru furnizori, cu aproximativ 10%. Aceasta este insa o medie intre cresterea furnizorilor desprinsi din Electrica SA si privatizati (precum Electrica Oltenia, Moldova, Banat sau Dobrogea) si a Energy Holding, singura companie privata de furnizare de electricitate intrata in top 100 dupa cifra de afaceri. Energy Holding a avut o crestere de 30% in 2006, ajungand la venituri de 306 milioane de euro. „Energy Holding va ramane probabil si anul viitor singurul furnizor privat de electricitate din acest top – deoarece PetProd sau EuroPEc sau Elcomex (furnizori privati care detin sub 2% din piata – n. red.) nu vor avea puterea sa salte atat de mult“, spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie.

     

    Dintre companiile desprinse din Electrica SA si privatizate, cel mai mare salt l-a inregistrat Electrica Muntenia Sud (al carei contract de privatizare, desi finisat anul trecut, a fost semnat abia in vara acestui an, datorita unor anchete privind procesul de privatizare). Electrica Muntenia Sud nu a fost, asadar, condusa de italienii de la Enel in ultimul an, ci tot de Electrica SA, iar Jean Constantinescu atribuie o mare parte din performante „ritmului alert de crestere a mediului economic“.

     

    O crestere de 6% si trecere pe profit a avut insa CEZ Romania, actionarul majoritar al CEZ Electrica Oltenia. Cehii de la CEZ au obtinut un profit de 30 de milioane de euro. Se putea insa si mai bine, spune Doru Voicu, directorul de dezvoltare al companiei.

     

    „Bugetasem un profit mai mare pentru 2006, de 33 de milioane de euro, dar nu a fost cum am tintit, din cauza pierderii unor clienti si in special a Alro Slatina, care si-a schimbat reteaua de la distributie la transport“, explica Doru Voicu. Acesta spune insa ca 2006 a fost un an foarte bun, iar 2007 va fi la fel de bun: „Pentru anul acesta estimam o crestere cu 30% a profitului, dar si o crestere a cifrei de afaceri, datorita castigarii unor noi clienti, cel mai important fiind Feral Tulcea (companie specializata in producerea de feroaliaje – n. red.)“, mai spune Voicu.

     

    Constructii

    Boom-ul de anul trecut de pe piata imobiliara nu putea sa nu lase urmari in conturile companiilor din constructii. Urmari benefice, desigur, dat fiind ca producatorii de materiale de constructii au inregistrat cresteri serioase ale afacerilor, dar mai ales ale profitabilitatii.

     

    Filialele locale ale Lafarge, Carpatcement si Holcim – cei trei mari producatori de ciment care controleaza piata romaneasca – au inregistrat anul trecut profituri record, ce au variat intre un sfert si o treime din vanzari. Iar daca veniturile au crescut cu 30-40% fata de 2005, profitul net s-a majorat cu 50-150%. Intr-o situatie similara s-a aflat si grupul austriac Holzindustrie Schweighofer, care produce la Sebes cherestea destinata in special constructiilor rezidentiale. Afacerile au crescut cu 30%, in timp ce profitul net s-a dublat fata de 2005.

     

    Inevitabil, perioada fasta prin care trece piata constructiilor – sector ce a inregistrat anul trecut o crestere cu 19%, fata de un avans al PIB cu 7,7%, potrivit statisticilor oficiale – s-a resimtit si in vanzarile comerciantilor de materiale. Retelele de magazine Arabesque, Praktiker, Ambient si Bricostore au avut cresteri semnificative, e drept ca si pe fondul extinderii retelei de distributie. Cum si in primul semestru, valoarea lucrarilor din constructii a crescut exploziv (peste 30% fata de 2006, potrivit INS), topul primelor 100 de companii din 2007 va consemna urcari ale celor deja inclusi in acest clasament, precum si – foarte posibil – noi intrari.

     

    Comert

    Una din sapte companii din topul celor mai mari 100 de firme private din Romania figureaza in domeniul comertului si distributiei. Explicabil, avand in vedere ca piata de retail din Romania este estimata la aproximativ 10 miliarde de euro anual, iar cea mai mare companie – Metro Cash & Carry – a ajuns la afaceri de peste 1,5 miliarde de euro, fiind a patra companie privata din Romania ca marime.

     

    Pe masura ce puterea de cumparare creste, si alte firme mari de retail isi vor imbunatati pozitia din clasament, iar „piata comertului se va consolida, fie prin investitii directe sau prin achizitii“, apreciaza Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants. O astfel de investitie directa, de ordinul sutelor de milioane de euro, a propulsat filiala locala a grupului german Kaufland direct in prima jumatate a topului celor mai mari 100 de firme, cu o cifra de afaceri de peste 230 de milioane de euro.

     

    In randul celor mai mari 100 se afla si companii dezvoltate local precum Arabesque si, de anul acesta, Ambient, ambele cu activitati in domeniul comertului cu materiale de constructii. Foarte aproape de a intra in top 100 a fost si un alt comerciant roman de articole de bricolaj, Dedeman Bacau, cu afaceri de peste 112 milioane de euro anul trecut.

     

    Diferentele fata de topul anterior apar nu doar la cifrele de afaceri, ci mai ales la profituri, ca urmare a „optimizarii raportului dintre venituri si costuri“, declara Adina Timplaru – corporate communications manager al Metro Cash & Carry Romania si Moldova. Metro si Selgros si-au dublat profitul anul trecut, iar Carrefour si Billa au anuntat cel putin o triplare a acestui indicator. „Am avut noi deschideri si magazinele deja existente au performat foarte bine“, spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania. Totusi, dintre comercianti si distribuitori, cea mai mare marja de profit a fost realizata de un comerciant local, Domo – aproximativ 8% din cifra de afaceri de 122 de milioane de euro. Aceasta se datoreaza, potrivit lui Lorand Szarvadi, CEO al Domo Retail, faptului ca „nu ne-am aruncat la investitii peste capacitatea pietei si peste puterile noastre financiare“. Chiar daca, argumenteaza el, din profitul net de circa 10 milioane de euro, jumatate provine dintr-o tranzactie speciala (vanzarea participatiei in cadrul companiei de consumer finance Estima Finance catre GE Money), „spre deosebire de cei doi concurenti importanti (Altex si Flamingo – n. red.) am facut un profit de 5 milioane de euro si din activitatea de baza“.

     

    Intr-adevar, liderul pietei locale de electronice si electrocasnice, Altex, a trecut in 2006 pe pierderi, potrivit datelor de la Ministerul de Finante, insa ramane de departe cel mai mare jucator de pe piata, cu afaceri de aproximativ 212 milioane de euro.

      

    FMCG

    Cresterea vanzarilor cu amanuntul de anul trecut a fost cea mai spectaculoasa nu numai din ultimul deceniu pe piata interna, ci si prin comparatie cu ritmul de crestere a vanzarilor in tarile din regiune. Ceea ce, argumenteaza Bogdan Belciu, director general al companiei de consultanta AT Kearney, este un semn al faptului ca economia devine din ce in ce mai mult o economie de consum, sustinuta de cresterea economica generala, de evolutia salariilor si de dezvoltarea creditelor de consum. Bani mai multi in buzunar inseamna si cosuri de cumparaturi mai pline, iar producatorii profita din plin de aceasta, chiar daca din topul celor mai mari 100 de companii private au disparut Avon, companie de vanzari directe in domeniul cosmeticelor, sau Kraft Foods Romania, producatorul marcilor Poiana, Milka si Jacobs.

     

    Dintre cele 14 companii din domeniul bunurilor de larg consum prezente in top, cel mai mare volum al afacerilor l-a avut British American Tobacco (BAT) Trading, liderul pietei de tigarete, cu peste 560 de milioane de euro.

     

    Cea mai mare crestere a profitului – de peste 7 ori – a fost realizata de Heineken Romania (fosta companie Brau Union Romania), iar in valoare absoluta cel mai mare profit – 52 de milioane de euro – a fost obtinut in 2006 de imbuteliatorul Coca-Cola de pe piata interna.

     

    Demn de remarcat este si producatorul de bere Ursus Breweries, care a inregistrat in 2006 plusuri pe linie pentru al cincilea an consecutiv. Anul trecut, producatorul marcilor Ursus si Timisoreana a realizat o crestere de aproape 220% a profitului, pentru vanzari cu circa 27% mai mari decat in 2005.

     

    Petrol

    Anul 2006 a fost un varf de profit pentru piata petroliera din Romania si mai ales pentru Petrom, care a avut un profit record de 648 de milioane de euro. Performanta companiei nu se va mentine insa si in acest an, tinand cont ca la sase luni compania a raportat afaceri cu 16% mai mici decat anul trecut si un profit cu 38% mai mic. Anul trecut, profiturile au fost in special datorate cotatiilor mari ale petrolului pe piata internationala. Cotatiile mari au coincis cu o crestere importanta a pietei de retail, respectiv 1,8 milioane de tone de benzina si 3,2 milioane de tone de motorina, in crestere cu 17% fata de 2005, conform statisticilor MEC. 

     

    Companii precum MOL sau Eni (care controleaza benzinariile Agip) si care au in Romania doar activitati de retail considera ca in acest an cererea va fi la fel de mare, asigurandu-le o crestere cel putin la fel de buna ca in 2007. MOL Romania a avut in 2006 nu numai o crestere cu o treime a afacerilor, dar si o intrare pe profit direct la 6 milioane de euro. Conform oficialilor companiei, intrarea pe profit s-a datorat largirii retelei de benzinarii (in 2006 fiind active toate benzinariile din fosta retea Shell, precum si alte 20 de noi benzinarii, in total 131 de statii). Cele cinci companii active pe piata de petrol din Romania – Petrom, Rompetrol, Lukoil, MOL si Eni  – vor ramane pe aceleasi pozitii si in anul care urmeaza, dupa cum estimeaza acestea in planurile lor de afaceri.

     

    Singura modalitate prin care ierarhia locala dupa cifra de afaceri s-ar schimba ar fi mutarea tuturor operatiunilor Rompetrol din Olanda. Astfel, grupul Rompetrol, cu afaceri anul trecut de 5,6 miliarde de dolari, ar deveni lider, desi doar 1,8 miliarde au fost obtinute in Romania.

     

    Auto

    Industria auto si de componente se afla intre cele mai dinamice sectoare economice, rezultatele financiare obtinute in 2006 confirmand faptul ca nu este vorba doar de afaceri mari, ci si cu profituri in crestere.

     

    Performerul pietei a fost Automobile Dacia Groupe Renault, care a ajuns pe locul al treilea intre cele mai mari companii private din Romania. Desi inregistreaza luna de luna vanzari de masini tot mai mici in Romania, uzina compenseaza din plin prin exporturi tot mai mari de Logan. Astfel, compania condusa de francezul François Fourmont, unul dintre specialistii Renault in domeniul industrial, a trecut in doar cativa ani de la pierderi de zeci de milioane de euro la un profit de mai mult de 100 de milioane de euro anul trecut. Din acest punct de vedere, fabrica Dacia a fost cu mult peste media de profitabilitate anuntata de grupul francez la nivel mondial, aproximativ 10% din profitul raportat de Renault fiind reprezentat de contributia uzinei de la Mioveni.

     

    O crestere la fel de mare a profiturilor au inregistrat si importatorii de masini. Practic, pe fondul exploziei vanzarilor de masini de import din ultimii ani si mai ales al profitabilelor afaceri cu piese de schimb, atat Porsche Romania, Renault Nissan Romania sau Trust Motors, cat si Toyota Romania sau Automobile Bavaria (la doar cateva locuri in afara top 100) au realizat profituri importante.

     

    O dovada a ritmului ridicat de crestere a importurilor este prezenta in top a Tiriac Leasing, companie care finanteaza o buna parte din vanzarile de masini ale dealerilor din holdingul omului de afaceri Ion Tiriac.

    Nu in ultimul rand, producatorii de anvelope si componente auto sunt reprezentati in top 100 al firmelor private prin Michelin Romania, Continental Automotive Products si Delphi Packard Romania, alte companii precum Auto Chassis International (furnizor de piese pentru Logan amplasat pe platforma Dacia) fiind aproape de a intra intre cele mai mari companii private de pe piata locala.

     

    Metalurgie

    Locul al doilea in topul companiilor dupa cifra de afaceri este si in acest an detinut de Mittal Steel Galati, care a intrat in 2006 pe profit, dar ale carui afaceri au scazut usor. Intrarea pe profit a Mittal Steel este considerata de Augustine Kochuparampil, CEO al Mittal Steel Galati, un rezultat al investitiilor facute anul trecut (85 de milioane de euro in tehnologie si mediu). „Rezultatele financiare reflecta o imbunatatire datorata masurilor interne ce au fost luate pentru a trece compania din nou pe profit“, spune Kochuparampil.

     

    El crede ca investitiile „trebuia facute, fiind atat parte din intelegerea postprivatizare, cat si din faptul ca altfel nu am fi putut trece pe profit niciodata“.

     

    Tot de investitii isi leaga profitabilitatea si oficialii Alro Slatina, care a avut anul trecut afaceri in crestere cu 40% si o crestere a profitului de 17%. Christian Wuest, presedintele Consiliului de Administratie al Alro Slatina, spune insa ca pretul aluminiului de pe piata internationala ar fi ajutat orice companie din domeniu sa faca profit (pretul tonei de aluminiu dublandu-se din 2005 pana in 2006, de la 1.400-1.600 de dolari la 3.000 de dolari).

  • Investitii in diplomatie

    Macedonia va investi pana la finalul anului viitor 40 mil. euro pentru achizitionarea unor cladiri pentru ambasade si birouri consulare in 15 capitale din Europa. In acest mod se vor economisi anual 600.000-700.000 de euro, reprezentand contravaloarea chiriilor achitate in prezent.

     

    Prim-ministrul macedonean Nikola Gruevski a anuntat ca fondurile vor fi luate din rezervele valutare, care au atins un nivel ridicat datorita evolutiei pozitive a economiei din ultimii ani. Gruevski a explicat ca rezervele valutare nu pot fi utilizate pentru scopuri interne, ci doar pentru plata datoriilor externe sau pentru achizitii in strainatate. Pe langa marile capitale, cum ar fi Londra, Moscova, Roma sau Madrid, va fi cumparata o cladire si in Bucuresti. O mica parte din edificii vor fi preluate pana la sfarsitul acestui an, iar restul in 2008.

  • PIATA DE CAPITAL: Toate crizele seamana intre ele, doar actorii sunt altii

    Pe masura ce problemele din piata imprumuturilor ipotecare cu risc ridicat („subprime“) s-au extins si pe alte piete, fondurile speculative au ajuns fata in fata cu fantoma crizelor financiare trecute: croseele concomitente primite de la banci si de la investitori.

     

    Prin mai, investitorii in Sowood Capital Management, un fond speculativ cu active de 3 miliarde de dolari, nu prea aveau de ce sa se planga. Fondul crescuse cu 16% in ultimul an; urmase o politica de investitii numai in „blue chips“ (cele mai bine cotate actiuni la bursa) si orice risc fusese bine acoperit cu o confortabila plasa de lichiditati, dupa cum explica fondul intr-o scrisoare catre investitori.

     

    Dar un iunie cu turbulente s-a transformat apoi intr-un iulie calamitat si, pana la sfarsitul lunii, Sowood era pe marginea falimentului. Pe masura ce piata creditului s-a restrans, Sowood a fost nevoit sa vanda actiuni ca sa poata satisface plafonul de garantii cerut de bancile nervoase si ca sa-si mai adauge cateva milioane de dolari la rezervele de lichiditati. Aproape peste noapte, managerul Sowood, Jeffrey Larson, a vandut restul portofoliului – la o fractiune din valoarea initiala – si a inceput ceea ce mai tarziu avea sa descrie un proces „extrem de dureros“ de returnare a banilor ramasi catre investitori.

     

    Fondurile speculative („hedge funds“) au avut mari probleme de pe urma crizei din piata creditelor ipotecare subprime. Pe de o parte, bancile si firmele de brokeraj de pe Wall Street au inceput sa ceara tot mai insistent lichiditati si garantii, reducand in acelasi timp sumele de bani pe care erau dispuse sa le imprumute. Pe de alta parte, investitorii iritati au parut gata sa-si ia zborul la cel mai mic semn de pericol, la fel cum au facut in cazul fondului Bear Stearns Asset-Backed Securities Fund. Fondul avea un trecut solid, nu avea datorii si avea o expunere minima pe piata imprumuturilor subprime. Dar, dupa ce a raportat pierderi in iulie, investitorii si-au cerut banii inapoi si Bear Stearns a fost nevoit sa-si suspende restituirile.

     

    Lichiditatea – capacitatea de a vinde rapid un activ la o valoare rezonabila – este liantul pietelor care functioneaza, iar disparitia ei in ultimele saptamani a dus la pierderi substantiale in multe fonduri speculative cu debite consistente. Presiunea de la banci si de la investitori nu putea sa apara intr-un moment mai prost pentru fondurile speculative; preturile instrumentelor de credit pe care le detineau continua sa scada, aceasta in cazul in care se mai tranzactioneaza. Titluri aflate indeobste in portofoliul fondurilor speculative, de la actiunile companiilor medii (cu capitalizare de piata intre 250 de milioane si 1 miliard de dolari) si pana la cele ale potentialelor tinte pentru preluari pe credit, au fost naucite de tulburarile din piata. Si, cu volatilitatea de pe burse, bancile si fondurile deopotriva se zbat sa reduca riscul si sa vanda acele active care inca pot fi vandute cu usurinta. 

     

    „Nu e ca si cum deodata toata lumea ar fi ramas fara bani gheata – doar ca nu mai vor sa-i imprumute sau sa-i investeasca“, spune Frederick H. Joseph, director de investment banking la Morgan Joseph & Company, o mica banca de investitii, si fost sef al Drexel Burnham Lambert, banca de investitii care a supravietuit unui scandal de „insider trading“, dar care s-a prabusit doi ani mai tarziu, cand bancile i-au refuzat finantarea.

     

    Un vid de lichiditate poate fi periculos in special pentru fondurile speculative care incearca sa faca bani urmarind anomaliile din piata. Cand lichiditatea se imputineaza si frica se instapaneste, preturile incep sa se comporte anormal si pariurile fondurilor o iau razna. „Fondurile pot retrage rapid lichiditate, in special cand se confrunta cu pierderi in crestere, iar aceasta poate cauza dislocari majore pe piata, in rarele ocazii in care toata lumea vrea sa iasa in acelasi timp“, spune Andrew W. Lo, profesor la Scoala de Management Sloan de la Massachusetts Institute of Technology.

     

    Impulsul de a vinde a fost exacerbat de natura interdependenta a jucatorilor din piata si de titlurile pe care le detin. Din cauza problemelor din piata creditelor subprime, fonduri mari din categoria celor cu strategii multiple – care tranzactioneaza diferite tipuri de obligatiuni sau folosesc strategii diverse de investitii – au fost nevoite sa aduca garantii noi pentru portofoliile lor legate de ipoteci sau de credit. Pentru ca bancile cereau tot mai multe garantii, fondurile au vandut actiuni. Dar multe fonduri detineau aceleasi actiuni, inclusiv la companii despre care se stia ca se indreapta spre o preluare pe credit sau pe care altii le vedeau drept tinte pentru asa ceva.

     

    Fara nicio posibilitate de a vinde imprumuturile riscante sau felii din pachetele de obligatiuni bazate pe credite subprime, fondurile au inceput sa renunte la actiunile pe care le detineau si sa le rascumpere pe cele pe care le imprumutasera. Ca urmare, actiunile valoroase au luat-o in jos, in vreme ce au inceput sa urce actiunile ale caror cotatii administratorii de fonduri pariasera ca vor scadea. Acest fenomen s-a batut cap in cap cu modelele computerizate de tranzactionare sau cele de tranzactionare cantitativa si le-a produs, in prima jumatate a lui august, pierderi mari fondurilor care foloseau acest tip de modele, inclusiv unora detinute de Goldman Sachs, AQR Capital sau D.E. Shaw.

     

    Piata a fost zguduita de zvonuri despre prabusirea iminenta a mai multor fonduri speculative. Unele fonduri amenintate cu pierderi masive au cautat sa-si asigure lichiditate suplimentara. Dupa pierderi abrupte in primele doua saptamani ale lui august, trei fonduri ale Goldman Sachs au intrat puternic la apa. Unul, Global Equity Opportunities Fund, a cazut cu 30% intr-o saptamana; Global Alpha, un fond cu strategii multiple, si-a dublat pierderile intr-o saptamana si a terminat a treia saptamana din august cu o scadere de 27%, in continuarea unei perioade de 18 luni de performante slabe. North American Equity Opportunities Fund a scazut peste 40% pana pe 10 august, potrivit unui raport al HSBC Private Banking.

     

    Ca sa contracareze efectul creat de rascumpararile de titluri, banca de investitii Goldman Sachs a pus la cale o injectie masiva de lichiditate. A anuntat ca se va alia cu investitori proeminenti, printre care Maurice R. Greenberg, fostul presedinte al American International Group care conduce acum C.V. Starr, sau Richard Perry de la Perry Capital, pentru a injecta 3 miliarde de dolari in Global Equity Opportunities Fund (2 miliarde de dolari din aceasta suma a fost oferita de Goldman). Potrivit unui investitor, pana la sfarsitul acelei saptamani, Global Equity Opportunities Fund s-a confruntat cu scaderea „cu o singura cifra“ a valorii activelor ca urmare a rascumpararilor de titluri, ceea ce ar sugera ca, pentru moment, Goldman a evitat dezastrul. (Investitorii au voie sa isi retraga banii doar o singura data pe luna de la fondul Global Equity, asa incat chestiunea va intra din nou in actualitate la mijlocul lui septembrie.) Un purtator de cuvant al companiei a refuzat sa comenteze.

     

    „Castigatorii vor fi cei care au lichiditate si care o pot oferi si celor ce tanjesc dupa ea“, spune Alan H. Dorsey, strateg de investitii alternative la Lehman Brothers.

     

    La United Capital Asset Management, John Devaney, un binecunoscut manager care isi vinde iahtul („Positive Carry“), spunea la inceputul lui iulie ca fondul a primit un „numar neobisnuit de mare de cereri de retragere a banilor“, inclusiv una de la cel mai mare investitor al sau, cerere care totaliza circa un sfert din activele totale ale fondului. Ca urmare, spunea el, firma a suspendat retragerile in cateva dintre fonduri, „ca sa protejam interesele investitorilor nostri“. Autoritatile de reglementare au atras atentia de ani de zile bancilor aflate sub supravegherea lor, ca si bancilor de investitii si fondurilor speculative (care nu se afla sub supravegherea lor), cu privire la abordarea „riscului de lichiditate“. Totusi, aceste avertismente au ramas adesea nebagate in seama. Long-Term Capital Management, spre exemplu, s-a prabusit la sfarsitul anilor ’90, cand titlurile de valoare despre care cele mai bune modele computerizate din lume au prezis ca nu se vor misca intr-o anumita directie au facut exact asta.

     

    Mai recent, managerii au dat vina pe o serie de evenimente neobisnuite – cunoscute expertilor drept cele 25 de miscari deviationiste standard, lucruri asteptate doar odata la 100.000 de ani – pentru sincopele pe care computerele nu au putut sa le prevada. Si, totusi, acest tip de evenimente imprevizibile par sa iasa la suprafata la fiecare cativa ani. Iar cand o fac, produc daune majore chiar si pentru fondurile mari, diversificate, cu experienta bogata.

     

    Fondul cu strategii multiple al SAC Capital a scazut in august cu 6%, ceea ce inseamna una dintre cele mai proaste luni din intreaga sa istorie, a spus un investitor. Fondul Raptor al Tudor Investment a scazut in total cu 7% de la inceputul anului, iar Highbridge Capital Management, detinut de JP Morgan, a scazut cu 4% luna aceasta si a crescut cu 2,5% pe ansamblul anului. Reprezentantii acestor firme au refuzat sa comenteze. 

     

    Oportunistii asteapta insa dupa colt. Goldman Sachs strange bani pe care sa-i investeasca in active al caror pret a coborat din cauza temerilor din piata, dar care se vor redresa cu siguranta cand pietele isi vor reveni. Ar fi al treilea fond Liquidity Partners al Goldman; primele doua au fost infiintate in 1998 si 2001, alte doua perioade de conditii extreme pe piata. Potrivit unui document de marketing, Goldman Sachs va veni cu o infuzie de 10% sau pana la 100 de milioane de dolari, iar fondul va cauta „oportunitati tactice de piata“ in instrumente financiare cu venit fix afectate acum de criza. „Lichiditatea era de obicei oportunista“, spune Stewart R. Massey de la firma de consultanta Massey Quick: banul fuge intr-adevar acolo unde-i e mai bine. „Acum insa e de-a dreptul vultureasca. Multi investitori experimentati stau pe gramezi de bani lichizi sau pe linii de credit, asteptand sa profite de panica celor ce vand.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • Ulise, Enea si acum Sarkozy

    Mediterana este marea din care s-au nascut epopeile, traversata de Ulise in calatoria lui spre casa si de Enea in drumul pentru fondarea a ceea ce s-a numit mai tarziu Roma. E firesc pentru liderii europeni sa-si descrie actiunile din zona mediteraneana cu vorbe mari.

     

    Cel mai recent exemplu a venit de la presedintele francez Nicolas Sarkozy, ale carui eforturi de a impinge Europa, ca sa nu mai vorbim de industria franceza de armament, mai aproape de Africa de Nord sunt prezentate ca facand parte dintr-o viziune a unei noi uniuni a natiunilor din jurul Mediteranei.

     

    Europa – Franta si Italia in particular – are probleme cu integrarea imigrantilor musulmani si are ingrijorari cu privire la extremismul islamic. Asa incat, sub viziunea mareata a uniunii mediteraneene, se fac eforturi pentru a investi in si a incheia contracte avantajoase cu statele din nordul Africii. In teorie, aceste tari vor deveni tot mai bogate si cetatenii lor vor avea deci mai putine motive sa le paraseasca.

     

    Ideea unei uniuni mediteraneene a tot circulat prin Europa de mai bine de un deceniu, vehiculata de mai multi lideri europeni. Sarkozy a scos-o din nou in fata in mai, in discursul sau de dupa victoria din alegerile prezidentiale. „A venit vremea sa construim impreuna o uniune mediteraneana care va fi puntea intre Europa si Africa“, spunea el.

     

    Ideea e atragatoare: state bogate si state sarace, democratice sau nu, musulmane sau crestine, din nordul Africii, Asia Mica, Orientul Mijlociu si Europa Occidentala, legate intr-o regiune mai bogata si mai sigura. Proiectul n-o sa se realizeze niciodata, cel putin nu in modul formal in care Sarkozy si alti lideri europeni l-au tot descris. Totusi, ramane un reper util pentru a vedea cum Europa se concentreaza mai mult la propria ograda ca sa-si rezolve problemele imediate: imigratia musulmana, infractionalitatea si politizarea de catre Rusia a resurselor sale energetice. Uitati-va numai la evenimentele recente care au implicat cel mai nabadaios membru al regiunii, Libia. Luna trecuta, sotia lui Sarkozy a aterizat in Libia ca sa ajute la eliberarea a cinci asistente medicale bulgare si a unui medic palestinian, tinuti prizonieri aici de opt ani sub acuzatia – privita de toata lumea ca fara fundament – ca ar fi infestat copii libieni cu virusul HIV. Nicolas Sarkozy a ajuns acolo dupa o zi. Franta a anuntat apoi incheierea unui contract de armament cu Libia in valoare de 402 milioane de dolari.

     

    Toata lumea a parut ca pleaca multumita: Sarkozy si-a consolidat faima de jucator care poate si face (desi opozitia din Franta a etichetat afacerea cu armament drept de prost-gust, fiind atat de apropiata in timp de eliberarea asistentelor medicale). Industria franceza a gasit noi clienti. Si afacerea, fara indoiala, nu a daunat intereselor acelor companii petroliere din Franta care deja aveau investitii in Libia. Libia si liderul ei, colonelul Muammar Gadhafi, au putut sa faca o serie de pasi dincolo de umbra izolarii internationale, fara nicio concesie in privinta schimbarii modului in care el conduce tara.

     

    Daca ceva asemanator s-ar intampla la o scara mai mare si cu structuri mai formale, s-ar putea sa corespunda cu viziunea embrionara a integrarii mediteraneene, de care premierul Italiei Romano Prodi vorbeste de ani intregi. „Este ceva benefic pentru ei, dar si pentru noi“, spune Stefano Sannino, consilierul diplomatic al lui Prodi. „Mai multa stabilitate, mai putin pericol de terorism, mai putina imigratie ilegala. In general vorbind, daca vecinul tau e mai bogat, atunci si tu esti mai bogat. Daca vecinul tau are mai multa stabilitate, si tu ai mai multa stabilitate.“

     

    Geoff D. Porter, analist pentru Orientul Mijlociu si Africa al Eurasia Group, care consiliaza corporatii cu privire la riscurile politice, spune: „«Biciul» sunt legile aspre privind imigratia, «zaharelul» este dezvoltarea statelor de unde provin imigrantii“.

     

    Pentru tarile europene implicate – in special cele din sud, pentru ca statele non-mediteraneene precum Germania au tendinta sa priveasca spre rasarit – mai sunt si alte beneficii: petrolul si gazele din Libia si din Algeria le-ar putea ajuta sa se protejeze de o Rusie mai putin previzibila, in acelasi timp in care le-ar aduce profituri propriilor companii petroliere. Pentru Franta este o ocazie sa se angajeze mai viguros intr-o intinsa regiune vorbitoare de limba franceza, pe care a considerat-o de multa vreme ca facand parte din sfera sa de interes. Italia isi poate confirma rolul traditional in Libia si isi poate dezvolta rolul diplomatic mai important la care aspira in regiune.

     

    Unii experti spun insa ca totul pare prea edulcorat si ca se trec cu vederea o varietate de riscuri care pot face din orice uniune mediteraneana mai putin un mariaj intre Europa si vecinii sai din sud si mai degraba o relatie nepotrivita de lunga durata. Cele mai incerte sunt sperantele lui Sarkozy in legatura cu Turcia. Liderul francez se opune eforturilor Turciei de a se alatura Uniunii Europene si spera ca Ankara se va multumi in schimb cu calitatea de membru (si cu un rol major) intr-o uniune mediteraneana. Asa ceva e insa improbabil si, pe de alta parte, ridica intrebarea daca o uniune mediteraneana poate fi credibila fara Turcia.

    „Este un nonsens pentru Turcia“, spune Sinan Ulgen, un fost diplomat turc si presedinte al EDAM, un institut de cercetare politica din Istanbul. „Turcia crede ca s-a angajat pe un drum foarte bine definit care o va duce spre calitatea de membru cu drepturi depline al UE“ – nu spre o organizatie de mana a doua. „Cum se poate dezvolta o astfel de constructie politica intr-o regiune in care evolutiile politice – respectul statului pentru drepturile si libertatile fundamentale – sunt atat de diferite de la o tara la alta?“, se intreaba Ulgen.

     

    Apoi mai este si intrebarea daca investitii precum cele prognozate de statele europene vor ridica realmente standardele de viata in Africa de Nord. Multi experti sustin ca dezvoltarea extractiei de petrol si gaze s-a dovedit complet ineficienta in privinta atenuarii discrepantelor dintre bogati si saraci.

     

    Erik Jones, profesor de studii europene la Scoala Johns Hopkins de Inalte Studii Internationale, din Bologna, spune: „E ca in cazul Nigeriei“ – tara cu cele mai mari rezerve de petrol din intreaga Africa. „Daca argumentele lui Sarkozy ar fi fost corecte, am fi vazut mai putini imigranti nigerieni venind spre Europa; or, acum vedem exact contrariul“, observa el.

     

    Jones spune ca nu pune in discutie ideea ca investitiile pot ridica standardul de viata, dar doar cu conditia ca ele sa creeze bogatie nu numai pentru o elita. Iar Ulgen insista ca Turcia nu va respinge un rol intr-o constructie suprastatala mediteraneana, dar nu cu pretul calitatii de membru al UE. Cu alte cuvinte, poate ca modul de a crea o uniune mediteraneana ar fi ca ea sa reprezinte un preludiu, nu o alternativa la integrarea in Uniunea Europeana.

     

    Dar, fireste, asta ar insemna regandirea a ceea ce inseamna sa faci parte din Europa.

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • Curs Mickey Mouse despre comunicare

    Un grup de activisti din Marea Britanie crede ca vreo 40 de milioane de lire sterline din fonduri publice sunt folosite pentru a finanta asa-numitele cursuri universitare „Mickey Mouse“, cum ar fi psihologia cabalina sau tehnici speciale de brutarit. Cu totul 401 cursuri, in 91 de institutii de invatamant superior. Propun si eu cursul 402: „Schimbari in lumea moderna. Cum le gestionam?“.

     

    Deunazi cineva imi marturisea, cu ceva amaraciune, ca se vede din ce in ce mai rar cu amicii si cunostintele, iar mail-ul, messengerul, SMS-urile si, din cand in cand, telefonul se dovedesc substituenti puternici ai intalnirilor fata in fata. I-am dat dreptate si mi-am adus aminte de o zicere a lui Donald Trump, care, intr-o insiruire de motive „din cauza carora nu esti milionar“, spune „sa nu depinzi de tehnologie“. Adica un e-mail nu poate inlocui o vizita, micii smiley – animatii razatoare, furioase sau inlacrimate – se dovedesc funny, dar nu tin locul unei strangeri de mana si al unui zambet adevarat, iar lipsa de intonatie a mesajelor electronice lasa loc de interpretari. Greu de crezut, dar Trump refuza tehnica chiar si la nivel de card bancar; aceasta este totusi o informatie pentru care n-as baga mana in foc.

     

    Ca o paranteza, pentru curiosi, iata si restul sfaturilor oferite de Trump: nu-ti lua vacante; nu dormi prea mult (el sustine ca doarme numai patru ore pe noapte); dezvolta-ti abilitati aparte de comunicare („Stiu ceea ce vor sa-mi spuna ceilalti inca inainte de a rosti vreun cuvant. Dupa primele trei cuvinte, pot sa continuu eu fraza…“); speculeaza situatia in care competitorii te subestimeaza; in lupta fii si general, dar si soldat; fii constient de faptul ca succesul atrage noi succese; cantareste fiecare decizie cu grija; pastreaza-ti increderea in cei apropiati; fii sigur ca nu curiozitatea a omorat pisica („Curiozitatea si inovatia au fost, totdeauna, cele mai bune moduri de a face bani…“). Nu sunt un fan al milionarului american si multe din sugestiile sale mi se par un pic fortate, dar nu pot sa nu-i dau dreptate.

     

    Revenind la schimbarile lumii si la comunicare, nu pot sa nu spun, la modul cel mai serios, ca mi se pare absolut firesc studiul, in Marea Britanie, al „parteneriatului unic dintre cal si calaret, in perioada antrenamentelor si a competitiei“, cum la fel de fireasca mi se pare invatarea temeinica a managementului jocului de golf. Mi se pare corect ca studentii la sociologie, media sau stiinte sportive sa studieze un curs despre David Beckham (Staffordshire University), iar altii sa se preocupe de surf, vin sau box. Greseala comisa de administratiile universitatilor si de oficialii ministeriali a fost lipsa de explicatii legate de necesitatea si justetea aprofundarii in universitati a coptului painii, a imblanzirii calului si a competitiilor sportive – activitati care, nu-i asa, diferentiaza intelepciunea calaretului de cea a animalului calarit.

     

    Privita prin ochii unei persoane nascuta in urma cu cateva, nu multe, decenii, lumea a devenit tot mai nebuna. Persoanei in cauza trebuie sa i se spuna despre ce afaceri bune au devenit in timp competitiile sportive, despre modul in care golful a creat un miliardar pe bune, pe Tiger Woods, despre cat de pretuiti sunt caii de competitie, dar si despre importanta studiului gustului, compozitiei si prepararii painii sau vinului in marketarea produsului.

     

    Sigur ca o persoana bine informata ar trebui sa stie toate acestea; practic in schimb o multime de oameni nu stiu mai nimic si iau de-a gata, fara sa se intrebe si fara sa intrebe, pareri, idei, critici. Daca furnizorul parerilor stie sa isi vanda marfa, si specialisti in asa ceva sunt o sumedenie (pentru ca se invata si la universitate), atunci esti o victima sigura si nu mai este nevoie sa gandesti cu propriul creier.

     

    La numai doua zile dupa discutia relatata mai sus, cu substituentii de comunicare, citesc pe blogul unui prieten continuarea. Prefer sa il citez: „Spatiul virtual in care ne invartim zilnic poate fi un mijloc, o platforma de pe care sa incepi o relatie… Sunt insa oameni pentru care acelasi spatiu virtual este statia terminus, telul, tinta… Oricare ar fi motivele, pe mine ma sperie chestia asta. Faceti, oameni buni, pasul urmator! Priviti-va in ochi, ascultati-va vocile, atingeti-va…“

     

    Sigur ca are dreptate. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre Web 2.0, despre interactivitate, despre noile mijloace de comunicare. Sunt facile, comode si atragatoare, dar ascund si pericole – anonimatul care elimina responsabilitatea si responsabilizarea, raspandirea si preluarea de idei fara discernamant, un vid spiritual in care numarul celor ce creeaza cu adevarat se pierde in masa imitatorilor ieftini.

     

    Papa Paul al IV-lea a intuit pericolul chiar cu cateva decenii in urma: „Societatea tehnologica a reusit sa multiplice ocaziile pentru placere, dar are mari dificultati in a produce bucurie“.

  • Informatii cu ocaua mica

    „Vrei sa ramai unul din cei care nu-si vor alege compania de pensii obligatorii din cauza lipsei de informatii? Alege fondul de pensii obligatorii XXX!“ Mesajul nu ne apartine, XXX este numele unei companii cat se poate de reale si de hotarate sa cucereasca piata, agentul de marketing ce l-a scris (pe o pagina de Internet) este angajat al companiei si, una peste alta, totul este cat se poate de ilegal.

     

    In ultimele cateva saptamani, Internetul a fost invadat de o sumedenie de anunturi similare, scrise de agentii de marketing ai companiilor ce se pregatesc sa atace, incepand cu 17 septembrie, piata pensiilor obligatorii. Anunturi de recrutare pentru agenti, de proslavire a uneia sau alteia dintre companii, anunturi care compara, detaliaza, analizeaza si, in multe cazuri, vand. Anunturi care, pana pe 17 septembrie, sunt, in urma unei decizii adoptate de autoritatea de reglementare din piata pensiilor, interzise.

     

    Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) spune clar: administratorii de pensii private obligatorii nu au voie sa desfasoare activitati de publicitate si de marketing pentru fondurile de pensii inainte de 17 septembrie. Teoretic, acesti administratori nici nu au inca agenti pentru businessul cu pensii private obligatorii, in conditiile in care nicio companie nu a parcurs etapele necesare de autorizare pentru oamenii de vanzari pe care ii vor arunca in lupta. Si totusi, liniile telefonice s-au inrosit deja de la apelurile celor ce incearca sa-ti vanda o pensie obligatorie (de fapt, sa incheie precontracte – nule in ochii legii, dar cine mai sta sa verifice legalitatea lor?), e-mail-urile sunt invadate de „oferte unice“ de castiguri si produse de pensii de la (doar un exemplu) „compania de asigurari cu cea mai indelungata experienta in domeniu, avand o istorie care dateaza din 1696“ si tot asa.

     

    Trecand insa de nivelul agentilor de marketing („nu stie ce spune, eu ce sa-i fac?“, raspundea directorul unei companii de administrare la intrebarea noastra mirata, in fata insistentei unui agent de a ne vinde un contract de pensii obligatorii in urma cu vreo doua saptamani), regula impusa de CSSPP este incalcata la lumina zilei, pe site-urile companiilor, pe pliantele din cutia postala sau pe canalele de televiziune. Mai subtil (promovand un mesaj cat se poate de banal, insotit de o sigla mare cat casa a unui fond de pensii ce nu exista macar inca) sau mult mai direct (cu mesaje clare despre „YYY Fond de Pensii“), marketingul administratorilor/fondurilor de pensii obligatorii a inceput deja. 

     

    Motivul pentru care startul a fost „furat“ este de domeniul evidentei: baza de clienti potentiali ai celor 16-17-18 sau cine stie cate companii (dat fiind ritmul in care apar numele noi) este de doar 2,5-3,5 milioane de contribuabili (limita de sus a intervalului fiind o varianta optimista, in care sunt luati in calcul si o parte a angajatilor intre 36 si 45 de ani, cei ce au dreptul de a alege daca vor sau nu o pensie obligatorie). Probabil ca daca cineva ar sta sa adune cotele de piata pe care anunta ca vor sa le castige cei mai multi dintre jucatori, suma ar trece serios de 200-300%. Pana la urma, nici asta nu e deloc o problema – telurile inalte nu au stricat niciodata cuiva si strica si mai putin intr-un business care in cativa ani va fi o mina de aur.

     

    Trecand insa peste modul cum o companie sau alta incalca legea, trebuie remarcat ca, pana la urma, franturile de informatie pe care le scapa companiile raman cam singura sursa de informatie pentru milioanele de angajati obligati sa-si aleaga un fond de pensii privat. Campania publica de informare pentru care startul campaniei de aderare a fost intarziat nu exista (sau daca exista este, cu certitudine, foarte timida). Pana la 17 septembrie nu mai e chiar mult, iar cele patru luni in care agentii de marketing vor ataca fiece contribuabil in parte ar putea sa nu fie chiar suficiente pentru un public in cea mai mare parte neinformat. Comisia de Pensii pregateste, spunea recent presedintele ei, o ampla campanie de informare: doua spoturi TV, spoturi radio, discutii televizate, pliante de informare, afise… Dar mecanismele nu merg, se pare, chiar unse si startul in forta al acestei campanii tot intarzie. Startul cumva nefiresc al sistemelor de pensii administrate privat – cu componenta facultativa inaintea celei obligatorii – ar putea ajuta aici intr-o oarecare masura. Destul de mica totusi, pentru ca cele doua difera (unul presupune contributii din buzunarul participantului, celalalt nu implica nicio cheltuiala in plus) si, in plus, cele doar cateva mii de contributori atrasi in trei luni de activitate de administratorii de fonduri facultative nu prea lasa de inteles ca romanii ar arde de nerabdare sa-si faca o pensie privata.

     

    Decizia CSSPP de a interzice administratorilor orice forma de marketing sau publicitate pana la startul efectiv al sistemului a fost motivata prin dorinta de a le crea tuturor participantilor conditii egale, dat fiind ca autorizarea companiilor are loc treptat.

     

    Rezultatul a fost insa un start „furat“ de unii, dezorganizat in mesaje si confuz, alimentat de mesaje pe jumatate informative, pe jumatate publicitare. Mesaje care se incheie cu o mentiune linistitoare: „activitatea fiecarei societati de pensii este sever supravegheata de CSSPP“ (sic!).

  • Politica BOR

    Moartea Patriarhului a fost un element de fundal. Prima intrebare pe care s-au grabit media sa o adreseze celor in drept a fost care va fi numele noului Patriarh. Ca la orice proces electoral, media au publicat „sondaje“, zvonuri, stiri, informatii venite „pe surse“ despre favoritii in cursa pentru ocuparea celei mai importante functii din ierarhia BOR.

     

    Au fost trecute in revista principalele dezbateri, pentru ca, la final, sa fie implicata si masoneria in problema alegerii patriarhului – ca in orice scenariu politic de mare anvergura. Mottoul intregii manifestari politico-spirituale: Alegerea noului patriarh nu trebuie politizata. Din punctul de vedere al reglementarilor bisericesti, ipoteza este exclusa din start. Din punct de vedere politic, nu avem cum sa nu observam stransele raporturi dintre politicul romanesc si Biserica Ortodoxa (apelul la neamestec in treburile Bisericii se face in conditiile in care Romania probabil este singura tara europeana – in afara de Vatican – care a avut in secolul XX drept premier un ierarh ortodox).

     

    Apelul la separare intre stat si Biserica este de fapt un simplu exercitiu de imagine. In conditiile in care clarificarea ideologica a actorilor politici romani este mai degraba un deziderat decat o realitate, este extrem de dificil pentru un politician sa exprime o pozitie contrara celei a BOR. Alternativa este anatemizarea – nu de catre ierarhia ortodoxa in sine, ci de catre ceilalti competitori politici, care se vor grabi sa isi clameze public smerenia. Practic, in acest moment, actorii politici participa la jocul „care nu se amesteca mai tare“.

     

    De cealalta parte, media s-au grabit sa demonstreze implicarea politicului – publicand listele cu politicienii care vor vota in cadrul procedurilor de alegere a noului patriarh. Trecand de anvergura redusa a actorilor in cauza – in general persoane din esalonul secund al partidului -, problema analizelor din presa este ca supraestimeaza puterea de influenta a politicului. Chiar daca BOR intretine o relatie extrem de sinuoasa cu statul roman, ea ramane o institutie complexa si autonoma. BOR este un instrument de multe ori mai bine structurat decat statul roman. In momentul in care s-a discutat despre alegerea noului patriarh, procedurile erau cunoscute si indiscutabile (si ultima alegere a avut loc acum mai bine de douazeci de ani). Daca supunem testului comparatiei procedura de alegere a noului patriarh cu ipoteza organizarii alegerilor anticipate sau cu procedura demiterii presedintelui, observam ca in lumea laica discutiile futile sunt mult mai numeroase si regulile institutionale sunt mult mai relativizate. BOR este o lume in sine, cu regulile ei, cu relatii proprii intre membrii ei si care nu resimte atat de usor influentele masoneriei si ale lumii politice.

     

    Aceasta nu inseamna ca Biserica ramane neutra la influentele politice. Dar nici ca BOR poate fi instrumentalizata de un actor politic (chiar daca inalti ierarhi mai pun umarul in unele randuri la construirea imaginii unor actori politici). Biserica nu poate fi transformata atat de usor in instrument de campanie electorala si motor de imagine publica. Niciun politician nu dispune de resursele simbolice pentru a determina o institutie atat de mare si de complexa sa i se alature. Cel mult poate sprijini o tabara din interiorul ierarhiei.

     

    In acelasi timp, nici miza nu este la fel de mare. Capacitatea de influenta a BOR in spatiul politic este redusa. Agenda politica a BOR are cateva puncte esentiale: problema studiului religiei in scoli, problema regimului cultelor. Marile dezbateri occidentale (avort vs. optiune personala) nu sunt prezente in spatiul public romanesc, iar modificarea legislatiei sub presiunile europene a fost facuta fara mari proteste din partea BOR (de exemplu in cazul dezincriminarii homosexualitatii), chiar daca instante similare au refuzat in alte tari ortodoxe sa faca acelasi pas. Capacitatea de influenta a BOR se ascunde in spatele procentelor pe care le clameaza cand incearca sa se legitimeze. Astfel, BOR este reprezentanta a 87% dintre romani – diviziune artificiala si lipsita de sens in ecuatia politica. BOR nu poate aduce la vot 87% dintre romani. Identitatea ortodoxa a acestora poate fi dezbatuta, dar prezenta la vot este un argument indiscutabil. Tot ceea ce BOR cere este mentinerea acestei neutralitati reciproce intre stat si Biserica. Aceasta inseamna finantarea cultului de catre stat, autonomia ierarhilor fata de celelalte categorii de functionari publici, alaturi de cateva concesii simbolice (elemente religioase in spatiul public).

     

    Politicienii nu au puterea de a influenta decisiv problemele interne ale BOR. Si nici nu o pot transforma in instrument politic. Dar isi pot atrage ostilitatea ei, care este mult mai costisitoare. Cu Daniel sau Teofan, cu Traian Basescu sau Ion Iliescu, simbioza dintre statul roman si BOR este in sine o institutie, care permite religiosului si politicului sa se influenteze si sa se limiteze reciproc. Iar moartea unui Patriarh sau schimbarea unui presedinte nu modifica deloc relatia.

  • Sa vezi si sa crezi

    Da rezultate ofensiva din Irak? Aceasta e intrebarea la care va trebui sa ne raspunda luna viitoare generalul David Petraeus si ambasadorul american Ryan Crocker.

     

    Eu unul, din pacate, nu sunt interesat de parerile lor. Si nu pentru ca nu le-as purta o stima deosebita. Le port. Dar tot nu sunt interesat de parerile lor. Ma intereseaza doar ale dumneavoastra. Da, ale dumneavoastra, ale celor ce cititi acest articol. Dumneavoastra stiti mai multe decat va inchipuiti.

     

    Vedeti, eu am o viziune simpla atat despre procesul de pace arabo-israelian, cat si despre ofensiva din Irak: orice solutie la procesul de pace arabo-israelian care necesita un expert in Orientul Mijlociu care sa v-o explice nu merita bagata in seama. N-o sa duca nicaieri.

     

    …

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 12 septembrie al BUSINESS Magazin

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai MitricA

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Stirile Pro TV, nominalizate la premiile Emmy

    Stirile Pro TV au fost nominalizate la Premiile Internationale Emmy, la categoria Stiri, pentru materialul „Tibetani la granita chineza“, filmat de cameramanul Sergiu Matei in toamna trecuta, informeaza organizatorii evenimentului.

    Producatorul stirii despre felul in care granicerii chinezi ii impusca pe tibetanii care incearca sa treaca granita pentru a ajunge la Dalai Lama este Robert Gainescu. Editorii stirii au fost Oana Maiuga, Paula Sacui si Eduard Tarna. Corespondent si cameraman a fost Sergiu Matei.

    Potrivit Pro TV, materialul a intrat in marea competitie alaturi de 800 de proiecte inscrise la diverse categorii. Nominalizarile au fost stabilite de cei 500 de membri ai juriului, alesi din 35 de tari.

    La categoria Stiri (News), reportajul romanesc concureaza cu trei materiale produse pentru TV Globo din Brazilia („Jornal Nacional: Caravana JN – Elections“), ABS-CBN din Filipine („Bandila: The Subic Rape Case Promulgation“) si Channel 4 News din Marea Britanie („Lebanon Endgame“ – o productie ITN).

    Este pentru prima data cand o productie jurnalistica romaneasca se afla in cursa pentru Emmy, cea mai importanta competitie a creatiilor difuzate pe posturile de televiziune.

    Sergiu Matei a filmat scenele cumplite in care granicerii chinezi trageau in refugiatii tibetani. Imaginile au fost preluate dupa difuzarea la Pro TV de canalele de stiri CNN si EuroNews. The New York Times, International Herald Tribune, Le Monde si Le Figaro, printre alte ziare, au abordat subiectul. Peste 200 de mii de oameni din intreaga lume au accesat site-ul www.protv.ro pentru a vedea imaginile filmate de Sergiu Matei.

    Premiile Internationale Emmy se vor acorda in acest an pe 24 septembrie, la New York, dupa acordarea premiilor Emmy americane.