BusinessMagazin

Blog

  • Reset dupa sarbatori

    Spa-urile urbane promit revigorare instantanee dupa mesele copioase de sarbatori, iar piata de frumusete creste odata cu fiecare client mai suplu.

     

    Carnati si sarmale la cina de familie din ajunul Craciunului, foie gras si piept de rata, a doua zi la petrecerea de la un restaurant select. De Revelion, o masa cat o noapte intreaga, iar pe partie mici gustari, sa dea energie pentru o noua coborare in forta. Toate udate din plin cu sampanie, vin rosu sau alb. Cam asa a aratat ritualul de „infrumusetare“ in cele doua saptamani de vacanta de sarbatori. Dupa un an plin de evenimente, cu agenda incarcata de sedinte, intalniri si negocieri, vacanta de Craciun si Anul Nou a venit ca o pauza in care telefonul a sunat numai pentru a fi mesagerul felicitarilor. Insa mesele lungi si dese nu pregatesc nicidecum organismul pentru un nou an la fel sau inca si mai complicat decat prece-dentul. „Oamenii sunt uneori mai morocanosi, mai lipsiti de chef, dupa mesele copioase din perioada sarbatorilor“, spune Razvan Dumitrica, chimioterapeut la spa-ul bucurestean Cella Center. Iar spa-urile urbane au devenit varianta aleasa de tot mai multi manageri sau oameni de afaceri pentru a-si recapata fortele.

     

    Spa-urile inseamna pe plan mondial afaceri de sute de milioane de euro care atrag doritorii de relaxare in stil mare. In Bucuresti insa spa-urile sunt foarte putine, iar „piata inca nu este total pregatita pentru centrele de punere in forma“, considera Oana Perian, presedinte al Cella Center, infiintata in urma cu 12 ani.

     

    Totusi, impachetarile cu alge sau ciocolata, gomaj cu lavanda si sare Camargue, aromaterapie, hidroterapie, cromoterapie si vitaminoterapie par a atrage anumite categorii de clienti. „In baza de date a Eden Spa s-au strans peste 1.000 de clienti – abonati, clienti fideli, inclusiv clienti corporatisti (ceea ce poate insemna cateva zeci de persoane pentru fiecare companie), persoane invitate la spa-party-uri“, spune Mihaela Ungureanu, director executiv al Eden Spa.

     

    „Oamenii vin chiar si la 7 dimineata, in pauza de pranz sau dupa 8 seara. Au fost cazuri in care cate un client a plecat si la miezul noptii. Pe unii ii aduc prietenii ori sotiile, altii acceseaza site-ul sau aud de la colegi“, afirma presedintele de la Cella Center, care spune ca investitia totala de-a lungul anilor in centru a ajuns la 500.000 de euro. Cella Center a avut anul trecut o cifra de afaceri de 150.000 de euro, iar anul acesta estimeaza ca va atinge pragul de 200.000 de euro.

     

    Proprietarii de spa-uri afirma ca un client programeaza in medie o sedinta de relaxare de circa trei ori pe saptamana si este dispus sa cheltuiasca in acelasi interval intre 200 si 1.000 de euro in medie pentru astfel de servicii. „Potentialul pietei de spa din Romania este enorm, avand in vedere spre ceea ce se indreapta lucrurile in strainatate in acest domeniu. „De exemplu, in Bulgaria, deja nu se mai construiesc hoteluri de patru sau cinci stele fara un centru spa. Este deja notoriu faptul ca aici turistii aleg un hotel de lux inclusiv dupa acest criteriu: daca au sau nu centre spa“, spune Liliana Paraipan, managing partner al Mondoforum Business Consultancy, prima firma romaneasca de consultanta pentru afacerile cu spa.

     

    Daca in perioada noiembrie-decembrie cele mai cerute programe sunt cele de slabire si de pregatire a corpului pentru sarbatori, dupa mesele copioase de Craciun si Revelion clientii spa-urilor prefera procedurile de detoxifiere. Iar clinicile de infrumusetare si-au adaptat oferta la piata in plina dezvoltare.

     

    Detoxifierile externe din centrele spa se fac prin aplicarea de diferite masti: cu alge, care detoxifica in profunzime, cu argile vulcanice care au actiune la nivelul pielii sau masti pe baza de guarana, cafea si ceai verde.

     

    Eden Spa, de pilda, are cure de 12 sedinte de doua sau trei ori pe an care sa fie integrate in ritualul de ingrijire. O privire pe lista cu programe de detoxifiere da impresia cui o citeste ca face o calatorie in jurul lumii. Green Tea Ceremony, un program detoxifiant de ingrijire corporala care incepe cu exfoliere cu ierburi japoneze, urmata de o impachetare in alge si ceai verde, face aluzie la ceremonia nipona a ceaiului. Maroccan Coccoon cu Rassoul, un tratament pe baza de argila vulcanica al carei rol este sa remineralizeze pielea, duce cu gandul la exotismul marocan. Lavande de la Provence Body Ritual, o terapie care presupune exfoliere, impachetare si masaj cu miere de albine si lavanda, induce ideea unei vizite in Provence. Pretul terapiilor variaza intre 50 si 585 de euro pentru un tratament complet. Cei care sunt dispusi sa acorde mai mult timp ritualului de detoxifiere au la dispozitie Eden Spa Detox Day, trei ore si jumatate de biostimulare, cu drenaj limfatic, tratament facial si consultatie de nutritie.

     

    In general, barbatii sunt mai degraba interesati de masaje, detoxifieri, ritualuri de energizare, de aceea aproximativ 20-25% din clientii care aleg pachetele de detoxifiere sunt barbati, sustin reprezentantii Eden Spa.

     

    Elena Voinea, director de comunicare la furnizorul de energie electrica Electrica SA, spune ca foloseste pachetul Algae Super Detox Body Wrap urmat de Well Being Massage de aproape trei luni. „Cred ca este foarte potrivit pentru cei care duc o viata sedentara, care petrec foarte mult timp la birou si mananca intre mese, care consuma putine lichide, pe scurt care nu au un stil de viata prea sanatos.“

     

    Si Ciprian Ghioc, director general al furnizorului de servicii IT Asesoft Smart, spune ca prefera detoxifierea pentru a-si recapata forma. „Un program axat pe detoxifiere poate fi acel ceva de care aveai nevoie pentru a reintra in forma, dupa ce o perioada ai cam exagerat cu statul peste program, cu deadline-urile mult prea scurte si te-ai suprasolicitat fara sa te gandesti la cum te vei simti mai tarziu“, spune Ghioc. Si Cella Center a diversificat oferta de programe de detoxifiere, introducand recent impachetarile cu fese termice, pentru completarea efectelor altor proceduri, ca de pilda Ionozonbath, peeling cu sare marina sau Spa Detox. Pretul programelor de detoxifiere variaza intre 100 si 170 de lei, iar o sedinta dureaza maxim 75 de minute. Reprezentantii Cella Center spun ca cea mai ceruta combinatie este reflexoterapia cu Spa Detox. Programul Spa Detox presupune un peeling cu sare de la Marea Moarta, dupa care corpul este invelit cu alge, care patrund in straturile adanci ale pielii, pentru detoxifiere. Iar reflexoterapia, careia i se atribuie rolul de echilibrare a organismului, completeaza procedura detoxifierii cu alge. Razvan Dumitrica insista pe efectul relaxant al unor astfel de proceduri: „Punctul culminant in timpul ritualului Spa Detox este drenajul facial realizat cu degetele, in care chiar si cel mai stresat client adoarme dupa maxim cateva minute“.

  • MUZICA: Cel mai bun album in 2006

    Oamenii care dau tonul in domeniul lor sunt niste indivizi enervanti, care ne spun mereu ce sa facem, cu ce sa ne imbracam, ce sa ascultam. Totusi, m-am hotarat sa intreb cinci astfel de oameni ce se numara printre preferatii mei din lumea muzicii care ar fi albumul anului 2006, dupa parerea lor.

     

    Eu unul v-am spus deja care este, dupa mine, albumul anului in articolul anterior: primul album solo al lui Jarvis Cocker, intitulat simplu „Jarvis“. Sa nu mai vorbim despre mine. Sa vedem ce spun invitatii nostri, care au ales, fiecare, cate doua albume. Fiti atenti, caci s-ar putea sa invatati ceva.

     

    TRG – DJ si producator muzical. Poate vi-l aduceti aminte pe TRG dintr-un articol mai vechi: e un DJ esential al scenei drum & bass si a facut valva cu productiile sale dubstep lansate in Marea Britanie.

     

    Burial – „Burial“. Un debut socant de la un producator absolut anonim. Desi lansat la un label dubstep, Burial aduce sound-ul dark garage al sfarsitului de mileniu si il reinterpreteaza intr-o cheie lo-fi de profunda muzicalitate. Piese preferate: „U Hurt Me“, „Forgive“.

     

    SKC – „Killing Me Softly“. Un album de autor al unuia dintre cei mai talentati producatori din Budapesta. Varietatea de surse muzicale invocate in textura albumului il face sa treaca de la home-listening la dancefloor in cateva minute. Piese preferate: „Heartbreak“, „Tearjerker“.

     

    Electric Brother – DJ, producator si muzician pe bune. Electric Brother e cel cu care trebuie sa discuti atunci cand vine vorba de tot ce tine de jazz si nu-jazz. Pe langa productiile bogat stratificate downtempo, acesta a avut si niste spectacole live extrem de incitante in acest an, in unele dintre ele avand alaturi o orchestra pentru acompaniament. „E foarte dificil sa aleg doua albume aparute in 2006, pentru ca toata muzica interesanta pentru mine functioneaza acum pe ideea de single. Foarte greu se mai fac acum albume, pentru ca sunt greu de vandut. Totusi, cativa norocosi isi permit sa faca albume si le si vand“, zice Electric Brother.

     

    Bonobo – „Days To Come“. Al treilea disc al lui Bonobo si cel mai bun pana acum. Un amestec incredibil de ritmuri si de atmosfere. Cinci stele direct! Fara comentarii!

     

    Gecko Turner – „Chandalismo Ilustrado“. Nu are rost sa va pomenesc numele muzicienilor care apar pe acest disc, dar pot spune ca ei in mod normal canta cu Chick Corea, Caetano Veloso, Paco de Lucia, Milton Nascimento. Percutionisti cubanezi de prima mana, MC direct de la Londra si „regina UK soul-ului“ la voce, un chitarist de jazz si basist deep-afro, alaturi de un baterist nord-american si, evident, de Gecko himself. Un sound nemaipomenit in zilele noastre, un disc pentru toata familia.

     

    Rock DJ – DJ si pasionat de muzica. In ciuda numelui, Rock DJ nu pune prea multa muzica rock, dar il iertam: e o mina de informatii despre tot ce tine de folk pana la electro.

     

    Isobel Campbell & Mark Lanegan – „Ballad of the Broken Seas“. Ea este din Glasgow, el dintr-un sat de langa Seattle. Ea a fost membra Belle & Sebastian, el – Screaming Trees. Ea este una dintre cele mai luminoase figuri din muzica pop, iar el este omul care i-a vandut lui Kurt Cobain pusca cu care acesta s-a sinucis. Impreuna au creat „Ballad of the Broken Seas“, albumul meu al anului 2006, in egala masura suav si infricosator, bantuit de fantomele unor Leadbelly, Hank Williams, Johnny Cash.

     

    LCD Soundsystem – „45:33“. Nu e  album, ci o piesa; a fost comandata de Nike, are 45 de minute si este conceputa pentru a fi ascultata in timpul joggingului. Hmm. Pana acum nimic bun. Chiar daca teoretic nu are nicio sansa, in practica devine al doilea album al anului 2006 pentru mine. S-ar fi putut numi „Istoria ilustrata a muzicii americane de dans sau de la disco la techno potrivit domnului James Murphy“. Nu incercati sa va imaginati cati bani a incasat autorul, ascultati piesa.

     

    The Model – DJ, producator si gigolo. Cu un contract semnat cu legendara casa de inregistrari International DJ Gigolos, the Model pare ca va da lovitura cu productiile sale propulsate de techno si electro.

     

    Traxx pres. The Dirty Criminals – „Collision Between Us and the Damned“. O revenire in forta a lui Traxx din Chicago, cu un album old school de chicago si acid, garantat sa produca paranoia generalizata pe ringul de dans. Un om pentru care conceptul hype si sell out nu exista!

     

    Andy Vaz – „Repetitive Moments Last Forever“ (Vazbit). Domnul legenda Andy Vaz si label-ul sau Background au facut istorie in minimal techno cu primele releasuri de la Terrence Dixon. Acum Background revine, dupa multi ani, cu un nou release al lui Dixon si un album Vaz. Minimalism repetitiv si proaspat din nou la fiecare masura, care va ramane! Undeva intre minimalism, disco, cut & paste si early chicago house! Referinta!

     

    Brazda Lui Novak – Producator si ex-pert in electronica. Victor Popescu, alias Domnul Brazda, e o mare legenda a scenei de electronica, creator al unei muzici electronice de o frumusete imposibil de descris.

     

    Gary Numan – „Jagged“, in primul rand pentru ca imi place foarte tare si in plus, demonstreaza ca omul asta cu cat inainteaza in varsta devine din ce in ce mai bun. Il asteptam cu mare interes dupa „Pure“.

     

    Plaid & Bob Jaroc – „Greedy Baby“. Nu stiu cine sau cat a avut aportul acolo, insa albumul asta este foarte bun de la un cap la altul. Au umplut golul lasat de lipsa unui album Autechre in 2006.

     

    Cezar Panait – basistul trupei „Omul cu sobolani“. Inca un muzician adevarat? Ce s-a intamplat? Ni s-au terminat DJ-ii?

     

    Arctic Monkeys – „Whatever People Say I Am, That’s What I’m Not“. Clar albumul anului 2006 pentru mine pentru ca l-am ascultat si il ascult obsesiv chiar si acum, o data la doua zile. Versuri betonate, prospetime, energie, mult chef de cantat. Si de parca toate astea nu erau de ajuns, maimutele astea mai vin si din Anglia. All Hail England!

     

    Muse – „Black Holes And Revelations“. Un album la fel de epic ca „Stapanul Inelelor“ 1, 2 si 3 la un loc, plus ceva Harry Potter. Gandalf este basistul, Aragorn bate regeste toba, iar Voldemort tortureaza chitara si scuipa vraji. Mie asa mi se pare, desi am auzit fani Harry Potter cu alte pareri.

  • Un agent de vanzari ideal

    Inainte sa ne initieze in misterele artei de a vinde, Benson Smith si Tony Rutigliano isi fac curat la locul de munca. Mai precis, distrug, gospodareste, tot ce inseamna mituri legate de vanzari.

     

    In primul rand – pe cel mai persistent: adica acela care afirma ca un bun vanzator poate vinde orice. Urmeaza, in ordine, mitul educational, cel al experientei, mitul abordarii corecte a vanzarii de produse, mitul specializarii, cel al relatiilor, cel al banilor si, in fine, cel al dorintei. Pentru ca mult mai interesant ni se pare ceea ce pun in loc (deci ceea ce construiesc), nu vom zabovi decat asupra unei singure demolari. Ea incepe cu o intrebare de concurs televizat: „Stiti ce au in comun Bill Gates, Harry Truman si Dave Thomas (fondatorul lantului de magazine de hamburgeri Wendy’s)?“. In afara solutiei evidente, potrivit careia fiecare dintre cei trei a fost un om de mare succes financiar (inclusiv presedintele Truman a evoluat cu pricepere in spatiul afacerilor), mai exista una, mai greu de banuit: nici unul nu a avut studii universitare.

     

    Trecand, de aici, la rezultatul unui sondaj care afirma ca „majoritatea persoanelor de varf din domeniul vanzarilor nu aveau titluri postuniversitare (de tip MBA, sa zicem) si ca majoritatea angajatilor cu un randament bun nu obtinusera note mari in facultate, autorii conchid ca o educatie buna nu duce automat la eficienta si succes in planul muncii. E vorba, desigur, de munca in aria vanzarilor, pentru ca alte domenii solicita, fara echivoc, o instructie indelungata. Contrar, deci, unei prejudecati foarte raspandite, nu exista un profil al unui bun vanzator, tot asa cum nu exista o reteta care sa asigure succesul in vanzari. Agentii de vanzari trebuie sa faca apel la resursele personale. Cheia succesului ar trebui sa se afle in autodescoperirea punctelor forte, in aflarea talentelor fiecaruia si aplicarea lor eficienta. E vorba, evident, despre acele talente in legatura cu motivatia angajatilor, abilitatea lor de a influenta persoanele din jur, modul in care ei stabilesc relatiile sociale, felul in care isi indeplinesc sarcinile de serviciu, capacitatea lor de a analiza si de a se gandi la problemele clientilor. Gratie grilelor de evaluare puse la dispozitie de cei doi autori (dar si instrumentului Strengthfinder, accesibil pe Internet si elaborat de Gallup, organizatia-partener care a intervievat 250.000 de agenti de vanzari si 25.000 de directori de vanzari), oricine isi poate identifica potentialul pentru orice talent implicat in procesul vanzarilor. Cea de-a doua etapa consta in gasirea rolului adaptat talentelor fiecaruia, precum si in descoperirea domeniului, a companiei si sefului care sa te puna in valoare.

  • Noutati

    O geanta cat o lume

    Kelly Link este laureata a premiilor World Fantasy, Locus, Hugo si Nebula. S-a lansat cu volumul „Stranger Things Happen“ (2001) si a continuat cu „Magic for Beginners“ (2005). Acesta din urma, recent tiparit de editura Tritonic, este o colectie de povestiri care aduna, ca prin magie, zombies, vrajitoare, supereroi sau magazine bantuite. Cel dintai text, „Geanta fermecata“, este povestea Genevievei si a bunicii ei Zofia, cea mai mare mincinoasa din lume. Este povestea povestilor pe care aceasta bunica le spune, dar nu inainte de a sfatui auditoriul sa nu creada nimic. Este povestea unei genti fermecate, proprietate a bunicii, ajunsa dupa moartea acesteia la nepoata. O geanta in care, pe rand, dispar ba sotul bunicii, ba iubitul nepoatei, ba o intreaga populatie, a celor de sub deal. Unii dintre ei se intorc, numai ca o zi de stat in geanta face cat douazeci de ani de-ai nostri.


    Kelly Link, Magia pentru incepatori,

    Editura Tritonic, Bucuresti, 2006

     

     

    Detectivul otoman

    Istoric de profesie si calator inversunat, Jason Goodwin a realizat o foarte temeinica istorie a Imperiului otoman, „Lords of the Horizons“ (1999), dupa care s-a reorientat, cu mult succes de public, spre eseuri cu teme vilegiaturistice si, in cele din urma, spre fictiunea pura. „Copacul ienicerilor“, primul sau bestseller romanesc, este istoria unei investigatii detectivistice care se desfasoara intr-un mediu neobisnuit: e vorba despre Istanbulul pestrit al secolului al XIX-lea, in mediile apropiate Inaltei Porti, unde o serie de crime zguduie tihna locului. Insarcinat sa dea de urma ucigasilor, eunucul Yashim Togalu are la dispozitie zece zile ca sa adune probele unui complot ce ii incrimineaza pe membrii trupelor de elita ale sultanului, faimosii ieniceri. Corpul ieniceresc, oficial desfiintat, continua sa exercite o malefica influenta in mediile puterii, iar Yashim se straduie sa o stavileasca.

     

    Jason Goodwin, Copacul ienicerilor,

    Editura RAO, Bucuresti, 2006

  • Imperfectiunea fara cusur

    Desi anul acesta nu a dus deloc lipsa de road-movie-uri de familie, se pare ca resursele genului pot fi extrem de ofertante, cu o noua abordare.

     

    Este cazul unui film independent, „Little Miss Sunshine“ („Fiecare se crede normal“ – o traducere foarte in spiritul filmului), despre care nimeni n-ar fi banuit ca va avea un uimitor succes. Ingredientele? Un scenarist debutant (Michael Arndt), un cuplu de regizori (Jonathan Dayton, Valerie Faris) aflati la al doilea film, sase actori cunoscuti si cinci ani de incercari nereusite din cauza banilor. Dar iata ca a meritat. Filmul care arunca in aer imaginea familiei americane si a cultului invingatorului cu orice pret, invaluindu-i intr-o privire calda pe „loserii“ (oamenii obisnuiti) de orice fel este nominalizat la doua Globuri de Aur si unul dintre candidatii aproape siguri la premiile Oscar. In „Fiecare se crede normal“, nimeni nu se crede normal. Personajele au suficienta onestitate pentru a recunoaste ca sunt departe de perfectiune, dar reusesc asa bine sa promoveze imaginea perfectibila a fiintei umane, incat ar putea usor inlocui cativa ani de vizite regulate la psiholog.

     

    Familia Hoover e departe de a fi perfecta. Tatal, Richard (Greg Kinnear), incearca cu disperare sa-si publice programul motivational in noua pasi, repetand cu incapatanare siesi si restului familiei „invataturile“ incluse in acesta. Fiul, Dwayne (Paul Dano), a jurat sa nu mai scoata o vorba (omagiu adus lui Nietzsche) pana cand nu va fi admis la Academia Aeronautica. Bunicul (Alan Arkin) redefineste termenul de „batran pervers“ care tocmai si-a descoperit o noua pasiune (heroina) si recomanda nepotului sau cat mai mult sex cu cat mai multe femei, ca filozofie de viata. Cumnatul, Frank (Steve Carell), este homosexual si tocmai a incercat sa se sinucida dupa ce iubitul sau (care ii era si student) l-a parasit. Iar fetita, Olive (Abigail Breslin), este o pustoaica de sapte ani, mioapa si supraponderala, obsedata de concursurile de frumusete pentru copii, a caror regina incoronata spera sa fie cat mai curand. Cat despre mama, Sheryl (Toni Collette), singura ei problema este faptul ca nu prea reuseste sa-si tina familia unita, din cauza certurilor. Cand Olive este admisa ca participanta la celebrul concurs de frumusete pentru copii „Little Miss Sunshine“, toata familia alege s-o sustina, asa ca se imbarca in batrana dubita Volkswagen si traverseaza tara pentru a-si implini, fiecare in felul sau, visurile.

     

    Coregizat de sotii Jonathan Dayton si Valerie Faris, mai obisnuiti cu videoclipurile de televiziune, „Little Miss Sunshine“ este o fantana de realitate, lucru pe care rareori il vezi pe marele ecran. In LMS, dupa cum deja e codificat titlul, nu se simte vesnica presiune a dimensiunilor perfecte, nici cea  a danturii fara cusur, a vietii de familie de basm, gen „Beverly Hills“ sau cea de care se face haz in „American Beauty“.

     

    Cu toate ca a castigat o multime de premii ale criticilor, „Little Miss Sunshine“ a trecut suspect de putin bagat in seama la nominalizarile la Globurile de Aur. Cu doar doua nominalizari, una pentru cel mai bun film de comedie, cealalta pentru actrita in rol principal (Toni Collette), LMS ar fi putut foarte usor sa fie nominalizat si pentru actor in rol secundar. Steve Carell este magnific in rolul fratelui suicidar si depresiv Frank.

     

    Si cand te gandesti ca initial producatorii au vrut sa-i ofere rolul lui Bill Murray, iti vine sa sari de bucurie ca acesta era prins cu alte proiecte: sigur ar fi interpretat rolul exact ca in „Broken Flowers“ sau „Lost in Translation“. Dupa un rol induiosator in „Virgin la 40 de ani“, Carell reuseste in LMS un tur de forta, imbinand de minune cinismul omului care nu mai asteapta nimic de la viata si entuziasmul celui care isi da seama cat de bine se poate simti intr-o familie care-i seamana mai mult decat se putea astepta.

     

    Si nici n-ai cum sa nu te simti bine intr-o astfel de familie: Hoover-ii reunesc atat de multe defecte, incat dau nastere unor situatii pline de umor (nu neaparat) negru, dar extrem de credibile. Ei ne indeamna sa ne acceptam defectele fara a ne obseda imaginea (pe cat de falsa, pe atat de nesanatoasa) role-model-ului american, imaginea aceea de gaunoasa perfectiune cu care ni se scot ochii de obicei in filmele de peste Ocean.

     

    Un exemplu absolut al acestei firesc de imperfecte familii este Abigail Breslin, care ii da viata pustoaicei Olive, un copil foarte departe de standardele Barbie, dar plin de viata si dragalasenie. Sa speram ca Breslin, cu defectele ei fizice, sa nu indeparteze producatorii de filme mainstream, care ar avea mult de castigat daca ar distribui-o, pentru ca e (deja) o superactrita.     

     

    LITTLE MISS SUNSHINE/FIECARE SE CREDE NORMAL R: JONATHAN DAYTON, VALERIE FARIS CU: ABIGAIL BRESLIN, TONI COLLETTE, STEVE CARELL, GREG KINNEAR, ALAN ARKIN, PAUL DANO DIN 5 IANUARIE

  • Operatorii low-cost se bucura primii

    In ultimii ani, orice declaratie a unui operator aerian se termina cu inevitabilul: „va fi cu siguranta mai bine din 2007, odata cu intrarea in vigoare a acordului open-sky“. Pentru moment insa, faptul ca liberalizarea transporturilor aeriene in Europa se extinde si asupra Romaniei pare sa impulsioneze doar piata low-cost si deocamdata cu destule hopuri.

     

    Avandu-se in vedere aderarea Romaniei la Uniunea Europeana – la 1 ianuarie 2007 -, va aducem la cunostinta ca incepand cu aceasta data, nu mai trebuie sa transmiteti spre aprobare la autoritatea de aviatie civila din Romania programele de operare a zborurilor regulate (…)“, suna inceputul unui mesaj trimis de Directia de Aviatie Civila din cadrul Ministerului Transporturilor pe 28 noiembrie 2006 catre toate cele 22 de companii aeriene care au activitati in Romania.

     

    Stirea marcheaza cea mai importanta schimbare de care aveau nevoie companiile aeriene de pe piata. De acum se cheama ca „zburatorii“ au scapat de chinul solicitarii de autorizatii – „cel mai neplacut moment al anului“, dupa cum il descrie directorul KLM, Alexandru Dobrescu. „Practic, companiile va trebui doar sa ne anunte ce curse regulate au, mai mult pentru statisticile noastre, iar initierea zborurilor se va putea face dupa un control autorizat al aeronavelor si dupa stabilirea culoarului de zbor, respectiv a disponibilitatii aeroportului, din punct de vedere logistic“, explica directorul Directiei de Aviatie Civila, Bogdan Donciu.

     

    Pentru Europa, tratatul care creeaza o piata comuna in domeniul transporturilor a fost semnat in 1992 si a insemnat liberalizarea traficului aerian european, permitand tuturor companiilor aviatice din statele membre UE sa transporte pasageri si marfa in spatiul comunitar si sa beneficieze, in fiecare dintre statele membre, de drepturi egale cu cele ale companiilor locale.

     

    Aplicarea in Romania a acordului open-sky permite ca o companie aeriana straina sa initieze curse aeriene nu numai spre tara de origine, ca pana acum, ci spre orice des-tinatie vrea, sa isi faca baze aeriene intr-un oras romanesc (principalul avantaj fiind posibilitatea de innoptare a avioanelor la baza) si sa opereze curse interne, iar pentru companiile aeriene romanesti inseamna ca pot sa isi faca baze aeriene in alte tari si sa opereze acolo curse interne sau externe.

     

    Dar vor aparea astfel de schimbari? Directorul general al KLM Romania, Alexandru Dobrescu, este de parere ca vor fi miscari in piata, dar nu imediat si, mai ales, nu in cazul companiilor de linie: „In prima jumatate a anului, cinci-sase luni in medie, nu se va intampla mai nimic notabil. Poate mai incolo“. Practic, directorul KLM Romania este de parere ca unul dintre cele mai importante avantaje ale open-sky – deschiderea de baze aeriene ale companiilor straine in Romania – nu se va intampla prea curand: „Piata romaneasca nu este destul de dezvoltata pentru asta. Ar insemna sa am un trafic spectaculos care sa justifice tinerea in Romania a catorva aeronave“.

     

    Alexandru Dobrescu exemplifica prin faptul ca grupul aerian olandez si-a facut de-a lungul anilor mai multe baze aeriene in strainatate, dar in zone, respectiv tari unde asa ceva se justifica din punctul de vedere al numarului de pasageri. „Exista KLM Asia, KLM Marea Britanie (unde se zboara pe curse interne) sau KLM Canada, dar acestea sunt piete adevarate din punctul de vedere al profitului“, spune Alexandru Dobrescu.

     

    Unii operatori sustin insa ca e o chestiune de perspectiva, care priveste deciziile pe termen mediu sau pe termen lung: „Da, ne putem gandi ca peste cativa ani piata locala va creste si poate va deveni un hub zonal, moment in care s-ar justifica o baza a companiei noastre aici“, spune Corina Enciu, country manager al British Airways pentru Romania si Republica Moldova. Varianta este luata in considerare si de Lufthansa Romania, dar in acelasi orizont de timp.

     

    Singurii care s-au grabit sa profite de deschiderea cerurilor sunt operatorii low-cost. MyAir a anuntat deja ca se gandeste sa opereze curse interne si ca va deplasa in acest scop avioane in Romania, iar Sky Europe si Wizz Air vor fiecare sa faca din aeroportul Baneasa una din bazele lor aeriene, pe langa intentia de a intra pe curse interne spre destinatii din Europa. Compania italiana MyAir este singura care a anuntat pana acum deschiderea de curse interne in Romania, din martie 2007, desi nu a facut deocamdata publice orasele pe care doreste sa le acopere. La sfarsitul anului trecut, reprezentantii companiei dadeau ca sigura doar o noua cursa externa, Bucuresti-Milano (Malpensa), care ar urma sa fie lansata luna aceasta, cu patru zboruri pe saptamana.

     

    Slovacii de la Sky Europe, care au operat tot anul trecut destinatia Bratislava (cu posibilitate de transfer la Viena), vor profita de open-sky pentru a deschide din ianuarie 2007 curse catre Roma si Viena (patru, respectiv sapte curse saptamanale). In planul initial era si deschiderea a trei curse saptamanale din Bucuresti catre Budapesta, insa operatorul a renuntat la inaugurarea acestei rute in ianuarie, intarziind-o cu trei luni. Karim Maklouf, directorul comercial al operatorului slovac, a luat decizia ca urmare a gradului scazut de ocupare pe care l-ar fi avut cursele catre Budapesta, de sub 50%. „O ruta se justifica de la un grad de ocupare de la 65% in sus“, spune Maklouf, care a mai renuntat anul trecut la doua curse din Bucuresti spre Bratislava, din acelasi motiv.

     

    La randul sau, Wizz Air, care a zburat din Targu-Mures (mai precis, din Transilvania, dupa cum scrie pe site-ul companiei) catre Budapesta din iulie anul trecut, planuia intrarea din 15 ianuarie cu trei zboruri pe saptamana catre Barcelona, Budapesta, Dortmund si Roma. Daca zborurile spre Budapesta si Dortmund vor avea loc conform orarului initial, cele spre Barcelona si Roma au fost reduse: in loc de trei, se vor opera cate doua pana la intrarea pe orarul de vara, din iunie. „A fost un sezon slab in toata Europa si, desi speram totusi sa bifam orarul stabilit, a trebuit sa facem diverse ajustari. Vom pastra insa orarul de zbor pentru la vara“, spune Natasa Kazmer, purtator de cuvant al Wizz Air.

     

    In urmatorii doi ani sunt asteptate intrarile pe piata romaneasca ale companiilor importante low-cost din piata europeana, ca Ryanair sau Easy Jet, care au prospectat deja piata, ca si ale companiilor mai mici, ca Air Berlin sau German Wings. „Intrarea unor operatori mari de low-cost (ca Ryanair) ar putea sa faca intr-adevar diferenta. Aceasta este practic singura schimbare pe care o va produce pe termen scurt intrarea efectiva in acordul open-sky“, spune Szabolcs Nemes, consultant Roland Berger.

     

    Szabolcs Nemes afirma ca, dupa aderarea la Uniunea Europeana a tarilor est-europene in 2004, intrarea agresiva a operatorilor mari low-cost a creat importante schimbari in piata: „La un an si jumatate dupa aderare si, implicit, intrarea in open-sky, cota de piata a operatorilor aerieni nationali a scazut semnificativ: polonezii de la LOT au ajuns la o cota de piata de 43% din 57%, cat aveau la sfarsitul anului 2003, Malev (Liniile Aeriene Maghiare) au ajuns de la 56% la 31%, iar CSA din Cehia de la 54% la 45%“.

     

    Daca in 2002 cota de piata a operatorilor low-cost din piata aeriana europeana era de circa 7%, iar in 2006 depasise 16%, in 2010 va ajunge la circa 30% – si aceasta luand in calcul numai pietele mature din punctul de vedere al operatorilor low-cost, in frunte cu Marea Britanie, care este patria acestui model de business, asadar nu si noile piete din estul Europei. In Romania, cota operatorilor low-cost din piata aeriana a ajuns deja la aproximativ 10%, din care mai mult de jumatate apartine companiei autohtone Blue Air. Piata romaneasca a aviatiei civile ramane dominata de TAROM, urmata de companii precum Air France-KLM, Lufthansa si British Airways.

  • Studiu de caz: Ungaria

    Concurenta care ucide: KLM isi va inchide din 2007 zborurile catre Ungaria, respectiv catre Budapesta, dupa cum spune Alexandru Dobrescu, directorul general al companiei in Romania.

     

    Filiala din Ungaria a companiei mergea de ceva timp fara profit, asa ca oficialii companiei au decis sa o inchida. „Asta este conditionarea de la centru: daca un an nu acoperi costurile de functionare, inchizi“, spune Dobrescu. Acesta precizeaza ca deja preturile biletelor in Ungaria ajunsesera prea jos pentru ca o companie de linie cu costuri normale sa mearga constant pe profit. „Varianta de supravietuire pentru companiile de linie care doresc sa ramana sa lupte cu low-cost este sa preia din modelul de business al acestora, bazat pe costuri scazute de operare, dar este greu de aplicat“, spune Szabolcs Nemes, consultant Roland Berger.

     

    Conform unui studiu KPMG, operatorii low-cost de pe piata ungara au avut o crestere rapida dupa ianuarie 2004: daca in 2004 doar 5% dintre unguri au zburat cu un avion low-cost, in 2005 peste 14% au folosit aceste curse. „Cota de piata a operatorilor low-cost in Ungaria este de asteptat sa ajunga la 35% la nivelul anului 2010 (cu patru milioane de pasageri)“, estimeaza analistii KPMG.

     

    Traficul mare al operatorilor low-cost a adus o crestere generala a traficului aerian, care a imbunatatit si gradul de ocupare a hotelurilor unguresti: pentru hotelurile de la trei stele in sus, gradul de ocupare a crescut cu pana la 9,8%, iar veniturile au crescut cu 11% in 2005 fata de 2004.

  • Inceput cu anulari

    O parte din inaugurarile de rute anuntate pentru inceputul anului de catre operatorii low-cost prezenti in Romania nu va mai avea loc, explicatia operatorilor tinand de numarul redus al pasagerilor.

     

    WIZZ AIR: Desi strategia comerciala a operatorului polonezo-ungar a presupus vanzarea a 10.000 de bilete gratuite (cu plata taxelor de aeroport) in pregatirea lansarii zborurilor din ianuarie 2007 din Romania, piata nu a reactionat suficient de bine. Astfel, desi mai mult de jumatate din bilete au fost cumparate, doua zboruri saptamanale au fost scoase din programul de iarna: unul catre Barcelona si unul catre Roma. Tot din cauza unui numar insuficient de rezervari, compania a renuntat si la cele trei curse pe saptamana preconizate pe ruta Arad-Milano.

     

    SKY EUROPE: Operatorul slovac a renuntat la cursa Bucuresti-Budapesta, pe care spune ca va incepe sa o opereze din martie. De asemenea, introducerea curselor zilnice catre Viena ar putea sa scada frecventa curselor catre Bratislava (solicitate mult pana acum datorita apropierii de Viena).

  • Consumatori seriosi, cautam energie!

    Cererea interna de energie creste continuu, in timp ce productia avanseaza mult mai incet. Mai nou, furnizorii romani sunt tentati sa exporte mai mult in Bulgaria, unde inchiderea celor doua grupuri de la Kozlodui creeaza un deficit de energie deloc neglijabil.

     

    Vor creste deci preturile la curentul electric sau vom asista la privatizari grabite ale productiei, pentru ca investitiile necesare sa cada pe castigatori?

     

    Doru Voicu, directorul de strategie al CEZ Romania (compania ceha care a cumparat Electrica Oltenia), este unul dintre vanzatorii de energie de pe piata care a ajuns la concluzia ca, decat sa caute in disperare energie de cumparat, ar fi mai bine sa o produca singur. Astfel incat a depus un proiect de parteneriat cu grupul de la Borzesti al Termoelectrica, prin care sa investeasca 40 de milioane de euro pentru a produce 200 MWh. „Am depus proiecte pentru varianta pe gaz, dar si pe carbune si vom vedea care din ele va fi, daca va fi, aprobata“, spune Doru Voicu. El spune ca, daca va castiga (dat fiind ca nu este singura companie care vrea sa obtina proiectul), din momentul cand va obtine ok-ul din partea statului (pentru ca schimbarile din cadrul MEC, respectiv AVAS intarzie acum procedurile), constructia si punerea in functiune a uzinei electrice ar dura un an. Dar energia produsa acolo i-ar ajuta foarte mult, dat fiind ca necesarul de consum al CEZ creste de la an la an, pe fondul unei cresteri generalizate a consumului si a unei productii relativ constante.

     

    Fie ca se implica in proiecte de energie termo (estimata a se mai produce aproximativ 20 de ani de acum incolo), fie ca achizitioneaza microhidrocentrale de la Hidroelectrica (in ultimii doi ani compania a vandut 28 de microhidrocentrale, dintre care cinci au fost cumparate de Energy Holding, cu o putere instalata de 13.440 MWh/an), fie ca se implica in constructia grupurilor de la Cernavoda (unde au ramas in cursa 15 companii sau consortii, pregatite sa investeasca 2 miliarde de euro pentru grupurile trei si patru), companiile din energie fac aproape orice sa isi includa in portofolii capacitati de productie. Fiindca pe piata e nevoie din ce in ce mai mare de energie. Anul trecut Romania a consumat 51,8 TWh, in crestere cu aproape 4% fata de anul precedent.

     

    Teoretic, cresterea cererii de energie este egala cu cresterea economica, iar cum pentru anul acesta Comisia Nationala de Prognoza estimeaza o crestere economica de 6,5%, cererea de energie pe ansamblul economiei ar trebui sa fie aproape ca ordin de marime. Deocamdata, previziunile de crestere venite din piata sunt mai modeste: „Bazandu-ma pe istoricul prezentei noastre in Romania (CEZ a inceput sa opereze fosta Electrica Oltenia din toamna lui 2005 – n.r.), am observat o crestere in jur de 2%“, spune Alesd Damn, director de achizitii al CEZ Romania. Estimarea lui Damn are insa la baza specificul clientelei CEZ, formata in proportie de 94% din clienti rezidentiali, care vor reprezenta o componenta importanta in consumul anilor urmatori.

     

    Cresterea din urmatorii ani va fi generata atat de expansiunea investitiilor in productie (consumul industrial insemnand mai mult de jumatate din consumul national), cat si de dezvoltarea accelerata a constructiilor, atat pe segmentul rezidential, cat si pe spatii de birouri,  depozite si retail.

     

    Numai in Bucuresti, planurile dezvoltatorilor prevad, in medie, intrarea in folosinta a 5.000 de locuinte noi anul acesta. La un calcul aproximativ (tinand cont ca factura medie lunara a unei locuinte in Bucuresti este de 96 de lei pe luna, conform datelor Electrica), fiecare nou apartament conectat la retea inseamna o factura medie de 1.152 de lei anual (330 de euro). Asadar, veniturile suplimentare incasate de Enel (care a castigat anul trecut licitatia pentru Electrica Muntenia Sud, furnizorul ce alimenteaza Bucurestiul) pentru 5.000 de apartamente anual ar trebui sa ajunga spre 1,65 de milioane de euro. Iar apartamente si case noi nu vor aparea doar in Bucuresti, ci in toate orasele importante din tara. Pentru urmatorii doi ani, estimarile referitoare la marile orase vorbesc de 60.000 de noi locuinte. Acestea vor genera pentru furnizorii de electricitate venituri de peste 10 milioane de euro pe an.

     

    Pana la profituri insa, furnizorii trebuie sa gaseasca energia de care au nevoie noii consumatori. Institutul National pentru Amenajarea Surselor de Energie (IRE) estimeaza ca tot ce se construieste pe segmentul rezidential, de birouri ori de spatii industriale in Romania va solicita in urmatorii doi ani aproximativ 3 TWh (ceea ce inseamna mai putin de 2% din productia interna disponibila de circa 51 TWh). Cifra de 3 TWh inseamna insa mult, in conditiile in care imaginea sectorului energetic la inceput de an arata ca deocamdata productia este suficienta, dar costurile sunt din ce in ce mai mari, iar preturile, in crestere. Romania a generat anul trecut 59,7 TWh si a consumat 51,8 TWh, diferenta mergand la export. Dupa estimarile Comisiei Nationale de Prognoza, in 2009 Romania va consuma 57,9 TWh.

     

    E adevarat ca pana in 2009, productia interna va mai creste. Cea de-a doua unitate de la Cernavoda urmeaza sa intre in functiune anul viitor, cu o capacitate de 700 MWh si va creste ponderea energiei nucleare de la 9-10% in prezent la 17-18%. Daca s-ar respecta planul propus de MEC, la reactoarele trei si patru ar trebui sa se inceapa constructia in al doilea semestru al anului viitor. Reactoarele trei si patru ar insemna dublarea capacitatii centralei de la Cernavoda, dar constructia va dura aproximativ sase ani. Cand vor fi gata, centrala ar putea acoperi aproape jumatate din consumul national.

     

    Initial, pentru ultimele doua reactoare se vor face o serie de investitii pregatitoare, estimate la 12 milioane de euro de catre MEC. Ulterior va incepe investitia propriu-zisa, ai carei finantatori si beneficiari vor fi alesi dintre cei cei 16 finalisti, companii si consortii care au ramas in cursa. Trei dintre finalisti sunt companii/consortii romanesti: Alro Slatina, TESS Conex-ASAM Iasi si Electrica, doi din Canada (AECL si Gabriel Resources), doi din Italia (ENEL si Ansaldo), doi din Germania (E.ON si RWE Power), unul din SUA (AES), unul din Belgia (Electrabel), unul din Spania (Iberdrola), unul din Coreea (KHNP) si un consortiu turco-luxemburghez (Dogan Enerji – Unit Investments). Interesele pentru constructia celor doua grupuri sunt mari: Alro si-ar folosi partea pentru a-si alimenta combinatul de la Slatina, Enel are de „luminat“ peste 2,5 milioane de consumatori, iar Electrica si-ar imbunatati portofoliul in vederea privatizarii.

     

    Pe de alta parte, daca toata productia chiar si la nivelul actual ar ramane in tara, Romania ar avea cu ce sa isi acopere nevoia si la nivelul anului 2009. Romania are insa si o componenta de export, vizibila in diferenta dintre productie si consum. Producatorul cel mai orientat spre export ramane Hidroelectrica, dar pe piata de export au intrat si altii: Energy Holding, de pilda, va duce o mare parte a energiei contractate pe piata bulgara (unde detine o cota de 20% din piata consumatorilor industriali), unde cererea va fi din ce in ce mai mare din cauza scaderii productiei si a lipsei unor noi unitati de productie care sa suplimenteze cererea, cel putin in urmatorii doi-trei ani. Asa incat energia din Romania, dar si din tari ca Grecia sau Ungaria, va ajunge, la propriu, la mare pret – nu numai pentru Bulgaria, ce va avea nevoie de energia lipsa pentru a acoperi consumul intern, dar si pentru vecinii de la sud (Bulgaria era principala sursa de energie pentru tari precum Albania, Macedonia sau Muntenegru).

     

    In Bulgaria se fac eforturi pentru ca tara sa nu intre intr-o criza energetica din cauza inchiderii celor mai mari doua reactoare de la Kozlodui, a caror scoatere din functiune a fost una din clauzele aderarii la UE. Inchiderea celor doua reactoare va insemna pentru Bulgaria pierderea activitatii de export de energie, activitate care se va reduce la zero din 2007, pierderile tarii fiind estimate la 2,5 miliarde de euro (sub forma de venituri pierdute), la care se adauga inevitabilele cresteri ale preturilor la energie. In acest context, autoritatile bulgare sustin ca suma compensatorie pe care o vor primi de la UE (220 de milioane de euro, din care va fi finantata si demolarea celor doua reactoare) este foarte mica.

     

    Sofia se pregateste sa acopere insa deficitul prin proiecte in derulare: Gazprom va construi la Belene, in aproximativ sapte ani, o centrala nucleara in care va investi 4 miliarde de euro. Investitiile in energia termo sunt concentrate in complexul minier Maritza Est, unde italienii de la Enel si americanii de la AES vor investi pentru constructia a doua centrale. Anume, Enel va investi 900 de milioane de euro pentru un grup cu o capacitate de 640 MWh pe carbune, iar AES va termina in 2011 un proiect de 670 MWh, tot pe carbune. In contextul in care furnizorii romani vor fi tentati sa mearga cu energia pe piata bulgara, iar cererea va fi in crestere si in tara, Jean Constantinescu, directorul IRE, imagineaza doua scenarii: unul in care investitorii privati vor face suficiente investitii incat sa poata scadea pretul energiei si altul unde productia se va scumpi sub presiunea cererii.

     

    Politica energetica a Romaniei prevede investitii in retehnologizare de 3,1 miliarde de dolari pana in 2010. Daca tot sectorul productiei s-ar privatiza insa maine, noii proprietari, constienti de necesitati, ar investi din propriile lor resurse, iar scenariul pozitiv vazut de Jean Constantinescu ar fi posibil. „Noi am cumpara capacitati de productie cu toti banii alocati pentru investitii, dar numai sa fie scoase pe piata astfel de proiecte“, spune directorul de dezvoltare al CEZ Romania, Doru Voicu.

     

    Scenariul negativ ar fi ca, indiferent de investitiile care se vor face, faptul ca energia va fi foarte ceruta in urmatorii ani va duce la o crestere a pretului pana la o medie de 75 euro/MWh. Iar aici sunt mai multi factori de luat in calcul. La ora actuala, cresterile costurilor de productie sunt cauzate in primul rand de situatia stocurilor de carbune insuficiente pentru iarna, avand ca rezultat un mix de energie scump (in mod normal, mixul energetic al Romaniei este de 39% carbune, 33% hidro, 9% nuclear si 17% hidrocarburi), bazat pe pacura si gaze, al caror pret de achizitie este in medie cu 50% mai scump decat al productiei pe carbune sau pe hidro. Aceasta va duce la o crestere a pretului cu 15% in 2007, estimeaza producatorii.

     

    In plus, costurile de mediu va trebui sa se vada in pretul final, dupa cum cere UE. Din fericire, producatorii romani au o perioada de tranzitie pana in 2009. Inceperea investitiilor de mediu va face ca, incepand cu acest trimestru, costul de productie sa creasca de la 20% in sus. Deja complexurile energetice au anuntat majorari de preturi motivate astfel. „Complexurile energetice (Turceni, Rovinari si Craiova – n.r.) vor majora cu 25% preturile de livrare a energiei electrice in 2007, pentru a-si asigura fonduri pentru investitii si protectia mediului“, dupa cum spune directorul general al CE Rovinari, Ion Dondera. 

     

    Directorul de achizitii al CEZ Romania crede ca o serie de cresteri ale pretului energiei sunt normale odata cu aderarea la UE si ca acestea au avut loc, cu diverse variatii, si in tarile devenite membre ale UE in 2004. „In Cehia, in ultimii doi ani, rata anuala de crestere a fost de 11-16% in termeni nominali, iar preturile la consumatorii casnici au fost chiar mai mari din cauza costurilor suplimentare aparute, cu transportul mai ales“, spune Alesd Damn.

     

    Mai pe scurt, pentru piata electricitatii incepe o perioada complicata si foarte dinamica. Cel mai probabil, scenariile lui Constantinescu s-ar putea adeveri pe rand: intr-o faza initiala, costurile de productie nu vor face decat sa creasca de pe urma nevoii de retehnologizare, a investitiilor de mediu, a modului cum va evolua combinatia de surse, de la curent produs pe gaze la energie nucleara, si chiar de pe urma nevoii investitorilor de a-si scoate rapid banii pe capacitatile de productie proaspat cumparate. Eventuale reduceri de pret la energie vor fi posibile, insa abia intr-o faza ulterioara, cand investitiile de acum isi vor produce efectele, iar tensiunea intre cerere si oferta se va reduce. Exact peste cati ani anume vom avea parte de astfel de ieftiniri e insa destul de greu de aproximat.

  • Privatizarea productiei

    Principalele critici aduse pana acum modului in care s-a inceput privatizarea sectorului energetic se refera la faptul ca statul roman a preferat sa inceapa cu distributia, in loc de a privatiza intai productia. Timid, apar investitori si in productie.

     

    MODALITATE. Strategia de privatizare a productiei nu a inceput cu scoaterea la vanzare a unei companii mari, ci cu parteneriate pentru adaugarea de noi grupuri de productie in infrastructura celor actuale sau cu vanzari de active mici si putin relevante in economia companiilor.

     

    HIDROELECTRICA. Cel mai vanat producator intern, Hidroelectrica, a inceput privatizarea prin vanzarea de microhidrocentrale. Pana acum, au fost vandute 28, iar pentru anul acesta sunt scoase la vanzare inca aproximativ 30.

     

    TERMOELECTRICA. Compania a modernizat pana acum trei grupuri de productie in parteneriat cu companii private.