Va fi creat şi un buget nou al zonei euro, finanţat din viitoarea taxă pe tranzacţii financiare şi cu rolul de a finanţa proiecte de infrastructură în ţările membre cu probleme, în condiţiile în care acestea acceptă să renunţe însă, în favoarea Bruxellesului, la atributul suveranităţii în materie fiscală şi de reforme structurale (nu şi la suveranitatea politică, atâta vreme cât declaraţia reuniunii precizează că numai membri ai Parlamentului European din ţările implicate pot lua decizii care afectează strict o regiune sau alta).
Mult mai puţine progrese au fost făcute în privinţa chestiunii recapitalizării directe a băncilor prin Mecanismul European de Stabilitate. Germania insistă ca recapitalizarea directă să fie posibilă doar după intrarea în vigoare a supravegherii bancare unice, dar discuţia urmează să fie reluată la reuniunea din 3 decembrie a Eurogrupului.
Cert e că, din toate reuniunile la vârf ale liderilor europeni din 2010 încoace, aceasta a fost cea mai relaxată, fără ameninţarea pieţelor financiare la uşă, ceea ce e strict meritul BCE şi al Rezervei Federale, a căror generozitate faţă de pieţe a mai înlăturat din aerul uzual panicat al analiştilor bancari atunci când comentează perspectivele economiei UE. În spatele tiparniţelor BCE şi Fed însă, starea economiilor sugrumate de austeritate rămâne la fel de rea, reflectată în noile proteste violente din Grecia şi în anunţul de grevă generală convocată de sindicate la 14 noiembrie în Grecia, Portugalia, Spania şi Italia.
Leave a Reply