La o dezbatere din februarie despre IMM, guvernatorul BNR
spunea, cu o virulenta neasteptata (si neremarcata in presa), ca ar
fi “foarte bucuros” sa nu ajunga in situatia guvernatorului Bancii
Angliei, Mervyn King, “care, intr-un discurs in fata membrilor
Parlamentului in iulie 2010, a catalogat atitudinea bancilor fata
de companiile mici si mijlocii ca fiind <sfasietoare>,
precizand, in acelasi timp, ca este mai greu sa cladesti o afacere
adevarata decat sa faci tranzactii dintr-un birou din Londra”.
Contextul afirmatiei lui Mugur Isarescu era un indemn adresat
bancilor de a lucra cu IMM-urile, pornind de la constatarea ca spre
deosebire de creditarea populatiei, care nu mai poate avansa in
ritmuri foarte rapide, finantarea IMM este un domeniu care are
potential mare de crestere, iar “bancile trebuie sa constientizeze
acest potential de crestere si sa inteleaga ca, sustinând sectorul
IMM, asigura tocmai dezvoltarea viitoare a propriilor afaceri”.
|n toate buletinele de conjunctura si sondajele in randul
bancilor si al companiilor, publicate de BNR in ultimele luni,
intr-o forma sau alta reiese acelasi lucru – cererea solvabila de
credit si increderea bancilor de a acorda finantari a crescut
aproape exclusiv in randul companiilor mari si mai mult pe termen
scurt, in timp ce riscul asociat IMM a crescut, iar de incredere se
bucura doar companiile din energie si industrie, la polul opus
fiind constructiile. Multiple voci din mediul de afaceri au
reclamat din iunie incoace (adica de cand BNR a oprit sirul
scaderilor de dobanda, odata cu inasprirea politicii fiscale si
cresterea TVA) ca banca centrala refuza sa ajute economia, stand cu
dobanda la 6,25%, in loc s-o scada spre a stimula bancile sa dea
credite.
La momentul actual, toti analistii sunt de acord ca o noua
reducere a dobanzii de politica monetara ar fi fost imposibila,
dupa ce inflatia a urcat in februarie peste asteptari, la 7,6%, iar
unele banci (Raiffeisen) ii prevad o crestere in continuare pana la
8,5%, in conditiile in care materiile prime se scumpesc pe plan
extern, iar in aprilie intra in vigoare noi scumpiri la energia
electrica si gaze. Acesta e contextul in care BNR a decis sa scada
rata rezervelor minime obligatorii (RMO) ale bancilor pentru
pasivele in valuta de la 25% la 20%, ceea ce inseamna ca dupa 24
aprilie se vor pune la dispozitia sistemului bancar circa 1,3 mld.
euro, conform Raiffeisen Bank.
Ce se va intampla cu acesti bani? BCR, in general cea mai
optimista banca, interpreteaza masura direct drept “o incercare de
sprijinire a cresterii economice”. Eugen Sinca, analist al BCR,
considera ca “sectorul bancar ar putea folosi lichiditatea
suplimentara in valuta pentru cofinantarea unor proiecte publice de
infrastructura pe termen lung sau pentru achizitionarea de titluri
de stat in valuta emise pe piata locala”. Un alt efect benefic ar
fi reducerea datoriei externe private, dupa {inca, avand in vedere
ca astfel bancile pot rambursa credite luate in anii anteriori,
ceea ce este tot o premisa pentru reluarea creditarii. Nicolae
Covrig, analist al Raiffeisen Bank, adauga pe lista efectelor si
faptul ca majorarea lichiditatii in valuta din sistem ar putea
ajuta leul sa-si consolideze castigurile din cursul ultimei luni
(iar daca ne uitam la evolutia de saptamana trecuta, acest efect se
vede mai curand ca o stabilizare, nu ca o apreciere in continuare a
leului).
Nicolae Alexandru Chidesciuc, economistul-sef al ING Bank
Romania, pune in schimb accent pe partea goala a paharului: nevoia
de finantare a bugetului, tinand cont ca Ministerul Finantelor se
confrunta in iulie cu scadenta unor titluri de 2,5 miliarde de
euro. Daca la aceasta se adauga alti doi factori – lansarea noului
program Prima Casa (unde reducerea RMO ar putea atrage pur si
simplu o noua crestere a creditelor in valuta pentru populatie) si
relaxarea termenilor acordului de la Viena din 2009 care cerea
bancilor un anumit plafon de expunere pe Romania – Chidesciuc
considera ca reducerea RMO ar fi de fapt doar o ilustrare la nivel
monetar a unor dezechilibre din economie. Evident, fiecare analist
are partea lui de indreptatire; BNR a facut insa ce putea si ce
trebuia sa faca, iar mingea e de-acum doar in curtea bancilor.
Leave a Reply